Cercetări privind creierul. Relaţia creier - conştiinţă.

Idei şi teorii ale prof dr C-tin Dulcan.

Astăzi, noua paradigmă în ştiinţă afirmă clar existenţa unui câmp energetic si informational,pe care este clădit universul cunoscut, inclusiv fiinţa omenească. Ştiinta contemporană, fizica particulelor subatomice, matematica, psihologia, biologia, chimia, genetica au confirmat această realitate.

Lumea in care traim pare a avea un substrat spiritual, iar conştiinţa omenească pare a insemna cu mult mai mult decat un accident al evolutiei, in urma căruia materia a devenit, intr-o buna zi, inteligenţă.

Astăzi, ştiinţa recunoaste faptul ca viziunea mecanicista asupra universului este definitiv depăşită. Descoperirile fundamentale ale fizicii secolului 20 au schimbat complet ceea ce credeam despre univers si despre fiinţa omenească. Sunt constatări şi afirmaţii categorice potrivit cărora ceea ce consideram a fi materie solidă, respectând legile mecanicii clasice a lui Newton, nu este deloc ceea ce pare a fi. Atomii din care este făcută materia, inclusiv corpul omenesc si creierul, nu sunt solizi, nu sunt niste particule, ci sunt mai curând nişte individualizări ale unei forme de energie vibratorie.

Se afirmă cu tot mai multă certitudine că natura universului cunoscut este in mod evident energetica şi informaţională. Lucrurile, obiectele, corpurile, de la stele si planete pana la corpul omenesc, par a lua fiinta din acest camp universal de energie.

Nu ştim cum se intampla acest lucru incă, dar a devenit evident ca există o legatură între constiinta, asa cum o definim noi, şi acest fenomen de... materializare a formelor din campul universal de energie.

Stiinta a facut deja marele pas, a depasit deja modelele restrictive, mecaniciste, care au dominat occidentul si civilizatia occidentală, timp de cateva secole, si este o chestiune de timp, până când ceea ce am aflat va schimba complet felul in care percepem universul. „Religia nu a schimbat incă nimic, rămânând încremenită in ideile de acum mii de ani, într-un mod dogmatic, ce nu se mai potriveste cu nivelul actual al constiintei omenirii. Religie inseamna dogma pietrificată”, afirmă prof dr C-tin Dulcan.

Ca urmare multiplelor şi minuţioaselor cercetări ştiinţifice stim deja ca informatia nu se pierde niciodata, ci ramane intr-un camp universal. In zilele noastre, cercetatorii descopera uluiti că este posibil ca nu creierul sa fie depozitul memoriei, aşa cum s-a crezut, ci că memoria omeneasca să existe undeva în acest câmp, iar creierul sa fie doar un instrument genial de accesare a acestei memorii informationale.

O noutate din ultimii 15 ani este descoperirea neurogenezei. S-a constatat că există nişe generative care determină refacerea neuronilor la ori ce vârstă. Condiţia pentru realizarea unei neurogeneze este ca omul să înveţe permanent, să se preocupe să afle şi să asimileze noutăţi.

De asemenea s-a constatat că există neuroplasticitatea care constă în refacerea (în anumite condiţii) a sinapselor( contacte / legături între neuroni prin care trece informaţia) după ce acestea au fost distruse.

Vindecare prin gândire pozitivă

Există la om creierul emoţional, nu se manifestă numai raţiunea. Gândirea logică este dublată de emoţie, interes, sentimente.

Emoţiile pot fi :

pozitive – care reprezintă sursa de sănătate mentală şi fizică şi

negative – distructive insului dar şi aceluia căruia li se adresează.

Sunt numeroşi oameni de ştiinţă biologi şi medici care atestă că în biologia omului sunt resurse de vindecare - de apărare a sistemului imunitar. Pentru a putea valorifica acest potenţial este necesară şcoala minţii: să reînvăţăm să înţelegem să gândim şi să simţim.

Creierul şi conştiinţa

Conştiinţa are în primire creierul şi nu este produsul creierului.

Creierul este instrumentul conştiinţei.

Conştiinţa are informaţii de dincolo de fiecare individ, anume din „divinul”universal. Conştiinţa noastră are acces la alte dimensiuni. Informaţiile din univers sunt / se găsesc în subconştient.

Psihologia trans-personală a omului se regăseşte în univers.

Istoria omului şi a universului pare să fie scrisă de aceeaşi mână.

Creierul – ca instrument al conştiinţei - se modelează anatomic pe ce gândim. Astfel, conform legilor universale, creierul este baza biologică pentru construirea de noi creiere ale noilor entităţi de aceiaşi specie, care la rândul lor se încadrează în coerenţa universală.

Fiecare om este o mică fiinţă într-o varietate infinită de forme.

Ştiinţele neuronale şi sufletul din articolul lui Cristian Presură

foto creier

Relativ recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale ("neuroscience") şi suflet. Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?

Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui.

Spre exemplu, studiile de imagistica pe creier folosind rezonanţă magnetică nucleară arata că exista corelaţii intre caracteristici psihice (personalitate, moralitate, etc) şi diverse zone din creier care sunt atunci activate. Cu alte cuvinte, aceste caracteristici psihice ar fi o componentă a maşinii care este creierul fizic.

Autorii merg însă mai departe, şi compară aceste descoperiri în ştiinţele neuronale cu două revoluţii precedente în istoria raporturilor dintre ştiinţă şi religie: geocentrismul şi teoria evoluţiei naturale.

Astfel, subliniază autorii, religia a ştiut să depăşească ambele crize realizând că doctrinele în cauză nu sunt partea esenţială a credinţei, ci doar nişte dogme, la care se poate renunţa integral sau parţial. În cazul de faţă însă, situaţia este cu mult diferită. Aici, dacă ştiinţa continua în modul în care a început, se atacă nucleul esenţial al religiei: credinţa într-un suflet imaterial. Ciocnirea dintre ştiinţă şi religie va fi de data aceasta mult mai răsunătoare, iar consecinţele greu de prevăzut.

Până una alta, chiar dacă rezultatele cercetătorilor din ştiinţele neuronale indică faptul că suntem probabil mai mult maşini decât suflete, nu trebuie să fim foarte pesimişti.www.stiinta.info] Sursa originală: Nature

Creierul uman poate fi reprodus in laborator 10 ani de zile – din articolul lui Catalin Mosoia

Foto creier

Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic".

Creierul uman poate fi reprodus in laborator in 10 ani de zile. Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic. Singura incertitudine este cea financiara. Vorbim de un proiect foarte scump" spune profesorul Markram.

Aparenta complexitate a creierului uman nu este o bariera in fata crearii in laborator a unei replici, crede profesorul Markram. "Creierul este desigur extrem de complex datorita trilioanelor de sinapse, a miliardelor de neuroni, a milioanelor de proteine si a miilor de gene. Cu toate acestea ele se afla intr-un numar finit. Tehnologia din prezent este deja destul de sofisticata si ne permite sa reconstruim rapid creierul. Un exemplu al acestei capacitati tehnologice este dat de robotii din ziua de azi care pot lucra de zeci de mii de ori mai rapid decat oamenii de stiinta" sustine Dr. Makram care a fondat in urma cu sapte ani de zile Brain Mind Institute in cadrul Ecole Polytechnique Federale de Lausanne.

Cea mai mare provocare este sa intelegem cum sabloanele electro-magnetice-chimice din creier se transforma in perceptia noastra asupra realitatii. Noi credem ca vedem cu ochii dar de fapt, majoritatea din ceea ce vedem este generata de o proiectie a creierului nostru. Asadar, la ce anume ne uitam cand privim o persoana sau un obiect?, se intreaba profesorul Markram.

Cea mai interesanta parte a cercetarii este pentru profesorul elvetian, colectarea sutelor de mii de informatii despre creier. Specialistii din laboratorul sau au facut asta pentru ultimii 15 ani si au vazut cum arata un microcircuit din creier. "Am vazut ca functioneaza si asa am observat o serie de proprietati interesante. E inceputul dar acum stim ca este posibil sa fie construit. Pe masura ce avansam in cercetarile noastre, invatam tot mai multe despre creierul nostru, chestiuni care erau de negandit inainte. De fapt, creierul foloseste niste reguli simple pentru a rezolva probleme foarte complexe iar descoperirea acestor reguli una cate una este foarte emotionanta. De exemplu, am aflat cateva din principiile care permit miliardelor de neuroni sa se conecteze intre ei.

Oportunitatile pe care neurostiintele le deschid sunt imense. Un model al creierului uman va fi instalat pe un supercomputer si va fi ca un fel de serviciu educational si de diagnosticare pentru societate. De asemenea este esential sa construim modele care sa ajute la tratarea bolilor de creier si care afecteaza aproape 2 miliarde de oameni de pe planeta.

Articolul este preluat de pe portalul ziarulstiintelor.eu

Creierul nostru are cel puţin doi administratori din articolul lui Cristian Presură

Foto doi capitani

Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două reţele neuronale care lucrează în paralel, independent pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Creierul este o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, fiecare cu administratorul ei, toţi lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi scop. Recent, această teorie a fost demonstrată experimental prin vizualizarea activităţii diferitelor regiuni din creier. Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două astfel de reţele neuronale. Una dintre reţele este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. A doua reţea este activă mai ales la începutul unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide sarcinii. Cele două reţele de neuroni lucrează în paralel, independent, la îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Dintre toate întrebările despre Univers (cât de mare este? cât de bătrân? etc.) poate că cea care ne urmăreşte cel mai mult este „Cine suntem?”. Paradoxal, ştiinţa a făcut progrese uriaşe în înţelegerea lumii din jurul nostru, dar răspunsul la întrebarea „Cine suntem?” ramâne încă eluziv... Am aflat cât de mare este Universul, cât de batrân este, dar nu ştim însă cine şi ce suntem, ştiinţific vorbind. Ştiinţa se pare că a ramas la nivelul lui Descartes, presupunând că suntem cumva o maşinărie mecanică ce a căpătat conştiinţa propriei existenţe...

Am găsit în creier o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, toate lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi ţel.

O astfel de reţea poate fi asociată „subconştientului” introdus de Freud, responsabil de acele gânduri ascunse care ies la iveală doar în vise. Un alt exemplu este cel ce apare în cazul pacienţilor al căror creier a suferit profunde distrugeri şi în care reţelele lucrează disfuncţional. Un caz celebru este cel al operaţiilor făcute pentru separarea celor două emisfere cerebrale, caz în care informaţia de la o emisferă cerebrală nu putea fi partajată cu cealaltă emisferă cerebrală, cele două reţele lucrând astfel independent. Un astfel de pacient poate în consecinţă să aibă dorinţe şi reacţii contrare, cu o mâna să vrea să ia un ziar să citească, iar cu cealaltă să-l îndepărteze. Fiecare mâna era controlată de câte o emisferă, iar cele două emisfere (reţele) pot da comenzi diferite dacă nu se mai pot „consulta”. În care dintre emisfere este localizată conştiinţa noastră? Greu de spus. Să remarcăm că însuşi răspunsul pacientului nu este relevant, pentru că el vine de la emisfera care controlează corzile vocale...

Un alt caz clinic este acela al persoanelor în care practic numai o reţea de neuroni îşi face simţită prezenţa. Aceste persoane îşi vor lua imediat pijamalele fie ca se află lângă patul de acasă, fie lângă un pat din magazin. Construcţia neuronilor pe reţele ce pot lucra în paralel la îndeplinirea sarcinilor face creierul nostru foarte eficient şi adaptiv. De exemplu, atunci când auzim cuvântul „câine”, putem în acelaşi timp să avem în minte imaginea unui câine, să-i auzim în gând lătratul şi eventual să facem o rimă cu acest cuvânt.

Această teorie a diferitelor reţele care lucrează în paralel în creier a devenit mai populară datorită lui Daniel C. Dennett, care încearcă să facă un pas înainte în explicarea conştiinţei. Teoria lui este că creierul este un ansamblu de astfel de reţele ce lucrează în paralel, ale căror administratori se schimbă pe rând, preluând comanda principală, şi creând iluzia lui „eu”, iluzia unei individualitaţi care s-ar afla la conducere.

Pâna acum au fost puţine rezultatele care să arate că structura creierului este într-adevăr construită pe astfel de reţele. Recent însă, un grup de cercetători de la Universitatea Washington din S.U.A a reuşit să vizualizeze două astfel de reţele. Astfel, cu ajutorul unui aparat de Imagistică prin Rezonanţă Magnetică Nucleară, ei au investigat creierul a aproape 70 de persoane. Aceste aparate pot „fotografia” diferite secţiuni din creier şi obţine imagini tridimensionale ale interiorului creierului.

O metodă des utilizată este fotografierea concentraţiei de oxigen din sângele aflat în diferite zone ale creierului. Cantitatea de oxigen consumată în acea regiune de creier este un indiciu al activităţii neuronale din acea regiune. Cu alte cuvinte, dacă o anumită zonă de neuroni este „în acţiune”, atunci creşte şi utilizarea oxigenului din sânge în zona respectivă, iar zona poate fi identificată şi localizată de către aparatul cu rezonanţă magnetică.

În decursul experimentelor, persoanele au fost întinse pe o bancă şi aduse într-o stare de relaxare, apoi creierul lor a fost scanat pe o perioadă de timp de până la o oră. Variaţia concentraţiei de oxigen din sânge a fost apoi măsurată în timp pentru fiecare regiune din creier. Pentru două regiuni din creier situate la o distanţă de aproximativ 7 cm una de alta au aproape aceeaşi variaţie a concentraţiei de oxigen, deşi ele sunt situate la o distanţă mare una faţa de alta. Aceasta nu poate însemna decât că neuronii din cele două regiuni au fost puternic corelaţi: când lucra o regiune, lucra şi cealaltă! Cu alte cuvinte, cele două regiuni din creier fac parte din aceeaşi „echipă”!

Cercetătorii au analizat apoi corelaţiile dintre toate regiunile din creier, cu ajutorul unei teorii matematice numite „teoria grafurilor”. Ei au stabilit astfel care sunt neuronii care formează o reţea, cu alte cuvinte neuronii care lucrează mereu împreună, şi care sunt necorelaţi cu neuronii din altă reţea. Analiza lor scoate în evidenţă două reţele majore. Cele două reţele de neuroni lucrează astfel în paralel.

Foto brain

Una dintre reţele (denumită cinguloopercular în engleză) este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. Ea se activează odată cu începerea unei sarcini, şi devine inactivă odată ce sarcina este terminată. A doua reţea de neuroni (denumită frontoparietal în engleză) este mai ales activă la începutul îndeplinirii unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide. Cele două reţele de neuroni lucrează deci în paralel, independent, la îndeplinirea aceluişi obiectiv.

În lumea înconjurătoare nu este însă ceva neobişnuit ca un sistem să fie controlat de mai mulţi administratori. Astfel, controlul temperaturii corpului se face simultan de către trei „echipe” independente: una care controlează transpiraţia, alta metabolismul şi alta nivelul de activitate. Toate trei însă lucrează la acelaşi scop, reglarea temperaturii corpului. Ceea ce este nou însă în rezultatele de astăzi este că o astfel de structură de reţele independente este regăsită şi la nivelul creierului.

Sursa originală: Proceedings of the National Academy of Sciences şi Universitatea din Washington. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Surse:

www.stiinta.info

ziarulstiintelor.eu

www.stiinta.info Sursa originală: Nature

prof dr C-tin D-tru Dulcan - expunerea la TV Antena 2

Universul – organism conştient. Conştiinţa, responsabilă de forma şi structura materiei.

Realităţile scoase la iveală de ştiinţele al cărui domeniu este preponderent fizic, material – am în vedere mecanica cuantică, chimia, biologia, IT - dar şi parapsihologia, tind să apropie ştiinţa de lumea spirituală, să dea o importanţă cu totul deosebită – pe care o merită de fapt - intelectului, minţii, spiritului, gândurilor, conştiinţei. Aceste părţi / caracteristici ale fiinţei umane au fost ignorate până acum, sau cel mult prezentate ca fiind exaltări ale unor bigoţi.
Din ce în ce mai mult se constată influenţa covârşitoare pe care o are componenta spirituală în evoluţia noastră, resuscitarea – relansarea de către teoria mecanicei cuantice a teoriilor ce susţin preponderenţa mentalului / spritualului asupra materiei.

Teoria cuantică demonstrează o interconexiune esenţială a universului. Ea arată că nu putem descompune întregul în unitaţi existenţiale mai mici.
Interconexiunea universala a fiinţelor, lucrurilor si evenimentelor este o trăsătură fundamentală a realităţii.
Cu ajutorul teoriei cuantice si al dependenţei existenţei şi chiar a identităţii fiecărei entităţi cuantice de contextul si relaţiile cu mediul, holismul a fost recunoscut ca o realitate fiind acceptat chiar de cele mai sceptice minţi (înzestrate totuşi cu bun simţ - sa nu uitam că EINSTEIN a zis: „mai uşor dezintegrezi un atom decât o prejudecată umană prostească”). Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica avand ca sursa de inspiratie filosofia lui Parmenide. Filosofia lui Spinoza accentueaza unitatea care sta la baza universului, unitate reflectata in conceptia mistica a majoritatii traditiilor spirituale ale umanitatii. Hegel, de asemenea, a avut viziunea mistica a unitatii tuturor lucrurilor.

Holismul, alături de Intelligent Design ( neo-creaţionism), se bazează în epoca modernă a civilizaţiei umane pe unele din recentele cocluzii ale cercetărilor ştiinţifice.

Holismul reprezintă in esenţă ideea că întregul este mult mai mult decât suma părţilor sale. Acestă teorie s-a dovedit a fi de o importanţă covârşitoare pentru fizică. Holismul reprezinta o teză metodologica afirmand ca cea mai buna modalitate de a studia comportamentul unui sistem complex este sa-l tratezi ca un intreg si dupa aceea sa analizezi structura si comportamentul partilor componente.

Noţiunea de interconexiune de bază a naturii apare in teoria cuantica, teoria fenomenelor atomice. Este tot mai invocată teoria cuantică potrivit căreia interconexiunea universala a fiintelor, lucrurilor si evenimentelor este o trasatura fundamentala a realităţii.

Conform unor teorii ce pot fi încadrate în „ şcoala holistă”, întregul univers este un organism unic, viu, conştient cu o absolută conştiinţă de sine fiind rezultatul:

- interacţiunii dintre informaţie – energie – substanţă care se află la baza evoluţiei universului [ după unii autori (printre care prof dr C-tin Dulcan);

- principiului dualităţii, respectiv interacţiunii dintre vibraţie (forţa creatoare) şi materia ( forţa receptivă).

* * *

În natură, tot ce există şi ceea ce percepem cu cele cinci simţuri, ia naştere şi este rezultatul relaţiilor între vibraţie şi materie [rezultatele relaţiei vibraţie – materie şi formele / fenomenele născute din interacţiunea lor constituie obiectul Kymaticei - ştiinţa viitorului după unii autori (Pete Pettersen)]. Astfel începe / se defineşte principiul dualităţii.

Aceste două structuri / entităţi fundamentale importante se întrepătrund pentru a forma toate lucrurile din univers.

Conform unor teorii, chiar şi limba, cuvântul, comunicare între toate lucrurile din natură depind de acest principiu al dualităţii. S-a descoperit că acest principiu este una din forţele primare care îndrumă evoluţia biologică în drumul ei.Până şi vibraţiile provenite de la cuvântul rostit – îndeosebi în limbile străvechi: sanscrită, aramaică, ebraică, arabă la anumite frecvenţe poate influenţa mediul. Aceste vibraţii produc modificări; ele se extind asupra psihicului precum şi asupra mediului. Sunetul nu este numai o simplă vibraţie. El nu doar interacţionează cu viaţa dar o şi menţine, o dezvoltă; acţionează ca un cod de conduită, în relaţiile dintre oameni şi natură, a societăţii şi civilizaţiilor întregi.

Există similarităţi între modul de a acţiona al universului, Pământului, corpului uman şi al celulelor fiinţelor vii.

Evoluţia omului repetă evoluţia Pământului - care şi-a început existenţa cu4,6 miliarde de ani în urmă – şi a celorlalte specii.
Tot ce face corpul face şi celula. Celulele au sistem inspirator cât şi pe cel expirator, simt, gândesc, se hrănesc şi comunică cu toate celelalte celule.

Corpul uman este o comuniune de 50 de miliarde de celule şi miliarde de corpuri omeneşti alcătuiesc organismul pe care noi îl numim Pământ.

Pământul are similarităţi cu corpul uman şi anume:

- Pământul are propriul generator electromagnetic, ca şi corpul uman.
Fiecare celulă primeşte un impuls electromagnetic de la sistemul nostru nervos central. Ele primesc exact acelaş impuls care a fost propagat în fiecare organism biologic de pe Pământ. Corpul este un microunivers.

- Corpul omenesc are meridiane energetice care sunt folosite în acupunctură de 2000 de ani - ca şi Pământul.

- Pământul are frecvenţelele sale specifice de rezonanţă numite „Unde Schumann” ce generează meridianele energetice şi care sunt dirijate pe direcţia acestor meridiane.

- Fiecare corp ceresc are o frecvenţă de rezonanţă specifică, determinată de circumferinţă şi diametru, viteza de rotaţie şi de viteza de orbitare în jurul soarelui. Frecvenţa de rezonanţă a Pământului începe de la 7,83 Hz şi se încheie la 43,2 Hz – la cea de a 7-a armonică, în corelaţie cu cele 7 chakre ale corpului uman definite de credinţele orientale cu mii de ani în urmă. Creierul funcţionează şi emite / recepţionează unde cu frecvenţa din zona 7,8 Hz. Deci organismul uman rezonează cu vibraţiile pământului.

- Pământul, ca şi omul, are conştiinţă; o însuşire a conştiinţei este existenţa unui câmp energetic care guvernează naşterea organismelor. Morfogeneza explică naşterea / creierea de către câmpul energetic caracteristic conştiinţei a ansamblului de ţesuturi, organe şi organisme întregi.

Conştiinţa este forţa creatoare a întregului univers; i s-a dat o mulţime de nume: Dumnezeu, Natura, Alah, Khrişna, Câmpul, Divinitate.

Întregul univers este un organism unic, viu şi conştient cu o absolută conştiinţă de sine. Această afirmaţie este greu de înţeles pentru că puterea de înţelegere ne este limitată de limbaj. Vocabularul şi limbajul folosit – de multe ori prea sărace în expresii şi semnificaţii – nu pot defini exact ceea ce vrem să exprimăm. Aşa poate fi şi termenul de „organism conştient” pe care îl umanizăm, îl limităm la fiinţa umană, când el se referă la o formă superioară de organizare şi gestionare a tot ce există în univers, galaxii, pe Pământ, dar şi în fiecare fiinţă!

Organism este orice entitate vie capabilă să acţioneze la stimuli, care se inmulţeşte, creşte, se dezvoltă şi îşi menţine diversele constante fiziologice ca un întreg stabil.

Conştiinţa universului este responsabilă de forma şi structura materiei.

Frecvenţele Pământului, care sunt rezultatul formei sale, sunt responsabile de ritmurile biologice cum sunt ciclul circadian şi menstrual ca şi tiparele emoţionale şi de comportament. Tiparele undelor rezonează în structura craniană a capului nostru şi converg în centrul creierului acolo unde se găseşte glanda pineală [în credinţa orientală glanda pineală este al 3-lea ochi – ochiul simţurilor, al sufletului ( denumire dată şi de Descartes) şi unde-şi are sediul intuiţia].

* * *
Materia vie – deci şi corpul uman – primeşte energie gratuită de la univers (free-energie) pe care o putem valorifica în folosul nostru, dacă respectăm anumite principii. Pentru a beneficia de free-energie se construiesc aparate care emit vibraţii pe anumite frecvenţe care rezonează cu cele ale energiei umane şi restabilesc echilibrul energetic al organismului; deci vindecă. Se pot capta energiile Pământului, ale Universului cu antene speciale pentru revitalizare. Sunt aparate rezonante care pun în evidenţă energiile universului şi le integrează corpului, prin intermediul minţii.
Aceste aparate fac parte din aşa numitele remedii holiste (nici un remediu holist nu creiază dependenţă şi nu face rău sau nu dă efecte secundare.

Neglijarea naturii biologice a oricărui organism precum şi nesocotirea legilor universului duce la boală.


Surse:
video.google.com – Kymatica
C-tin D-tru Dulcan – Inteligenţa materiei
www.holism.ro
emisiunea conspiraţia tăcerii (realizator Emil Străinu) – canal N24

Concretizări ale inteligenţei materiei.

Materialul este o sinteză sui-generis a părerilor, aserţiunilor şi expunerilor prof dr C-tin D-tru Dulcan autorul cărţii INTELIGENŢA MATERIEI prezentate în două emisiuni „Oamenii timpului nostru” ale postului TV Antena 2.

Prof dr C-tin D-tru Dulcan este şeful catedrei de neurologie din Universitaţea Titu Maiorescu, a fost şeful secţiei neurologie a Spitalului Militar Central şi este laureat al unui prestigios premiu al Academiei Române în anul 1992.

Concluziile şi exemplificările făcute de domnia sa în carte şi în aceste interviuri sunt consecutive examinării experimentelor şi studiilor efectuate în numeroasele laboratoare ale universităţilor din lume – dintre cele mai prestigioase. Prof Dulcan a nominalizat atât universităţile şi experimentările făcute cât şi oamenii de ştiinţă ale căror cercetări le-a studiat / analizat.

În aceste timpuri se manifestă o criză de spiritualitate şi nu una economică. Criza morală are sorgintea cu secole în urmă. Trebuie schimbat comportamentul, atitudinea, moralitatea.

Conştiinţa trebuie să fie îndreptată spre satisfacerea cerinţelor / legilor spirituale şi nu materiale. Nu vom supravieţui fizic dacă comportamental nu facem schimbări radicale – impuse de realităţile descoperite de fizica cuantică. Suntem într-un impas existenţial pentru că nu respectăm legile universului /universale.

Liberul arbitru

Omul este singura fiinţă care are liber arbitru. [Libertate absolută de a acţiona şi de a lua hotărâri conform propriei voinţe. Sursa: NODEX; Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertăţii, opusă determinismului, care neagă existenţa legilor obiective ale naturii şi ale societăţii, considerând că omul poate acţiona numai după voinţa sa, independent de orice altă condiţionare. (După fr. libre arbitre).Sursa: DN].

Celelalte vieţuitoare au inteligenţa dată prin programarea lor şi acţionează prin instinct, permanent adaptat la condiţiile de mediu.

Omul, dotat de acelaşi creator / programator / inteligenţă coordonatoare cu liber arbitru a făcut în decursul ultimilor 30.000 – 40.000 de ani de existenţă multe greşeli şi s-a abătut de la legile universale care, în ultima perioadă de 1.000-2.000 de ani, au determinat criza spirituală din care este imperios necesar să ieşim, dacă nu vrem să dispărem ca entităţi.

Este nevoie de şcoala minţii, să repunem în drepturi şi să valorificăm dotările spirituale, mentale pe care le avem şi nu ştim a le folosi.

Gândul – gândirea

Gândirea este o undă ce se propagă în spaţiu şi care are efecte de ordin biochimic. Gândul este un semnal în eter. Gândul este un câmp de forţă. [prin experienţe s-a demonstrat că forţa gândului a putut să desfăşoare şi apoi să reînfăşoare cele două spirale ale ADN-ului].

Gândul este ordonator de materie; are efecte pozitive / benefice sau negative; este dătător – creator de stări de sănătate sau de boli. Sunt numeroase exemple care să ateste acest lucru printre care: tratamentul / efectul placebo, stresul, schimbarea structurii cristalografice a apei influenţată de transmisia de sentimente.

Lumea este aşa cum o gândim.

S-au făcut experienţe multiple cu grupuri de oameni în vârstă din care s-au constatat că gândul poate determina fixarea unor parametri funcţionali la o anumită vârstă anterioară a fiecăruia. S-au obţinut, după 5 zile de concentrare mentală de către subiecţi, parametrii biologici ce au caracteristica vârstei asupra căreia subiecţii s-au concentrat.

Condiţia esenţială pentru „materializarea gândului” este perseverenţa / persistenţa în gândire.

Finalităţile negative din acţiuni nu sunt admise de Univers – ci numai gândiri pozitive. Gândurile negativeau consecinţ nefaste atât din punct de vedere fizic cât şi mental / spiritual.

Creierul.

O noutate din ultimii 15 ani este descoperirea neurogenezei. S-a constatat că există nişe generative care determină refacerea neuronilor la ori ce vârstă. Condiţia pentru realizarea unei neurogeneze este ca omul să înveţe permanent, să se preocupe să afle şi să asimileze noutăţi. Neurogeneza este posibilă şi important a fi realizată în condiţiile înlăturării stresului, să se facă efort fizic minimum 30 – 60 minute pe zi, să se înlăture depresia / anxietatea, a tot ceea ce nu ne bucură în viaţă şi ca necazurile să rămână în cortexul cerebral, „să nu coboare la inimă”.

De asemenea s-a constatat că există neuroplasticitatea care constă în refacerea (în anumite condiţii) a sinapselor( contacte / legături între neuroni prin care trece informaţia) după ce acestea au fost distruse. Datorită neuroplasticităţii este posibil ca [în cazul eliminării unei părţi ale creierului – datorită anevrismului, unei tumori, comoţiei cerebrale sau chiar prin lobotomie (cum a fost cazul unui bolnav căruia i s-a extirpat o jumătate de creier)] programul după care funcţionează creierul, să „emită” soluţia refacerii reţelei neuronale în aşa fel încât creierul să poată îndeplini funcţiile în condiţii asemănătoare celor dinaintea evenimentului.

Vindecare prin gândire pozitivă

Există la om creierul emoţional, nu se manifestă numai raţiunea. Gândirea logică este dublată de emoţie, interes, sentimente.

Emoţiile pot fi :

pozitive – care reprezintă sursa de sănătate mentală şi fizică şi

negative – distructive insului dar şi aceluia căruia li se adresează.

Sunt numeroşi oameni de ştiinţă biologi şi medici care atestă că în biologia omului sunt resurse de vindecare - de apărare a sistemului imunitar. Pentru a putea valorifica acest potenţial este necesară şcoala minţii: să reînvăţăm să înţelegem să gândim şi să simţim.

Coeziunea din univers

Fizica / mecanica cuantică demonstrează că lumea este interconectată la nivel cosmic ca şi la nivelul particulelor elementare. Asta înseamnă că orice acţiune asupra unui punct se răsfrânge în univers.

Iubirea este o forţă de conexiune cu universul şi reprezintă coeziunea cu universul. Nu religiile şi biserica sunt esenţiale ci atitudinea omului. Este de preferat un ateu onest care respectă codul moral unui bigot perfid, certăreţ, care răspândeşte ură, care cleveteşte.

Oamenii au liber arbitru datorită căruia au pornit în aventura cunoaşterii, pe drumul căreia se depărtează de structura lor originară şi, pe cale de consecinţă, şi-au îngreunat accesul la conectarea cu universul.

Animalele care n-au liber arbitru au rămas conectate la sursa vieţii – sunt în permanenţă în legătură cu această reţea inteligentă existentă în univers [sunt numeroase exemple care confirmă această alegaţie, fiind date ca exemple albinele, leii, furnicile]. Animalele sunt coordonate de creierul global – inteligenţa coordonatoare şi creatoare de univers, multiplicatoare de forme.

Conştiinţa

Conştiinţa are în primire creierul şi nu ea este produsul creierului.

Creierul este instrumentul conştiinţei.

Conştiinţa are informaţii de dincolo de fiecare individ, anume din „divinul”universal. Conştiinţa noastră are acces la alte dimensiuni. Informaţiile din univers sunt / se găsesc în subconştient.

Psihologia trans-personală a omului se regăseşte în univers.

Istoria omului şi a universului pare să fie scrisă de aceeaşi mână.

Creierul – ca instrument al conştiinţei - se modelează anatomic pe ce gândim. Astfel, conform legilor universale, creierul este baza biologică pentru construirea de noi creiere ale noilor entităţi de aceiaşi specie, care la rândul lor se încadrează în coerenţa universală.

Fiecare om este o mică fiinţă într-o varietate infinită de forme.

Informaţie – energie - substanţă.

Orice formă vie – deci şi fiinţa - este răspunsul inteligent la condiţiile de mediu. Teoria haosului nu este valabilă, pentru că din cercetările efectuate se arată că materia tinde să se organizeze în forme din ce în ce mai performante. Deci hazardul, intâmplarea sunt excluse în formarea vieţii.

Toate lucrurile din lume au ceva în comun, au o cauză comună.

Celulele au la bază aceleaşi elemente chimice (glucoza este combustibilul lumii vii) şi depozitate sub aceiaşi formă (acidul fosforic). Celulele şi moleculele lumii vii şi nevii ştiu comportamentul celorlalte celule. Orice celulă, indiferent de organisme, ştie ce se întâmplă cu celelalte celule. Cei 20 de aminoacizi ce există în fiecare fiinţă sunt cărămizi la baza vieţii şi sunt depozitaţi în ADN.

Informaţia şi energia sunt la baza întregei lumi vii şi nevii. Prin informaţie ajungem la coerenţa universală – care de fapt este o inteligenţă. În structura tuturor celulelor este înscrisă o inteligenţă adataptivă la toate schimbările de mediu.

Universul are o manifestare coerentă, o modalitate de desfăşurare logică.

Universul cunoscut de noi se caracterizează / defineşte prin triada informaţie – energie - substanţă.

Fizica cuantică postulează faptul că Universul este alcătuit din grupe de energie numite cuante aflate în permanentă mişcare. In univers există un câmp cuantic ce emite cuante care ne pătrund, ne transformă şi se întorc în acest univers spiritual.

În univers există sisteme care interacţionează, există o coerenţă funcţională .

În cuantele din Univers, în materia profundă, există modelele morfogenetice ale lumii actuale. Modelele morfogenetice constituie / formează structurile materiale pe care le cunoaştem şi apoi dispar. Ele vin din hiperspaţiu, din invizibil, constituie formele materiale cunoscute şi se reîntorc în hiperspaţiu unde redevin invizibile (nu le mai putem percepe).

Materia este mai mult o percepţie a simţurilor noastre decât o realitate. Sunt spaţii, sunt forme pe care noi nu le putem percepe dar care sunt reale.

Suntem dependenţi de consecinţele a ce facem.

Ceea ce ordonează materia este conştiinţa.

ADN

Fizica cuantică demonstrează că în structura de bază a materiei, particulele sunt interconectate – deci şi fiinţele sunt interconectate între ele prin câmpul morfogenetic. Câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului.

ADN-ul îşi are sursa primară într-o formă mult mai profundă decât se cunoaşte – sursa se află mult mai departe în adâncimea materiei al unui câmp informaţional inteligent.

ADN are o astfel de structură încât un eşantion al unui subiect – chiar la depărtare mare de organismul respectiv – are o conexiune care nu ţine seama de distanţă. S-au făcut experienţe în acest sens şi s-a constatat că dacă se detaşează din corpul uman un eşantion de ADN (de ex o eprubetă de sânge) şi este dus la distanţă mare – cca 3000 de mile – iar subiectul este supus unei experienţe emoţionale, în acelaşi timp şi instantaneu eşantionul de ADN suferă aceleaşi influenţe (eprubeta de sânge are aceleaşi modificări chimice) ca şi organismul din care a fost prelevat.

Numai 5% din capacitatea ADN este utilizat în scopul modificărilor genetice; restul nimeni nu ştie la ce este folosit. După unii autori, în ADN, pe lângă informaţia genetică se găsesc şi elemente de conştiinţă şi memorie.

ADN – ul este mijlocul prin care informaţia genetică devine structură; este o consecinţă a interconectării câmpului morfogenetic al fiecărei fiinţe cu câmpul universului. Deci ADN-ul are rol structurant, de ordonator al materiei. Această calitate s-a pus în evidenţă printr-o experienţă: într-o eprubetă, fotonii (materia) se mişcau dezordonat. După introducerea unui eşantion de ADN, acesta a ordonat structurarea fotonilor; după scoaterea eşantionului de ADN a reapărut dezordinea între fotoni.

Dacă ADN ordoneză fotonii, putem vorbi de efectul de ordonare a materiei de către conştiinţă care deci, poate structura mediul, materia. Aceasta trebuie făcută cu înţelepciune, nici de cum în modul în care evoluează acum gândirea: către dezvoltarea armelor de distrugere a civilizaţiei, până la urmă a omenirii.

Inteligenţa materiei.

La toate nivelurile existenţei este inteligenţa:

la nivelul atomilor este inteligenţa exactă;

celula are inteligenţa bazală, neverbalizată;

animalele au inteligenţă neverbalizată;

omul are inteligenţă verbalizată şi liber arbitru.

Există inteligenţă:

Internă - care realizează coeziunea şi funcţionalitatea organismului;

Exterioară - care realizează coeziunea, interdependenţa între indivizi .

Avertisment final pentru omenire: spiritualitate sau dispariţie.

Românii au conducătorii pe care-i merită ?!

STAREA NATIUNII dupa 5 ANI DE BĂSISM, după „urarea” SĂ TRĂIŢI BINE !


Sinteza de mai jos este a Raportului intitulat „Riscuri şi inechităţi sociale în România” - coordonat de profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie de la Universitatea din Bucureşti - prezentat de comisia prezidentială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice care a fost însuşit integral de preşedintele Băsescu.

Din cuprins rezultă că principalele probleme ale noastre, acum, în sept 2009, sunt [urmează extrase din raport]:

riscurile demografice şi sociale sunt enorme;



un sistem de pensii în colaps;



resursele umane din structurile administraţiei din mediul rural mai ales au fost insuficient calificate şi prost plătite;



plasarea în funcţii a clientelei de partid;



sistemul public de pensii fost manipulat politic şi devalizat;



funcţionarii publici de vârf din ministere şi agenţii şi-au creat un sistem de salarizare care a săpat o prăpastie între veniturile lor foarte mari şi veniturile modeste ale celorlalţi angajaţi;



pensionările frauduloase;



educaţia, neperformantă;



25% din copiii cu vârste între 0 şi 15 ani trăiau în 2007 în gospodării sărace, fiind cea mai înaltă rată a sărăciei din ţările UE, cu excepţia Italiei;



peste 2,5 milioane de persoane emigrate;



motivele pentru care emigranţii români nu vor să se întoarcă în ţară sunt legate de corupţie, birocraţie excesivă şi proasta funcţionare a instituţiilor statului;



agricultură de subzistenţă;



doar 36% din populaţia activă din mediul rural lucrează;



şomaj mascat;



câştigurile medii din unităţile de stat au fost cu 50% mai mari decât în cele private;



România se află pe ultimul loc în Europa la serviciile medicale;



în România este cea mai scăzută densitate a medicilor din UE.



Marian Preda, preşedintele comisiei, răspunde într-un interviu: Stăm foarte prost la toate domeniile.


În aceste condiţii şi stare de fapt, „personajul” Băse ne oferă – cu seninătate şi nonşalanţă, cu accente de ridicol, de lipsă de bun simţ, de prostie şi poate chiar de paranoie şi schizofrenie - una din culmile cinismului, şi ipocriziei sale: dintre toate constatările şi propunerile comisiei alege două din „nevoile stringente ale ţării”:

- dezincriminarea drogurilor;

- legalizarea prostituţiei

pentru care cere să se ia urgente măsuri!

Vă puteţi imagina o mai mare iresponsabilitate ca cea a „personajului”- de a scoate în evidenţă cele două „probleme” precum şi lansarea „necesităţii imperioase” a unui referendum prin care să cheme poporul suveran să voteze modificarea Constituţiei pentru sistem mono-cameral ?

Este obligatoriu pentru orice român care mai are demnitate şi este „cu scaun la cap” să luăm atitudine până în alegeri, la alegeri şi după alegerile din nioembrie 2009, să contribuim la asanarea vieţii sociale şi politice din România pentru readucerea ei printre ţările civilizate; trebuie să responsabilizăm pe toţi cei care conduc ţara, în cap cu „capo dei tutti capi”: Băsescu.

Somnul raţiunii naşte monştri dar şi

Somnul NAŢIUNII naşte monştri !

Putem să ne trezim sau nu?