sâmbătă, 17 octombrie 2009

Cercetări privind creierul. Relaţia creier - conştiinţă.


Idei şi teorii ale prof dr C-tin Dulcan.

Astăzi, noua paradigmă în ştiinţă afirmă clar existenţa unui câmp energetic si informational,pe care este clădit universul cunoscut, inclusiv fiinţa omenească. Ştiinta contemporană, fizica particulelor subatomice, matematica, psihologia, biologia, chimia, genetica au confirmat această realitate.

Lumea in care traim pare a avea un substrat spiritual, iar conştiinţa omenească pare a insemna cu mult mai mult decat un accident al evolutiei, in urma căruia materia a devenit, intr-o buna zi, inteligenţă.

Astăzi, ştiinţa recunoaste faptul ca viziunea mecanicista asupra universului este definitiv depăşită. Descoperirile fundamentale ale fizicii secolului 20 au schimbat complet ceea ce credeam despre univers si despre fiinţa omenească. Sunt constatări şi afirmaţii categorice potrivit cărora ceea ce consideram a fi materie solidă, respectând legile mecanicii clasice a lui Newton, nu este deloc ceea ce pare a fi. Atomii din care este făcută materia, inclusiv corpul omenesc si creierul, nu sunt solizi, nu sunt niste particule, ci sunt mai curând nişte individualizări ale unei forme de energie vibratorie.

Se afirmă cu tot mai multă certitudine că natura universului cunoscut este in mod evident energetica şi informaţională. Lucrurile, obiectele, corpurile, de la stele si planete pana la corpul omenesc, par a lua fiinta din acest camp universal de energie.

Nu ştim cum se intampla acest lucru incă, dar a devenit evident ca există o legatură între constiinta, asa cum o definim noi, şi acest fenomen de... materializare a formelor din campul universal de energie.

Stiinta a facut deja marele pas, a depasit deja modelele restrictive, mecaniciste, care au dominat occidentul si civilizatia occidentală, timp de cateva secole, si este o chestiune de timp, până când ceea ce am aflat va schimba complet felul in care percepem universul. „Religia nu a schimbat incă nimic, rămânând încremenită in ideile de acum mii de ani, într-un mod dogmatic, ce nu se mai potriveste cu nivelul actual al constiintei omenirii. Religie inseamna dogma pietrificată”, afirmă prof dr C-tin Dulcan.

Ca urmare multiplelor şi minuţioaselor cercetări ştiinţifice stim deja ca informatia nu se pierde niciodata, ci ramane intr-un camp universal. In zilele noastre, cercetatorii descopera uluiti că este posibil ca nu creierul sa fie depozitul memoriei, aşa cum s-a crezut, ci că memoria omeneasca să existe undeva în acest câmp, iar creierul sa fie doar un instrument genial de accesare a acestei memorii informationale.

O noutate din ultimii 15 ani este descoperirea neurogenezei. S-a constatat că există nişe generative care determină refacerea neuronilor la ori ce vârstă. Condiţia pentru realizarea unei neurogeneze este ca omul să înveţe permanent, să se preocupe să afle şi să asimileze noutăţi.

De asemenea s-a constatat că există neuroplasticitatea care constă în refacerea (în anumite condiţii) a sinapselor( contacte / legături între neuroni prin care trece informaţia) după ce acestea au fost distruse.

Vindecare prin gândire pozitivă

Există la om creierul emoţional, nu se manifestă numai raţiunea. Gândirea logică este dublată de emoţie, interes, sentimente.

Emoţiile pot fi :

pozitive – care reprezintă sursa de sănătate mentală şi fizică şi

negative – distructive insului dar şi aceluia căruia li se adresează.

Sunt numeroşi oameni de ştiinţă biologi şi medici care atestă că în biologia omului sunt resurse de vindecare - de apărare a sistemului imunitar. Pentru a putea valorifica acest potenţial este necesară şcoala minţii: să reînvăţăm să înţelegem să gândim şi să simţim.

Creierul şi conştiinţa

Conştiinţa are în primire creierul şi nu este produsul creierului.

Creierul este instrumentul conştiinţei.

Conştiinţa are informaţii de dincolo de fiecare individ, anume din „divinul”universal. Conştiinţa noastră are acces la alte dimensiuni. Informaţiile din univers sunt / se găsesc în subconştient.

Psihologia trans-personală a omului se regăseşte în univers.

Istoria omului şi a universului pare să fie scrisă de aceeaşi mână.

Creierul – ca instrument al conştiinţei - se modelează anatomic pe ce gândim. Astfel, conform legilor universale, creierul este baza biologică pentru construirea de noi creiere ale noilor entităţi de aceiaşi specie, care la rândul lor se încadrează în coerenţa universală.

Fiecare om este o mică fiinţă într-o varietate infinită de forme.



Ştiinţele neuronale şi sufletul din articolul lui Cristian Presură


foto creier

Relativ recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale ("neuroscience") şi suflet. Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?

Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui.

Spre exemplu, studiile de imagistica pe creier folosind rezonanţă magnetică nucleară arata că exista corelaţii intre caracteristici psihice (personalitate, moralitate, etc) şi diverse zone din creier care sunt atunci activate. Cu alte cuvinte, aceste caracteristici psihice ar fi o componentă a maşinii care este creierul fizic.

Autorii merg însă mai departe, şi compară aceste descoperiri în ştiinţele neuronale cu două revoluţii precedente în istoria raporturilor dintre ştiinţă şi religie: geocentrismul şi teoria evoluţiei naturale.

Astfel, subliniază autorii, religia a ştiut să depăşească ambele crize realizând că doctrinele în cauză nu sunt partea esenţială a credinţei, ci doar nişte dogme, la care se poate renunţa integral sau parţial. În cazul de faţă însă, situaţia este cu mult diferită. Aici, dacă ştiinţa continua în modul în care a început, se atacă nucleul esenţial al religiei: credinţa într-un suflet imaterial. Ciocnirea dintre ştiinţă şi religie va fi de data aceasta mult mai răsunătoare, iar consecinţele greu de prevăzut.

Până una alta, chiar dacă rezultatele cercetătorilor din ştiinţele neuronale indică faptul că suntem probabil mai mult maşini decât suflete, nu trebuie să fim foarte pesimişti.www.stiinta.info] Sursa originală: Nature



Creierul uman poate fi reprodus in laborator 10 ani de zile – din articolul lui Catalin Mosoia

Foto creier

Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic".

Creierul uman poate fi reprodus in laborator in 10 ani de zile. Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic. Singura incertitudine este cea financiara. Vorbim de un proiect foarte scump" spune profesorul Markram.

Aparenta complexitate a creierului uman nu este o bariera in fata crearii in laborator a unei replici, crede profesorul Markram. "Creierul este desigur extrem de complex datorita trilioanelor de sinapse, a miliardelor de neuroni, a milioanelor de proteine si a miilor de gene. Cu toate acestea ele se afla intr-un numar finit. Tehnologia din prezent este deja destul de sofisticata si ne permite sa reconstruim rapid creierul. Un exemplu al acestei capacitati tehnologice este dat de robotii din ziua de azi care pot lucra de zeci de mii de ori mai rapid decat oamenii de stiinta" sustine Dr. Makram care a fondat in urma cu sapte ani de zile Brain Mind Institute in cadrul Ecole Polytechnique Federale de Lausanne.

Cea mai mare provocare este sa intelegem cum sabloanele electro-magnetice-chimice din creier se transforma in perceptia noastra asupra realitatii. Noi credem ca vedem cu ochii dar de fapt, majoritatea din ceea ce vedem este generata de o proiectie a creierului nostru. Asadar, la ce anume ne uitam cand privim o persoana sau un obiect?, se intreaba profesorul Markram.

Cea mai interesanta parte a cercetarii este pentru profesorul elvetian, colectarea sutelor de mii de informatii despre creier. Specialistii din laboratorul sau au facut asta pentru ultimii 15 ani si au vazut cum arata un microcircuit din creier. "Am vazut ca functioneaza si asa am observat o serie de proprietati interesante. E inceputul dar acum stim ca este posibil sa fie construit. Pe masura ce avansam in cercetarile noastre, invatam tot mai multe despre creierul nostru, chestiuni care erau de negandit inainte. De fapt, creierul foloseste niste reguli simple pentru a rezolva probleme foarte complexe iar descoperirea acestor reguli una cate una este foarte emotionanta. De exemplu, am aflat cateva din principiile care permit miliardelor de neuroni sa se conecteze intre ei.

Oportunitatile pe care neurostiintele le deschid sunt imense. Un model al creierului uman va fi instalat pe un supercomputer si va fi ca un fel de serviciu educational si de diagnosticare pentru societate. De asemenea este esential sa construim modele care sa ajute la tratarea bolilor de creier si care afecteaza aproape 2 miliarde de oameni de pe planeta.

Articolul este preluat de pe portalul ziarulstiintelor.eu



Creierul nostru are cel puţin doi administratori din articolul lui Cristian Presură







Foto doi capitani
Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două reţele neuronale care lucrează în paralel, independent pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Creierul este o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, fiecare cu administratorul ei, toţi lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi scop. Recent, această teorie a fost demonstrată experimental prin vizualizarea activităţii diferitelor regiuni din creier. Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două astfel de reţele neuronale. Una dintre reţele este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. A doua reţea este activă mai ales la începutul unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide sarcinii. Cele două reţele de neuroni lucrează în paralel, independent, la îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Dintre toate întrebările despre Univers (cât de mare este? cât de bătrân? etc.) poate că cea care ne urmăreşte cel mai mult este „Cine suntem?”. Paradoxal, ştiinţa a făcut progrese uriaşe în înţelegerea lumii din jurul nostru, dar răspunsul la întrebarea „Cine suntem?” ramâne încă eluziv... Am aflat cât de mare este Universul, cât de batrân este, dar nu ştim însă cine şi ce suntem, ştiinţific vorbind. Ştiinţa se pare că a ramas la nivelul lui Descartes, presupunând că suntem cumva o maşinărie mecanică ce a căpătat conştiinţa propriei existenţe...

Am găsit în creier o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, toate lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi ţel.

O astfel de reţea poate fi asociată „subconştientului” introdus de Freud, responsabil de acele gânduri ascunse care ies la iveală doar în vise. Un alt exemplu este cel ce apare în cazul pacienţilor al căror creier a suferit profunde distrugeri şi în care reţelele lucrează disfuncţional. Un caz celebru este cel al operaţiilor făcute pentru separarea celor două emisfere cerebrale, caz în care informaţia de la o emisferă cerebrală nu putea fi partajată cu cealaltă emisferă cerebrală, cele două reţele lucrând astfel independent. Un astfel de pacient poate în consecinţă să aibă dorinţe şi reacţii contrare, cu o mâna să vrea să ia un ziar să citească, iar cu cealaltă să-l îndepărteze. Fiecare mâna era controlată de câte o emisferă, iar cele două emisfere (reţele) pot da comenzi diferite dacă nu se mai pot „consulta”. În care dintre emisfere este localizată conştiinţa noastră? Greu de spus. Să remarcăm că însuşi răspunsul pacientului nu este relevant, pentru că el vine de la emisfera care controlează corzile vocale...

Un alt caz clinic este acela al persoanelor în care practic numai o reţea de neuroni îşi face simţită prezenţa. Aceste persoane îşi vor lua imediat pijamalele fie ca se află lângă patul de acasă, fie lângă un pat din magazin. Construcţia neuronilor pe reţele ce pot lucra în paralel la îndeplinirea sarcinilor face creierul nostru foarte eficient şi adaptiv. De exemplu, atunci când auzim cuvântul „câine”, putem în acelaşi timp să avem în minte imaginea unui câine, să-i auzim în gând lătratul şi eventual să facem o rimă cu acest cuvânt.

Această teorie a diferitelor reţele care lucrează în paralel în creier a devenit mai populară datorită lui Daniel C. Dennett, care încearcă să facă un pas înainte în explicarea conştiinţei. Teoria lui este că creierul este un ansamblu de astfel de reţele ce lucrează în paralel, ale căror administratori se schimbă pe rând, preluând comanda principală, şi creând iluzia lui „eu”, iluzia unei individualitaţi care s-ar afla la conducere.

Pâna acum au fost puţine rezultatele care să arate că structura creierului este într-adevăr construită pe astfel de reţele. Recent însă, un grup de cercetători de la Universitatea Washington din S.U.A a reuşit să vizualizeze două astfel de reţele. Astfel, cu ajutorul unui aparat de Imagistică prin Rezonanţă Magnetică Nucleară, ei au investigat creierul a aproape 70 de persoane. Aceste aparate pot „fotografia” diferite secţiuni din creier şi obţine imagini tridimensionale ale interiorului creierului.

O metodă des utilizată este fotografierea concentraţiei de oxigen din sângele aflat în diferite zone ale creierului. Cantitatea de oxigen consumată în acea regiune de creier este un indiciu al activităţii neuronale din acea regiune. Cu alte cuvinte, dacă o anumită zonă de neuroni este „în acţiune”, atunci creşte şi utilizarea oxigenului din sânge în zona respectivă, iar zona poate fi identificată şi localizată de către aparatul cu rezonanţă magnetică.

În decursul experimentelor, persoanele au fost întinse pe o bancă şi aduse într-o stare de relaxare, apoi creierul lor a fost scanat pe o perioadă de timp de până la o oră. Variaţia concentraţiei de oxigen din sânge a fost apoi măsurată în timp pentru fiecare regiune din creier. Pentru două regiuni din creier situate la o distanţă de aproximativ 7 cm una de alta au aproape aceeaşi variaţie a concentraţiei de oxigen, deşi ele sunt situate la o distanţă mare una faţa de alta. Aceasta nu poate însemna decât că neuronii din cele două regiuni au fost puternic corelaţi: când lucra o regiune, lucra şi cealaltă! Cu alte cuvinte, cele două regiuni din creier fac parte din aceeaşi „echipă”!

Cercetătorii au analizat apoi corelaţiile dintre toate regiunile din creier, cu ajutorul unei teorii matematice numite „teoria grafurilor”. Ei au stabilit astfel care sunt neuronii care formează o reţea, cu alte cuvinte neuronii care lucrează mereu împreună, şi care sunt necorelaţi cu neuronii din altă reţea. Analiza lor scoate în evidenţă două reţele majore. Cele două reţele de neuroni lucrează astfel în paralel.




Foto brain


Una dintre reţele (denumită cinguloopercular în engleză) este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. Ea se activează odată cu începerea unei sarcini, şi devine inactivă odată ce sarcina este terminată. A doua reţea de neuroni (denumită frontoparietal în engleză) este mai ales activă la începutul îndeplinirii unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide. Cele două reţele de neuroni lucrează deci în paralel, independent, la îndeplinirea aceluişi obiectiv.

În lumea înconjurătoare nu este însă ceva neobişnuit ca un sistem să fie controlat de mai mulţi administratori. Astfel, controlul temperaturii corpului se face simultan de către trei „echipe” independente: una care controlează transpiraţia, alta metabolismul şi alta nivelul de activitate. Toate trei însă lucrează la acelaşi scop, reglarea temperaturii corpului. Ceea ce este nou însă în rezultatele de astăzi este că o astfel de structură de reţele independente este regăsită şi la nivelul creierului.

Sursa originală: Proceedings of the National Academy of Sciences şi Universitatea din Washington. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Surse:

www.stiinta.info

ziarulstiintelor.eu

www.stiinta.info Sursa originală: Nature

prof dr C-tin D-tru Dulcan - expunerea la TV Antena 2

Trimiteți un comentariu