Paradoxul ştiinţelor moderne / contemporane

Din ciclul: preocupările unui amator

referitoare la ce-i omul şi care-i locul

lui în Univers.

În lumea contemporană, ca urmare cercetărilor şi experienţelor oamenilor de ştiinţă, sunt tot mai complexe realizări în toate domeniile de activitate, se realizează industrial proiecte la scară mondială ce includ robotica, automatica, tehnologia IT, cu impact major în evoluţia civilizaţiei.

Se descoperă, se inventează şi se aplică numeroase tehnici de înaltă tehnologie în viaţa cotidiană care ne ridică calitatea vieţii, care ne-au deschis orizonturi cosmice.

În ciuda nivelului ridicat al de ştiinţelor contemporane, omenirea de acum, din timpul prezent, se confruntă / are de răspuns cu /la numeroase semne de întrebare atât în ce priveşte atât „lumea” micro cât şi cea macro.

Fapt este că ştim foarte puţin din realităţile atît a lumii ce ne înconjoară dar şi ale propriului nostru organism, că nu cunoaştem multe fenomene – fie că nu le percepem fie că le ignorăm semnalările.

Omul se află în faţa multor enigme; nu se cunosc multe din realităţi din microcosm¹ şi din macrocosm².

Oamenii de ştiinţă, descoperind noi şi multe din sistemele şi fenomenele studiate, constată că, pe măsură ce ştiinţa înaintează în cunoaştere, le apar tot mai multe aspecte, fenomene, realităţi fizice şi ale conştiinţei care nu sunt cunoscute sau nu li s-au găsit explicaţii.

Am să dau un exemplu din mecanică.

Există două teorii unanim acceptate dar care nu se „potrivesc” la toate „nivelurile (macro şi micro):

– teoria generală a relativităţii [valabilă pentru scara planetară şi cosmică] şi

- mecanica cuantică [ aplicabilă / valabilă în structurile şi comportamentului particulelor, a microcosm-ului].

Această nepotrivire s-a ivit recent, după apariţia teoriei dar şi realităţilor dezvăluite de mecanica cuantică (despre care am scris în articole postate pe blog).

O astfel de situaţie – paradoxală, dat fiind că ambele teorii sunt fundamentate şi reprezintă realităţi (aşa cum le vedem noi, acum!) – a determinat pe Stephen Hawking (cel mai strălucit fizician după Eintein) să-şi propună să găsească căi şi metode pentru unificarea fizicii ( unul din ţelurile cercetărilor lui) prin punerea de acord a celor două teorii parţiale fundamentale.

În această ordine de idei determinate de paradoxul: cu cît ştii mai mult, cu atît constaţi că nu ştii nimic, apreciez a fi preocupante problemele privind:

• · Etapa în care se află civilizaţia umană în cunoaşterea realităţilor atât din Univers cât şi ale OMULUI;

• · Care este raportul şi care sunt intercondiţionările dintre informaţie, substanţă şi energie, dintre fizic şi şi spirit / mental şi cum se concretizează acestea îndeosebi în cazul omului;

• · Care este locul ocupat de om – umanitate în ansamblul şi în angrenajul Universului, în lantul universal energetic (inclusiv al viului, al vieţii) precum şi al entităţilor inteligente (dacă există în Univers şi altele în afară de om);

• · Care este stadiul cunoştinţelor ştiinţifice moderne faţă de posibilităţile maximale imaginabile din Univers pe care cercetările, experimentările, deducţiile, teoriile le-au menţionat (întrevăzut) că pot fi atinse. Dar pe care suntem foarte departe de a le stăpâni, cunoaşte şi valorifica şi mă refer la:

- Sistemele, organizarea şi capacităţile maximale care pot fi atinse –referitoare la fiinţe, la viu, la viaţă;

- Ansamblul de legi – legităţi – reguli de bază – principii – softuri – programe existente în Univers, rezultatul aplicării acestora şi unde se situează omul în acest ansamblu;

- Angrenajele şi condiţionările reciproce ale forţelor şi legilor care stau la baza organizării şi evoluţiei Universului.

Realizările din aceste domenii le-am arătat în sinteze ale lucrărilor citite, postate fie pe blog fie în articole apărute în enciclopedia Wikipedia - limba română.

Sigur incomplete, evident cu multe lacune.

Din lectura / examinarea acestor informaţii m-a frapat faptul că, pe măsura descoperirilor realităţii şi a realizărilor din diferite domenii / ştiinţe, oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor le-au apărut şi mai multe enigme, probleme nerezolvate, reguli necunoscute sau încă neînţelese, lucruri şi fapte esenţiale ce trebuie elucidate. Inclusiv multe domenii în care s-au deschis noi perspective de cunoaştere. Au apărut obiective noi de cercetare, ştiinţe şi reguli noi [complementare celor existente sau care chiar le-au înlocuit pe cele învechite].

Sunt noutăţi absolute pentru care, pentru a fi descrise, explicate şi gestionate s-au format curente şi şcoli, s-au construit teorii. S-au constituit chiar noi vocabulare, limbaje/dicţionare specifice, adecvate noilor descoperiri / ştiinţe / domenii de cercetare şi experimentare.

Iată câteva din domeniile în care, datorită descoperirilor de ultimă oră în ştiinţele concrete, în ştiinţele-fanion, în domeniile de vârf ale ştiinţei, s-au constatat şi au fost descoperite multe alte aspecte necunoscute, alte căi şi domenii de investigaţii, alte multe posibilităţi ale omului de a face paşi înainte către o mai completă cunoaştere :

Astronomie – astrofizica

- materia şi energia întunecată (90-95% din univers); neutrinii;

- găurile negre;

activitatea găurii negre

- găurile de vierme;

- formarea şi dinamica galaxiilor ( vezi noile constatări privind Calea Lactee cu două grupuri de stele ce se rotesc în sens invers).

Biologie

- patternul; memoria şi conştiinţa colectivă; intuiţia; despre rezervorul cortical , memoria ancestrală [despre care acum ştim cu siguranţă numai că există instincte, reflexe];

- puterea gândului - gândul ca mijloc de biocomunicaţii; gândul ca limbaj universal; citirea gândurilor; traducerea în cuvinte a impulsurilor generate de gânduri; realizarea unei „conversaţii corecte” cu ajutorul implanturilor cerebrale (dr. Brumberg- Universitatea Boston ), fotografierea amintirilor;

- efectul Kirlian; aura;

foto Kirlian

- inhibitori de dezvoltare a organismului uman - proteine mai bune;-mărirea numărului de neuroni.

- neuroni specializaţi pentru punerea în evidenţă şi vizualizarea câmpului magnetic al pământului la păsările migratoare;

- interacţiunea dintre om-plante-animale;

- ADN [ADN este un tot din care fiecare parte de moleculă reprezintă întregul, ADN-ul uman- inhibitor intenţionat, ca organismul să producă cele mai bune proteine posibile, structura electronică a ADN-ului , ADN neuman la 60 mil de locuitori ai Terrei, celule umane pot fi reprogramate în celule stem reactivate direct în ADN-ul celulei adulte originare];

- Influenţe ale structurilor din univers asupra fiinţei umane;

- construţia deosebit de complexă a structurii a organismului unei fiinţe- fizic, mental, spiritual [ cărei încă nu i s-a descoperit toate posibilităţile], nenecesară la solicitările actuale; pentru ce fel de „existenţă” a fost proiectată?

Medicina

- cunoaşterea structurii corpului uman şi al fiinţelor;

- interacţiunea dintre corpul fizic şi cel energetic;

- prevenirea şi remedierea bolilor din stadiul de făt;

- celule stem –înlocuirea organelor, membrelor, ţesuturilor;

- sporirea duratei de viaţă până la 1-300 de ani;

- omul bionic;

- ce se întâmplă cu cantitatea imensă se informaţii ce ne înconjoară permanent (de 400 de miliarde biţi-informaţie pe secundă) faţă de numai 2000 biţi informaţie/sec de care suntem conştienţi;

- creierul şi ADN sunt folosiţi numai cca 90% din capacitate – de ce numai atât? – care este limita de folosire a creierului şi ce se aşteaptă până se ajunge la această folosire a capacităţilor maxime?

- Clonarea

Mecanica - Fizica

- Găsirea legilor fundamentale ale naturii ( „visul de aur” al lui Stephen Hawking, expus în cartea „O mai scurtă istorie a timpului” cap 3 şi 11) prin găsirea unei teorii complete, coerentă şi unificată, care să includă cel două teorii parţiale fundamentale: teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică ceea ce ar însemna deci unificarea fizicii;

- particule elementare (unele bănuite, altele presupus a exista, altele pe cale a li se evidenţia existenţa prin experimente)de ex. gravitonul; bosonul Higgs;

- viteze mai mari de 300.000 km/sec [vit luminii]

- teleportarea

Psihologie- parapsihologie – psihotronica (al căror obiecte de studiu sunt considerate de multe cercuri ştiinţifice ca fiind o sursă de şarlatanie)

- Capacităţi paranormale inclusiv telepatia;

- fenomene PSI – îmbinare de între studii şi experimente ştiinţifice cu subvenţie guvernamentală şi şarlatanie.

Geografie – geologie - antropologie

- eliminarea fenomenelor meteo extreme;

- cunoaşterea planetei – enigme neelucidate – fie atribuite ET (însă fără documentaţii irefutabile) [vezi dovezi ale existenţei ET], fie ignorate, fie atribuite unor fenomene naturale încă nedemonstrate.

Cunoştinţele moderne sunt din ce în ce mai numeroase şi au sporit enorm de cca 50-100 de ani în urmă. Realizările concrete (nu am în vedere teoriile şi calculele matematice şi fizice care întrevăd alte uluitoare posibilităţi de emancipare a omului) din ultimii ani reprezintă mari progrese în descoperirea, cunoaşterea, rezolvarea şi folosirea de resurse deosebit de valoroase. Există însă enorm de multe necunoscute ce fac parte totuşi din realitatea noastră, care există şi ne înconjoară. De unele din acestea ne dăm seama că există ( de pildă telepatia, neuroni specializaţi pentru citirea liniilor de forţă magnetice ale Terrei, antimateria, etc) însă sunt şi realităţi (fenomene, reguli, programe) de care habar n-avem că există – dar care, încetul cu încetul sunt descoperite şi cercetate.

Nivelul de cunoaştere este incomparabil cu cel, de exemplu, al oamenilor preistorici, ai oamenilor de Neanderthal.

Deşi, faţă de cunoştinţele de acum – să spunem 50-100 de ani – nivelul actual este net / mult superior cu realizări chiar uluitoare, ceea ce se cunoaşte în diverse domenii ca cele amintite mai sus dovedeşte că în prezent de abia dăm la o parte câte un colţi din vălurile necunoaşterii.

Dacă ar fi să se facă o comparaţie între ce se cunoaşte şi ce mai ar trebui să cunoaştem (am în vedere numai acele necunoscute ce li s-au semnalat prezenţa de către oamenii de ştiinţă) realizările actuale reprezintă o fărâmitură din enormul potenţial ce pare că există în acest Univers (Multivers!?).

În acest sens vă prezint un aspect.

Sunt de necomparat cunoştinţele medicale cele mai recente cu modul cum oamenii preistorici, sau chiar cei din inceputurile timpurilor istorice îşi rezolvau problemele de sănătate³. Cred că ştiinţa medicală actuală – ajutată puternic de tehnica IT – faţă de posibilităţile şi realizările medicale ce se întrevăd, posibil de atins şi de practicat într-un viitor previzibil, este în aceeaşi poziţie în care se situează „medicina practicată” în preistoria sau în istoria de început a omenirii faţă de medicina modernă. Şi asta numai dacă luăm în considerare experimentele începute (cum ar fi celulele primordiale şi regenerarea ţesuturilor, organelor, membrelor; puterea gândului; folosirea medicinii tradiţionale chineze).

Cred că în prezent omenirea este pe scara evoluţiei, mult mai aproape de începuturile perioadei homo sapiens decât de posibilităţile maxime previzibile, care se întrevăd ale speciei umane.

Adică suntem la inceputul inceputurilor evoluţiei umane.

Cred că nu este vorba de timp (adică să nu măsurăm evoluţia în ani) ci de capacitatea oamenilor de a se debarasa de balastul fizic – cu tot cortegiul lui de sărăcie, foame, boli, nevoi materiale...) . şi eliberaţi de „grija materială pentru mâine”să progresăm rapid în însuşirea cunoştinţelor şi punerea lor în valoare prin stimularea laturii morale, spirituale, sufleteşti şi ale capacităţilor mentale, psihice şi de conştiinţă cărora acum a început să li se facă..... inventarul.

Din observaţiile privind realizările moderne din domenii ale activităţii umane, îmi apare cu pregnanţă ideea că omenirea este la începutul cunoaşterii a ce există în această lume, în acest Univers, că este la începutul existenţei ei în Universul cunoscut, de abea descoperă informaţia şi folosirea ei, mediul microcosmic şi macrocosmic în care se desvoltă şi capabilităţile/posibilităţile pe care le are.

Capabilităţi care, transformate în energie, ne-ar da posibilitatea să constatăm:

- dacă există un sistem universal al viului-vieţii în Cosmos;

- dacă facem parte sau nu dintr-un sistem coerent al vieţii în Univers;

- dacă suntem sau nu o verigă în lanţul entităţilor inteligente din Cosmos.

Şi dacă da, cum să ne integrăm.

Şi dacă nu, care este scopul nostru pe Terra (să fie, pur şi simplu o evoluţie ”particulară” – consecinţă a întrunirii condiţiilor speciale creiate, de-a-lungul timpului numai pe această planetă?)

Eu sper că este DA la toate cele trei posibilităţi scrise mai sus.

Pentru aceasta, probabil că este absolut necesar să asigurăm în primul rând realizarea armoniei între fizic şi psihic/spirit, între corpul fizic şi cel energetic şi apoi/simultan să căutăm căi de legătură cu „viul” din univers.

Cu alte cuvinte, trebuie să folosim pe deplin INFORMAŢIILE pentru captarea şi canalizarea ENERGIILOR în vederea realizării unei SUBSTANŢE-entităţi superioare care să se poată compara (dacă este cazul) cu entităţile inteligente din Univers.

1 MICROCOSM: - 1.....lumea obiectelor submicroscopice, a atomilor şi a particulelor elementare;....lumea interioară a omului. Sursa: NODEX

2 MACROCOSM: - Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. Sursa: DN

- Univers, cosmos. Sursa: DEX 98

3 o problemă aparte o constituie descoperirea de schelete ale oamenilor din anii.2000 î.Hr ce prezintă operaţii făcute la creier(posibil) cu trepanaţii pe craniu de o acurateţe şi tehnică imposibil de atins chiar în vremurile de astăzi precum şi existenţa unor cranii de cristal a căror „construcţie” denotă cunoştinţe anatomice şi fiziologice mult superioare perioadei când au fost confecţionate

Inteligenţa materiei.

Suntem aici, în acest colţ de Univers, expresie ultimă a evoluţiei. Mâna unui arhitect inteligent şi nevăzut ne-a desprins de lut şi ne-a construit după un plan din care transpare unicitatea sursei, treaptă cu treaptă, până la nivelul creierului capabil să se gândească pe sine.

Tot ce s-a întâmplat, pentru noi s-a întâmplat. Suntem rezultatul tuturor evenimentelor fericite şi triste care ne-au precedat şi cauza celor ce ne vor urma.

Noi suntem cei ce lăsăm în urmă splendorile spiritului şi ruinele nimicniciei, pentru că omul este singura fiinţă de pe Terra căreia i s-a dat să se implice în demersul naturii prin extensia inteligenţei sale. Aceasta este responsabilitatea sa de a fi. Omul nu poate trăi pur şi simplu, nu poate avea doar o existenţă pasivă. Cu sau fără voia sa, el se implică în fizica Universului. Prin gânduri, prin acţiune, prin faptele sale bune, prin faptele sale rele. Când adevărul acesta ne va pătrunde, abia atunci, în clipa astrală a devenirii noastre, se va aprinde în noi lumina inteligenţei ce s-a regăsit pe sine după o lungă rătăcire pe cărări de Univers.

Dumitru Constantin – Dulcan



Acestea sunt concluzii ale prof. univ. dr. Dumitru Constantin – Dulcan autorul cărţii Inteligenţa materiei ce sintetizează cercetărilor sale ştiinţifice.

În anul 2009 cartea a ajuns la cea de a treia ediţie revizuită şi adăugită - prima ediţie fiind publicată în 1981.

Cartea are un impresionant volum de informaţii extras din principalele domenii ale cunoaşterii.

Conţinutul cărţii Inteligenţa materiei îl constituie drumul materiei de la prima undă de lumină până în clipa în care prin creierul uman se poate conştientiza pe sine. Enumăr, exemplificativ, unele din abordări – capitole - preocupări:

apriţia vieţii-necesitate cosmică;

informaţia şi viaţa;

structuri capabile să prelucreze informaţia;

energia şi viaţa;

biocomunicaţia – fenomen obiectivabil;

inteligenţa naturii;

materie şi gândire;

religie şi cunoaştere;

paşi spre unitatea cosmică a fiinţei noastre.


Aceastei lucrări i-a fost decernat în anul 1992 premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (regimul socialist nu a permis acordarea unei distincţii deşi în anul 1982 a fost propusă pentru premiul Academiei Române).

Remarc acurateţea ştiinţifică, expunerea concisă, credibilitatea şi logica argumentelor în favoarea celor susţinute în lucrare.


Iar cele trei paragrafe cu care am început această prezentare cred că reprezintă încă o fundamentare a uneia din cele mai vehiculate variante în ceea ce priveşte locul şi menirea omului în Univers: mă refer la Intelligent Design.


Recomand cu căldură cartea care poate fi procurată apelând site:


www.LibrariileOnline.ro

Idei privind percepţia oamenilor despre divinitate şi infinit.

În memoria
Constantin Halchini

plecat dintre noi în 15 august 2009

În prima jumătate a anului 2007 am avut un schimb de opinii cu Titi Halchini pe teme privind evoluţia omului şi a umanităţii, raportul şi interdependenţa între structura fizică şi spirituală a omului.

Schimbul de păreri a fost pentru mine deosebit de interesant, instructiv şi stimulativ şi am apreciat ideile diferite expuse drept contra-argumente la afirmaţiile mele, forţa argumentelor invocate.

Subiectele, dialogul şi modul de abordare al acestora le-am postat în luna octombrie 2007 pe blogul Yahoo 360⁰ .

În memoria lui Titi Halchini în cele ce urmează prezint corespondenţa pe temele expuse în articolele apărute în 13 februarie 2007[O nouă funcţiune a ADN uman], în 23 martie 2007[Despre neuroni şi creier] precum şi în articolul din 11 august 2007 [Rezerve ale corpului uman ce ar putea fi valorificate].

* * *

----- Message d'origine --

De: Constantin Halchini A : sorin achimescu <>

Multe din intrebarile tale nu pot avea deocamdata un raspuns din cauza incapacitatii de perceptie a mintii omenesti. Sa luam de exemplu notiunea de infinit.

Mintea omeneasca nu o poate concepe decat in antagonism cu «finitul» singura perceptie accesibila mintii omenesti. Deci infinitul este perceput ca incepe acolo unde sfarseste finitul, dar il cuprinde si pe acesta.

De aici se vede ca de fapt numai finitul este perceput, iar infinitul este considerat un nonfinit, structura si esenta lui neputand fi inteleasa. El poate eventual fi conceput ca o matrice atotcuprinzatoare, a tot ce exista (timp, energie, spatiu, etc..) sau va putea exista vre-o data.

In cazul acesta infinitul cuprinde si complexele legi fizico-matematice care, pomind de la particule elementare de energie au facut sa se ajunga la complexitatea ADN-ului fiintelor vii si poate si la alte structuri si mai complexe pe care nu le putem percepe sau imagina deocamdata la nivelul nostru de evolutie ( sau de involutie) decat tot reducand-i la «finit», inventand esoterismul si numindu-i Karma, Dumnezeu (Creatorul tuturor celor vazute si nevazute), Yehova sau Forta Suprema.

Dar aici terenul devine foarte periculos, pentruca noi insine facand parte din infinit inseamna ca suntem o parte din Dumnezeu (sau Karma sau Yehova etc..) si atunci putem sa intervenim si sa modificam legile fizico-matematice pomenite mai sus ; dar nu tinem seama ca asta ar duce la o desechilibrare a acestor legi a caror structura omenirea deabia incepe sa le descopere punctual si care ar putea avea consecinte nasteptate. (Vezi mai nou proliferarea ONG-urilor si confidentialitatea rapoartelor de cercetare asupra efectelor asupra organismelor vii...)

Prin necunoasterea totalitatii acestor legi, modificarea proteinei imperfecte de care vorbesti ar putea creia, de pilda, o fiinta «superioara» care sa aibe nevoie sa se hraneasca cu proteinele imbunatatite ale altor fiinte «superioare», care ar putea sa puna «ratiunea mai presus de morala» si «individul mai presus de societate», care ar putea sa duca la declansarea unor dramatice cataclisme planetare dar neinsemnate la scara universului...s.a.m.d.

Mi-am adus aminte de o lege a lui Murphy care spune : cand un lucru functioneaza bine, nu incerca sa-l repari, pentruca ai toate sansele sa-l strici...CH

* * *

De: sorin achimescu A : Constantin Halchini <>

Imi permit sa reiau unele din ideile exprimate de tine in mesajul din 13 febr. crt. si sa prezint unele considerente.

In primul rand ma refer la conceptul si raportul finit -infinit. Mi-ai dezvaluit o noua si interesanta imagine a acestor notiuni cat si a intelegerii, continutului lor.

Mai ales prin prisma capacitatii extrem de "finite" a mintii umane de perceptie constienta; despre ce "inregistreaza" sistemul nostru de neuroni este o alta poveste.

Si daca luam in considerare masuratorile efectuate in laboratoare din care rezulta cifra de 400 de miliarde biti-informatie pe secunda pe care ii proceseaza creierul din care noi suntem constienti de numai 2000 de biti-informatie pe secunda (adica 0,0000005% din cata informatie intra in creier!), putem usor ajunge la conduzia ca suntem intr-o totala "opacitate".

Am remarcat in ultima parte a randurilor tale un mod cam sumbru - daca nu chiar apocaliptic - pe care-l ai in aprecierea viitorului omenirii daca oamenii de stiinta vor incepe sa desluseasca mai mult din extrem de numeroasele enigme ce ne inconjoara (respectiv care sunt si in interiorul nostru). Mai ales in corpul uman energetic / spiritual. Sper ca varianta aleasa in ultimul paragraf nu reprezinta o atitudine ostila, refiactara fata de progresul stiintelor.

De acord cu tine ca este o conditie sine qua non ca interventiile oamenilor nu trebuie sa dezechilibreze legile de baza ale vietii pentru ca asa ceva poate duce la dezastre planetare. Nu mai departe vezi iresponsabilitatea "civilizatiei" din timpurile noastre care a dus la incalzirea si poluarea globala.

Dar a lega o asemenea perspectiva [de auto-distrugere] de gasirea mecanismelor "viului - vietii" pe planeta noastra, cu deosebire in imbunatatirea structurilor fiintei umane, mi se pare ca ar constitui o mult prea mare frana in evolutia stiintelor biologice, fiziologice si psihologice indeosebi.

Imi permit sa -ti pun (retoric) doua intrebari:

- daca o astfel de "sperietoare" ar fi fost determinanta si ar fi stopat stiinta de acum (sa spunem) 1-3 secole in urma, nu ti se pare ca civilizatia umana ar fi acum intr-un stadiu mult inferior fata de ce este in prezent?

- acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem "frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?

In al doilea rand multumesc pentru articolul trimis [Haosul şi sensul culturii electronoce de Frank Zingrone - http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/haosul-i-sensul-culturii-electronice_6373.html#more/6373]. Este interesant. Poate este chiar spectaculoasa teoria haosului, dar ea are drept "adversar" puternic - din punctul meu de vedere - extrem de minutioasele si complexele sisteme si fiziologii care s-a demonstrat ca guverneaza viul/viata.

Am dedus din material ca suntem in plina entropie a vietii si ca nimic nu se desfasoara dupa reguli si intr-o oarecare ordine. Mai "cuget” la asa ceva! AS

De Constantin Halchini Afficher Jeudi, 8 Mars 2007

À :sorin achimescu

Incerc sa-ti raspund, asa cum ti-am promis si la cea de-a doua intrebare din mesajul precedent - „acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem 'frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?”

Parerea mea este ca nici atunci si nici acum cercetarea si descoperirile nu au fost determinate de consideratii morale ci mai degraba de niste interese materiale, de cele mai multe ori economice, care sa raspunda aspiratiilor de moment ale societatii sau mai precis al unei parti favorizate a societatii respective.

A fost nevoie sa se lupte cu vecinii? - s-au inventat arme din ce in ce mai sofisticate si mai eficiente.

A fost nevoie de mai mult aur pentru a satisface orgolii? - s-au facut cuceriri si descoperiri geografice, jefuind si oprimand populatii.

A fost nevoie de mana de lucru ieftina ? - s-a organizat sdavagismul.

...si din aproape in aproape s-a ajuns la societatea civilizata in care traim astazi.

Inaintand astfel cu ochii indreptati catre viitor foarte putini sunt cei care isi mai pun intrebari existentiale : cum am devenit?; ce suntem? ;de unde venim ?; ce cautam aici ? ; unde ne ducem ?

Este adevarat ca nepunandu-si aceste intrebari omul isi asigura un confort sufletesc si intelectual indiscutabil, insa in momentul in care si le-a pus si incearca sa gaseasca un raspuns isi da seama ca este pus in fata unor probleme care sunt foarte dificile.

Pornind de la ipoteza ca de la quanta de energie primara, printr-o infinitate de combinatii si reactii intamplatoare(?) s-a creiat atomul, apoi moleculele, apoi moleculele organice si viata si prin evolutii succesive guvernate totdeauna de intamplare(?) s-a ajuns la fiinta umana cu toata complexitatea alcatuirii fiziologice si fizico-chimice, nu putem ignora ca toate astea s-au facut pe baza unor legi care daca s-ar cunoaste s-ar putea reproduce intocmai aceasta evolutie.

Dar intrebarea este de ce aceasta evolutie a mers prea departe astfel ca omul modern foloseste numai cca 10% din capacitatea creierului sau si care proceseaza o infima parte din informatiile primite. Oare nu a existat un moment in existenta omenirii in care fiintele umane foloseau creierul la intraga capacitate, iar omul modern a fost supus in timp unei involutii ca sa ajunga in starea in care este astazi?

Daca creierul este acela care nu este bine folosit oare nu s-a pierdut aceasta «stiinta» de a-l folosi?

Revenind la comparatia facuta in mesajul precedent, oare nu cumva am pierdut softul care sa faca masina sa functioneze la parametrii nominali ?

Din tot ce am cetit pana acum mi-am dat seama ca omul, de cand se cunoaste, a trebuit sa creada sau sa se teama de ceva, adica sa aibe o religie, iar explicatia - una din explicatii - am gasit-o intr-o carte careia insa i-am uitat si titlul si autorul.

Stramosul omului care era un culegator, ce sa hranea cu fructe si graunte, traia in mici colonii in care exista un mascul dominant care avea puterea si toate femelele coloniei iar ceilalti masculi erau marginalizati, pana se gasea unul care sa se lupte si sa invinga masculul dominant si sa-i ia locul. In felul acesta se asigura in mod natural genitori putenici pentru perpetuarea speciei.

Cand conditiile climatice nu au mai putut asigura necesarul de fructe si graunte si stramosii nostri au fost nevoiti sa coboare din copaci si sa vaneze, si-au dat seama ca asta nu se poate face nici de unul singur si nici cu femelele care trebuiau sa vada de pui. Atunci masculul dominant a trebuit sa renunte la hegemonia lui permitand si celorlalti masculi sa-si aibe femelele lor si sa se uneasca pentru a vana in comun.

Autoritatea exersata de masculul dominant - pentruca trebuia sa existe o autoritate ca sa existe o societate - a fost atunci transferata unei forte superioare, nevazute, dar cu manifestari vizibile, - tunet, fulger ploaie, seceta etc.. - Or legatura intre aceste puteri si membrii tribului era facuta de un conducator spiritual; vrajitorul, sau samanul, singurul care putea intra in legatura cu forta suprema si care impunea in numele ei niste reguli de convietuire si promitea recompense sau pedepse.

Sistemul acesta primitiv reusea sa tina unit tribul si sa faca fata eventualelor confruntari cu alte triburi, iar comportarea dictata de instinctele primare era domolita de frica de pedepsele entitatii nevazute in caz de nerespectarea regulilor de convietuire transmise de vrajitor.

Evolutia omenirii probabil ca nu s-a facut in acelasi ritm pe toata suprafata locuita a globului si este plauzibul sa fi fost influentata de factorii de mediu.

Revenind la lecturile mele din tinerete mi-am amintit de o carte intitulata «Les misteres de l'Atlantide» al carui autor este «Colonel Braghine» (de curand am aflat ca a fost o somitate in materie) care studiind factori de ordin geografic, istoric, etnologic, arheologic etc... a demonstrat existenta acestui continent disparut de vre-o 10000 de ani, ai carui locuitori ajunsesera la un grad de cultura si de civilizatie foarte inaintat.

Urmele acestei culturi se gasesc atat in Egiptul antic cat si in civilizatia Maya din America unde asemanarea intre piramidele faraonilor si piramidele de la Cuzco si din alte locuri din America este frapanta.

Ridicarea acestor constructii masive implica cunostinte avansate de astronomie si topografie si utilizarea de tehnici de constructie care nu se mai cunosc astazi.

Interesant este textul scris de Platon referitor la acesti locuitori.[vezi http://www.arbredor.com/extraits/Jesus.htlm]

Concluzia la care se poate ajunge citind textele respective este ca aceasta populatie a atins un grad de evolutie in care valorile materiale erau pe un plan secundar in schimb valorile spirituale erau predominante. In aceste conditii probabil ca posedau tehnica de a utiliza intreaga capacitate a creierului care le-a permis accesul la «cunoastere», si realizarile ale caror urme au ramas peste veacuri.

Dar tot din aceste texte reiese ca acesti oameni superiori au degenerat cu timpul prin incrucisarea cu alte populatii mai putin evoluate care nu se puteau ridica mai sus de preocuparile strict materiale iar in urma unui cataclism au disparut, «intr-o zi si o noapte» odata cu teritoriile pe care le ocupau, care au fost inghitite de valurile Oceanului Atlantic.

Deoarece existau schimburi cu populatiile de pe continentul european si din orientul mijlociu este de presupus ca nu au disparut absolut toti atlantii, cei aflati in calatorie scapand cu viata si odata cu ei s-a salvat si cel putin o parte din cunostintele lor care s-ar fi putut transmite pe cale orala unor oameni mai luminati.

Este interesant ca in cartea Iisus a celebrului esoteriet si scriitor Edouard Schuré, in capitolul III vorbeste de Essenieni, o societate care avea multe lucruri comune cu atlantii, asa cum ii descrie Platon.

In alta carte a aceluiasi scriitor (Les grands initiés) vorbeste de cei trei mari initiati : Moise, Budha si Iisus care sunt si initiatorii celor trei mari religii ale omenirii.

Cea mai veche dintre aceste religii este iudaismul ale carei baze a fost puse de Moise si a avut ca scop sa uneasca si sa organizeze niste triburi din orientul mijlociu care se ocupau cu jafuri si alte faradelegi, iar ca principiu este rasbunarea «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Pentru aceasta a coborat de pe muntele Sinai cu cunoscutele table ale legii si a pus bazele organizarii acestor populatii pana in cele mai mici amanunte, prevazand bineinteles recompense si pedepse drastice celor rasvratiti.

Fiind obisnuiti cu jaful le-a promis stapanirea celorlalte popoare si insusirea bunurilor lor iar ca pedepse biciuirea si eliminarea din randul celor alesi de Yehova sa stapaneasca lumea.

Este foarte interesanta si instructiva cartea profesorului Israel Sahak «Hisoire Juive, réligion Juive» care merita sa fie cetita cu cea mai mare atentie de fiecare crestin (http:;/bellaciao.org/fr/IMG/pdf/SHAHrelig.pdf)

Iisus care a pus bazele crestinismului a fost se pare influentat de Essenieni si noua religie propovaduia lepadarea de cele materiale si intoarcerea catre spiritualitate « impartiti averea voastra saracilor si urmati-Ma si va veti mantui> si are ca principiu iertarea.

Recompensele promise de religia crestina sunt de ordin spiritual « data vesnica acolo unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin>.

In ce priveste mahomedanismul care este o religie mai noua, a fost elaborata de un rasboinic si adaptata unor populatii mai putin instruite, care popovaduieste hegemonia si islamizarea tuturor «necredinciosilor» si recompensele promise au aspecte concrete «raiul unde curge lapte si miere si unde vor avea la dispozitie fecioare cu sanii mari> CH