duminică, 20 septembrie 2009

Paradoxul ştiinţelor moderne / contemporane

Din ciclul: preocupările unui amator

referitoare la ce-i omul şi care-i locul

lui în Univers.




În lumea contemporană, ca urmare cercetărilor şi experienţelor oamenilor de ştiinţă, sunt tot mai complexe realizări în toate domeniile de activitate, se realizează industrial proiecte la scară mondială ce includ robotica, automatica, tehnologia IT, cu impact major în evoluţia civilizaţiei.


Se descoperă, se inventează şi se aplică numeroase tehnici de înaltă tehnologie în viaţa cotidiană care ne ridică calitatea vieţii, care ne-au deschis orizonturi cosmice.

În ciuda nivelului ridicat al de ştiinţelor contemporane, omenirea de acum, din timpul prezent, se confruntă / are de răspuns cu /la numeroase semne de întrebare atât în ce priveşte atât „lumea” micro cât şi cea macro.


Fapt este că ştim foarte puţin din realităţile atît a lumii ce ne înconjoară dar şi ale propriului nostru organism, că nu cunoaştem multe fenomene – fie că nu le percepem fie că le ignorăm semnalările.


Omul se află în faţa multor enigme; nu se cunosc multe din realităţi din microcosm1 şi din macrocosm2.


Oamenii de ştiinţă, descoperind noi şi multe din sistemele şi fenomenele studiate, constată că, pe măsură ce ştiinţa înaintează în cunoaştere, le apar tot mai multe aspecte, fenomene, realităţi fizice şi ale conştiinţei care nu sunt cunoscute sau nu li s-au găsit explicaţii.

Am să dau un exemplu din mecanică.

Există două teorii unanim acceptate dar care nu se „potrivesc” la toate „nivelurile (macro şi micro):

– teoria generală a relativităţii [valabilă pentru scara planetară şi cosmică] şi

- mecanica cuantică [ aplicabilă / valabilă în structurile şi comportamentului particulelor, a microcosm-ului].

Această nepotrivire s-a ivit recent, după apariţia teoriei dar şi realităţilor dezvăluite de mecanica cuantică (despre care am scris în articole postate pe blog).


O astfel de situaţie – paradoxală, dat fiind că ambele teorii sunt fundamentate şi reprezintă realităţi (aşa cum le vedem noi, acum!) – a determinat pe Stephen Hawking (cel mai strălucit fizician după Eintein) să-şi propună să găsească căi şi metode pentru unificarea fizicii ( unul din ţelurile cercetărilor lui) prin punerea de acord a celor două teorii parţiale fundamentale.


În această ordine de idei determinate de paradoxul: cu cît ştii mai mult, cu atît constaţi că nu ştii nimic, apreciez a fi preocupante problemele privind:


  • · Etapa în care se află civilizaţia umană în cunoaşterea realităţilor atât din Univers cât şi ale OMULUI;
  • · Care este raportul şi care sunt intercondiţionările dintre informaţie, substanţă şi energie, dintre fizic şi şi spirit / mental şi cum se concretizează acestea îndeosebi în cazul omului;
  • · Care este locul ocupat de om – umanitate în ansamblul şi în angrenajul Universului, în lantul universal energetic (inclusiv al viului, al vieţii) precum şi al entităţilor inteligente (dacă există în Univers şi altele în afară de om);
  • · Care este stadiul cunoştinţelor ştiinţifice moderne faţă de posibilităţile maximale imaginabile din Univers pe care cercetările, experimentările, deducţiile, teoriile le-au menţionat (întrevăzut) că pot fi atinse. Dar pe care suntem foarte departe de a le stăpâni, cunoaşte şi valorifica şi mă refer la:


- Sistemele, organizarea şi capacităţile maximale care pot fi atinse –referitoare la fiinţe, la viu, la viaţă;

- Ansamblul de legi – legităţi – reguli de bază – principii – softuri – programe existente în Univers, rezultatul aplicării acestora şi unde se situează omul în acest ansamblu;

- Angrenajele şi condiţionările reciproce ale forţelor şi legilor care stau la baza organizării şi evoluţiei Universului.


Realizările din aceste domenii le-am arătat în sinteze ale lucrărilor citite, postate fie pe blog fie în articole apărute în enciclopedia Wikipedia - limba română.

Sigur incomplete, evident cu multe lacune.


Din lectura / examinarea acestor informaţii m-a frapat faptul că, pe măsura descoperirilor realităţii şi a realizărilor din diferite domenii / ştiinţe, oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor le-au apărut şi mai multe enigme, probleme nerezolvate, reguli necunoscute sau încă neînţelese, lucruri şi fapte esenţiale ce trebuie elucidate. Inclusiv multe domenii în care s-au deschis noi perspective de cunoaştere. Au apărut obiective noi de cercetare, ştiinţe şi reguli noi [complementare celor existente sau care chiar le-au înlocuit pe cele învechite].


Sunt noutăţi absolute pentru care, pentru a fi descrise, explicate şi gestionate s-au format curente şi şcoli, s-au construit teorii. S-au constituit chiar noi vocabulare, limbaje/dicţionare specifice, adecvate noilor descoperiri / ştiinţe / domenii de cercetare şi experimentare.


Iată câteva din domeniile în care, datorită descoperirilor de ultimă oră în ştiinţele concrete, în ştiinţele-fanion, în domeniile de vârf ale ştiinţei, s-au constatat şi au fost descoperite multe alte aspecte necunoscute, alte căi şi domenii de investigaţii, alte multe posibilităţi ale omului de a face paşi înainte către o mai completă cunoaştere :


Astronomie – astrofizica

- materia şi energia întunecată (90-95% din univers); neutrinii;

- găurile negre;

activitatea găurii negre

- găurile de vierme;

- formarea şi dinamica galaxiilor ( vezi noile constatări privind Calea Lactee cu două grupuri de stele ce se rotesc în sens invers).


Biologie

- patternul; memoria şi conştiinţa colectivă; intuiţia; despre rezervorul cortical , memoria ancestrală [despre care acum ştim cu siguranţă numai că există instincte, reflexe];

- puterea gândului - gândul ca mijloc de biocomunicaţii; gândul ca limbaj universal; citirea gândurilor; traducerea în cuvinte a impulsurilor generate de gânduri; realizarea unei „conversaţii corecte” cu ajutorul implanturilor cerebrale (dr. Brumberg- Universitatea Boston ), fotografierea amintirilor;


- efectul Kirlian; aura;

foto Kirlian

- inhibitori de dezvoltare a organismului uman - proteine mai bune;-mărirea numărului de neuroni.

- neuroni specializaţi pentru punerea în evidenţă şi vizualizarea câmpului magnetic al pământului la păsările migratoare;

- interacţiunea dintre om-plante-animale;


- ADN [ADN este un tot din care fiecare parte de moleculă reprezintă întregul, ADN-ul uman- inhibitor intenţionat, ca organismul să producă cele mai bune proteine posibile, structura electronică a ADN-ului , ADN neuman la 60 mil de locuitori ai Terrei, celule umane pot fi reprogramate în celule stem reactivate direct în ADN-ul celulei adulte originare];





- Influenţe ale structurilor din univers asupra fiinţei umane;

- construţia deosebit de complexă a structurii a organismului unei fiinţe- fizic, mental, spiritual [ cărei încă nu i s-a descoperit toate posibilităţile], nenecesară la solicitările actuale; pentru ce fel de „existenţă” a fost proiectată?

Medicina

- cunoaşterea structurii corpului uman şi al fiinţelor;

- interacţiunea dintre corpul fizic şi cel energetic;

- prevenirea şi remedierea bolilor din stadiul de făt;

- celule stem –înlocuirea organelor, membrelor, ţesuturilor;

- sporirea duratei de viaţă până la 1-300 de ani;

- omul bionic;

- ce se întâmplă cu cantitatea imensă se informaţii ce ne înconjoară permanent (de 400 de miliarde biţi-informaţie pe secundă) faţă de numai 2000 biţi informaţie/sec de care suntem conştienţi;

- creierul şi ADN sunt folosiţi numai cca 90% din capacitate – de ce numai atât? – care este limita de folosire a creierului şi ce se aşteaptă până se ajunge la această folosire a capacităţilor maxime?

- Clonarea


Mecanica - Fizica

- Găsirea legilor fundamentale ale naturii ( „visul de aur” al lui Stephen Hawking, expus în cartea „O mai scurtă istorie a timpului” cap 3 şi 11) prin găsirea unei teorii complete, coerentă şi unificată, care să includă cel două teorii parţiale fundamentale: teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică ceea ce ar însemna deci unificarea fizicii;


- particule elementare (unele bănuite, altele presupus a exista, altele pe cale a li se evidenţia existenţa prin experimente)de ex. gravitonul; bosonul Higgs;





- viteze mai mari de 300.000 km/sec [vit luminii]

- teleportarea


Psihologie- parapsihologie – psihotronica (al căror obiecte de studiu sunt considerate de multe cercuri ştiinţifice ca fiind o sursă de şarlatanie)

- Capacităţi paranormale inclusiv telepatia;

- fenomene PSI – îmbinare de între studii şi experimente ştiinţifice cu subvenţie guvernamentală şi şarlatanie.


Geografie – geologie - antropologie

- eliminarea fenomenelor meteo extreme;

- cunoaşterea planetei – enigme neelucidate – fie atribuite ET (însă fără documentaţii irefutabile) [vezi dovezi ale existenţei ET], fie ignorate, fie atribuite unor fenomene naturale încă nedemonstrate.



Cunoştinţele moderne sunt din ce în ce mai numeroase şi au sporit enorm de cca 50-100 de ani în urmă. Realizările concrete (nu am în vedere teoriile şi calculele matematice şi fizice care întrevăd alte uluitoare posibilităţi de emancipare a omului) din ultimii ani reprezintă mari progrese în descoperirea, cunoaşterea, rezolvarea şi folosirea de resurse deosebit de valoroase. Există însă enorm de multe necunoscute ce fac parte totuşi din realitatea noastră, care există şi ne înconjoară. De unele din acestea ne dăm seama că există ( de pildă telepatia, neuroni specializaţi pentru citirea liniilor de forţă magnetice ale Terrei, antimateria, etc) însă sunt şi realităţi (fenomene, reguli, programe) de care habar n-avem că există – dar care, încetul cu încetul sunt descoperite şi cercetate.


Nivelul de cunoaştere este incomparabil cu cel, de exemplu, al oamenilor preistorici, ai oamenilor de Neanderthal.

Deşi, faţă de cunoştinţele de acum – să spunem 50-100 de ani – nivelul actual este net / mult superior cu realizări chiar uluitoare, ceea ce se cunoaşte în diverse domenii ca cele amintite mai sus dovedeşte că în prezent de abia dăm la o parte câte un colţi din vălurile necunoaşterii.


Dacă ar fi să se facă o comparaţie între ce se cunoaşte şi ce mai ar trebui să cunoaştem (am în vedere numai acele necunoscute ce li s-au semnalat prezenţa de către oamenii de ştiinţă) realizările actuale reprezintă o fărâmitură din enormul potenţial ce pare că există în acest Univers (Multivers!?).


În acest sens vă prezint un aspect.


Sunt de necomparat cunoştinţele medicale cele mai recente cu modul cum oamenii preistorici, sau chiar cei din inceputurile timpurilor istorice îşi rezolvau problemele de sănătate3. Cred că ştiinţa medicală actuală – ajutată puternic de tehnica IT – faţă de posibilităţile şi realizările medicale ce se întrevăd, posibil de atins şi de practicat într-un viitor previzibil, este în aceeaşi poziţie în care se situează „medicina practicată” în preistoria sau în istoria de început a omenirii faţă de medicina modernă. Şi asta numai dacă luăm în considerare experimentele începute (cum ar fi celulele primordiale şi regenerarea ţesuturilor, organelor, membrelor; puterea gândului; folosirea medicinii tradiţionale chineze).


Cred că în prezent omenirea este pe scara evoluţiei, mult mai aproape de începuturile perioadei homo sapiens decât de posibilităţile maxime previzibile, care se întrevăd ale speciei umane.


Adică suntem la inceputul inceputurilor evoluţiei umane.


Cred că nu este vorba de timp (adică să nu măsurăm evoluţia în ani) ci de capacitatea oamenilor de a se debarasa de balastul fizic – cu tot cortegiul lui de sărăcie, foame, boli, nevoi materiale...) . şi eliberaţi de „grija materială pentru mâine”să progresăm rapid în însuşirea cunoştinţelor şi punerea lor în valoare prin stimularea laturii morale, spirituale, sufleteşti şi ale capacităţilor mentale, psihice şi de conştiinţă cărora acum a început să li se facă..... inventarul.


Din observaţiile privind realizările moderne din domenii ale activităţii umane, îmi apare cu pregnanţă ideea că omenirea este la începutul cunoaşterii a ce există în această lume, în acest Univers, că este la începutul existenţei ei în Universul cunoscut, de abea descoperă informaţia şi folosirea ei, mediul microcosmic şi macrocosmic în care se desvoltă şi capabilităţile/posibilităţile pe care le are.


Capabilităţi care, transformate în energie, ne-ar da posibilitatea să constatăm:

- dacă există un sistem universal al viului-vieţii în Cosmos;

- dacă facem parte sau nu dintr-un sistem coerent al vieţii în Univers;

- dacă suntem sau nu o verigă în lanţul entităţilor inteligente din Cosmos.


Şi dacă da, cum să ne integrăm.


Şi dacă nu, care este scopul nostru pe Terra (să fie, pur şi simplu o evoluţie ”particulară” – consecinţă a întrunirii condiţiilor speciale creiate, de-a-lungul timpului numai pe această planetă?)


Eu sper că este DA la toate cele trei posibilităţi scrise mai sus.


Pentru aceasta, probabil că este absolut necesar să asigurăm în primul rând realizarea armoniei între fizic şi psihic/spirit, între corpul fizic şi cel energetic şi apoi/simultan să căutăm căi de legătură cu „viul” din univers.


Cu alte cuvinte, trebuie să folosim pe deplin INFORMAŢIILE pentru captarea şi canalizarea ENERGIILOR în vederea realizării unei SUBSTANŢE-entităţi superioare care să se poată compara (dacă este cazul) cu entităţile inteligente din Univers.




1 MICROCOSM: - 1.....lumea obiectelor submicroscopice, a atomilor şi a particulelor elementare;....lumea interioară a omului. Sursa: NODEX


2 MACROCOSM: - Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. Sursa: DN

- Univers, cosmos. Sursa: DEX 98


3 o problemă aparte o constituie descoperirea de schelete ale oamenilor din anii.2000 î.Hr ce prezintă operaţii făcute la creier(posibil) cu trepanaţii pe craniu de o acurateţe şi tehnică imposibil de atins chiar în vremurile de astăzi precum şi existenţa unor cranii de cristal a căror „construcţie” denotă cunoştinţe anatomice şi fiziologice mult superioare perioadei când au fost confecţionate

Trimiteți un comentariu