Constantin Halchini
plecat dintre noi în 15 august 2009
În prima jumătate a anului 2007 am avut un schimb de opinii cu Titi Halchini pe teme privind evoluţia omului şi a umanităţii, raportul şi interdependenţa între structura fizică şi spirituală a omului.
Schimbul de păreri a fost pentru mine deosebit de interesant, instructiv şi stimulativ şi am apreciat ideile diferite expuse drept contra-argumente la afirmaţiile mele, forţa argumentelor invocate.
Subiectele, dialogul şi modul de abordare al acestora le-am postat în luna octombrie 2007 pe blogul Yahoo 3600 .
În memoria lui Titi Halchini în cele ce urmează prezint corespondenţa pe temele expuse în articolele apărute în 13 februarie 2007[O nouă funcţiune a ADN uman], în 23 martie 2007[Despre neuroni şi creier] precum şi în articolul din 11 august 2007 [Rezerve ale corpului uman ce ar putea fi valorificate].
* * *
----- Message d'origine --
De: Constantin Halchini A : sorin achimescu <>
Multe din intrebarile tale nu pot avea deocamdata un raspuns din cauza incapacitatii de perceptie a mintii omenesti. Sa luam de exemplu notiunea de infinit.
Mintea omeneasca nu o poate concepe decat in antagonism cu «finitul» singura perceptie accesibila mintii omenesti. Deci infinitul este perceput ca incepe acolo unde sfarseste finitul, dar il cuprinde si pe acesta.
De aici se vede ca de fapt numai finitul este perceput, iar infinitul este considerat un nonfinit, structura si esenta lui neputand fi inteleasa. El poate eventual fi conceput ca o matrice atotcuprinzatoare, a tot ce exista (timp, energie, spatiu, etc..) sau va putea exista vre-o data.
In cazul acesta infinitul cuprinde si complexele legi fizico-matematice care, pomind de la particule elementare de energie au facut sa se ajunga la complexitatea ADN-ului fiintelor vii si poate si la alte structuri si mai complexe pe care nu le putem percepe sau imagina deocamdata la nivelul nostru de evolutie ( sau de involutie) decat tot reducand-i la «finit», inventand esoterismul si numindu-i Karma, Dumnezeu (Creatorul tuturor celor vazute si nevazute), Yehova sau Forta Suprema.
Dar aici terenul devine foarte periculos, pentruca noi insine facand parte din infinit inseamna ca suntem o parte din Dumnezeu (sau Karma sau Yehova etc..) si atunci putem sa intervenim si sa modificam legile fizico-matematice pomenite mai sus ; dar nu tinem seama ca asta ar duce la o desechilibrare a acestor legi a caror structura omenirea deabia incepe sa le descopere punctual si care ar putea avea consecinte nasteptate. (Vezi mai nou proliferarea ONG-urilor si confidentialitatea rapoartelor de cercetare asupra efectelor asupra organismelor vii...)
Prin necunoasterea totalitatii acestor legi, modificarea proteinei imperfecte de care vorbesti ar putea creia, de pilda, o fiinta «superioara» care sa aibe nevoie sa se hraneasca cu proteinele imbunatatite ale altor fiinte «superioare», care ar putea sa puna «ratiunea mai presus de morala» si «individul mai presus de societate», care ar putea sa duca la declansarea unor dramatice cataclisme planetare dar neinsemnate la scara universului...s.a.m.d.
Mi-am adus aminte de o lege a lui Murphy care spune : cand un lucru functioneaza bine, nu incerca sa-l repari, pentruca ai toate sansele sa-l strici...CH
* * *
De: sorin achimescu A : Constantin Halchini <>
Imi permit sa reiau unele din ideile exprimate de tine in mesajul din 13 febr. crt. si sa prezint unele considerente.
In primul rand ma refer la conceptul si raportul finit -infinit. Mi-ai dezvaluit o noua si interesanta imagine a acestor notiuni cat si a intelegerii, continutului lor.
Mai ales prin prisma capacitatii extrem de "finite" a mintii umane de perceptie constienta; despre ce "inregistreaza" sistemul nostru de neuroni este o alta poveste.
Si daca luam in considerare masuratorile efectuate in laboratoare din care rezulta cifra de 400 de miliarde biti-informatie pe secunda pe care ii proceseaza creierul din care noi suntem constienti de numai 2000 de biti-informatie pe secunda (adica 0,0000005% din cata informatie intra in creier!), putem usor ajunge la conduzia ca suntem intr-o totala "opacitate".
Am remarcat in ultima parte a randurilor tale un mod cam sumbru - daca nu chiar apocaliptic - pe care-l ai in aprecierea viitorului omenirii daca oamenii de stiinta vor incepe sa desluseasca mai mult din extrem de numeroasele enigme ce ne inconjoara (respectiv care sunt si in interiorul nostru). Mai ales in corpul uman energetic / spiritual. Sper ca varianta aleasa in ultimul paragraf nu reprezinta o atitudine ostila, refiactara fata de progresul stiintelor.
De acord cu tine ca este o conditie sine qua non ca interventiile oamenilor nu trebuie sa dezechilibreze legile de baza ale vietii pentru ca asa ceva poate duce la dezastre planetare. Nu mai departe vezi iresponsabilitatea "civilizatiei" din timpurile noastre care a dus la incalzirea si poluarea globala.
Dar a lega o asemenea perspectiva [de auto-distrugere] de gasirea mecanismelor "viului - vietii" pe planeta noastra, cu deosebire in imbunatatirea structurilor fiintei umane, mi se pare ca ar constitui o mult prea mare frana in evolutia stiintelor biologice, fiziologice si psihologice indeosebi.
Imi permit sa -ti pun (retoric) doua intrebari:
- daca o astfel de "sperietoare" ar fi fost determinanta si ar fi stopat stiinta de acum (sa spunem) 1-3 secole in urma, nu ti se pare ca civilizatia umana ar fi acum intr-un stadiu mult inferior fata de ce este in prezent?
- acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem "frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?
In al doilea rand multumesc pentru articolul trimis [Haosul şi sensul culturii electronoce de Frank Zingrone - http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/haosul-i-sensul-culturii-electronice_6373.html#more/6373]. Este interesant. Poate este chiar spectaculoasa teoria haosului, dar ea are drept "adversar" puternic - din punctul meu de vedere - extrem de minutioasele si complexele sisteme si fiziologii care s-a demonstrat ca guverneaza viul/viata.
Am dedus din material ca suntem in plina entropie a vietii si ca nimic nu se desfasoara dupa reguli si intr-o oarecare ordine. Mai "cuget” la asa ceva! AS
De Constantin Halchini Afficher Jeudi, 8 Mars 2007
À :sorin achimescu
Incerc sa-ti raspund, asa cum ti-am promis si la cea de-a doua intrebare din mesajul precedent - „acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem 'frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?”
Parerea mea este ca nici atunci si nici acum cercetarea si descoperirile nu au fost determinate de consideratii morale ci mai degraba de niste interese materiale, de cele mai multe ori economice, care sa raspunda aspiratiilor de moment ale societatii sau mai precis al unei parti favorizate a societatii respective.
A fost nevoie sa se lupte cu vecinii? - s-au inventat arme din ce in ce mai sofisticate si mai eficiente.
A fost nevoie de mai mult aur pentru a satisface orgolii? - s-au facut cuceriri si descoperiri geografice, jefuind si oprimand populatii.
A fost nevoie de mana de lucru ieftina ? - s-a organizat sdavagismul.
...si din aproape in aproape s-a ajuns la societatea civilizata in care traim astazi.
Inaintand astfel cu ochii indreptati catre viitor foarte putini sunt cei care isi mai pun intrebari existentiale : cum am devenit?; ce suntem? ;de unde venim ?; ce cautam aici ? ; unde ne ducem ?
Este adevarat ca nepunandu-si aceste intrebari omul isi asigura un confort sufletesc si intelectual indiscutabil, insa in momentul in care si le-a pus si incearca sa gaseasca un raspuns isi da seama ca este pus in fata unor probleme care sunt foarte dificile.
Pornind de la ipoteza ca de la quanta de energie primara, printr-o infinitate de combinatii si reactii intamplatoare(?) s-a creiat atomul, apoi moleculele, apoi moleculele organice si viata si prin evolutii succesive guvernate totdeauna de intamplare(?) s-a ajuns la fiinta umana cu toata complexitatea alcatuirii fiziologice si fizico-chimice, nu putem ignora ca toate astea s-au facut pe baza unor legi care daca s-ar cunoaste s-ar putea reproduce intocmai aceasta evolutie.
Dar intrebarea este de ce aceasta evolutie a mers prea departe astfel ca omul modern foloseste numai cca 10% din capacitatea creierului sau si care proceseaza o infima parte din informatiile primite. Oare nu a existat un moment in existenta omenirii in care fiintele umane foloseau creierul la intraga capacitate, iar omul modern a fost supus in timp unei involutii ca sa ajunga in starea in care este astazi?
Daca creierul este acela care nu este bine folosit oare nu s-a pierdut aceasta «stiinta» de a-l folosi?
Revenind la comparatia facuta in mesajul precedent, oare nu cumva am pierdut softul care sa faca masina sa functioneze la parametrii nominali ?
Din tot ce am cetit pana acum mi-am dat seama ca omul, de cand se cunoaste, a trebuit sa creada sau sa se teama de ceva, adica sa aibe o religie, iar explicatia - una din explicatii - am gasit-o intr-o carte careia insa i-am uitat si titlul si autorul.
Stramosul omului care era un culegator, ce sa hranea cu fructe si graunte, traia in mici colonii in care exista un mascul dominant care avea puterea si toate femelele coloniei iar ceilalti masculi erau marginalizati, pana se gasea unul care sa se lupte si sa invinga masculul dominant si sa-i ia locul. In felul acesta se asigura in mod natural genitori putenici pentru perpetuarea speciei.
Cand conditiile climatice nu au mai putut asigura necesarul de fructe si graunte si stramosii nostri au fost nevoiti sa coboare din copaci si sa vaneze, si-au dat seama ca asta nu se poate face nici de unul singur si nici cu femelele care trebuiau sa vada de pui. Atunci masculul dominant a trebuit sa renunte la hegemonia lui permitand si celorlalti masculi sa-si aibe femelele lor si sa se uneasca pentru a vana in comun.
Autoritatea exersata de masculul dominant - pentruca trebuia sa existe o autoritate ca sa existe o societate - a fost atunci transferata unei forte superioare, nevazute, dar cu manifestari vizibile, - tunet, fulger ploaie, seceta etc.. - Or legatura intre aceste puteri si membrii tribului era facuta de un conducator spiritual; vrajitorul, sau samanul, singurul care putea intra in legatura cu forta suprema si care impunea in numele ei niste reguli de convietuire si promitea recompense sau pedepse.
Sistemul acesta primitiv reusea sa tina unit tribul si sa faca fata eventualelor confruntari cu alte triburi, iar comportarea dictata de instinctele primare era domolita de frica de pedepsele entitatii nevazute in caz de nerespectarea regulilor de convietuire transmise de vrajitor.
Evolutia omenirii probabil ca nu s-a facut in acelasi ritm pe toata suprafata locuita a globului si este plauzibul sa fi fost influentata de factorii de mediu.
Revenind la lecturile mele din tinerete mi-am amintit de o carte intitulata «Les misteres de l'Atlantide» al carui autor este «Colonel Braghine» (de curand am aflat ca a fost o somitate in materie) care studiind factori de ordin geografic, istoric, etnologic, arheologic etc... a demonstrat existenta acestui continent disparut de vre-o 10000 de ani, ai carui locuitori ajunsesera la un grad de cultura si de civilizatie foarte inaintat.
Urmele acestei culturi se gasesc atat in Egiptul antic cat si in civilizatia Maya din America unde asemanarea intre piramidele faraonilor si piramidele de la Cuzco si din alte locuri din America este frapanta.
Ridicarea acestor constructii masive implica cunostinte avansate de astronomie si topografie si utilizarea de tehnici de constructie care nu se mai cunosc astazi.
Interesant este textul scris de Platon referitor la acesti locuitori.[vezi http://www.arbredor.com/extraits/Jesus.htlm]
Concluzia la care se poate ajunge citind textele respective este ca aceasta populatie a atins un grad de evolutie in care valorile materiale erau pe un plan secundar in schimb valorile spirituale erau predominante. In aceste conditii probabil ca posedau tehnica de a utiliza intreaga capacitate a creierului care le-a permis accesul la «cunoastere», si realizarile ale caror urme au ramas peste veacuri.
Dar tot din aceste texte reiese ca acesti oameni superiori au degenerat cu timpul prin incrucisarea cu alte populatii mai putin evoluate care nu se puteau ridica mai sus de preocuparile strict materiale iar in urma unui cataclism au disparut, «intr-o zi si o noapte» odata cu teritoriile pe care le ocupau, care au fost inghitite de valurile Oceanului Atlantic.
Deoarece existau schimburi cu populatiile de pe continentul european si din orientul mijlociu este de presupus ca nu au disparut absolut toti atlantii, cei aflati in calatorie scapand cu viata si odata cu ei s-a salvat si cel putin o parte din cunostintele lor care s-ar fi putut transmite pe cale orala unor oameni mai luminati.
Este interesant ca in cartea Iisus a celebrului esoteriet si scriitor Edouard Schuré, in capitolul III vorbeste de Essenieni, o societate care avea multe lucruri comune cu atlantii, asa cum ii descrie Platon.
In alta carte a aceluiasi scriitor (Les grands initiés) vorbeste de cei trei mari initiati : Moise, Budha si Iisus care sunt si initiatorii celor trei mari religii ale omenirii.
Cea mai veche dintre aceste religii este iudaismul ale carei baze a fost puse de Moise si a avut ca scop sa uneasca si sa organizeze niste triburi din orientul mijlociu care se ocupau cu jafuri si alte faradelegi, iar ca principiu este rasbunarea «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Pentru aceasta a coborat de pe muntele Sinai cu cunoscutele table ale legii si a pus bazele organizarii acestor populatii pana in cele mai mici amanunte, prevazand bineinteles recompense si pedepse drastice celor rasvratiti.
Fiind obisnuiti cu jaful le-a promis stapanirea celorlalte popoare si insusirea bunurilor lor iar ca pedepse biciuirea si eliminarea din randul celor alesi de Yehova sa stapaneasca lumea.
Este foarte interesanta si instructiva cartea profesorului Israel Sahak «Hisoire Juive, réligion Juive» care merita sa fie cetita cu cea mai mare atentie de fiecare crestin (http:;/bellaciao.org/fr/IMG/pdf/SHAHrelig.pdf)
Iisus care a pus bazele crestinismului a fost se pare influentat de Essenieni si noua religie propovaduia lepadarea de cele materiale si intoarcerea catre spiritualitate « impartiti averea voastra saracilor si urmati-Ma si va veti mantui> si are ca principiu iertarea.
Recompensele promise de religia crestina sunt de ordin spiritual « data vesnica acolo unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin>.
In ce priveste mahomedanismul care este o religie mai noua, a fost elaborata de un rasboinic si adaptata unor populatii mai putin instruite, care popovaduieste hegemonia si islamizarea tuturor «necredinciosilor» si recompensele promise au aspecte concrete «raiul unde curge lapte si miere si unde vor avea la dispozitie fecioare cu sanii mari> CH
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu