Ecouri - extinderi la articolul "Întrebări pentru conducerea BOR

Articolul „Întrebări adresate Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.” adresate de Pavel Coruţ a suscitat o serie de comentarii,  pe care le prezint in continuare.

O cititoare-prietenă a facut o serie de comentarii, printre care si faptul ca”din materialul de fata nu am nici o senzatie de "om credincios" dupa cum il definiti in preambul.

Eu denumesc om credincios omul care crede în ceva, nu neapărat în Dumnezeul religios sau într-o religie anume; iar P. Coruţ, scrie în multe locuri că el crede în ceva].

 Am urmărit emisiuni în care Coruţ şi-a manifestat, nu o dată, dar şi cu argumente solide credinţa într-o forţă supremă, în Dumnezeu care a făcut mult mai mult decât Terra şi vieţuitoarele de aici.

Din lectura întrebărilor şi a motivaţiilor acestora, mi-e mi se pare că PC se referă la credinţa în existenţa unei Forţe Divine care transcede cu mult „portretul” lui Dumnezeu făcut de ierarhii bisericilor creştine -  cu mult mai potent, omniprezent şi atotcuprinzător decât Dumnezeul descris de Biblie şi circumcis la vieţuitoarele de pe Pământ.

După părerea mea, observaţiile / zicerile sale sunt de pe poziţia unui om credincios, care crede în existenţa unui Dumnezeu  vast, atotcuprinzător, inteligent, ştiinţific, moral care este, din toate punctele de vedere superior faţă de cel descris / propăvăduit / limitat /susţinut de ierarhii bisericii creştine. Vezi intrebarile 1; 2; 9;10;12;18.

Mai adaug din zicerile unui fizician celebru:

Fiecare om are caracteristicile programate şi toate posibilităţile să creieze realitate, ceea ce, până acum era numai apanajul lui Dumnezeu, entitatea ce a creat şi a stabilit programul de dezvoltare a tot ce există.

Dogmele religioase despre Dumnezeu au concepţii extrem de primitive şi dăunătoare multor oameni cum sunt femeile, păgânii. Religiile organizate au un concept superstiţios, de suburbie, depre Dumnezeu şi au „inoculat” oamenilor, de-a lungul a sute / mii de ani, concepţii despre realitate de multe ori virtuală şi greşită. Unul din primitivismele doctrinelor religioase este că tu poţi greşi faţă de Dumnezeu şi că, în atare situaţie, trebuie să fii pedepsit de Dumnezeu sau de „reprezentanţii” sai . Nu poţi greşi faţă de Dumnezeu şi deci n-are rost să fii pedepsit. Dumnezeu a creat totul iar tu eşti o fărâmă de siliciu dintr-un Univers!

Nu există un Dumnezeu care-i condamnă pe oameni. Stă în puterea fiecăruia să vadă, să constate ce-l face să stagneze în viaţă sau să progreseze, să caute şi să găsească căi de a influenţa existenţa şi evoluţia sa, de a-şi „croi” realitatea sa prin acţiunea minţii, conştiinţei sale, a liberului său arbitru. Altfel spus, noi ne făurim realitatea. (fizician F. Capra)

In comentariul cititoarei a introdus si: „Sunt putin confuza pentru ca nu am inteles ce vizeaza procesul-chestionar pe care il face sefului Bisericii ortodoxe romane”.

Este indubitabil că reproşează – aşa cum fac şi aproape toţii oamenii de ştiinţă din care am citit câte ceva, îndeosebi fizicieni dar nu numai (de ex. acad francez filozoful Guitton) - că biserica creştină [deci toate „ramurile” şi sectele] au încremenit în dogme neschimbate de 2000 de ani cu „poveşti” evident contrazise de descoperirile ştiinţifice ( mai ales din ultimile două secole). Astfel au devenit – bisericile (toate, cu precădere cea ortodoxă ) - retrograde, şovine, precum, odinioară necreştinii care trimiteau în groapa cu lei creştinii!!

„Este de prisos să reluăm în discuţie dogma creaţiei divine, căci argumentaţia acesteia se reduce fatal la dogme şi sloganuri de genul „crede şi nu cerceta"” scria cândva prof dr C-tin Dulcan .

Ca este asa, sa reamintim ca  pe preoţii din sec XIX – XX – XXI care ar fi trebuit să citească realizările ştiinţei şi - dacă aveau şi o inteligenţă şi integritate morală – să dezbată şi să schimbe ceva din ridiculele susţineri puerile şi chiar contrare realităţii descoperită de oamenii de ştiinţă. Este valabilă atitudinea absolut antiştiinţifică şi anti creştină, mai ales la bserica ortodoxă (de ex vezi aiureala cu preoţii de mir, ierarhi din călugări sau din preoţi căsătoriţi, lipsa ce consideraţie elementară faţă de femei ce n-au posibilitatea să facă parte din cler, multe altele). Biserica catolică se pare că are o anumită preocupare de a lua în considerare ştiinţa de azi. Numai În ultima perioadă biserica catolică a început să ia în considerare posibilitatea existenţei extratereştrilor şi deci să-şi pună problema unui Dumnezeu care să determine existenţa vieţii şi în altă parte decât pe pământ. Acum, la începutul sec XXI, Vaticanul angajează experţi să afle dacă există viaţă extraterestră şi ce implicaţii ar putea avea aceasta asupra Bisericii catolice. Mai mult, directorul Observatorului Astronomic al Sfântului Scaun, Jose Gabriel Funes – iezuit de origine argentiniană – în 2008 a avut curajul să declare că Dumnezeu ar putea avea o origine extraterestră şi nu divină (sursa este, cred, Filmul documentar prezentat

în emisiunea “Evanghelia după Iuda” a postului TV National Geographic din 27.04.2006).

Un alt comentariu se refera „la ce fel de raspuns se asteapta din partea BOR atunci cand amesteca stiinta si filozofia cu credinta primitiva care ne-a fost transmisa din secol in secol !?”

Păi BOR –ul trebuia să ţină pasul cu ştiinţa nu să se cramponeze în dogme depăşite să ăntreţină dispute mărunte cu celelalte biserici creştine, să treacă cu vederea homosexualitatea şi pedofilia a o parte din cler / călugări, inclusiv să „gestioneze „păruiala” între „dreptcredincioşi” pentru obţinerea de lăcaşuri de cult unde propovăduiesc smerenia şi bunătatea creştină.

Scuze, dar nu numai „credinta primitiva  ne-a fost transmisa din secol in secol” ci şi ştiinţa (deci inclusiv filozofia) care ar fi trebuit să influenţeze dogmele – deci ci credinţa primitivă – religioase, aşa cum a influenţat absolut toate domeniile de activitate umane (fizice sau spirituale) de s-au putut realiza progresele uriaşe. Numai biserica s-a făcut că plouă! Mai mult. A ars pe rug savant pentru erezie!!

Într-un fel de încheiere, sunt de acord cu cea mai mare şi importantă parte a alegaţiilor lui Coruţ, îndeosebi  cu cele referitoare la existenţa unui Dumnezeu ce a creat U (universurile)  şi toate regulile de creiere şi evoluţie a materiei şi spiritului– deci omniprezent şi omnipotent.

Astfel m-aşi putea defini şi eu un om credincios.

Un alt comentariu este:"sub ce chip ar trebui sa ni-l imaginam pe Creator" !? In ultima vreme prefer expresia Creator si nu Dumnezeu.

Absolut de acord cu titularizarea de Creator. Dar daca lumea s-a invatat cu Dumnezeu, cred ca poate fi acceptat - cu amendamentul ca acest Creator este mult mai potent decat cel consemnat in documentele religioase si este chiar omnipotent si omniprezent.
Sunt convins ca e imposibil sa ni-l putem imagina in primul rand pentru ca nu cunoastem aproape nimic din realitatile universului (universurilor) iar noi suntem extrem de limitati cu ce simturi avem.

Dumneteu – Creatorul este omnipresent dar si omnipotent  Asta, spre deosebire de pozitia ierarhilor bisericii crestine care declară ca a aparut diavolul care se opune lui Dumnezeu ce nu l-a putut infrange pana acum;  .... dar pot ei cu exorcizarile!!?? Păi asta nu-i blasfemie: un Dumnezeu care nu poate distruge raul!!? Sau un Dumnezeu pe care, daca-l superi, te pedepseste? Sunt posibile astfel de aberatii? 

Evident ca in preceptele religioase  sunt mari lacune, escamotarea adevarului /neadevaruri, inconsecvente, chiar afirmatii   bune pentru trogloditi, poate. Si sunt departe de  toata creatia asta, macar cea pe care o percepem, care este atat de coerenta, complexa, logica, cu toate elementele care se interconditioneaza. De la particula elementara la Univers (Universuri), realitate formata din materie si spirit, din organisme simple (zic eu, celulele, dar sunt si altele mult mai mici) la organismele cele constituie Terra, Sistemul Solar, galaxiile, etc, etc. Realitate formata pe aceleasi principii / reguli, de la materia / organismul elementar la realitatea spirituala.

Creatorul pe care il cred eu ca este nu este o prezenta aidoma omului si mai ales nu "se ocupa" de angoasele umanitatii - cu atat mai mult a fiecarui om in parte. A creeat mecanisme, relatii, corelatii, medii de dezvoltare [fizice si spirituale (de exemplu constiinta si liberul arbitru), reguli / / legi /principii / paradigme /linii directoare / echilibre; de fapt a creeat tot ce-i necesar pentru dezvoltarea fizica si spirituala a tuturor entitatilor ce se pot dezvolta in mediul creat [oricum, regulile / legile dupa care se dezvolta acest Univers si tot ce este continut in el cred ca sunt cu mult mai numeroase si de neinteles pentru noi decat "amaratele" de cateva reguli morale si de mediu pe care le stim si zicem ca-s de la Dumnezeu!!]
Dupa parerea mea,Creatorul nu se amesteca in "treburi marunte" cum ar fi devierile  de la regulile / principiile stabilite - sau nerespectarea acestora - si de consecintele ce rezulta: prin constiinta si liberul arbitru a dat posibilitatea celor ce au asa ceva sa-si carmuiasca "destinul" si sa suporte consecintele - adica
"crime, violuri, abuzuri asupra copiilor, etc." - cum zici tu, dar si epidemii, canibalism, cruciade, Inchizitia, chiar distrugeri de civilizatii intregi - cum spun cartile (sumerieni, atlanti, Sodoma si Gomora etc).

Iata o alta intrebare ce mi-a adresat-o cititoarea: Diavolul ce este de fapt ? O forta negativa opusa Dumnezeului sau o manifestare prin neimplicare a Ultimului ?!
Creatorul nu ca nu se implica ci lasa ca fiecare entitate (galazie, sistem solar, planeta, vietuitoare, umanitate / om) sa  aplice regulile / programele prestabilite sau nu si sa suporte urmarile /consecintele (bune sau rele!) El s-a implicat, creand premizele unor evolutii, pe diferite cai, in cadrul sau in afara regulilor stabilite, ceea ce are drept consecinta un destin sau altul pentru fiecare entitate(Univers, galaxie, planeta, vietuitoare, materie, ecosistem, organism, etc.)

Diavolul nu cred ca este nici una din cele doua manifestari pe care le-ai consemnat: "O forta negativa opusa Dumnezeului sau o manifestare prin neimplicare a Ultimului ?!"

Apreciez ca este o scornire a mintii omenesti, sigur sustinuta de ierarhii bisericii, cărora le convine de minune sa aibe ceva "puternic" cu care sa ameninte dreptcredinciosii. Nu stiu ce scrie in Noul Testament de diavol - dar, in mod normal, n-ar trebui amintit decat sub forma de manifestare rea / nepotrivita / contra moralei /  a omului. Diavolul reprezinta in mintea noastra toate aspectele rele din viata noastra [viata personala a fiecaruia din noi dar si viata sociala şi cea in relatie cu mediul ]si care, de fapt, (zic eu), nu sunt altceva decat abaterile de regulile de baza stabilite de Creator pe care fiecare din noi le savarseste si pentru care platim.

Forta negativa opusa lui Dumnezeu este un nonsens in conditiile in care ne-am inteles ca el e omnipotent: de ce ar creea ceva potrivnic lui? Ar fi in logica lucrurilor ca la abateri / devieri de la reguli pe care le faci, sa suferi consecinte - fizice sau moral/spirituale, sau de ambele feluri.

Despre implicarea lui Dumnezeu am scris parerea mea in textul initial: Creatorul s-a implicat total prin creerea tuturor programelor posibile de evolutie pentru toate entitatile - materiale, spirituale - inclusiv a diferitelor ipostaze in care aceste entitati evolueaza (sau se poticnesc! ) si deci si  prin folosirea constiintei si a liberului arbitru. Deci s-a implicat total [cred eu ca a "acoperit", prin regulile / programele stabilite, toate posibilitatile (de aceia este si omniprezent)] si a lasat la latitudinea "subiectului" sa aleaga calea sa de evolutie /involutie - cu "diavoli" sau fara.

La aceste întrebări ale lui Pavel Coruţ eu aşi mai adăuga şi altele referitoare la blasfemiile şi atitudinile anti-creştine adoptate de-a lungul timpurilor de ierarhii bisericilor creştine – vezi articolele postate pe  blog din 2009 şi următoarele.

Menţonez că texul cu litere albastre constitue opinia mea. Sorin302