marți, 24 mai 2011

Din nou despre conştiinţă şi gând. Un univers care răspunde la orice întrebare.


În ultimul timp, ca urmare extraordinarei dezvoltări a ştiinţei, îndeosebi a tehnologiilor moderne, a HighTeh în special, s-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte sursa gândurilor, dar şi în descifrarea mecanismelor ce se petrec în creier / în organism legate de conştiinţă şi dedi de gândire şi transpunerea gândului în faptă / acţiune.  



Progresele evidente ale cercetătorilor din toată lumea au scos la iveală tot mai multe valenţe spirituale, a unor  capacităţi deosebite ale omului,  au conturat forţa deosebită ce există în creierul / mintea omului ce poate fi hotărâtoare în evoluţia speciei umane: GÂNDUL – GÂNDIREA - CONŞTIINŢA.

Noua cunoastere stiintifica, nascuta din fizica cuantica, ne spune ca traim intr-un camp armonios de energie, numit constiinta. 

Dr.Bruce Lipton  biolog in domeniul celular si conferentiar şi Robert M. Williams autorul cartii PSYCH-K.. The Missing Peace In Your Life! (PSYCH-K…Pacea care lipseste din viata ta!) arată că:

Studii de actualitate in domeniul neuropsihologiei asupra mintii subconstiente evidentiaza faptul ca reactiile noastre la diferiti stimuli sunt stabilite, inainte de a deveni constienti de ele. De fapt, conform afirmatiilor lui Emmanuel Donchin, director al Laboratorului de Psihofiziologie Cognitiva de la Universitatea din Illinois, 99% din activitatea cognitiva poate sa nu fie constienta. Adevarul este ca noi, ca adulti, ne petrecem cea mai mare parte din timp reactionand subconstient la viata, in loc sa o cream in mod constient. Prin recunoasterea importantei mintii subconstiente si invatand cum sa comunicam cu aceasta, perceptiile si credintele profund inradacinate pot fi schimbate, de obicei, in cateva minute. Mintea subconstienta este  adevaratul centru de control al schimbarii.




Neurolog, psihiatru, profesor universitar, om de stiinta, cercetator in domeniul constiintei, scriitor, Dumitru Constantin Dulcan afirmă:

Astazi, noua paradigma in stiinta afirma clar existenta acestui camp energetic si informational, pe care este cladit universul cunoscut, inclusiv fiinta omeneasca. Stim, astazi, ca ceea ce consideram a fi materie solida, respectand legile mecanicii clasice a lui Newton, nu este deloc ceea ce pare a fi. Atomii din care este facuta materia, inclusiv corpul omenesc si creierul, nu sunt solizi, nu sunt niste particule, ci sunt mai curand niste individualizari ale unei forme de energie vibratorie, iar natura acestui univers este in mod evident energetica si informationala. Lucrurile, obiectele, corpurile, de la stele si planete pana la corpul omenesc, par a lua fiinta din acest camp universal de energie. Nu stim cum se intampla acest lucru inca, dar a devenit evident ca exista o legatura intre constiinta, asa cum o definim noi, si acest fenomen de... materializare a formelor din campul universal de energie. Nu stim cum se intampla acest lucru inca, dar a devenit evident ca exista o legatura intre constiinta, asa cum o definim noi, si acest fenomen de... materializare a formelor din campul universal de energie. A fost dovedit in laboratoare faptul ca observatorul, omul de stiinta, care are asteptari si sperante, influenteaza rezultatul experimentului sau atunci cand se lucreaza cu particule subatomice, cum ar fi un foton. Va dati seama ce inseamna acest lucru? Inseamna ca numai gandind, deci reflectand in constiinta omeneasca un anumit fenomen, il influentam. Constiinta influenteaza materia. In zilele noastre, cercetatorii descopera uluiti ca este posibil ca nu creierul sa fie depozitul memoriei, asa cum s-a crezut, ci ca memoria omeneasca sa existe undeva in acest camp, iar creierul sa fie doar un instrument genial de accesare a acestei memorii.


     
Stiinta contemporana, fizica particulelor subatomice, matematica, psihologia, biologia, chimia, genetica au confirmat viziunea neurologului si psihiatrului roman



În continuare reproduc din J.N. / mai 2011 articolul doamnei MARIA TIMUC care  mi se pare a fi o altă pledoarie convingătoare pentru teoria / viziunea / afirmarea / conform căreia        c o n ş t i i n ţ a,  g â n d u l sunt cele care determină şi  influenţează realitatea, viaţa, evoluţia omenirii.


Un univers care răspunde la orice întrebare.

"Gândurile sunt lucruri", spun toate marile religii ale lumii şi au spus-o şi în trecut diferiţi savanţi. "Gândurile sunt lucruri", spun multe experimente şi cercetări ştiinţifice. Pentru că trăim în vremuri în care informaţia spirituală nu mai este ascunsă, fiecare dintre noi are oportunitatea extraordinară de a verifica, a experimenta şi a înţelege care este rolul minţii în crearea realităţii. Dincolo de legende şi de vise, dincolo de zidurile ce se ridică din "realitatea imediată" pentru a ne împiedica să vedem adevărul, dincolo de dogme şi de frustrări, ine­rente condiţiei umane, fiecare fiinţă are posibilitatea excepţională a experienţei şi a cunoaşterii prin experienţă. Tocmai experienţa ar putea fi învăţătorul, cartea, ştiinţa şi calea către a înţelege dacă gândurile sunt lucruri şi dacă ele au un rol determinant în crearea realităţii noastre. Iar dacă ni se arată că gândurile noastre contează, dacă le regăsim sub forma experienţelor de viaţă pe care le avem, atunci merită efortul de a gândi în aşa fel încât să ne creăm viaţa pe care ne-ar plăcea s-o trăim.

În experienţa de zi cu zi putem efectiv să verificăm orice noţiune, orice informaţie, orice se prezintă ca fiind lege, adevăr etc., întrebând pur şi simplu.
"Să formulezi întrebarea potrivită", asta-i condiţia. David Hawkins, cercetător al stărilor avansate ale conştiinţei, spune că lumea nu are răspunsuri doar pentru că n-a pus întrebările potrivite. Aşadar, nu doar a întreba, nu doar a trimite cu gândul, cu mintea, cu inima o întrebare în Univers avem nevoie. Avem nevoie să punem întrebarea potrivită sau întrebarea corectă. Conştiinţa – care ştie totul, înre­gistrează totul şi are răspuns pentru toate – îi aduce răspunsul aceluia care întreabă, care pune întrebarea corect şi, în plus, celui care crede cu toată fiinţa că o va primi. Adesea noi nu primim răspunsul instantaneu, deşi se poate întâmpla şi asta.
Adesea, între întrebare şi răspuns se creează un spaţiu, un timp, un soi de gol, iar acest gol devine, pentru mulţi dintre noi, pricină de poticnire în calea răspunsului şi piedică în calea credinţei. Căci în acel spaţiu şi-n acel timp se poate să ne îndoim, se poate să simţim teamă şi, la fel ca apostolul care-a vrut să meargă pe valuri, dar n-a crezut destul că ar putea face asta, să ni se întâmple şi nouă.

Totuşi a întreba corect, chiar în sinea noastră, în scris sau numai în gând, prin mărturisire sau prin simpla trăire a nevoii de răspuns, a crede şi apoi a aştepta răspunsul, a avea certitudinea şi încrederea că el este corect poate deveni o experienţă tulburătoare. O experienţă care dezvăluie nu doar răspunsul la o simplă întrebare, cât faptul extraordinar că există o pu­tere capabilă să lucreze prin oameni, prin lucruri, prin diferite fiinţe, precum animalele, prin starea vremii, prin tot ce ne înconjoară. O putere care are viziunea fantastică a între­gului, a trecutului, a prezentului şi a viitorului, o putere conştientă în întregime de ceea ce noi suntem profund inconştienţi. Dacă ne-am pune întrebarea sinceră "Oare gândurile sunt lucruri? Oare gândurile ne creează realitatea?" şi am aştepta cu în­credere răspunsul, vom constata cu uluire că universul conspiră să ne aducă răspunsul.


Dacă, atunci când nu înţelegem un lucru, nu cunoaştem sentimentele unui om pentru noi, nu ştim ce anume să facem într-o situaţie delicată, am formula întrebarea şi am aştepta răspunsul, pur şi simplu, fără a ne opune atunci când îl primim şi ne displace, am trăi mai frumos. Am fi mai liberi de resentimente şi mai buni în acelaşi timp. Am accepta că existenţa are o trăsătură fantastică; ea este din cale afară de sinceră.

Dacă iubim enorm un om şi nu ştim care-i sentimentul său pentru noi, am putea pune întrebarea "Oare mă iubeşte acest om?" şi am putea aş­tep­ta manifestarea răspunsului în experienţa vieţii. Răspunsurile la toate întrebările noastre "se manifestă", asta avem nevoie să reţinem. Dacă noi facem afirmaţii doar, universul ni le manifestă, fie că sunt bune sau rele. Putem întreba: "Oare gândurile sunt lucruri?", "Oare mintea are un rol în crearea realităţii?".
 Un răspuns sincer, acceptat ca atare, înţeles şi apreciat ne ajută să bâjbâim mai puţin, să mergem mai clar pe drumul vieţii şi să ne bucurăm de faptul că, oricât am părea de singuri, de nefericiţi, neştiutori sau nepreţuiţi uneori, "Cineva, Undeva, Clipă de Clipă" este cu noi şi aşteaptă să manifeste răspunsul la întrebarea noastră.

2 comentarii:

Anonim spunea...

"Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat".
Principiul antropic !
MM

Elena Constantin spunea...

Edgar Cayce afirma ca toate profetiile facute de el erau luate dintro memorie universala.