Inteligenţa materiei.

Suntem aici, în acest colţ de Univers, expresie ultimă a evoluţiei. Mâna unui arhitect inteligent şi nevăzut ne-a desprins de lut şi ne-a construit după un plan din care transpare unicitatea sursei, treaptă cu treaptă, până la nivelul creierului capabil să se gândească pe sine.

Tot ce s-a întâmplat, pentru noi s-a întâmplat. Suntem rezultatul tuturor evenimentelor fericite şi triste care ne-au precedat şi cauza celor ce ne vor urma.

Noi suntem cei ce lăsăm în urmă splendorile spiritului şi ruinele nimicniciei, pentru că omul este singura fiinţă de pe Terra căreia i s-a dat să se implice în demersul naturii prin extensia inteligenţei sale. Aceasta este responsabilitatea sa de a fi. Omul nu poate trăi pur şi simplu, nu poate avea doar o existenţă pasivă. Cu sau fără voia sa, el se implică în fizica Universului. Prin gânduri, prin acţiune, prin faptele sale bune, prin faptele sale rele. Când adevărul acesta ne va pătrunde, abia atunci, în clipa astrală a devenirii noastre, se va aprinde în noi lumina inteligenţei ce s-a regăsit pe sine după o lungă rătăcire pe cărări de Univers.

Dumitru Constantin – Dulcan



Acestea sunt concluzii ale prof. univ. dr. Dumitru Constantin – Dulcan autorul cărţii Inteligenţa materiei ce sintetizează cercetărilor sale ştiinţifice.

În anul 2009 cartea a ajuns la cea de a treia ediţie revizuită şi adăugită - prima ediţie fiind publicată în 1981.

Cartea are un impresionant volum de informaţii extras din principalele domenii ale cunoaşterii.

Conţinutul cărţii Inteligenţa materiei îl constituie drumul materiei de la prima undă de lumină până în clipa în care prin creierul uman se poate conştientiza pe sine. Enumăr, exemplificativ, unele din abordări – capitole - preocupări:

apriţia vieţii-necesitate cosmică;

informaţia şi viaţa;

structuri capabile să prelucreze informaţia;

energia şi viaţa;

biocomunicaţia – fenomen obiectivabil;

inteligenţa naturii;

materie şi gândire;

religie şi cunoaştere;

paşi spre unitatea cosmică a fiinţei noastre.


Aceastei lucrări i-a fost decernat în anul 1992 premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (regimul socialist nu a permis acordarea unei distincţii deşi în anul 1982 a fost propusă pentru premiul Academiei Române).

Remarc acurateţea ştiinţifică, expunerea concisă, credibilitatea şi logica argumentelor în favoarea celor susţinute în lucrare.


Iar cele trei paragrafe cu care am început această prezentare cred că reprezintă încă o fundamentare a uneia din cele mai vehiculate variante în ceea ce priveşte locul şi menirea omului în Univers: mă refer la Intelligent Design.


Recomand cu căldură cartea care poate fi procurată apelând site:


www.LibrariileOnline.ro

Idei privind percepţia oamenilor despre divinitate şi infinit.

În memoria
Constantin Halchini

plecat dintre noi în 15 august 2009

În prima jumătate a anului 2007 am avut un schimb de opinii cu Titi Halchini pe teme privind evoluţia omului şi a umanităţii, raportul şi interdependenţa între structura fizică şi spirituală a omului.

Schimbul de păreri a fost pentru mine deosebit de interesant, instructiv şi stimulativ şi am apreciat ideile diferite expuse drept contra-argumente la afirmaţiile mele, forţa argumentelor invocate.

Subiectele, dialogul şi modul de abordare al acestora le-am postat în luna octombrie 2007 pe blogul Yahoo 360⁰ .

În memoria lui Titi Halchini în cele ce urmează prezint corespondenţa pe temele expuse în articolele apărute în 13 februarie 2007[O nouă funcţiune a ADN uman], în 23 martie 2007[Despre neuroni şi creier] precum şi în articolul din 11 august 2007 [Rezerve ale corpului uman ce ar putea fi valorificate].

* * *

----- Message d'origine --

De: Constantin Halchini A : sorin achimescu <>

Multe din intrebarile tale nu pot avea deocamdata un raspuns din cauza incapacitatii de perceptie a mintii omenesti. Sa luam de exemplu notiunea de infinit.

Mintea omeneasca nu o poate concepe decat in antagonism cu «finitul» singura perceptie accesibila mintii omenesti. Deci infinitul este perceput ca incepe acolo unde sfarseste finitul, dar il cuprinde si pe acesta.

De aici se vede ca de fapt numai finitul este perceput, iar infinitul este considerat un nonfinit, structura si esenta lui neputand fi inteleasa. El poate eventual fi conceput ca o matrice atotcuprinzatoare, a tot ce exista (timp, energie, spatiu, etc..) sau va putea exista vre-o data.

In cazul acesta infinitul cuprinde si complexele legi fizico-matematice care, pomind de la particule elementare de energie au facut sa se ajunga la complexitatea ADN-ului fiintelor vii si poate si la alte structuri si mai complexe pe care nu le putem percepe sau imagina deocamdata la nivelul nostru de evolutie ( sau de involutie) decat tot reducand-i la «finit», inventand esoterismul si numindu-i Karma, Dumnezeu (Creatorul tuturor celor vazute si nevazute), Yehova sau Forta Suprema.

Dar aici terenul devine foarte periculos, pentruca noi insine facand parte din infinit inseamna ca suntem o parte din Dumnezeu (sau Karma sau Yehova etc..) si atunci putem sa intervenim si sa modificam legile fizico-matematice pomenite mai sus ; dar nu tinem seama ca asta ar duce la o desechilibrare a acestor legi a caror structura omenirea deabia incepe sa le descopere punctual si care ar putea avea consecinte nasteptate. (Vezi mai nou proliferarea ONG-urilor si confidentialitatea rapoartelor de cercetare asupra efectelor asupra organismelor vii...)

Prin necunoasterea totalitatii acestor legi, modificarea proteinei imperfecte de care vorbesti ar putea creia, de pilda, o fiinta «superioara» care sa aibe nevoie sa se hraneasca cu proteinele imbunatatite ale altor fiinte «superioare», care ar putea sa puna «ratiunea mai presus de morala» si «individul mai presus de societate», care ar putea sa duca la declansarea unor dramatice cataclisme planetare dar neinsemnate la scara universului...s.a.m.d.

Mi-am adus aminte de o lege a lui Murphy care spune : cand un lucru functioneaza bine, nu incerca sa-l repari, pentruca ai toate sansele sa-l strici...CH

* * *

De: sorin achimescu A : Constantin Halchini <>

Imi permit sa reiau unele din ideile exprimate de tine in mesajul din 13 febr. crt. si sa prezint unele considerente.

In primul rand ma refer la conceptul si raportul finit -infinit. Mi-ai dezvaluit o noua si interesanta imagine a acestor notiuni cat si a intelegerii, continutului lor.

Mai ales prin prisma capacitatii extrem de "finite" a mintii umane de perceptie constienta; despre ce "inregistreaza" sistemul nostru de neuroni este o alta poveste.

Si daca luam in considerare masuratorile efectuate in laboratoare din care rezulta cifra de 400 de miliarde biti-informatie pe secunda pe care ii proceseaza creierul din care noi suntem constienti de numai 2000 de biti-informatie pe secunda (adica 0,0000005% din cata informatie intra in creier!), putem usor ajunge la conduzia ca suntem intr-o totala "opacitate".

Am remarcat in ultima parte a randurilor tale un mod cam sumbru - daca nu chiar apocaliptic - pe care-l ai in aprecierea viitorului omenirii daca oamenii de stiinta vor incepe sa desluseasca mai mult din extrem de numeroasele enigme ce ne inconjoara (respectiv care sunt si in interiorul nostru). Mai ales in corpul uman energetic / spiritual. Sper ca varianta aleasa in ultimul paragraf nu reprezinta o atitudine ostila, refiactara fata de progresul stiintelor.

De acord cu tine ca este o conditie sine qua non ca interventiile oamenilor nu trebuie sa dezechilibreze legile de baza ale vietii pentru ca asa ceva poate duce la dezastre planetare. Nu mai departe vezi iresponsabilitatea "civilizatiei" din timpurile noastre care a dus la incalzirea si poluarea globala.

Dar a lega o asemenea perspectiva [de auto-distrugere] de gasirea mecanismelor "viului - vietii" pe planeta noastra, cu deosebire in imbunatatirea structurilor fiintei umane, mi se pare ca ar constitui o mult prea mare frana in evolutia stiintelor biologice, fiziologice si psihologice indeosebi.

Imi permit sa -ti pun (retoric) doua intrebari:

- daca o astfel de "sperietoare" ar fi fost determinanta si ar fi stopat stiinta de acum (sa spunem) 1-3 secole in urma, nu ti se pare ca civilizatia umana ar fi acum intr-un stadiu mult inferior fata de ce este in prezent?

- acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem "frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?

In al doilea rand multumesc pentru articolul trimis [Haosul şi sensul culturii electronoce de Frank Zingrone - http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/haosul-i-sensul-culturii-electronice_6373.html#more/6373]. Este interesant. Poate este chiar spectaculoasa teoria haosului, dar ea are drept "adversar" puternic - din punctul meu de vedere - extrem de minutioasele si complexele sisteme si fiziologii care s-a demonstrat ca guverneaza viul/viata.

Am dedus din material ca suntem in plina entropie a vietii si ca nimic nu se desfasoara dupa reguli si intr-o oarecare ordine. Mai "cuget” la asa ceva! AS

De Constantin Halchini Afficher Jeudi, 8 Mars 2007

À :sorin achimescu

Incerc sa-ti raspund, asa cum ti-am promis si la cea de-a doua intrebare din mesajul precedent - „acum de ce ar fi mai altfel decat cu 100-300 sau 1000 de ani in urma si sa punem 'frane" cercetarilor si descoperirilor stiintifice care se incadreaza in standarde morale?”

Parerea mea este ca nici atunci si nici acum cercetarea si descoperirile nu au fost determinate de consideratii morale ci mai degraba de niste interese materiale, de cele mai multe ori economice, care sa raspunda aspiratiilor de moment ale societatii sau mai precis al unei parti favorizate a societatii respective.

A fost nevoie sa se lupte cu vecinii? - s-au inventat arme din ce in ce mai sofisticate si mai eficiente.

A fost nevoie de mai mult aur pentru a satisface orgolii? - s-au facut cuceriri si descoperiri geografice, jefuind si oprimand populatii.

A fost nevoie de mana de lucru ieftina ? - s-a organizat sdavagismul.

...si din aproape in aproape s-a ajuns la societatea civilizata in care traim astazi.

Inaintand astfel cu ochii indreptati catre viitor foarte putini sunt cei care isi mai pun intrebari existentiale : cum am devenit?; ce suntem? ;de unde venim ?; ce cautam aici ? ; unde ne ducem ?

Este adevarat ca nepunandu-si aceste intrebari omul isi asigura un confort sufletesc si intelectual indiscutabil, insa in momentul in care si le-a pus si incearca sa gaseasca un raspuns isi da seama ca este pus in fata unor probleme care sunt foarte dificile.

Pornind de la ipoteza ca de la quanta de energie primara, printr-o infinitate de combinatii si reactii intamplatoare(?) s-a creiat atomul, apoi moleculele, apoi moleculele organice si viata si prin evolutii succesive guvernate totdeauna de intamplare(?) s-a ajuns la fiinta umana cu toata complexitatea alcatuirii fiziologice si fizico-chimice, nu putem ignora ca toate astea s-au facut pe baza unor legi care daca s-ar cunoaste s-ar putea reproduce intocmai aceasta evolutie.

Dar intrebarea este de ce aceasta evolutie a mers prea departe astfel ca omul modern foloseste numai cca 10% din capacitatea creierului sau si care proceseaza o infima parte din informatiile primite. Oare nu a existat un moment in existenta omenirii in care fiintele umane foloseau creierul la intraga capacitate, iar omul modern a fost supus in timp unei involutii ca sa ajunga in starea in care este astazi?

Daca creierul este acela care nu este bine folosit oare nu s-a pierdut aceasta «stiinta» de a-l folosi?

Revenind la comparatia facuta in mesajul precedent, oare nu cumva am pierdut softul care sa faca masina sa functioneze la parametrii nominali ?

Din tot ce am cetit pana acum mi-am dat seama ca omul, de cand se cunoaste, a trebuit sa creada sau sa se teama de ceva, adica sa aibe o religie, iar explicatia - una din explicatii - am gasit-o intr-o carte careia insa i-am uitat si titlul si autorul.

Stramosul omului care era un culegator, ce sa hranea cu fructe si graunte, traia in mici colonii in care exista un mascul dominant care avea puterea si toate femelele coloniei iar ceilalti masculi erau marginalizati, pana se gasea unul care sa se lupte si sa invinga masculul dominant si sa-i ia locul. In felul acesta se asigura in mod natural genitori putenici pentru perpetuarea speciei.

Cand conditiile climatice nu au mai putut asigura necesarul de fructe si graunte si stramosii nostri au fost nevoiti sa coboare din copaci si sa vaneze, si-au dat seama ca asta nu se poate face nici de unul singur si nici cu femelele care trebuiau sa vada de pui. Atunci masculul dominant a trebuit sa renunte la hegemonia lui permitand si celorlalti masculi sa-si aibe femelele lor si sa se uneasca pentru a vana in comun.

Autoritatea exersata de masculul dominant - pentruca trebuia sa existe o autoritate ca sa existe o societate - a fost atunci transferata unei forte superioare, nevazute, dar cu manifestari vizibile, - tunet, fulger ploaie, seceta etc.. - Or legatura intre aceste puteri si membrii tribului era facuta de un conducator spiritual; vrajitorul, sau samanul, singurul care putea intra in legatura cu forta suprema si care impunea in numele ei niste reguli de convietuire si promitea recompense sau pedepse.

Sistemul acesta primitiv reusea sa tina unit tribul si sa faca fata eventualelor confruntari cu alte triburi, iar comportarea dictata de instinctele primare era domolita de frica de pedepsele entitatii nevazute in caz de nerespectarea regulilor de convietuire transmise de vrajitor.

Evolutia omenirii probabil ca nu s-a facut in acelasi ritm pe toata suprafata locuita a globului si este plauzibul sa fi fost influentata de factorii de mediu.

Revenind la lecturile mele din tinerete mi-am amintit de o carte intitulata «Les misteres de l'Atlantide» al carui autor este «Colonel Braghine» (de curand am aflat ca a fost o somitate in materie) care studiind factori de ordin geografic, istoric, etnologic, arheologic etc... a demonstrat existenta acestui continent disparut de vre-o 10000 de ani, ai carui locuitori ajunsesera la un grad de cultura si de civilizatie foarte inaintat.

Urmele acestei culturi se gasesc atat in Egiptul antic cat si in civilizatia Maya din America unde asemanarea intre piramidele faraonilor si piramidele de la Cuzco si din alte locuri din America este frapanta.

Ridicarea acestor constructii masive implica cunostinte avansate de astronomie si topografie si utilizarea de tehnici de constructie care nu se mai cunosc astazi.

Interesant este textul scris de Platon referitor la acesti locuitori.[vezi http://www.arbredor.com/extraits/Jesus.htlm]

Concluzia la care se poate ajunge citind textele respective este ca aceasta populatie a atins un grad de evolutie in care valorile materiale erau pe un plan secundar in schimb valorile spirituale erau predominante. In aceste conditii probabil ca posedau tehnica de a utiliza intreaga capacitate a creierului care le-a permis accesul la «cunoastere», si realizarile ale caror urme au ramas peste veacuri.

Dar tot din aceste texte reiese ca acesti oameni superiori au degenerat cu timpul prin incrucisarea cu alte populatii mai putin evoluate care nu se puteau ridica mai sus de preocuparile strict materiale iar in urma unui cataclism au disparut, «intr-o zi si o noapte» odata cu teritoriile pe care le ocupau, care au fost inghitite de valurile Oceanului Atlantic.

Deoarece existau schimburi cu populatiile de pe continentul european si din orientul mijlociu este de presupus ca nu au disparut absolut toti atlantii, cei aflati in calatorie scapand cu viata si odata cu ei s-a salvat si cel putin o parte din cunostintele lor care s-ar fi putut transmite pe cale orala unor oameni mai luminati.

Este interesant ca in cartea Iisus a celebrului esoteriet si scriitor Edouard Schuré, in capitolul III vorbeste de Essenieni, o societate care avea multe lucruri comune cu atlantii, asa cum ii descrie Platon.

In alta carte a aceluiasi scriitor (Les grands initiés) vorbeste de cei trei mari initiati : Moise, Budha si Iisus care sunt si initiatorii celor trei mari religii ale omenirii.

Cea mai veche dintre aceste religii este iudaismul ale carei baze a fost puse de Moise si a avut ca scop sa uneasca si sa organizeze niste triburi din orientul mijlociu care se ocupau cu jafuri si alte faradelegi, iar ca principiu este rasbunarea «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Pentru aceasta a coborat de pe muntele Sinai cu cunoscutele table ale legii si a pus bazele organizarii acestor populatii pana in cele mai mici amanunte, prevazand bineinteles recompense si pedepse drastice celor rasvratiti.

Fiind obisnuiti cu jaful le-a promis stapanirea celorlalte popoare si insusirea bunurilor lor iar ca pedepse biciuirea si eliminarea din randul celor alesi de Yehova sa stapaneasca lumea.

Este foarte interesanta si instructiva cartea profesorului Israel Sahak «Hisoire Juive, réligion Juive» care merita sa fie cetita cu cea mai mare atentie de fiecare crestin (http:;/bellaciao.org/fr/IMG/pdf/SHAHrelig.pdf)

Iisus care a pus bazele crestinismului a fost se pare influentat de Essenieni si noua religie propovaduia lepadarea de cele materiale si intoarcerea catre spiritualitate « impartiti averea voastra saracilor si urmati-Ma si va veti mantui> si are ca principiu iertarea.

Recompensele promise de religia crestina sunt de ordin spiritual « data vesnica acolo unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin>.

In ce priveste mahomedanismul care este o religie mai noua, a fost elaborata de un rasboinic si adaptata unor populatii mai putin instruite, care popovaduieste hegemonia si islamizarea tuturor «necredinciosilor» si recompensele promise au aspecte concrete «raiul unde curge lapte si miere si unde vor avea la dispozitie fecioare cu sanii mari> CH

Despre capabilităţile creierului.( III )

Maşina care citeşte gândurile.



foto casca citit ganduri


Cercetatorii britanici de la Universitatea din Essex au construit un dispozitiv care permite manipularea obiectelor "citind" comenzile mentale prin detectarea modificarilor din fluxurile electrice produse de neuroni, informeaza telegraph.co.uk.

Scenariul manipularii obiectelor prin simpla putere a mintii a depasit granitele literaturii science-fiction prin noua inventie a cercetatorilor britanici. În prezent, prototipul creat de cercetatorii de la Universitatea Essex poate fi folosit doar pentru a juca jocuri simple pe computer. Imaginându-si o miscare, utilizatorul dispozitivului poate comanda computerului sa execute o anumita actiune, cum ar fi sa miste un obiect pe ecran.
Oamenii de ştiinţă speră ca această descoperire sa fie adaptată de ingineria medicală pentru a construi scaune cu rotile sau automobile pentru persoane cu dizabilităţi. Lansarea noului dispozitiv a fost facută publică în momentul în care producatorul de jocuri Nintendo a anunţat ca vrea să dezvolte tehnologia sensibilă la mişcare, folosită pentru consola Wii, pentru a crea jocuri ce pot fi controlate prin puterea minţii.

Pentru a detecta semnalele din creier, cercetatorii au construit o casca cu electrozi care detecteaza schimbarile ce intervin în activitatea electrica a neuronilor. Când persoana care poarta casca îsi imagineaza o anumita actiune, cum ar fi sa miste mâna într-o anumita directie, creierul emite o serie de semnale electrice pe care computerul învata sa le cunoasca si sa le interpreteze.


* * *


• Informaticieni germani au prezentat în 2006 un prototip de calculator care poate citi gândurile persoanei aflate în faţa sa, transformându-le în fraze care apoi apar pe un monitor. Persoana care vrea ca gândurile să îi fie citite, trebuie să aibe pe cap un dispozitiv cu 64 – 128 de senzori care permite măsurarea activităţii cerebrale. Semnalele electrice de la creier sunt transmise către calculator. Acesta le analizează şi le transformă ulterior în diverse comenzi.

• Echipe de cercetatori din mai multe colţuri ale lumii a ajuns la performanţa de a pătrunde adânc în mintea oamenilor şi de a observa care le sunt intenţiile înainte ca ei sa aibă timp să acţioneze, arată publicaţia The Guardian. Cu ajutorul unor tomografe cu rezoluţie mare, acum este posibilă identificarea intenţiilor unei persoane chiar înainte de a se transforma într-un gând concret. Şi astfel ies la iveală toate planurile persoanei respective pentru viitorul apropiat.


Amintirile pot fi fotografiate.




Fotografia unei amintiri

Cercetatorii americani si canadieni au observat “in direct” toate etapele moleculare ale “inscriptionarii” unei amintiri in creier, realizand o fotografie a formarii acesteia, cu ajutorul unei etichete fluorescente.
Deja de acum un an, gratie lui Gary Lynch de la Universitatea din Irvine, California, formarea unei amintiri a fost imortalizata pentru prima oara cu tehnici microscopice in creierul unor soricei, cu un “prim-plan” pe reorganizarea sinapselor. Atunci cand se formeaza o amintire, la nivelul sinapselor ce pun in legatura neuronii are loc o consolidare a structurii “podului” sinaptic prin intermediul producerii de noi proteine.

De aceasta data, Wayne Sossin de la Montreal Neurological Institute and Hospital (The Neuro) din cadrul McGill University, alaturi de experti de la University of California din Los Angeles au repetat experimentul cu o metoda diferita: prin intermediul unei etichete fluorescente ce se leaga de noile proteine formate, ei au aratat ca la nivelul sinapselor, imediat dupa “confiscarea” unei informatii de catre creier, se inregistreaza o crestere a fluorescentei. Acest lucru reprezinta o confirmare in plus a ceea ce stia: faptul ca in timp ce se formeaza si se fixeaza o amintire, in sinapse sunt produse noi proteine si tocmai gratie acestora amintirea ramane “nestearsa” in creier pe termen lung.




Al şaselea simţ.


Fiinţa umană are conştient şi inconştient.

Acţiunile inconştientului sunt mult mai numeroase şi mai substanţiale decât ale conştientului.
Dacă toate acţiunile omului ar fi determinate de conştient, omul ar fi, în foarte scurt timp, depăşit de ceea ce trebuie să facă, n-ar mai putea face faţă tuturor informaţiilor şi chiar nu ar mai putea realiza acţiuni vitale, necesare supravieţuirii. Se dau ca exemple de acţiuni „inconştiente”:
• apărarea organismului din punct de vedere imunitar;

• respiraţia

• relaxarea şi starea de veghe din timpul somnului (necesar pentru refacerea capacităţilor organismului )

• senzaţia că ştii că se va întâmpla ceva deosebit ca până acum.
Această senzaţie este denumită de autorii articolului intuiţie[1] şi, ca o ipoteză, consideră că poate fi vorba de percepţie extrasenzorială. Face parte din capacităţile paranormale, alături de telekinezie (capacitate a unei persoane de a muta obiecte fără să le atingă-DEX 1998), telepatie, clarviziune.

Fenomenul a fost cercetat şi s-au făcut numeroase experimentări, studii, analize. Întrucât unii oameni sunt mai talentaţi decât alţii, au capabilităţi mai mari, pentru experimente s-au făcut selecţii, alegându-se subiecţi cu posibilităţi mai mari privind intuiţia.

Printre oamenii de ştiinţă ce au contribuţii în domeniu se află psihologul Gary Klein, cei de la Universitatea din Pittsburg, fizicianul Russel Targ şi Puthoff. Cercetările şi experimentările au evidenţiat capacităţi parasenzoriale ale unor subiecţi, dar şi faptul că sunt percepţii ce nu pot fi explicate.

Verbalizarea împiedică oamenii să apeleze la inconştient. Ori de câte ori li s-au cerut subiecţilor să redea în cuvinte modalităţile şi ce simt când, prin intuiţie descoperă fapte, obiecte de la distanţă şi în timp, nu au putut nici reda dar nici să realizeze comunicări.
CIA şi armata SUA au subvenţionat şi chiar au întreprins experimente pentru extinderea puterilor de percepţie în cadrul unor structuri ştiinţifice ale statului.
Prin intermediul unui fost agent CIA – Pat Price – care s-a dovedit a fi un foarte bun medium s-au făcut numeroase experimente controlate şi cărora li s-a asigurat o riguroziatate extremă, din care a rezultat că acest subiect a văzut obiecte la distanţă de 15 km precum şi în viitor.
Din alte experimente a rezultat că un subiect a văzut baza maritimă sovietică subterană de la Semipalatinsk de care CIA şi armata SUA nu ştiau că există. A văzut cu ochii minţii complexe de clădiri, macarale, arme, instalaţii de căi ferate, drumuri. Le-a făcut schiţa cu modul lor de aşezare care, confruntată cu fotografiile aeriene ale avioanelor – spion au corespus acestor fotografii atât formă, dimensiuni cât şi ca aşezare în plan.
Experimentele, inclusiv aceste proiecţii de la distanţă au fost folosite din plin în preajma anului 1975. Până acum, aceste experimente nu au putut stabili că percepţiile subiecţilor sunt infailibile.
Cercetările asupra acestor percepţii s-au făcut cu finanţare guvernamentală timp de 20 de ani.
Printre numeroase exemple date am reţinut:

- faptul că in arhivele unei structuri guvernamentale ale SUA sunt documente ( stenograme, desene, schiţe, etc) care atestă că un subiect a văzut inelele lui Jupiter încă din anul 1973, an în care nu se ştia că aceste inele există;

- un alt subiect a prevăzut fluctuaţiile la bursă a cotaţiilor argintului; echipa de cercetători şi subiectul însuşi au câştigat 100.000 $.

Una din concluziile oamenilor de ştiinţă care au participat la realizarea acestui documentar este că mintea transcede timpul şi spaţiul.


Pornind de la adevărul că folosim numai 8-12% din capacitatea creierului cu care am fost dotaţi de „mama natura” şi că nu s-a răspuns la întrebarea de ce nu folosim integral capacitatea creierului cu care am fost dotaţi precum şi de la existenţa unor informaţii în mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă (restul sunt prelucrate de subconştient (!?), am în vedere ideea că de către Natură, Programator, Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.


Ar fi de-a-dreptul ilogic să se presupună că toate energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului. Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale speciei umane pe cale a fi „decriptate” şi folosite.

Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări la dotările existente strict limitate la nevoile curente.


Iată şi alte considerente referitoare la fenomenele parasenzoriale care au drept „punct de plecare” următoarele realităţi:


• fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios stabilită;


• Apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;


• Se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;


• Tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări – vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.



Ţinând seamă de cele de mai sus, rezerva nefolosită din capacitatea creierului – de 88-92% - este una din premizele realităţii că omul este dotat – prin programarea sa iniţială [şi, eventual prin intervenţiile bio-genetice ulterioare] cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii reponderent de natură fizică din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari decât îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere / transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.

Cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult dar nu cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.

Noile orizonturi deschise de fizica cuantică trebuie explorate, cercetate şi exploatate, mai ales valorificând potenţialul mental pe care-l descoperim că-l avem.Din belşug, se pare.

Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se poate face prin adoptarea unui stil de viaţă moral şi prin cunoaştere, condiţii sine qua non a evoluţiei speţei umane.



[1] INTUIŢIE :activitatea inconştientului (...2. Descoperire bruscă, neaşteptată, a unui adevăr, a unei soluţii, etc. Pătrundere instinctivă în esenţa unui lucru. - DEX/1998;

...2. Sentiment inconştient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple, instinct – NODEX-dicţionar ortografic;

inspiraţie, presentiment-MDN)




Surse pentru toate cele trei părţi ale articolului „Despre capabilităţile creierului”:

- Interviuri a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA consemnate în What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC

- Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O. Buc 2001

- Discovery Civilizations; Discovery Science

- www.descopera.ro Sursa: Corriere della Sera

- www.revistamagazin.ro.

- BBC – magazinul ştiinţific

Despre capabilităţile creierului.( II )

GÂNDUL - O FORŢĂ DE CARE SE ŢINE SEAMĂ DIN CE ÎN CE MAI MULT[1].

Ce şi cum gândesc oamenii dar mai ales, de ce se nasc gândurile, ce este gândirea / cugetul, au constituit din totdeauna întrebări cărora omenirea le-a căutat răspunsurile.

Au existat încercări ale filozofilor şi psihologilor să găsească răspunsuri la problemele ridicate de gândire, de gânduri şi originea lor.

În ultimul timp, ca urmare extraordinarei dezvoltări a ştiinţei, îndeosebi a tehnologiilor moderne, a IT în special, s-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte sursa gândurilor, dar şi în descifrarea mecanismelor ce se petrec în creier / în organism legate de gândire şi transpunerea gândului în faptă / acţiune. Dar, mai ales, sunt nişte rezultate cu totul remarcabile privind determinarea ştiinţifică a „suportului” gândurilor, dacă şi cum pot fi citite gândurile şi cum pot fi folosite gândurile ca o forţă, inclusiv ca element de comunicaţii. Progresele evidente ale cercetătorilor din toată lumea au scos la iveală tot mai multe valenţe ale unei capacităţi deosebite a omului, au conturat forţa deosebită ce există în creierul / mintea omului ce poate fi hotărâtoare în evoluţia speciei umane: GÂNDUL.

Realizări tehnice ce au la bază energia gândului

· Unui tânăr american paralizat complet de la gât în jos, o echipă de medici de la Brown University - Rhode Island i-a implantat în cortexul cerebral un dispozitiv care are capacitatea de a percepe activitatea creierului. Sistemul legat la creier cu ajutorul implanturilor a 96 de electrozi prinşi într-un dispozitiv de 4mm a făcut posibil ca tânărul, paralizat de ani de zile, să poată dirija prin gândire un cursor ce apare pe monitor, să citească e-mail-uri. Tânărul a învăţat să deseneze, să joace jocuri simple, să schimbe canalele de televiziune, să regleze sunetul. Este suficient ca tânărul de 25 de ani să-şi imagineze că îşi mişcă braţul la stânga sau la dreapta şi cursorul de pe ecranul calculatorului îl „ascultă”.

· Un alt caz emblematic îl constituie cel al altui american cu membrele paralizate căruia i s-au făcut implanturi de silicon într-o anumită zonă a creierului în care se aflau 100 de microelectrozi de titan conectaţi la un computer. Cu ajutorul sistemului Brain Computer Interface (BCI) care captează şi interpretează activitatea neuronilor şi realizează astfel o „colaborare” între aceştia şi calculator. Prin BCI omul e capabil să deschidă şi să manipuleze calculatorul, să aprindă şi să stingă lumina sau televizorul.

Pacientul a reuşit să-şi controleze mentalul să transmită semnale suficient de clare pentru a putea trasa, de pildă, figuri geometrice pe ecran.

· Unui american în vârstă de 54 de ani i-au fost montate cele mai sofisticate mâini artificiale, pe care le poate mişca cu puterea gândului. Fiecare membru costă câte 6 milioane de dolari. Numit şi „primul om bionic” acest american are proteze ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate ca nişte membre normale. Chirurgii i-au ataşat protezele de nervi sănătoşi de pe muşchii pieptului. Jesse Sullivan trebuie numai să se gândească la mişcarea ce trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi temperatura.

· La Universitatea din Boston se desfăşoară o activitate intensă privind descoperirea mecanismelor existente în organismul uman pentru transformarea emisiilor energetice ale creierului în cuvinte rostite, respectiv cum să se poată ca o abstracţiune concepută în creier să se materializeze în cuvinte şi - mai mult - în acţiuni materiale.

[1] GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare.. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. Sursa: DEX '98

6. Spirit, inteligenţă Sursa: DER

GÂNDÍRE gândiri, s.f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noţiuni, judecăţi, teorii etc. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realităţii obiective; spirit, conştiinţă. 3. Idee, gând (1), cuget; meditaţie, reflecţie. V. gândi.Sursa: DEX '98

MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. p. ext. înţelept.. ♦ Gând, cuget; imaginaţie; memorie.. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raţiona; înţelepciune, chibzuinţă. ♦ Inteligenţă, isteţime, iscusinţă. 3. Imaginaţie, fantezie. - Lat. mens, -ntis. Sursa: DEX '98

CÚGET, cugete, s.n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginaţie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Înv.) Intenţie, plan, proiect. 5. Conştiinţă. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remuşcări, a-l chinui (pe cineva) remuşcarea, regretul. - Din cugeta (derivat regresiv).Sursa: DEX '98