CIVILIZAŢIILE UMANE. Prima civilizaţie de pe Terra.

Etape cronologice ale apariţiei şi dezvoltării omului şi a civilizaţiei umane.

Din studiile efectuate asupra civilizaţiilor umane, acestea se pot cataloga în două mari categorii:

I. Civilizaţii dovedite prin dovezi materiale cum sunt: descoperiri arheologice, cercetări, texte [inclusiv cele ale Vechiului Testament (VT), mituri, legende, texte religioase].

Dintre acestea menţionez civilizaţiile: sumeriană, egipteană, indo-europeană, asiro-babiloniană, mayaşă, semitică, elenă /grecească, romană.

II. Civilizaţii amintite în mituri şi legende, fără dovezi materiale.

- Dintre acestea menţionez:

- Atlanţii / Atlantida – nelocalizată;

- Cultura gigantă masma - populaţie terestră antediluviană din munţii Anzi;

- giganţi numiţi huanci cu o vechime de cel puţin 10 milenii - nelocalizaţi;

- Hyperboreienii – în nordul Europei, în ţinuturile arctice;

- protocivilizaţiile Lemuria şi Mu precum şi Gondwana sau Antarctica

Preominizi.

Strămoşii omului sunt plasaţi în Africa urmă cu aproape 25 de milioane de ani.

Trecerea de la maimuţă la om s-a făcut acum 14 milioane de ani.

Peste alţi 11 milioane de ani, maimuţa umanoidă este demnă de a fi numită homo.

Homo.

Australopitecul a fost localizat în Africa cu cca 2 milioane de ani în urmă.

Homo Erectus – i s-a stabilit apariţia cu un milion de ani în urmă.

Omul de Neanderthal – omul primitiv a apărut cu 100.000 de ani în urmă.

Homo Sapiens a apărut cu 35.000 de ani în urmă; de menţionat că civilizaţia Cro-Magnon aparţinând omului Sapiens este mult diferită de epoca neanderthaliană.

Se pare că aici intervine „o falie”, o mare discrepanţă în evoluţia omului în sensul unei extrem de rapide dar şi semnificative îmbunătăţiri / sporiri ale calităţilor lui Homo Sapiens faţă de Homo Neanderthaliensis (capătă vaste cunoştinţe pentru folosirea mediului, inteligenţă, creativitate, morală).

În versiunea lui Sitchin privind originea şi evoluţia umanităţii, cronologia evenimentelor începe cu 443.000 de ani în urmă cu sosirea nefilimilor (cei trimişi pe Pământ de pe cea de a 12-a Planetă) şi care au plecat în jurul anului 13.000 î. Ch. El susţine că în jurul anului 300.000 î. Ch. aceşti nefilimi au creat Muncitorul Primitiv, că omul de Neanderthal a dispărut în jurul anului 35.000 î. Ch. datorită condiţiilor climaterice şi că a rămas Omul de Cro-Magnon din Orientul Apropiat (urmaşul lui Homo Sapiens El susţine – şi arată detailat în cartea „A 12-a Planetă” - că sunt numeroase probe arheologice, antropologice, texte cu înscrisuri ale autorităţii vremurilor, multe alte dovezi materiale care sunt confirmate de mituri şi legende, dar şi de texte religioase - mai ales de Vechiul Testament (VT) ce indică existenţa extratereştrilor care au conceput şi făcut Muncitorul Primitiv-homo sapiens.

Intervenţia extratereştrilor în evoluţia umanităţii este susţinută de Z Sitchin în cartea „A 12-a Planetă” cât şi de Renato Zamfir în cartea „Ipoteza paleoastronautică-Terra incognita”; cele două teorii nu se contrazic, numai că punctează unele aspecte în mod diferit şi plasează intervenţia extratereştrilor în perioade diferite.

* * *

Civilizaţiile umane preistorice şi protoistorice sunt puţin cunoscute – necunoscute – enigmatice.

PREISTÓRIE s.f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariţia primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] - Din fr. préhistoire. Sursa: DEX '98

PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie şi istorie, corespunzând epocii fierului. [Pr.: -to-is-] - Din fr. protohistoire (după istorie). Sursa: DEX '98

În trecutul preistoric al omenirii au existat civilizaţii dezvoltate în toate regiunile Terrei. Unele dintre acestea sunt evocate fie în legende, mituri, scrieri şi texte religioase ulterioare acestor civilizaţii ce descriu evenimentele, fie pe cale orală.

Alte epoci din evoluţia umanităţii rezultă că au existat din documente, înscrisuri originale din periadele respective ce dăinuie până în zilele noastre precum/mai ales din cercetări şi descoperiri arheologice.

Din această categorie, cele trei mari civilizaţii umane au fost:

- prima civilizaţie – Sumer, în jurul anilor 3800 î.Ch. în Mesopotamia inferioară;

- civilizaţia egipteană ce a apărut în jurul anilor 3200 î.Ch. în valea Nilului - deci cu aproape jumătate de mileniu după civilizaţia sumeriană;

- civilizaţia indo – europeană – în valea Indului (Asia de sud) ce a apărut cu circa o mie de ani după înflorirea civilizaţiei sumeriene.

Civilizaţiile din zona Nilului şi cea din regiunea Indului nu numai că erau legate de cea sumeriană, ci, de fapt, ambele îşi aveau leagănul în Sumer, aşa cum atestă textele antice precum şi descoperirile arheologice, susţine Z. Sitchin.

CIVILIZAŢIILE UMANE

Fizicianul Fritjof Capra susţine şi argumentează că civilizaţiile umane au urmat un acelaşi model numit de provocare şi reacţie în naşterea, dezvoltarea şi decăderea lor. Au avut un proces de fluctuaţie care este o parte fundamentală a dinamicii universului aşa cum rezultă dintr-o analiză comparativă a evoluţiei unor importante civilizaţii di jurul Mediteranei: Sumeriană-akkadiană, Egipteană, Egee, Elenistă, Siriană, Islamică, Occidentală, Ortodoxă.

Ideia unui ritm fundamental universal a fost exprimată de numeroşi filozofi ai timpurilor moderne cum sunt Sain Simon, Herbert Spencer, Hegel.

Acestor civilizaţii pre şi proto istorice le-aşi atribui unele caracteristici comune cum ar fi:

- Existenţa unor cunoştinţe şi unele realizări deosebite, mult peste nivelul informaţional presupus a exista la vremea respectivă;

- Cunoaşterea şi practicarea noţiunilor/cunoştinţelor de matematică dar mai ales de astromomie deosebit de avansate, prin cunoaşterea astrelor, a sistemului solar, etc cu detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au aflat numai începând din sec XVIII;

- Înscrisuri originale ce conţin succesiunea evenimentelor privind originea şi existenţa omenirii foarte asemănătoare la toate aceste civilizaţii ce au existat aproape concomitent în părţi diferite ale globului, fără nici o legătură între ele;

- Descrierea prin desene rupestre, texte, tradiţii orale a evenimentelor - toate axate pe zei veniţi din cer, care de foc, legături ale unor extra-pământeni cu băştinaşi, transmiterea de către aceşti zei nepământeni de informaţii către locuitorii din zona respectivă, dar şi existenţa, până în zilele istorice de monumente, terase(de la Baalbek-de ex), statui;

Locul de naştere al civilizaţiei umane se pare a fi Orientul Apropiat.

De-alungul mileniilor, omul a evoluat intr-un ritm lent; din punct de vedere al ocupaţiilor principale, etapele s-ar putea caracteriza astfel prin remarca că în anii 11.000 î.Ch omul a fost vânătorul nomad primitiv iar în anii 7.400 î. Ch - agricultor, olar.

Civilizaţia SUMERIANĂ.

În jurul anilor 4000 - 3.800 î. Ch. a intervenit o diversificare a preocupărilor sale: constructor, inginer, matematician, astronom, prelucrător de metale, muzician, judecător, medic, scriitor, bibliotecar, preot.

În jurul acestui an şi-a început existenţa această primă civilizaţie umană. Apariţia civilizaţiei sumeriene a fost bruscă, neaşteptată. Nu se cunoaşte cum a apărut, de unde a venit.

A apărut în Mesopotamia, în spaţiul dintre Tigru şi Eufrat. [Primul vas de lut a fost descoperit şi s-a constatat prin metode ştiinţifice a fi fost realizat în mileniul IV î. Ch].

Au avut limbă scrisă [prima limbă scrisă este limba sumeriană]

Locuitorii posedau cunoştinţe-noţiuni de matematică, fizică, astronomie / astrologie, chimie şi medicină. Nu se cunosc nici originea lor şi nici cum au dispărut.

Civilizaţia sumeriană a fost foarte dezvoltată iar realizările lor - descoperite în numeroase şantiere şi cercetări arheologice - au fost consemnate în celebrele tăbliţe sumeriene.

Pe baza planurilor şi instrucţiunilor date de „Zei” – confirmate de înscrisurile doveditoare descoperite de arheologi şi descifrate din limba sumeriană de specialişti (scriu Sitchin şi J. Van Helsing), sumerienii :

- Au construit monumente, temple, zigurate [ turnuri înalte de observaţie şi apărare] cu materiale de construcţii deosebite şi foarte rezistente;

- Ar trebui creditaţi cu inventarea tiparului: au folosit tipare ale unor semne pictografice precum şi sigiliile cilindrice pentru scrierea tăbliţelor de lut;

- Consemnau toate activităţile prin scribi în scrierea cuneiformă pe tăbliţe de lut;

- Au folosit un sistem matematic cu baza 60 (hexagonal) pentru determinarea greutăţilor, distanţelor, unghiurilor (ei au stabilit că cercul are 360⁰ );

- Au avut cunoştinţe astronomice de o uluitoare complexitate pentru acele vremuri. Practicau intens metalurgia – prelucrarea şi folosirea metalelor;

- Utilizau tehnologic produsele de petrol pentru obţinerea energiei necesare prelucrării minereurilor şi combinării metalelor;

- Practicau medicina inclusiv operaţii pe creier;

- Aveau o vastă reţea de irigaţii şi de transport – îndeosebi pe apă.

- Aveau cod de legi, biblioteci, parlament, sisitem juridic;

- Aveau opere de artă şi artă interpretativă.

Unele detalii privind cunoştinţele astronomice

Au întocmit calendare şi hărţi astronomice. Printre multe altele, în tăbliţele de scris sumeriene există relatări privind sistemul nostru solar, modul cum acesta s-a format şi a evoluat precum şi despre evoluţia omului pe pământ. „Harta stelelor VA/243” de la muzeul Pergamon din Berlin reprezintă sistemul nostru solar aşa cum este cunoscut astăzi (deci inclusiv cu planetele Uranus, Neptun şi Pluto) şi a fost reprezentată la scară pe cilindrii de argilă de către astronomii din antichitate.

O tăbliţă sumeriană aflată în Muzeul oraşului Berlin (VAT.7847) începe lista zodiacală cu zodia Leului – ceea ce duce înapoi editarea calendarului în jurul anului 10.000 î. Ch. ceea ce demonstrează că cel puţin un calendar sumerian a fost întocmit pornind de la poziţia astrelor din jurul anului 11.000 î. Ch. – când omul de abia începuse să are pământul ! deci sumerienii cunoşteau procesul de p r e c e s i e respectiv aveau cunoştinţe despre Marele An care are 25.920 de ani tereştri.

Pe un sigiliu acodian din mileniul III î. Ch. este reprezentarea sistemului nostru solar cu 12 planete, deci inclusiv cu planetele pe care ştiinţa umană le-a descoperit în sec XVIII – XIX d. Ch., cu Luna ca planetă, dar şi cu planeta lui Marduk de pe care au venit nifilimii pe Pământ. Este evident că sumerienii nu aveau cum să cunoască singuri aceste adevăruri, după cum este sigur că multe din aceste cunoştinţe le erau inutile dar erau vitale pentru nefilimi care călătoreau între astre – erau astronauţi!

După J. van Helsing şi Z.Sitchn, ştiinţa datează începutul culturii sumeriene între anii 4000 – 3800 î.Hr.

După Daniel Schmidt, Sumerienii au locuit în Mesopotamia şi se presupune că au existat între anii 3000 – 1000 î.Hr.

Existenţa unei civilizaţii deosebit de evoluate, dezvoltate este demonstrată de numeroasele descoperiri arheologice care confirmă realitatea istorică a folosirii de tehnici de construcţie şi a unor materiale ce au fost posibile numai prin transfer de informaţii de la extratereştrii – susţine Sitchin. Numeroasele dovezi materiale sunt confirmate de la fel de numeroasele similitudini ce există între realităţile istorice şi scrierile din VT.

Au existat unele civilizaţii care, se pare – şi, oricum, Z. Sitchin susţine şi documentează – au fost consecutive şi au „moştenit” multe caracteristici ale civilizaţiei din Sumer cum ar fi:

- Civilizaţia egipteană - în jurul anului 3200 î. Ch. , la o jumătate de mileniu după civilizaţia sumeriană şi-a făcut apariţia statul, regatul şi civilizaţia şi în valea Nilului – ceea ce acondus în timp la marea civilizaţie egipteană (pag 438). Sunt texte în limba egipteană şi în alte două limbi din care rezultă că dinastiile de conducători provin din anul 3100 î. Ch. Se pare că civilizaţia egipteană a preluat o bună parte din realizările civiliz. Sumeriene.

- Civilizaţia asiro-babiloniană - 1900 î. Ch. în Mesopotamia amintită şi în VT, cu un limbaj comun acadian ce este prima limbă semitică cunoscută. Anterior civilizaţiei asiro-babiloniană a existat civilizaţia acadiană. Scrierile studiate au arătat că limba acadiană era plină de cuvinte împrumutate. În unele texte se scrie de limba lui Sumer- limba sumeriană.

Au fost regi ai Sumerului şi ai Acadului.

- Civilizaţia semitică (izraeliană) - 900 î. Ch. în Mesopotamia

- Civilizaţia grecească - 1000 î. Ch. în Europa este o civilizaţie continuatoare, nu precursoare, ce a avut maturitatea în sec V – IV î. Ch.

Surse:

Zacherias Sitchin – A 12-a planetă

Jan van Helsing - Să nu atingi această carte

Renato Zamfir – Ipoteza paleoastronautică

Daniel Schmidt - Enigme ale civilizaţiilor dispărute

Kernbach – Enigmele miturilor astrale

Cuvânt către un om cultivat, de buna credinţă.

Am primit "la redacţie" materialul ce urmează.
Sorin 302

Cuvânt către un om cultivat, de buna credinţă.

Există (şi se dezvoltă) de ceva vreme o preocupare de a se investi în producţia de cărţi ce vor să ne înveţe o mulţime de lucruri la care, mai ales noi cei eliberaţi din comunism, nici nu ne gândisem prea mult: „Cum să avem succes în afaceri”, „Cum se scrie un C.V. cu care să poţi fi angajat pe loc”, „Cum să ai o gândire pozitivă”, etc. La un salon de carte am văzut sute de titluri (mii de exemplare) care se vindeau greu chiar dacă editurile ofereau până la 50% reduceri!

Publicul ţintă al acestor cărţi nu este omogen. El se compune pe de o parte din acei oameni care în şcoală nu s-au prea omorât cu învăţatul („Iată o carte care va suplini toate lacunele mele în cunoaştere!”), dar şi o altă parte, formată din oameni de bună credinţă, de un nivel corespunzător al culturii generale, dar care, în procesul instrucţiei lor nu au avut parte de aşa ceva!
Cartea „Bunele maniere” a avut un succes de casă neaşteptat nici de autoarea ei. Distinsa doamnă se îndoia (ca şi mine dealtfel) de efectul practic al acestei cărţi, la năruirea acestuia contribuind evident „vedetele” (inclusiv cele din politică) ce apar pe micul ecran.

Faţă de psihologia primitivă a epocii defuncte, există desigur o atracţie chiar pe planul abstract al dezbaterilor de idei. De regulă, aici autorii relevă un talent deosebit de aşi susţine argumentaţia cu evadări în alte planuri, de care cititorul se simte atras, deşi acuză o uşoară stinghereală ... Chiar dacă este vorba despre nutriţie (aici sunt extrem de mulţi specialişti!), se invocă principii astrale, se fac referiri la filozofii ezoterice, etc.
Replicile date de profesionişti au fost rare şi palide. În plus, micile ecrane au fost năpădite de cohorte de pseudospecialişti care pot prezice multe, inclusiv cutremurele, ba, mai nou, pot decide alegerile prezidenţiale! Cucoanele grăsuţe care se chinuie să citească nişte horoscoape, sunt mici copiliţe faţă de aceşti maeştri. Şi, la urma urmei, zice omul cu bun simţ, schimb canalul sau nu cumpăr cartea respectivă (de regulă, învinge curiozitatea!).
Problemele mai serioase apar atunci când impostorii calcă graniţele ştiinţelor: fizică, astronomie, cosmologie ... Calcă şi fură principii, legi, îndeosebi cele care sunt pasibile de interpretări diferite, date chiar de către profesionişti (teritoriul cel mai maltratat este mecanica cuantică).

Pe plan filozofic, apare la loc de cinste problema Conştiinţă – Materie (Univers). Adăugaţi la cele de mai sus puţină filozofie asiatică şi/sau mayaşă şi cartea sau mai modest, articolul postat pe Internet pornesc să zăpăcească minţile. Ce dor mi-e uneori de „Teleenciclopedia” de pe T.V.R., cu atât mai mult cu cât şi pe Discovery poţi urmări uneori „deviaţii” ştiinţifice.


În cele ce urmează, mă adresez oamenilor cultivaţi, cu bun simţ.

Sunteţi un om cu structură raţională, vreţi să aveţi explicaţii dar nu cred că în liceu aţi iubit Fizica sau Chimia! De aceea şi sunteţi păcălit de multe „sirene” care cântă frumos şi care par a vă conduce la o înţelegere holistă (globală) a Universului! Aveţi la bază o educaţie îngrijită, dar pe care aţi recepţionat-o mai târziu, în alt context, ca fiind prea restrictivă, prea rigidă. În felul acesta cred că aţi eliminat şi nişte repere tradiţionale care stăteau în calea libertăţii dumneavoastră (dar despre morală, altă dată).

Bătălia între materialism şi idealism se dă de peste 2000 de ani (Aristotel şi Platon de exemplu). În perioada comunistă, prin interzicerea (pur şi simplu) a gândirii din afara „materialismului dialectic”, dezbaterea a îngheţat. Vă mai amintiţi şedinţele de învăţământ ideologic?!

Înainte de 1989 aici era un gol imens. Ţin minte că eu încercam să „fur” câteva idei noi (şi diferite de blestematul marxism – leninism!) din cărţile editate la Editura Politică – Idei Contemporane: Jaspers, Heidegger, Husserl, Marcuse ... Se puteau găsi idei (evident trun-chiate, contrazise) din operele unor gânditori moderni (pentru noi). Totul era să faci abstracţie de aparatul critic folosit de nişte pigmei de rea credinţă. Resimţeam acest gol în aparatul filozofic al ştiinţei mele – Fizica.

Profesorul care mi-a predat mecanica cuantică – 1964 – nu a pomenit cuvântul electron, înlocuindu-l cu „stare electronică”. Tot ce putem cunoaşte despre electron este funcţia sa de undă |> . Fiindu-i interzis să facă nişte interpretări filozofice (cea de mai sus are un parfum idealist !), a predat sec, festivist, privându-ne de acele aspecte care arată limitele domeniului fizic studiat. „Asta este ecuaţia de evoluţie (Schrodinger), astea sunt numerele cuantice care caracterizează şi sortează stările electronice (de exemplu în atom), aşa se calculează energiile stărilor, legăturile chimice între atomi, frecvenţele emise (sau absorbite) de diferiţii atomi ... Rezultatele acestea nu au fost contrazise de experienţe”, cam aşa a sunat predarea materiei. Poate asta l-a şi făcut să plece din raiul comunist peste câţiva ani!

În 1989 eu aveam 46 de ani. Adică eram format, depăşisem vârsta iluziei că o „filozofie” însuşită poate conduce la descoperiri în ştiinţă. Alta era situaţia dacă aş fi crescut în acel „aer liber”.

În fizică noţiunile au definiţii stricte (şi operaţionale). Fizicienii modelează lumea percepţiilor noastre senzoriale cât de bine pot. Undeva, de-alungul liniei de dezvoltare a fizicii (ştiinţei) – nu contează cât de lungă este această linie, fiecare experiment, fiecare ecuatie matematică, îşi va găsi calea sa spre cuvinte. Poţi metaforiza atunci când vrei să explici ceva la un nivel mai coborât dar nu este acoperit în întregime conţinutul noţiunii. Pe aceste neclarităţi se bazează impostorii, exagerând şi ducând metafora dincolo de scopul iniţial. „Energie – cuante – vibraţii ...”, „Mintea este o energie ...”.

Kant vorbea despre „lucrul în sine” ca fiind necognoscibil. Actualizările sale, cele obţinute prin simţuri, sunt singurele accesibile şi evident depind de reprezentările noastre mentale (cauzalitate, spaţiu, timp ...).
Materialismul, în versiunea sa marxist-leninistă a simţit alunecarea spre mecanicism şi a luat (forţat) ca aliat – dialectica (caricaturizată după Hegel – un idealist!). Nu uitaţi „negarea negaţiei” (bobul neagă grâul, grâul neagă bobul!) sau teoria „acumulărilor cantitative care duc la saltul calitativ”!

Materialismul mecanicist – triumfător la sfârşitul secolului 19 – era prea îngust, ca şi pozitivismul cu care a concurat o bucată de vreme. Ambele filozofii se refereau la „realism”, dar pozitivismul „îşi lăsase coada afară”, vorbind despre „corelaţii între serii de date experimentale provenind din lumea realului”. Lenin a scris „Materialism şi empiriocriticism”, „Mach contra Planck” ..., pe urmă s-a ocupat de politică!

„Norii” noii fizici existau la sfârşitul secolului 19: experienţele Michelson-Morley privind viteza luminii, eterul – ca suport al undelor electromagnetice, descoperirea radioacti-vităţii, spectrul corpului negru. Semne ale despărţirii de mecanicism există şi în fizica clasică. Ori de câte ori se manifestă frecarea (lipseşte doar în cazurile ideale!) sau vâscozitatea, nu mai există reversibilitate, deci predicţia (şi retrodicţia) suferă, ba chiar pot deveni imposibile.

Dezvoltarea mecanicii statistice spre sfârşitul secolului 19 a pus probleme dificile mecanicismului.

Comportarea la nivel macroscopic a unui ansamblu de molecule (Numărul lui Avogadro care guvernează aceste ansambluri este 1026!) scoate în evidenţă ireversibilitatea (entropia care creşte), deşi la nivel individual, moleculele se mişcă după legile – reversibile – ale lui Newton! Cât de mult s-a zbătut Boltzmann pentru a clarifica lucrurile, dar discuţii încă mai există.

Urme ale mecanicismului se văd şi în fizica actuală şi încă la vârful său! Ambiţiosul Model Standard care „scrie” istoria Universului cunoscut începând de la câteva fracţiuni de timp după Big Bang şi încearcă prognoza privind soarta în viitor a acestui Univers, se bazează pe circa 38 de parametri (dintre care 6 deosebit de importanţi). Cu toate succesele sale, seamănă cu o broscuţă de tablă care, după ce am armat cu o cheiţă arcul său interior, sare bezmetic prin încăpere! Culmea este că nu putem prognoza nici când se opreşte!

Cartea („Ce naiba ştim de fapt”) m-a ambiţionat să reiau şi să aprofundez ideile privind interpretările mecanicii cuantice, unde există într-adevăr alături de aspecte interesante şi aspecte discutabile. O primă chestiune importantă este de a înţelege cum lumea macros-copică emerge din cea microscopică.
Aspectele discutabile nu sunt în nici un caz responsabile de aberaţiile din partea doua a cărţii. Această a doua parte (cea „consistentă”) nu aduce niciun serviciu fizicii prin alăturarea cu doctrine oriental-ezoterice, sau cu concepţiile unor şarlatani de-a dreptul (vezi cazul „doctorului cuantic”).
Citez la întâmplare: structuri tubulare în creier, la nivelul celulelor, structuri la nivelul scalei Planck (10-33cm !) unde nici rezultatele celor mai puternici acceleratori nu cutează să viseze, conştiinţa care modelează lumea, declaraţii fără noimă ale unei handicapate (Ramtha). Lasă că nici doctorii nu sunt prea ştiinţifici. Hameroff: „Întreaga funcţionare a creierului uman e fundamentată pe incertitudinea cuantică” sau „În cadrul teoriei cuantice poţi să mergi înapoi în timp”.


E ceva „parfum de fizică” dar în final mie îmi miroase a ... excrocherie.


După 50 de ani de gândire raţională, ştiinţifică, îmi este imposibil să cred că privind o eprubetă cu un lichid, pot să-i modific pH-ul! Desigur, s-ar putea să fiu anchilozat, dacă nu chiar osificat în paradigma mea (la care au contribuit şi cei 30 de ani de comunism).

Prof.univ.dr.fiz Corneliu Georgescu

Sunt oripilat !

Percepţia unui român de rând despre

„o zi normală din România anului 2010”

În ultimile două zile am extras din relatările presei evenimente, fapte, declaraţii care constituie, după părerea mea, caracteristica vieţii sociale şi politice din România de azi.

Jalnice constatări, deplorabile imagini, cutremurătoare realităţi!

Flash-uri din presa scrisă şi emisiuni TV.

· Numeroase legături de familie – năşiri – la lumina zilei între unii din „stâlpii cetăţii” ai societăţii româneşti şi lumea interlopă. Copiii din familia lui Bercea Mondialu au ca naşi pe: Mircea Băsescu-fratele preşedintelui României, prim vice preşedintele PD-L Stolojan, o judecătoare, un procuror-şef. Familia respectivă are în 4 ani 37 de dosare penale din care 36 au NUP.

Ultima replică stupefiantă a lui Mircea Băsescu la întrebarea de ce este naş în asemenea condiţii: „Şi care-i problema?”, poate are legătură cu faptul că în campania prezidenţială Traian Băsescu a fost oaspetele de onoare al lui Bercea Mondialu în fieful acestuia şi şi-a onorat această calitate cu o plăcere nedisimulată?

Ne mai mirăm că justiţia, legea, ordinea, bunul simţ şi normalitatea au dispărut din viaţa publică a ţării?!

· Premierul clamează de un an desfiinţarea – fără excepţii - a „pensiilor nesimţite”, dar proiectul de lege privind sitemul unitar de pensii pus în discuţia parlamentului de către guvern în ian 2010 conţine excepţii ce menţin la nivel ridicat [nesimţit] pensiile poliţiştilor, ale militarilor, din serviciile secrete şi ale funcţionarilor publici din penitenciare.

Unde-i principiul contributivităţii?

Când ne-a minţit primul ministru?

· Primarul oraşului Rm Vâlcea a fost condamnat definitiv la închisoare pentru fapte penale. „Prietenii” au organizat şi obţin semnături de la cetăţenii din regiune pentru o cerere ca acesta să fie oficial declarat cetăţea de onoare al urbei. Şi după condamnare, fostul primar rămâne membru al PD-L.

Stupefiantă „opinie publică” !

· Pentru lucrări de reabilitare a drumului Naţional 12 Topliţa –Sândominic în valoare de 200 milioane de euro s-a organizat o licitaţie al cărui rezultat a fost aprobat şi de organele Uniunii Europene care acoperă jumătate din valoare. Deoarece condiţiile iniţiale au fost complet schimbate prin „grija” Companiei Naţionale de Autstrăzi şi Drumuri Naţionale – inclusiv prin schimbarea executantului lucrării şi datorită nerespectării flagrante a condiţiilor tehnice, UE a respins proiectul iar lucrarea nu mai este eligibilă pentru folosirea fondurilor europene; deci nu mai dă bani. În aceste condiţii de măsluire a atribuirii lucrării, Statul (adică noi, contribuabilii) trebuie să plătească încă 100 de milioane de euro pe o lucrare „ dedicată” unui anume beneficiar, mult mai prost executată, ce nu respectă condiţiile minime din caietul de sarcini.

Este unul din nenumăratele cazuri de deturnare de fonduri şi acceptare de costuri mult mai mari ca cele prezentate la licitaţie, nejustificate.

Cine şi cum pune ordine în cheltuirea a sute de milioane de euro pe nimic? [numai pentru ochii frumoşi !?]

Alo, poliţia, procuratura, justiţia, Autoritatea special înfiinţată în acest scop – unde sunteţi?

Alo, Guvernul, Preşedinţia, până când?

· Epurarea cadrelor de conducere din ministere, prefecturi etc şi înlocuirea lor cu „specialişti de partid” [oare este întâmplătoare repetarea situaţiei de a avea ca specialişti cadre de partid acum, când „am condamnat comunismul”?!]. Epurarea care s-a efectuat în 2009 pe criterii „de loialitate” faţă de premier şi faţă de partidul de guvernământ a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională. Astfel Statul ( adică noi, contribuabilii) suntem obligaţi să plătim pentru incompetenţa premierului în ale Constituţiei [deşi este cadru universitar cu specializarea în drept constituţional!!] care-l face să emită ordonanţe de urgenţă ilegale.

Când şi cum vor plăti cei vinovaţi şi nu noi, cei mulţi şi..... contribuabili /plătitori nătângi şi.... vinovaţi pentru că tăcem!?

· Printr-o hotărâre judecătorească (de primă instanţă), unui din urmaş al boierului Buzescu împroprietărit în 1866, descendent al fraţilor Buzeşti (ce au fost generali ai lui Mihai Viteazul) i-au fost retrocedate 63.000 de hectare de teren împădurit, cu toate că pentru terenurile respective s-au emis în zeci de ani anterior câteva mii de alte acte de proprietate care ar trebui anulate.

· Ce fel de legi sunt în România care permit asemenea aberaţii?

· Ce „jurişti” – parlamentari au lucrat şi legiferat aemenea acte normative – legi – ciur ce permit hotărâri halucinante?

· Atacuri energetice şi flăcări violet – vinovate pentru pierderea alegerilor prezidenţiale din dec 2009 de M Geoană clamate de el. soţia sa şi stafu, l său de campanie electoralăprin declaraţii publice, televizate.

Chiar aşa se câştigă / se pierd alegerile prezidenţiale în România?

E de râsul lumii !

· Cadavrul mumificat al unui bătrân ieşean a fost descoperit în apartamentul său după trei ani de la deces. Nimeni, între timp, nu s-a sezizat de dispariţia sa; nici un interes din partea nimănui.

Unde o fi omenia atât de clamată de români ? Impreună cu moralitatea şi bunul simţ s-au dus pe apa sâmbetei!

Una din cele mai văzute „figuri” la emisiunile de „divertisment şi mondenităţi” ale TV este Viorel Lis care preferă ipostaza de june prim, „proaspăt” căsătorit” şi îndrăgostit lulea.

Unde s-a pierdut bunul simţ (dacă a existat cândva!)– atât al acestui neica-nimeni cât şi al realizatorilor de astfel de emisiuni?

Când te gândeşti că acestea sunt doar „spicuiri” din presă, sunt fapte ce au fost publicate; ele reprezintă numai vârful icebergului!!

Şi cu aceste oribile realităţi şi în aceste condiţii, îmi pun întrebarea: oare noi, oamenii „de rând”, modeşti din punct de vedere financiar [dar nu modeşti ca intelect, moralitate şi probitate ( modestie în care excelează toţi cei ce fac parte din categoria exemplelor de mai sus)], mai avem vreo şansă să trăim cât de cât într-o stare de normalitate şi moralitate acceptabilă?

Mira-m-aşi!

Am mari dubii!

În ceea ce mă priveşte, sunt unul din oamenii care, curând, voi spune adio acestei vieţi fără nici o părere de rău şi din cauza celor care, cu o perseverenţă demnă de ţeluri mai nobile, ne-au creiat aceste condiţii mizerabile( se aude d-le preşedinte Băsescu?). Mă oripilează însă gândul că voi, cei mai tineri, veţi suporta mult timp asemenea monstruozităţi.

Cu aceasta răspund şi întrebării unui prieten din Viena care doreşte să ştie „cum apreciezi pentru moment situatia politico-economica de la voi?”

Sorin 302