SCRIS DE
PE 20 MARTIE 2016
“Gândul, cea
mai puternică forţă din univers”
– În
“Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente
ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp
de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu
suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea
aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce am
înţeles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul în care priveam
lumea s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea
noastră e cea care face să colapseze undele de energie şi le transformă în
particule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzutul în
văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din univers. Iar Dumnezeu
ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile, care există în
stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile noastre, doar una. Pe cea
care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.
– Vreţi să
spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?
– Exact. Când
făceam cercetări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au
inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi
sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion
de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un
laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu imagini
minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, măsurătorile
arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schimbate cu
un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contractându-se.
Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e
bine? Dacă organismul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău,
nu există decât o singură mare concluzie.
Legea binelui
– Care e
aceea?
– Înseamnă că
universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă
pot răspunde la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e
nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte
cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
– Când comit
un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc
la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5, 6 ore
celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e
lipsit de apărare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii
circulă libere prin organism, se pot localiza undeva şi declanşa boala.
– Se şi spune
în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul,
care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în
ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii.
Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică
vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne
face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un
miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de
stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau
mai târziu, boala.
– Cu emoţiile
nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am
învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă
enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate
într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă
iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii.
Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem
conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei
noastre.
Relaxare şi
respiraţie
–
Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală.
Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne
putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la
fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne
ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem
trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic
altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi
în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu
scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze
oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.
– Ne puteţi
da şi nouă un exemplu?
– Toate
tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă
de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi
reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare
expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria
lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă
concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo
unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
– Să-ţi
vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
– Bernie
Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima
fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi
imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă,
fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La
testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau cei
optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este
un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
“Rugăciunea –
o realitate fizică”
– Aţi amintit
de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
– Rugăciunea
e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu
însumi asta, de nenumărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un
răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi
lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben
Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningoencefalită bacteriană gravă.
A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat
pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a
văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care
veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi
propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg
sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
–
Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât
mâncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect
o regulă care se ştie încă de la Hipocrat: să mănânci fără să satisfaci
complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca
să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te saturi, nu te îngraşi. Studii
de ultimă oră arată că lungimea telomerilor de la extremităţile cromozomilor,
de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine
calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau
dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu
beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o
zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar,
înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar
trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur
că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când preparăm ceva de
mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le
găteşte.
– Din tot ce
aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la
îndemână.
– Aşa e.
Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e
suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne
îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de
speranţă. Să fim perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual
şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să
nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia
consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne
fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm
bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori,
n-o putem avea decât în imaginaţie.
SURSE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu