duminică, 18 ianuarie 2015

Noutati stiintifice


„Sfântul Graal al ştiinţei”: teoria care răspunde tuturor întrebărilor noastre despre originea vieţii





Numeroase cercetări au arătat că substanţe organice care pot sta la originea materiei vii călătoresc prin spaţiul cosmic „la bordul” cometelor şi al meteoriţilor şi ar fi putut ajunge pe Terra prin intermediul unor astfel de obiecte spaţiale.  Meteoriţii şi cometele ce au lovit Pământul în urmă cu 4 miliarde de ani au adus cu ele ingredientele de bază pentru apariţia materiei vii şi au şi creat condiţiile potrivite pentru apariţia vieţii.
Apariţia vieţii – în 4 paşi
În stadiul cosmic, Pământul în formare - ca şi alte corpuri cereşti din sistemul nostru solar -, a „încasat” ploi de asteroizi de piatră şi comete de gheaţă timp de o lungă perioadă – începînd de acum 4,1 miliarde de ani şi până în urmă cu 3,8 miliarde de ani.
În stadiul al doilea – cel geologic – au intrat în scenă cometele, alcătuite din gheaţă. Pământul aflându-se îndeajuns de aproape de Soare pentru a avea o temperatură ridicată, gheaţa s-a topit, umplând cu apă craterele de impact. 
A urmat stadiul chimic al procesului: căldura provenită din adâncul pământului producea diferenţe de temperatură ce determinau mişcarea curenţilor de apă, amestecând substanţele, stimulând astfel producerea reacţiilor chimice
Stadiul final – cel biologic – constituie etapa apariţiei celulelor capabile de replicare (reproducere), când acestea au început să stocheze, să proceseze şi să transmită informaţia genetică spre celulele-fiice.
„Aceste prime celule care se auto-perpetuau erau capabile de evoluţie darwiniană”, spune prof. Chatterjee

Mesajul extraterestru din codul nostru genetic
„Aranjamentele din cadrul codului dezvăluie un ansamblu de modele aritmetice şi ideografice asociate cu un limbaj simbolic.” Sunt prezente, spun ei, caracteristici pe care nu te-ai aştepta să le găseşti într-o structură ce ar fi apărut prin evoluţie şi selecţie naturală, oricât de precisă ar fi ea; pare ceva construit, alcătuit, proiectat pe baza unor concepte precum predominanţa sistemului zecimal, simetria semantică şi utilizarea simbolului abstract al lui zero - toate considerate de cei doi drept semne neîndoielnice de artificialitate. De exemplu, faptul că anumite aranjamente din sistem implică predominant sistemul de numeraţie zecimal este, în opinia lor, un semn de artificialitate, de intervenţie dinafară în scopul implementării unui anumit concept matematic, deoarece "natura este indiferentă la limbajele numerice întrebuinţate de inteligenţă pentru a reprezenta cantităţi."

„Precise şi sistematice, aceste modele apar ce fiind produsul unei logici exacte şi al aplicării unor cunoştinţe de informatică”, spun autorii studiului.

Iar aceste constatări i-au condus la o concluzie foarte îndrăzneaţă
: codul genetic pare să fi fost " inventat în afara Sistemului Solar, deja cu câteva miliarde de ani în urmă.”
Există şi o variantă radicală, mai cutezătoare: cea a panspermiei dirijate, care susţine că planeta noastră ar fi fost "însămânţată" conştient, intenţionat, cu materie vie, de către o civilizaţie extraterestră mai avansată. Oricât de SF ar părea, teoria s-a bucurat de sprijinul unor savanţi iluştri, printre care Francis Crick, unul dintre laureaţii Premiului Nobel pentru meritul de a fi descifrat structura ADN-ului - una dintre cele mai mari victorii ştiinţifice ale secolului XX şi ale tuturor timpurilor.

Formele de viaţă necunoscute care stăpânesc Pământul:
ce este materia neagră microbiană? microorganismele – microbiologia



Viaţa pe Pământ, aşa cum o cunoaştem noi, n-ar fi posibilă fără microorganisme, dar, în ciuda a decenii de studii, cunoaştem doar o mică parte dintre formele de viaţă unicelulare
Deşi invizibile cu ochiul liber, ele sunt cele care domină planeta: microorganismele sunt cele mai abundente forme de viaţă de pe Terra, constituind 60% din biomasa terestră. Şi totuşi, abia 1% din această fantastică bogăţie de specii de vieţuitoare este cunoscută oamenilor de ştiinţă – puţinele specii care pot fi cultivate în laborator. Celelalte – imensa majoritate, adică – alcătuiesc o uriaşă enigmă vie: materia neagră microbiană este unul dintre cele mai mari mistere ale vieţii pe Pământ. Viaţa pe Pământ, aşa cum o cunoaştem noi, n-ar fi posibilă fără microorganisme, trăim cu adevărat într-o lume stăpânită de aceste forme de viaţă. Noi n-am putea trăi fără ele, dar ele s-ar descurca de minune fără noi. 
Trăiesc în fel de fel de medii de viaţă, pe crestele munţilor şi în nisipul deşertului, în reactoarele nucleare şi în organismul uman. . Microorganismele studiate de ele trăiesc în adâncul pământului, unele în apele freatice, altele încă mai adânc, sub scoarţa terestră.

Cum supravieţuiesc aceste organisme? în lumea bacteriilor sunt cunoscute multe specii care folosesc metanul drept sursă de energie.
Sursa: Descopera.ro  -  Ştiinţă

Prima teleportare cuantică pe o distanţă de 25 kilometri, reuşită de cercetătorii elveţieni

Fizicienii elveţieni au reuşit, în premieră, să teleporteze starea cuantică a unui foton pe o distanţă de 25 de kilometri, a anunţat o echipă de cercetători din Geneva, al căror studiu a fost publicat duminică în revista Nature Photonics.
teleportarea cuantică nu permite, cel puţin în stadiul actual al cunoştinţelor ştiinţifice, realizarea unui transfer între obiecte uzuale şi cu atât mai puţin între fiinţe umane.

Un scut invizibil înconjoară planeta noastră. Cercetătorii nu au încă nicio explicaţie
Un scut invizibil înconjoară planeta noastră. Cercetătorii nu au încă nicio explicaţie    





Cercetătorii de la Universitatea Colorado Boulder au descoperit că în jurul planetei noastre se află un scut invizibil de radiaţii, care blochează pătrunderea electronilor periculoşi, emişi în timpul furtunilor solare.
Bariera invizibilă se află în centurile de radiaţie Van Allen, care sunt două inele în formă de gogoaşă ce conţin protoni şi electroni şi înconjoară Pământul.



Scutul, detectat pentru prima dată cu ajutorul celor două sonde spaţiale Van Allen, a fost numit plasmasferă. Este format din gaze încărcate electric. Câmpul începe de la aproximativ 1.000 de kilometri altitudine şi se extinde spre centura exterioară Van Allen, până la 11.000 km.
Cercetătorii nu ştiu deocamdată cum s-a format plasmasfera.
Sursa: descopera.ro
               Phys.org

Trăim într-un multivers? Teoria  unor fizicieni

O echipă de cercetători de la Universitatea Griffiths din California are o teorie care sugerează existenţa universurilor paralele.
Deşi pare o idee din filmele science-fiction, teoria lor explică multe anomalii din mecanica cuantică, fenomene care par să contrazică legile fizicii şi pe care savanţii se chinuie de zeci de ani să le explice.
Pe scurt, teoria fizicienilor americani presupune existenţa unui număr foarte mare de universuri paralele, unele asemănătoare cu cel în care trăim, altele diferite.
Astfel, într-unul din aceste universuri dinozaurii nu au dispărut, iar în altul Germania nazistă a câştigat Al Doilea Război Mondial.
Lumile paralele se influenţează una pe alta printr-o forţă subtilă de respingere, deci nu evoluează complet independent.
Potrivit lui Howard Wiseman, profesor de fizică la Universitatea Griffiths, teoria multiversului a fost formulată prima dată în anul 1957, de Hugh Everett.
El a declarat că astfel se explică faptul că particulele cuantice pot exista simultan în două stări diferite. Practic, ele coexistă în stări diferite în universuri diferite, ceea ce este posibil.
Potrivit fizicienilor americani, toate fenomenele cuantice iau naştere din forţa universală de respingere care se manifestă între lumile paralele.
Desigur, este posibilă şi o cale de mijloc, o teorie nouă, care nu este nici cuantică, nici newtoniană.

Noua teorie a fost publicată în revista Physical Review X.






Trimiteți un comentariu