Articolul „Întrebări adresate Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.” adresate de Pavel Coruţ a suscitat o serie de comentarii, pe care le prezint in continuare.
O cititoare-prietenă a facut o serie de
comentarii, printre care si faptul ca”din materialul de fata nu am nici o senzatie de "om
credincios" dupa cum il definiti in preambul.
Eu
denumesc om credincios omul care crede în ceva, nu neapărat în Dumnezeul
religios sau într-o religie anume; iar P. Coruţ, scrie în multe locuri că el
crede în ceva].
Am
urmărit emisiuni în care Coruţ şi-a manifestat, nu o dată, dar şi cu argumente
solide credinţa într-o forţă supremă, în Dumnezeu care a făcut mult mai mult
decât Terra şi vieţuitoarele de aici.
Din
lectura întrebărilor şi a motivaţiilor acestora, mi-e mi se pare că PC se
referă la credinţa în existenţa unei Forţe Divine care transcede cu mult
„portretul” lui Dumnezeu făcut de ierarhii bisericilor creştine - cu mult
mai potent, omniprezent şi atotcuprinzător decât Dumnezeul descris de Biblie şi
circumcis la vieţuitoarele de pe Pământ.
După
părerea mea, observaţiile / zicerile sale sunt de pe poziţia unui om
credincios, care crede în existenţa unui Dumnezeu vast, atotcuprinzător,
inteligent, ştiinţific, moral care este, din toate punctele de vedere superior faţă
de cel descris / propăvăduit / limitat /susţinut de ierarhii bisericii
creştine. Vezi intrebarile 1; 2; 9;10;12;18.
Mai adaug din zicerile unui fizician celebru:
Fiecare om are caracteristicile programate şi toate
posibilităţile să creieze realitate, ceea ce, până acum era numai apanajul lui
Dumnezeu, entitatea ce a creat şi a stabilit programul de dezvoltare a tot ce
există.
Dogmele religioase despre Dumnezeu au concepţii extrem de
primitive şi dăunătoare multor oameni cum sunt femeile, păgânii. Religiile
organizate au un concept superstiţios, de suburbie, depre Dumnezeu şi au
„inoculat” oamenilor, de-a lungul a sute / mii de ani, concepţii despre
realitate de multe ori virtuală şi greşită. Unul din primitivismele doctrinelor
religioase este că tu poţi greşi faţă de Dumnezeu şi că, în atare situaţie,
trebuie să fii pedepsit de Dumnezeu sau de „reprezentanţii” sai . Nu poţi greşi
faţă de Dumnezeu şi deci n-are rost să fii pedepsit. Dumnezeu a creat totul iar
tu eşti o fărâmă de siliciu dintr-un Univers!
Nu există un Dumnezeu care-i condamnă pe oameni. Stă în puterea
fiecăruia să vadă, să constate ce-l face să stagneze în viaţă sau să
progreseze, să caute şi să găsească căi de a influenţa existenţa şi
evoluţia sa, de a-şi „croi” realitatea sa prin acţiunea minţii, conştiinţei
sale, a liberului său arbitru. Altfel spus, noi ne făurim realitatea. (fizician F. Capra)
In
comentariul cititoarei a introdus si: „Sunt putin confuza pentru ca nu am
inteles ce vizeaza procesul-chestionar pe care il face sefului Bisericii
ortodoxe romane”.
Este
indubitabil că reproşează – aşa cum fac şi aproape toţii oamenii de ştiinţă din
care am citit câte ceva, îndeosebi fizicieni dar nu numai (de ex. acad francez
filozoful Guitton) - că biserica creştină [deci toate „ramurile” şi sectele] au
încremenit în dogme neschimbate de 2000 de ani cu „poveşti” evident contrazise
de descoperirile ştiinţifice ( mai ales din ultimile două secole). Astfel au
devenit – bisericile (toate, cu precădere cea ortodoxă ) - retrograde, şovine,
precum, odinioară necreştinii care trimiteau în groapa cu lei creştinii!!
„Este de prisos să
reluăm în discuţie dogma creaţiei divine, căci argumentaţia acesteia se reduce
fatal la dogme şi sloganuri de genul „crede şi nu cerceta"” scria cândva
prof dr C-tin Dulcan .
Ca este asa, sa reamintim ca
pe preoţii din sec XIX – XX – XXI care ar fi trebuit să citească
realizările ştiinţei şi - dacă aveau şi o inteligenţă şi integritate morală –
să dezbată şi să schimbe ceva din ridiculele susţineri puerile şi chiar contrare
realităţii descoperită de oamenii de ştiinţă. Este valabilă atitudinea absolut
antiştiinţifică şi anti creştină, mai ales la bserica ortodoxă (de ex vezi
aiureala cu preoţii de mir, ierarhi din călugări sau din preoţi căsătoriţi,
lipsa ce consideraţie elementară faţă de femei ce n-au posibilitatea să facă
parte din cler, multe altele). Biserica catolică se pare că are o anumită
preocupare de a lua în considerare ştiinţa de azi. Numai În ultima perioadă biserica catolică a început să ia în
considerare posibilitatea existenţei extratereştrilor şi deci să-şi pună
problema unui Dumnezeu care să determine existenţa vieţii şi în altă parte
decât pe pământ. Acum, la începutul sec
XXI, Vaticanul angajează experţi să afle dacă există viaţă extraterestră şi ce
implicaţii ar putea avea aceasta asupra Bisericii catolice. Mai mult,
directorul Observatorului Astronomic al Sfântului Scaun, Jose Gabriel Funes
– iezuit de origine argentiniană – în 2008 a avut curajul să declare că
Dumnezeu ar putea avea o origine extraterestră şi nu divină (sursa este, cred, Filmul documentar
prezentat
în
emisiunea “Evanghelia după Iuda” a postului TV National Geographic din
27.04.2006).
Un
alt comentariu se refera „la ce fel de raspuns se asteapta din partea BOR
atunci cand amesteca stiinta si filozofia cu credinta primitiva care ne-a fost
transmisa din secol in secol !?”
Păi
BOR –ul trebuia să ţină pasul cu ştiinţa nu să se cramponeze în dogme depăşite
să ăntreţină dispute mărunte cu celelalte biserici creştine, să treacă cu
vederea homosexualitatea şi pedofilia a o parte din cler / călugări, inclusiv
să „gestioneze „păruiala” între „dreptcredincioşi” pentru obţinerea de lăcaşuri
de cult unde propovăduiesc smerenia şi bunătatea creştină.
Scuze,
dar nu numai „credinta primitiva
ne-a fost transmisa din secol in secol” ci şi ştiinţa (deci inclusiv filozofia) care
ar fi trebuit să influenţeze dogmele – deci ci credinţa primitivă – religioase,
aşa cum a influenţat absolut toate domeniile de activitate umane (fizice sau
spirituale) de s-au putut realiza progresele uriaşe. Numai biserica s-a făcut
că plouă! Mai mult. A ars pe rug savant pentru erezie!!
Într-un
fel de încheiere, sunt de acord cu cea mai mare şi importantă parte a
alegaţiilor lui Coruţ, îndeosebi cu cele referitoare la existenţa unui
Dumnezeu ce a creat U (universurile) şi toate regulile de creiere şi
evoluţie a materiei şi spiritului– deci omniprezent şi omnipotent.
Astfel
m-aşi putea defini şi eu un om credincios.
Un
alt comentariu este:"sub ce chip ar trebui sa ni-l imaginam pe
Creator" !? In ultima vreme prefer expresia Creator si nu Dumnezeu.
Absolut
de acord cu titularizarea de Creator. Dar daca lumea s-a invatat cu Dumnezeu,
cred ca poate fi acceptat - cu amendamentul ca acest Creator este mult mai
potent decat cel consemnat in documentele religioase si este chiar omnipotent
si omniprezent.
Sunt convins ca e imposibil sa ni-l putem imagina in primul rand pentru ca nu cunoastem aproape nimic din realitatile universului (universurilor) iar noi suntem extrem de limitati cu ce simturi avem.
Sunt convins ca e imposibil sa ni-l putem imagina in primul rand pentru ca nu cunoastem aproape nimic din realitatile universului (universurilor) iar noi suntem extrem de limitati cu ce simturi avem.
Dumneteu – Creatorul este omnipresent
dar si omnipotent Asta, spre deosebire
de pozitia ierarhilor bisericii crestine care declară ca a aparut diavolul care
se opune lui Dumnezeu ce nu l-a putut infrange pana acum; .... dar pot ei cu exorcizarile!!?? Păi asta
nu-i blasfemie: un Dumnezeu care nu poate distruge raul!!? Sau un Dumnezeu pe
care, daca-l superi, te pedepseste? Sunt posibile astfel de
aberatii?
Evident ca in preceptele
religioase sunt mari lacune, escamotarea adevarului /neadevaruri,
inconsecvente, chiar afirmatii bune pentru trogloditi, poate. Si
sunt departe de toata creatia asta, macar cea pe care o percepem, care
este atat de coerenta, complexa, logica, cu toate elementele care se
interconditioneaza. De la particula elementara la Univers
(Universuri), realitate formata din materie si spirit, din organisme
simple (zic eu, celulele, dar sunt si altele mult mai mici) la organismele cele
constituie Terra, Sistemul Solar, galaxiile, etc, etc. Realitate formata pe
aceleasi principii / reguli, de la materia / organismul elementar la
realitatea spirituala.
Creatorul pe care il cred eu ca este nu
este o prezenta aidoma omului si mai ales nu "se ocupa" de angoasele
umanitatii - cu atat mai mult a fiecarui om in parte. A creeat mecanisme,
relatii, corelatii, medii de dezvoltare [fizice si spirituale (de exemplu
constiinta si liberul arbitru), reguli / / legi /principii / paradigme /linii
directoare / echilibre; de fapt a creeat tot ce-i necesar pentru dezvoltarea
fizica si spirituala a tuturor entitatilor ce se pot dezvolta in mediul creat
[oricum, regulile / legile dupa care se dezvolta acest Univers si tot ce este
continut in el cred ca sunt cu mult mai numeroase si de neinteles pentru noi
decat "amaratele" de cateva reguli morale si de mediu pe care le stim
si zicem ca-s de la Dumnezeu!!]
Dupa parerea mea,Creatorul nu se amesteca in "treburi marunte" cum ar fi devierile de la regulile / principiile stabilite - sau nerespectarea acestora - si de consecintele ce rezulta: prin constiinta si liberul arbitru a dat posibilitatea celor ce au asa ceva sa-si carmuiasca "destinul" si sa suporte consecintele - adica
"crime, violuri, abuzuri asupra copiilor, etc." - cum zici tu, dar si epidemii, canibalism, cruciade, Inchizitia, chiar distrugeri de civilizatii intregi - cum spun cartile (sumerieni, atlanti, Sodoma si Gomora etc).
Dupa parerea mea,Creatorul nu se amesteca in "treburi marunte" cum ar fi devierile de la regulile / principiile stabilite - sau nerespectarea acestora - si de consecintele ce rezulta: prin constiinta si liberul arbitru a dat posibilitatea celor ce au asa ceva sa-si carmuiasca "destinul" si sa suporte consecintele - adica
"crime, violuri, abuzuri asupra copiilor, etc." - cum zici tu, dar si epidemii, canibalism, cruciade, Inchizitia, chiar distrugeri de civilizatii intregi - cum spun cartile (sumerieni, atlanti, Sodoma si Gomora etc).
Iata o alta intrebare ce mi-a adresat-o cititoarea: Diavolul
ce este de fapt ? O forta negativa opusa Dumnezeului sau o manifestare prin
neimplicare a Ultimului ?!
Creatorul nu ca nu se implica ci lasa ca fiecare entitate (galazie, sistem solar, planeta, vietuitoare, umanitate / om) sa aplice regulile / programele prestabilite sau nu si sa suporte urmarile /consecintele (bune sau rele!) El s-a implicat, creand premizele unor evolutii, pe diferite cai, in cadrul sau in afara regulilor stabilite, ceea ce are drept consecinta un destin sau altul pentru fiecare entitate(Univers, galaxie, planeta, vietuitoare, materie, ecosistem, organism, etc.)
Creatorul nu ca nu se implica ci lasa ca fiecare entitate (galazie, sistem solar, planeta, vietuitoare, umanitate / om) sa aplice regulile / programele prestabilite sau nu si sa suporte urmarile /consecintele (bune sau rele!) El s-a implicat, creand premizele unor evolutii, pe diferite cai, in cadrul sau in afara regulilor stabilite, ceea ce are drept consecinta un destin sau altul pentru fiecare entitate(Univers, galaxie, planeta, vietuitoare, materie, ecosistem, organism, etc.)
Diavolul
nu cred ca este nici una din cele doua manifestari pe care le-ai consemnat:
"O forta
negativa opusa Dumnezeului sau o manifestare prin neimplicare a Ultimului
?!"
Apreciez
ca este o scornire a mintii omenesti, sigur sustinuta de ierarhii bisericii,
cărora le convine de minune sa aibe ceva "puternic" cu care sa
ameninte dreptcredinciosii. Nu stiu ce scrie in Noul Testament de diavol - dar,
in mod normal, n-ar trebui amintit decat sub forma de manifestare rea /
nepotrivita / contra moralei / a omului. Diavolul reprezinta in mintea
noastra toate aspectele rele din viata noastra [viata personala a fiecaruia din
noi dar si viata sociala şi cea in relatie cu mediul ]si care, de fapt, (zic
eu), nu sunt altceva decat abaterile de regulile de baza stabilite de Creator
pe care fiecare din noi le savarseste si pentru care platim.
Forta
negativa opusa lui Dumnezeu este un nonsens in conditiile in care ne-am inteles
ca el e omnipotent: de ce ar creea ceva potrivnic lui? Ar fi in logica
lucrurilor ca la abateri / devieri de la reguli pe care le faci, sa suferi
consecinte - fizice sau moral/spirituale, sau de ambele feluri.
Despre
implicarea lui Dumnezeu am scris parerea mea in textul initial: Creatorul s-a
implicat total prin creerea tuturor programelor posibile de evolutie pentru
toate entitatile - materiale, spirituale - inclusiv a diferitelor ipostaze in
care aceste entitati evolueaza (sau se poticnesc! ) si deci si prin
folosirea constiintei si a liberului arbitru. Deci s-a implicat total [cred eu
ca a "acoperit", prin regulile / programele stabilite, toate
posibilitatile (de aceia este si omniprezent)] si a lasat la latitudinea
"subiectului" sa aleaga calea sa de evolutie /involutie - cu
"diavoli" sau fara.
La
aceste întrebări ale lui Pavel Coruţ eu aşi mai adăuga şi altele referitoare la
blasfemiile şi atitudinile anti-creştine adoptate de-a lungul timpurilor de
ierarhii bisericilor creştine – vezi articolele postate pe blog din 2009 şi următoarele.
Menţonez că
texul cu litere albastre constitue opinia mea. Sorin302