joi, 11 august 2011

MAI EXISTĂ DEMOCRAŢIE ÎN ROMÂNIA ? SOLUŢII PENTRU IEŞIREA DIN DEZASTRU A ROMÂNIEI.


Duminică 7 august crt seara, la o emisiune TV  al căror subiecte de dezbatere au fost cele puse în titlul materialului ,au participat a doi valorosi formatori de opinie si specialisti de elita - domnii prof. univ. dr. Alex Athanasiu şi Cristan Parvulescu.
Cei doi distinşi profesori universitari, prin intervenţiile dumnealor, au oferit  adevarate lectii - pentru români, dar mai ales pentru politicieni - de civism, etică, morală, pragmatism şi atitudine fermă. Aceste adevăruri trebuie să fie citite / ascultate şi analizate  de cat mai multi romani deoarece suntem   dezorientati de sarlatania, impostura, mediocritatea, cinismul, tupeul, promiscuitatea, incultura si lipsa de educatie elementara cu care ne "rasfata" actualii "conducatori" ai tarii - "educati" si emuli ai Preş. Tr. Băs.
Aceste lectii merita sa fie popularizate cat mai mult cu putinta, motiv pentru care prezint un rezumat al  intervenţiilor domniilor lor după înregistrarea video a emisiunii “ Punctul de întâlnire” realizată de Radu Tudor la Antena 3.

Prof. univ. Dr. Alexandru ATHANASIU

România este o ţară care nu şi-a creiat CETĂŢEANUL. De aici trebuie să pornim, chiar dacă pare uşor filozofic, uşor ex-catedra ce spun.
Tipic românească este lipsa de încredere în instituţiile statului, în statul însăşi. Suntem un popor care, nu numai că nu iubim statul, dar românii nu respectă instituţiile statului. O asemenea atitudine s-a manifestat de-a-lungul istoriei datorată perioadelor lungi de ocupaţie otomană, epoca fanariotă, ocupaţia ţării de armate străine, regimul communist cu “consilierii” sovietici (cel puţin până în 1958).
Atitudinea faţă de stat a fost totdeauna de a-l frauda, de a-l eluda pentru că ni s-a părut întotdeauna ca ceva srăin de fiinţa acestui popor. Când statul n-a mai fost al unui occupant străin ci al nostru, n-am reuşit să facem schimbarea de registru a percepţiei despre stat.
În zilele noastre, sunt conducători agramaţi, cu grave greşeli de exprimare. Geşelile de exprimare înseamnă, de cele mai multe ori, greşelide gândire, de concepţie.
Nu există democraţie în afara cetăţenilor; ea trăieşte prin exerciţiu cotidian de asumare de către cetăţeni a obligaţiilor faţă de societate.
Democraţia funcţională este un sistem prin care participarea la decizia pentru binele public se asigură prin mecanisme reglementate juridic pentru toţi cetăţenii. Democraţia funcţională înseamnă pentru România:
Respectarea competenţelor constituţionale; fiecare instituţie publică să nu exceadă competenţele stabilite– să nu sară “pârleazul” în curtea altei instituţii;
Scopul acţiunii instituţiilor este – nu să hăituiască adversarii politici ci – să sprijine echitatea, adevărul, dreptatea şi binele cetăţenilor;
Între instituţii şi oamenii care activează în acestea oamenii sunt mai importanţi (pentru că instituţiile trăiesc prin cei care le populează)
România este condusă prin puterea exemplului liderilor care nu fac altceva decât să justifice furtul şi impostura la care se dedau.
Toată istoria umanităţii ne arată că fără lideri cu viziune, fără lideri care au făcut  sacrificii pentru ideile pe care le-au promovat (de ex , la noi, Brătianu), nu putem avea progress.
Puterea şi exemplul liderilor este uriaş – ceea ce se vede  în România prin disoluţia a instituţiilor statului.

România are nevoie de de un proiect de ţară, de mare anvergură prin care trebuie să se prevadă dezvoltarea de politici care să asigure ameliorarea binelui cetăţeanului, civilitate (asta înseamnă educaţie, sănătate).
România suferă de lipsa priorităţilor.
 Prima prioritate de politici sectoriale în România trebuie să fie susţinerea materială a medicilor  şi profesorilor, pentru că trebuie să dăm priorităţi de dezvoltare acestei ţări.
Statul e singurul care poate creia premizele egalităţii de şanse pentru cetăţeni; statul nu funcţionează pe bază de competiţie cum funcţionează piaţa economică. Aici este marea greşeală pe care Băsescu – care este un ignorant în domeniul politicilor publice – o face. Nu trebuie să existe competiţie în domeniul de formare / educare a cetăţenilor şi a asigurării sănătăţii – măcar la un nivel minimal.

I.La nivel minimal trebuie să se asigure accesibilitate universală la educaţie şi sănătate. Educaţia şi tratarea sănătăţii trebuie asigurată în egală măsură pentru toţi la un nivel minim.
II.Trebuie să creăm stare ambientală civilizată, în primul rând condiţii civilizate pentru transport, posibilitatea de achiziţionare pe o scară largă a automobilului care constituie mijlocul de transport indispensabil într-o ţară civilizată. Să se democratizeze drumurile – ca în occident – care să asigure parcurgerea lor fluentă cu auto. Noi n-avem democraţie funcţională – paradoxal, poate – şi pentru că avem drumuri proaste. Acum, la noi, accesul la autoturism este o dovadă de bunăstare, însă auto a devenit un mijloc necesar pentru participarea la democraţia locală, democraţia cetăţii.
III.trebuie să avem aducţiuni de apă curentă în toate zonele. Trebuie să egalizăm condiţiile de viaţă a celor care sunt într-un mediu rural şi cei care sunt în mediu urban.

În fond progresul democratic al occidentului s-a realizat pentru că s-a şters, în timp, diferenţele între urban şi rural. Asta a permis omogenizarea populaţiei şi asumarea egalităţii de şanse a oricărui cetăţean.
IV. sănătatea populaţiei este prima prioritate. Nu poţi cu oameni bolnavi să faci maratonul succesului, pentru că nu ajungi la capătul de linie.

Trebuie să ai o populaţie mulţumită de ambient, pentru că altfel, milioane de tineri şi în plină putere de muncă nemulţumiţi pleacă din ţară.

Lucrurile nu ne lipsesc din cap. Ce ne trebuie nouă?
1.   O categorie de conducători corecţi, oneşti (să dorească întâi binele cetăţeanului şi apoi să se gândească, eventual, la binele propriu).
2.   Oameni care să-şi iubească ţara – nu la modul liric, să lăcrimăm la o bere în cârciumă – ci de a vrea ca ţara ta să conteze în concertul european.
3.   Conducători -oameni care să prevadă cum să arate România peste 2-3 generaţii.
Actualilor conducători le lipsesc toate aceste trei calităţi.
Alegerile nu vor fi alegeri de programe, ci alegeri umorale, de reacţii. Nu suntem încă formaţi să alegem doctrine, programe; clasa politică nu a fost în stare să scrie alfabetul electoratului, să contureze jaloanele de care trebuie ţinut seamă la alegeri; nu şi-a făcut datoria. Clasa politică n-a dat dovadă de coerenţă în convingerile exprimate şi când politicienii au fost la guvernare au adoptat politici conjuncturale, din comoditate dar şi din motive clientelare. Şi-au pierdut identitatea de partide de stânga sau de dreapta.
Majoritatea parlamentară nu este suficientă – ea trebuie să fie legitimă, rezultată dintr-un proces electoral normal nu ca în această legislatură când majoritatea este constituită cu ajutorul [datorită marilor lacune în legislaţie] transfugilor de partid. Sper ca alegerile viitoare să ducă la respingerea acestei puteri care a provocat dezastru pentru ţară, scârbă pentru indivizi şi nenorociri în viaţa multor oameni.
Important este guvernarea de după alegeri. Conducătorii din viitor trebuie să instaureze o guvernare morală. Calitatea primordială a unui politician este dimensiunea morală. USL va face politici mai bune decât actuala guvernare pentru că are un prgram articulat pe nevoile ţării şi al cetăţenilor (nici  nu este prea greu să guvernezi după o asemenea guvernare iresponsabilă şi în dezacord cu nevoile populaţiei).
Democraţia funcţională este determinată de mecanismul de selecţie din interiorul partidelor a liderilor valoroşi. O selecţie făcută pe baza cantităţii de bani este complet eronată. Ultimile alegeri au fost o competiţie privată de licitaţie pe bani a funcţiilor lor parlamentare.
De ce avem parlamentari aşa de slabi, în conflicte de interese vizibile de la distanţă ? Dacă apreciem calitatea omului după grosimea portofelului, câţi bani dă la partid – avem ce avem. Nu este un fenomen aleatoriu, nu este hazard, este o cauzalitate aproape mecanică. Am ales oameni care şi-au plătit funcţia; consecinţa: avem geambaşi în parlament ! Nu poţi avea sfinţi numai pentru că ocupă în spaţiu o demnitate publică.

Democraţia înseamnă şi sacrificii pentru realizarea convingerilor politice (a dat numeroase exemple din ţările democratice din lume).
Noi n-avem această cultură şi educaţie politică. În România nimeni din liderii politici care s-au succedat după 1989 – inclusiv eu – şi, uneori, chiar cei din societatea civilă nu au făcut sacrificii personale. Ne face teorii agramate d-l Băsescu şi condamnă comunismul când el a fost în nomenclatura – de ragul 2 -  al regimului comunist.
De aceea îi este scârbă cetăţeanului, pentru că o duce mai rău din punct de vedere material în timp ce conducătorii îi spun că este bine!, iar din punct de vedere moral: moraliştii sunt lupii!!
Nu poţi să conduci o societate cu oameni care au fost privilegiaţii regimului trecut şi rămân tot ei la masa întinsă şi plină de bunătăţi  şi spun cum este moral să te comporţi.

Prof. Univ. Dr. Cristian Pârvulescu.

    Rolul elitelor politice, economice, sociale, culturale este esenţial în viaţa societăţii, a ţării. Fără stimularea lor, aceştia se retrag în viaţa particulară şi deci nu se poate valorifica potenţialul lor în favoarea cetăţenilor.
    Acum, elitele sunt marginalizate.
     Elite, înseamnă educaţie.
Educaţia actuală este un sistem din sec XVIII – depăşit clar.
Oamenii se indignează de situaţia dezastruoasă din România la restaurant, la o bere sau în faţa TV, ceea ce este total insuficient. Ori dacă nu reuşeşti să închegi o formă de indignare publică şi să determini, să ajuţi pe conducători să ia măsuri corespunzătoare de redresarea ţării, nu se face nimic, toată indignarea e zadarnică.
Democraţia este un regim ce se bazează pe egalitate şi deci democraţia trebuie să asigure egalitatea. Democraţia reprezintă marşul către egalitate. Într-o ţară normală, există şi economia de piaţă care se compensează, se îmbină, şi se completează cu democraţia, dar în nici un caz nu exclude  democraţia. Este o greseală când ni se spune că interesul privat este superior interesului de stat şi că cei care plătesc taxe mai mari şi mai multe au dreptul la privilegii.
     Nu numai democraţia electorală (care este faţa superficială a democraţiei) este deficitară în România ci şi democraţia în general. Democraţia se referă nu numai la instituţii ci şi la viaţa de zi cu zi.
     Democraţia însemnă consens – toţi să avem de câştigat şi nimeni să nu piardă. Democraţia nu este dictatura majorităţii- deşi sunt voci care susţin contrariul iar în România se practică asuduu această formă.

Asemenea abordări ale problemelor acute din România ca cele ale celor două elite intelectuale, profesionişti şi specialişti de calitate mă fac să mă întreb:
-      Oare când va veni vremea / ziua / timpul ca şi în politicile oficiale, ale guvernanţilor să se ia în considerare asemenea probleme şi rezolvări adecvate, de bun simţ, responsabile, pe termen lung?
-      Se poate ca în România să „domnească”, să fie la el acasă: adevărul, dreptate, competenţele şi cinstea ?
Cu asemenea oameni ca cei doi distinşi profesori universitari citaţi şi ca analistul Radu Tudor, da! Se poate!
Cu „oameni” ca cei din conducerea actuală a ţării – la toate nivelurile de decizie - nu! Nu se poate!
Evident, cu Preş. Tr. Băs. şi ceata lui de incompetenţi, veroşi şi mincinoşi nu există nici o şansă pentru România!
Menţionez, ca de fiecare dată: textele cu fonturi albastre reprezintă părerile şi considerentele mele.
 Sorin302

Intreaga emisiune poate fi vizionată la link-ul:

Trimiteți un comentariu