Specialist român în comunicare despre POLITICIENII ROMÂNI

Am fost impresionat de claritatea, precizia dar şi realismul cum, în acest articol, a fost expusă / sintetizată concluzia cărţii scrisă de un specialist în comunicare, marketing şi branding, motiv pentru care îl postez pe blog.

Politicienii, cioclii României

Aneta Bogdan, specialist în branding, consideră că politicienii români îşi urăsc propriul popor şi îl fac să sufere

Autor: ANCA NICOLEANU

2 decembrie 2010

Aneta Bogdan, autoarea cărţii „Branding pe frontul de Est”, îl consideră pe Traian Băsescu „probabil cel mai toxic dintre toţi preşedinţii".

Este unul dintre cei mai influenţi profesionişti din industria comunicării din România şi membră a celei mai im­portante asociaţii internaţionale a profesioniştilor în marketing. Aneta Bog­dan, Managing Partner Brandient, leaderul pieţei de consultanţă de brand şi design în România, a lansat de curând „Branding pe frontul de Est”, o interesantă carte „despre re­pu­­ta­ţie, împotriva curentului”, scrisă după aproape 20 de ani de practică în mar­­keting, comunicare şi branding. Ane­ta Bogdan îi critică aici pe poli­ti­cie­nii şi pe preşedinţii acestei ţări şi pe cei răspunzători de brandul de ţară.

Despre brandul de ţară, specialistul observă: „M-am amuzat auzindu-i pe cei responsabili cu conceptua­lizarea brandului de turism al României cum, în plin scandal mediatic, au apărut pe televizor şi ne-au spus ce mare noroc pe capul nostru, al românilor, cu acest scandal care a generat mai multă vizibilitate decât ar fi putut să o facă o lansare normală, fără probleme. Altfel spus, vorba unui coleg: „Ce noroc cu mineriada, că s-a vorbit despre brandul România mult mai mult decât ne-am fi permis noi să plătim....”

Nici „politicienii care fac ma­nagementul acestei ţări” n-au fost lăsaţi deoparte: „Needucaţi, în ge­neral, neinstruiţi în business, în diplo­maţie, în politică, în comunicare, necarismatici pentru europeni sau americani, pentru asiatici sau extratereştri, incapabili să-şi îndepli­nească rolul de a promova brandul România înăuntrul şi în afara ţării, fără viziune şi fără aspiraţii, mici din toate punctele de vedere, aceştia au fost şi sunt cel mai mare ghinion al Ro­mâniei. Aceştia sunt cioclii României moderne, oamenii care îşi urăsc propriul popor şi îl fac să sufere. (...) Iar des­crierea se potriveşte până la cea mai înaltă funcţie din stat. Mai exact, unul a încremenit în proiectul de „co­mu­nist” pentru toată viaţa, altul a demonstrat că intelectualul român este lipsit de abilităţile de a conduce sau măcar de a reprezenta o naţiune mo­dernă, iar cel de-al treilea, proba­bil cel mai toxic dintre toţi, a blocat Ro­mânia în ultimii şase ani şi a segre­gat naţiunea, mai convingător decât „pri­mul comunist al ţării”, ajungând chiar la barbaria de a o numi „ţară de mâna a doua.”

Aneta Bogdan compară politicie­nii cu starletele, considerând că „ei se duc la job – la Minister sau la Parlament – credem, pentru a-şi expune ul­timul costum cumpărat de la Mi­lano, şi nu pentru a-şi prezenta ulti­mul plan de strategie pentru dome­niul respectiv (...) Politicienii actuali îşi măsoară reputaţia prin strălucirea brandurilor de îmbră­că­minte, maşini, accesorii, vacanţe cu care se asociază” „Aţi văzut-o vreodată pe Angela Merkel cu o poşetă Hermes? Ar fi ridicol, nu-i aşa? Îmi amintesc de un articol interesant dintr-o revistă britanică, în care Margaret Thatcher recunoştea cu sinceritate că îşi doreşte o poşetă Mulberry, dar o consideră prea scumpă (costa 700-800 de lire), drept care nu şi-o cumpără! Margaret Thatcher avea 60 de ani atunci, ştim că şi-o putea permite, dar, necumpărând-o, ea demonstra cu vârf şi îndesat ideologia pe care partidul său o promova atunci, în acele timpuri, de reţinere şi de economisire pentru UK”. Specialistul susţine că vedetele în ascensiune din România sunt total nepregătite profesional să-şi înţeleagă rolul şi să fie disciplinate. În schimb, „cu cât este vedeta mai mare, cu atât mai uşor lucrezi cu cu ea şi mai plăcut”. „Am colaborat şi cu vedete mai mici, dar cu cote bune de piaţă, care, în general, au dat de înţeles că ne fac o mare favoare că acceptă să-şi alăture brandul personal de al nostru şi că, de fapt, dispreţuiesc chestia asta pe care o fac şi nu ştiu de ce o fac...”

Coroboraţi, vă rog, aceste concluzii cu opiniile ce au apărut în ultimul timp în presa şi în ştirile internaţionale şi veţi constata câte similitudini sunt între aceste concluzii şi părerile străinilor de politicienii actuali ai României.

Deşi părerea mea interesează extrem de puţin, totuşi - dat fiind că acesta este un blog în care îmi exprim şi opţiunile mele - mă declar complet de acord cu cele scrise mai sus.

Aceste concluzii merită, cred eu, să fie „popularizate”, să fie transmise mai departe, fie şi pentru satisfacţia de a face să fie mai cunoscuţi cei ce spun „lucrurilor pe nume”, precum şi pentru un pic de „descărcare” din tensiunea la care suntem supuşi de „aleşii noştri”, dar, mai ales, pentru a nu mai cădea în imensa greşeală pe care o facem de 20 de ani: să dăm girul- de cele mai multe ori - unor impostori, nesimţiţi, veroşi, parveniţi, aventurieri politici, mitocani, oameni de joasă speţă care ne-au adus unde suntem acum.