luni, 24 aprilie 2017

Răsfoind şi frunzărind....”intelighenţia" "politichiei” şi a autorităţilor morale româneşti:

Răsfoind şi frunzărind....”intelighenţia"  "politichiei” şi a autorităţilor morale româneşti:  flash-uri din articolele şi publicaţiile-mostre ale acţiunilor şi gândurilor contemporanilor noştri:   

                             
Klaus Werner Iohannis
Să spunem înainte că, în declarația finală a celor 27 de state [întâlnirea  şefilor de state si guverne UE din martie 2017], nu mai există expresia “Europa cu două viteze”, ea fiind înlocuită cu “Vom acționa în ritmuri și cu intensități diferite”. E o înlocuire de cuvinte, păstrînd, însă, înțelesul inițial, vizibil și pentru absolvenții învățămîntului preșcolar. Dar pentru președintele Iohannis astea sînt, dimpotrivă, semnele victoriei președintele a răspuns: “Cum am reuşit? Poate am avut o zi bună”. Și apoi a urmat: “…dacă am fi acceptat Europa cu două viteze, mai devreme sau mai tîrziu, viteza a doua ar fi fost în Est”. Această demonstrație de obtuzitate are ceva din comicul unui diagnostic fatal, citit cu voioșie de nebunul îmbrăcat în doctor. Președintele Iohannis pare imun la urgența situației europene și afișează o suficiență care te face să înlemnești. Și-a arătat amatorismul în politica externă în destule situații, cînd bulgarii au făcut bancuri cu flota Mării Negre sau cînd am aflat de la Merkel că era bine să-i acceptăm, de formă, pe refugiații care n-ar fi călcat în România nici morți. În puținele clipe pe care le acordă țării, președintele Iohannis e preocupat în mod special de războiul intern și de manevrele prin care și-ar putea procura un nou mandat. Jocul de putere internațional îl și depășește, îl și plictisește. La extern, Iohannis nu gîndește, el se aliniază. Extrage clișee și le citește. Perspectiva lui europeană pare silabisită din raportul MCV. Afișează o nepăsare care e, de fapt, ignoranță. Un zîmbet care e neant.



 Mircea Diaconu (europarlamentar): ’’Elveţienii fac ceasuri, olandezii – flori, iar românii sînt corupţi’’.


BOR. Nu există un partid în România care să aibă un raport explicit,  poziţie explicită faţă de BOR. Fantoma bărboasă şi bănoasă a Patriarhului Daniel bântuie toate alegerile electorale şi, apoi, toate bugetele. SRI are transparenţa cristalului în comparaţie cu BOR, iar directorii SRI au fost nişte guralivi notorii  pr lângă Patriarhul României. BOR e o instituţie în care trecutul nu a trecut, ci s-a adunat cum se adună apa în beciuri la inundaţii. Niciunde în societate trecutul nu pute şi nu e  mai infect decât în Biserica Ortodoxă Română, iar Patriarhul Daniel cultivă toată această capacitate instituţională, o afişează alături de luxul nrbunesc al limuzinelor.. ....(din articolul scris de Mihai Radu în nr 12 al revistei Caţavencii -29 mart-4 apr 2017)
.. Mitropoliții Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Andrei Andreicuț, Zainea Pimen, Nicolae Corneanu și arhiepiscopul Teodosie au ridicat spovedania la rang de notă informativă. Sfîntul Sinod al BOR e, poate, instituția cu cei mai mulți colaboratori ai Securității, incluzînd în acest clasament și Securitatea.

“Securitatea”, cuvîntul care înseamnă simultan “frînă” și “jaf”, e coarda care subîntinde o țară. Ca să înțelegem de ce sîntem unde sîntem, trebuie s-o avem în vedere, alături de lene, lăcomie și prostie.  
Ca președinte, Băsescu a cocoțat valorile Securității pe creștetul democrației și le-a ținut acolo două mandate lungi. Asta după ce le plimbase de două ori pe la Primăria Capitalei și de cinci ori pe la Ministerul Transporturilor. Iar fosta Securitate a fost văzută ștergîndu-și, pe furiș, o lacrimă de mîndrie. Noua Securitate pare să-și fi adjudecat și ea un premier, pe Victor Ponta, dacă e să-l credem pe Traian Băsescu – el însuși un produs de excepție al vechii Securități
Cu cel puțin trei premieri, cu cel puțin doi președinți (Băsescu 1 și 2), cu sute de miniștri și funcționari de stat, cu sute de clerici, de primari, de bancheri, de magistrați, de ziariști, de activiști civici, de universitari, de artiști, de afaceriști și cu mii de oameni distribuiți în nodurile societății, Securitatea controlează, de 27 de ani, prin genetică și profit, subdezvoltarea. Fosta Securitate a făcut copii cu noile ei avataruri. SRI și derivatele lui sînt organisme nemodificate genetic, sînt prăsila incestuoasă care poartă ADN-ul vechi. Între vechea și noua Securitate nu e doar schimb de spirit și de literă, ci și de substanță. E și biologie, nu doar nărav; sînt și oameni, nu doar legi.
Turnătorii și acoperiții vechi, care au avut prevederea să-și reia activitatea în democrație, n-au fost și nu vor fi deconspirați...  Ei sînt oamenii cavernelor politice, culegătorii-informatori ai Epocii de Greață, care începe cu Tudor Postelnicu și se întinde, de azi înainte, pe următorul sfert de veac..
          
 De râs ?
 De plâns ?
 De lehamite ?
 De meditat ?
De toate!!
Sorin302



miercuri, 29 martie 2017

Din nou: gandul folosit ca o importanta sursa de energie.

Un implant cerebral a permis unui barbat paralizat sa isi miste mainile cu ajutorul gandurilor.
Un barbat paralizat din Cleveland a reusit sa isi miste mainile si sa manance singur pentru prima data dupa o pauza de 8 ani, folosind o interfata creier-computer, care ii ”citeste” gandurile si transmite semnale spre muschii de la nivelul bratelor.
Studiul, publicat in revista Lancet, a fost realizat de BrainGate, un consortiu de cercetatori care testeaza mai multe tipuri de interfete creier-computer, create pentru a oferi pacientilor paralizati un grad mai mare de mobilitate.
In ultimii ani au fost testate o serie de tehnologii care au permis persoanelor paralizate sa miste un brat robotizat sau un cursor pe ecranul unui computer cu ajutorul gandurilor.
Cercetatorii de la Case Western Reserve University si de la Cleveland Functional Electrical Stimulation Center au folosit o interfata creier-computer si un sistem de stimulare electric care i-au permis pacientului Bill Kochevar, un barbat in varsta de 56 de ani, sa isi controleze unul dintre brate.


Ma bucur sa consemnez , din nou. ca organismul uman are multe rezerve – cred ca cea mai mare parte inca nevalorificate – care, evidentiate si folosite, creiaza conditii pentru imbunatatirea substantiala a conditiilor de viata. Sunt bucuros ca, prin  continuarea realizărilor  deosebite a oamenilor de stiinta care face obiectul informatiilor din aceasta postare, se confirma ceea ce am sustinut cu probe aratate in articolele de pe blog din care doua le mentionez mai jos, se valorifică potenţialul uman din cea mai caracteritică însuşire a omului: spiritul – gandurile, constiinta.



miercuri, 22 martie 2017

Despre problemele esenţiale ale României

Problemele esenţiale ale României cred ca sunt bine redate / sintetizate in două  recente luări de poziţie:

MIRCEA COŞEA:

"România trebuie reconstruită de la temelie. Trebuie să existe o viziune în conducerea acestei țări. Nu trebuie să existe o viziune pe termen de un an, pe termen de un ciclu electoral, trebuie să fie pe termen lung. Această viziune pe termen lung nu se poate face decât printr-un consens politic, adică toți - indiferent dacă de ce spun ei că sunt, de dreapta, sau de stânga - să se adune și să spună ce ar trebui să aibă România în următori 10-15 ani. Indiferent de ce guvern va veni, trebuie să urmeze acele principii",

DORU BUŞCU:

"Între noi și starea medie a Occidentului e o distanță atît de mare, încît singurul lucru decent care ne rămîne de făcut e un salt. O săritură nu în jos sau înapoi, așa cum ne-a ieșit întotdeauna, ci, de data asta, în sus. Se petrec în prezent lucruri pe care urechea și ochiul politicienilor noștri nu par să le rețină. Viteza istoriei e prea mare, ticăitul ei prea subtil... Așa că România trebuie să iasă din logica războiului intern, din ciocnirea obsesiilor mici. Parlamentul, președintele, Guvernul și partidele trebuie să lase baltă lupta prin servicii, parchete și curți și să redescopere sensul tehnic, depolitizat, al cuvîntului “anticorupție”.....
Președintele Iohannis poate chema rapid partidele la consultări înaintea evenimentului european de la Roma și, după un tur de păreri, poate lansa ideea pactului politic. Pactul ar avea ca scop legitimarea efortului național pe două subiecte: strategia diplomatică de păstrare a beneficiilor UE și planul de recuperare a decalajului românesc....
De fapt, cu asta ar și trebui să înceapă saltul: cu construcția, în doi ani, a celor o mie cinci sute de kilometri de autostradă lipsă....."


Există, oare, oameni de stat şi  politici, români  inteligenţi si de bună credinţă, să abordeze cu seriozitate soarta României si sa acţioneze cu un elementar bun simţ si răspundere pentru salvarea României in al 12-lea ceas de la dezastru, colaps si extincţie ? 
Mira-m-aş! 

Totusi sper!'
Sorin 302

joi, 1 decembrie 2016

Octavian Paler despre frica absentei lui Dumnezeu.

O distinsa doamna, cu care corespondez intens pe internet in ultimul timp, a avut deosebita amabilitate si inspiratie sa-mi transmita un link care mi-a permis sa citesc un interviu al lui Octavian Paler.  Si aici, ca de obicei, Oct Paler a avut o prestatie remarcabila, marcand unele aspecte de viata si atitudine a intelectualui de elita ce este acest titan al gandirii romanesti.
Eu i-am transmis un mail cu unele consideratii asupra asertiunilor lui OP fata de Dumnezeu, ratiune si limitele ratiunii pentru care m-a felicitat. A apreciat eseul care, scrie dansa, „merita citit de multi altii”. Multumindu-i mult pentru cele scrise, îi urmez îndemnul si postez pe blog aceste considerente.
Iata despre ce e vorba.

Octavian Paler este unul din oamenii pe care ii stimez; in mod deosebi pe Oct Paler, pe care-l socotesc un fel de mentor spiritual al meu. Este un formator de opinii cu o mare capacitate intelectuala, inteligent, sobru, bun cunoscator de oameni.
Am, in general aceleasi opinii ca ale lui despre viata, politica, natiune, Romania, familie etc. etc.
Vorbesc despre el la timpul prezent ptca spiritul lui - ca si parerile exprimate - sunt prezente, reale si acum si socotesc ca un omagiu adresat OMULUI Octavian Paler sa-i mentinem spiritul prezent, cu noi.

Am insa o nedumerire sau poate, o alta parere la afirmatia sa din acest interviu: „Dumnezeu înseamnă pentru mine falimentul raţiunii mele, punctul unde raţiunea începe să nu mai aibă explicaţie, unde încep să bâjbâi prin întuneric.”

    Parerea mea este ca cea ce a facut Dumnezeu - asa cum il percepe Oct Paler dar si eu - nu poate fi inteles in tot ansamblul realizarilor sale de oamenii din vremurile noastre care, in faza de evolutie in care am ajuns,  avem  (deci si Paler, oricat de valoros ar fi!) capacitati cognitive extrem de reduse. 
      Noi nu suntem in stare sa percepem dacat, de ex, 5% din Universul cunoscut, habar n-avem ce-i energia si materia neagra, nici macar cum functioneaza... corpul nostru - si cu atat mai mult nu stim mai nimic despre  mintea si sentimentele  noastre!! Fara sa mai vorbim de fenomenele parasenzoriale, energia gandurilor, realitatea care este "construita" de constiinta (si de constienta, as aduga eu!)
     Cele cinci simturi (eventual sase daca luam in considerare si intuitia!), inteligenta, constiinta noastra  cu care stim ca suntem dotati nu ne permit cunoasterea a tot ce ne inconjoara - ce sa mai vorbim si despre LUMEA MULTIVERSURILOR care se pare ca exista! Se pare insa, ca nu am descoperit  inca nici toate dotarile, capabilitatile fiintei umane!
   Or, daca esti constient ca esti un mic pigmeu  (pleonasm intentionat ca sa subliniez cat de insignifianti suntem fata de ce exista creat de natura / Dumnezeu) , dar cu o oarecare inteligenta, trebuie sa admiti ca RATIUNEA  noastra este evident mult limitata de putinele cunostinte pe care le avem despre tot ce-i in LUME, mai ales legat de SPIRIT - pe care-l consider principala calitate / dotare a fiintei umane. Drept consecinta, este normal ca, luand in considerare ratiunea care-i mult limitata de putinatatea cunostintelor din vremurile noastre ,sa bajbaim intr-o opacitate care se tot destrama pe masura ce stiinta avanseaza in cunoastere; am in vedere indeoseb, fizica cuanticasi toate teoriile moderne  demonstrate, noile paradigme,  care largesc limitele ratiunii.

Intr-un fel de concluzie, daca esti rational, iti dai seama de limitele pe care le ai si ca aceste limite se "largesc" - inclusiv si mai ales cele spirituale, de gandire si de conștiență - pe masura acumularii de "cunoastere" a ..... realității! 
Deci Dumnezeu in nici un caz nu-i falimentul ratiunii (sale, a lui O.P.) ci e cel ce ne-a dotat cu constiinta, liber arbitru si ratiune tocmai pentru ca sa aflam realitatea, adevarul, ratiunea de a fi si, evident, care este  locul si rolul omului in Univers. 

Multumesc pentru rabdare, pentru atentie si pentru ocazia de a aborda una din temele de mare interes pt mine.

Interviul poate fi citit la adresa:

duminică, 27 noiembrie 2016

SIMILITUDINI INTRE REALITATEA ZILELOR IN CARE TRAIM SI..... FABULA BOUL SI VITELUL

Romania zilelor noastre  se afla intr-o situatie proasta catre catastrofala din punct de vedere al conducerii de stat, care, spun eu, are in  „fisa postului” de Presedinte al tarii stabilirea cailor si directiilor de evolutie, corelarea factorilor hotaratori ai societatii  in mentinerea si dezvoltarea statalitatii si fiintei nationale, relatiile internationale si altele.... neabordate inca. Prestatia actualului presedinte dupa doi ani  de mandat, nu numai privind sarcinile sale specifice pt realizarea obiectivelor ca acelea enumerate mai sus, dar si in activitatile  de zi cu zi este lamentabila, „este sublima dar lipseste cu desavarsire”.  Aproape toate  actiunile,  atitudinile, zicerile si initiativele sale,  modul de rezolvare a sarcinilor cotidiene (la care avem acces si nu sunt secrete de stat sau ...oculte), pot fi atribuite unui om care calca in strachini.
Mai mult, zilele acestea.  manifestarile  sale m-au facut sa- mi amintesc de celebra fabula a lui Grigore Alexandrescu: „Boul si vitelul”.
Reproduc primele trei strofe (edificatoare!!) , cu rugamintea sa remarcati unele similitudini din fabula cu cele reale, din viata politica marcata de alegerile  prezidentiale de acum doi ani si de dupa aceste alegeri; cu sublinierea cuvantului „noroc” – antonimul cuvantului ghinion.... bine cunoscut prin grija pres. Iohannis.

Grigore Alexandrescu - Boul si vitelul

Un bou ca toti boii, putin la simtire,
În zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decît toti fratii mai cu osebire,
Dobîndi-n cireada un post însemnat.


—Un bou în post mare? —- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntîmpla în orcare loc:
Decît multa minte, stiu ca e mai bine
Sa ai totdauna un dram de
„noroc”.

Asa d-a vietei vesela schimbare,
Cum si de mîndrie boul stapînit,
Se credea ca este decît toti mai mare,
Ca cu dînsul nimeni nu e potrivit.
         ......

As adauga ca, pentru a fi mai frapanta similitudinea, am pus ghilimele la cuvantul noroc pentru ca, in situatia concreta in care ne aflam, prin acest cuvant raportat la presedinte am putea citi, de exemplu,  influenta si presiuni din afara tarii, agenti agreati de serviciile de forta, insasi serviciile si institutiile de forta....
Las la aprecierea Dvs remarca mea oarecum malitioasa insa, cred, cu o doza de verosimilitate de luat in considerare.

Obs importanta: fabula e ... fabula, realitatea bate fabula; orice identificare a  eroului fabulei cu...eroul  Romaniei nu e de luat in considerare; pot insa fi luate in considerare toate celelalte....realitati / aspecte!