Inteligență artificială

artificial fiction brain

Inteligența artificială este un termen tehnic provenit din limba engleză: Artificial Intelligence, prescurtat AI, care desemnează un domeniu de cercetare în cadrul informaticii. În vorbirea curentă este un produs rezultat în urma desfășurării acestei activități.

Definiția cea mai acceptată a inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.

O trăsătură des întâlnită a inteligenței artificiale este că sistemul respectiv este capabil să învețe, cu sau chiar fără ajutoare externe, cu scopul de a se îmbunătăți permanent.

Explozie de inteligență. Conform legii lui Moore, se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 10¹⁴ operații pe secundă.

    

Inteligenta artificiala este domeniul stiintei calculatoarelor care se ocupa de studiul si crearea sistemelor de calcul si a programelor care prezinta o forma de inteligenta: sisteme care invata noi concepte, care pot rationa si deduce concepte utile intr-un domeniu al lumii inconjuratoare, sisteme care pot intelege limbajul natural sau percepe si intelege un peisaj, intr-un cuvint sisteme care necesita capacitati inteligente specifice omului.

Inteligenta artificiala este studiul ideilor care permit calculatoarelor sa fie inteligente.

Inteligenta artificiala este studiul facultatilor mentale pe baza modelelor computationale.

Domeniile inteligentei artificiale

In final, multe cercetari in domeniul inteligentei artificiale s-au orientat spre imitarea altor capacitati umane cum ar limbajul, vazul, auzul. Perceptia si recunoasterea imaginilor, intelegerea limbajului vorbit sau scris, sinteza limbajului natural si a vocii sint probleme deosebit de provocatoare care implica atit algoritmi sofisticati de prelucrare cit si dispozitive tehnice complicate.

Încă un pas spre Singularitate*: a fost conceput Spaun, cel mai realistic creier artificial uman realizat până acum.

SPAUN - creier artificial

O echipă de cercetători canadieni a construit o simulare computerizată a creierului uman, intitulată Spaun, ce este capabilă să recunoască caractere şi să îndeplinească acţiuni simple. Programul prezintă capacitatea de a învăţa şi de a-şi aminti, reuşind să treacă de câteva probe standard ale testelor IQ.
Oamenii de ştiinţă de la Centrul pentru Neuroştiinţe Teoretice din cadrul Universităţii Waterloo au construit creierul artificial din 2,5 milioane de neuroni simulaţi pe computer. Spre comparaţie, creierul uman are 80-100 de miliarde de neuroni.

„Nu este nicidecum ceva la fel de rapid cum este creierul uman. Ar trebui să fie accelerat extraordinar de mult pentru a se apropia de acest nivel. În acest moment, sistemul are nevoie de două ore şi jumătate pentru a efectua sarcini echivalente cu gândurile ce necesită câteva secunde oamenilor”, a explicat Terrence Stewart, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiect.

*Singularitate.

Termenul a fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră, oamenii neputând să afle ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, unde spațiul și timpul erau comprimate la infinit) și din matematică / analiza complexă (unde singularitatea este punctul în care o ecuație sau o suprafață degenerează sau dispare).

Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie care se referă la implicațiile pe care în general le are progresul tehnico-științific foarte accelerat pentru specia umană și ceea ce înțelegem prin om.

În anul 1958, într-un interviu, celebrul matematician John von Neumann vorbea despre faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie inteligentă (a unei mașini) care este inclusă acum în conceptul singularității tehnologice. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil („Legea întoarcerilor accelerate”) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă.

Un salt numit singularitate

Raymond Kurzweil este inginerul care a inventat Optical Character Recognition, sistemul care permite computerelor sa citeasca o foaie tiparita, sa recunoasca vocea umana laureat al Premiului Lemelson, un soi de Nobel al ingineriei, acordat de catre Massachusetts Institute of Technology (MIT), Kurzweil conduce trei mari companii fondate de el insusi pentru a-i comercializa inventiile.

   shutter stock

In The Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology, cartea publicata de el in 2005,  Kurzweil afirma ca progresul tehnologic al rasei umane nu este liniar, ci exponential: ca numarul de descoperiri tehnologice s-ar dubla in mod constant cu trecerea timpului. 

In acest diabolic ritm exponential, pana la finele secolului XXI rasa umana va fi inovat la fel de mult pe cat ar fi reusit s-o faca in 20.000 de ani, in ritmul care a caracterizat anul 2000. Ajuns cu predictiile in acest punct, Kurzweil imprumuta din domeniul astrofizicii conceptul de singularitate: atunci cand descoperirile revolutionare se succed la intervale de timp tot mai scurte, ce tind catre zero, nu mai este posibil sa prevezi ce se va intampla nici macar pe termen scurt.

Avertismentul lui Stephen Hawking. Inteligenţa artificială ar putea fi „ultima invenţie a omenirii”

Savantul britanic atrage atenţia că inventarea unei inteligenţe artificiale va fi cea mai importantă reuşită din istoria omenirii, dar ar putea fi şi ultima, dacă oamenii nu vor ţine cont de riscurile pe care le preuspune un asemenea proiect.

Eradicarea unor boli grave şi a sărăciei sunt doar câteva din avantajele pe care le-ar putea aduce dezvoltarea unei forme de inteligenţă artificială.

Maşini care merg singure, asistente digitale personale cum sunt Siri, Cortana şi Google Now, aceştia sunt doar primii paşi în realizarea inteligenţei artificiale.

Hawking crede că viitorul va aduce performanţe uimitoare în acest domeni, dar că lucrurile pot scăpa de sub control foarte uşor.

Pe viitor, inteligenţa artificială ar putea fi folosită şi în scopuri mai puţin nobile. De exemplu, pentru a realiza arme autonome, care pot ucide fără intervenţia unor oameni care să aleagă ţintele şi momentul eliminării acestora. ONU şi Human Rights Watch cer insistent un tratat care să interzică asemenea arme.

Pe termen lung, aceste maşinării inteligente ar putea să se reorganizeze singure, ajungând să funcţioneze mai eficient ca un creier uman.

Astfel, aceste maşinării ar putea ajunge la ceea ce este numit „singularitate” sau „transcendenţă” în filmul cu acelaşi nume, în care joacă Johnny Depp şi Morgan Freeman.

o superinteligenţă globală, care va întrece orice invenţie umană, vă putea dezvolta arme imposibil de combătut şi va putea controla piaţa financiară după cum doreşte.

Dacă pe termen scurt contează cine anume controlează inteligenţa artificială, pe viitor va conta dacă aceasta mai poate fi controlată în vreun fel.

Stephen Hawking declară, într-un articol publicat în The Independent, că experţii ar trebui să ţină cont de acest pericol şi să ia măsuri pentru ca oamenii să beneficieze de avantajele inteligenţei artificiale, eliminând însă riscurile.

Surse:  Wikipedia, enciclopedia liberă

           The Independent

    Site scritube

                D.News

             

Dialog cu un prieten

Un cititor a introdus urmatorul  comentariu pe blog: Va felicit si va cer scuze pentru urmatorul comentariu dar cred ca acest blog este la un asemenea nivel intelectual incat nu trebuie murdarit cu politica.Cu tot respectul.

Îi mulţumesc pentru cele două mesaje cuprinse în comentariul său.

In primul mesaj mă sfătuieşte să nu „întinez” caracteristica blogului care este definită de articole alcătuite preponderent din informaţii ştiinţifice din surse credibile, de notorietate şi cu unele considerente personale; şi deci să nu mai  includ între articole pe cele cu subiecte privind politica şi politicieni care, la noi, sunt de joasă speţă, colcăe de mitocănie, grosolănie şi impostură, sunt mizerabile şi „spurcă” orice cu care vin în contact.

Are dreptate.

 Am o singură „scuză”.

Sunt un intelectual român care respectă mult competenţa, profesionalismul, moralitatea, buna-credinţă, cinstea, corectitudinea, dreptatea, demnitatea şi buna educaţie. Acestor paradigme / principii privind comportamentul le-am fost fidel  în toate etapele vieţii mele şi mă revoltă că în prezent [includ  în acest prezent perioada ultimilor 24 de ani] ele sunt complet nesocotite. Ţara, cetăţenii României am ajuns într-o stare jalnică de decădere  morală şi materială determinată de „politica” practicată de mai marii noştrii. Şi astfel mi-am manifestat indignarea, scârba şi dispreţul, din când în când.

In această atitudine de frondă împotriva parvenitismului, imposturii şi incompetenţei mă sprijin şi pe cele susţinute de marele om care a fost Octavian Paler; dacă vă interesează, vizionaţi aici o parte a unui interviu dat de O. Paler.

Am greşit amestecând două teme complet incompatibile.

Al doilea mesaj este explicit favorabil subiectelor şi modului de abordare şi redare a preocupărilor mele. Imi crează  confort moral şi intelectual, care mă ajută să depăşesc mai uşor vicisitudinile vieţii, pentru care îi mulţumesc mult.

Sorin302

Ţara e în prăpastie iar politicienii găsesc ca soluţii înjurăturile reciproce!

Pe orice român de bună credinţă şi...normal la cap îl interesează dar si îl ingrozesc adevăratele probleme ale Romaniei, nerezolvate de zeci de ani, „ocolite”, ignorate de toti cei ce au fost la „conducerea” tarii dupa 1990, indeosebi datorita faptului ca rezolvarea lor nu le aduce(a) grabnic in punga „cuvenitul” „paraîndărăt”. Este de notorietate şi „remarcabilă” starea de subdezvoltare a tarii şi mai ales a marii majorităţi a locuitorilor ei, iar realitatile revoltatoare din toate domeniile esentiale ale tarii - ca cele expuse si in articolul de mai jos (aparut in revista Catavencii in 16 aprilie 2014) - sunt evidente.

Un material revelator !

Extaz pe culoarul jegului dintre Vîlcea și Sibiu

Articol scris de Doru Bușcu - revista Caţavencii

Pentru noi, epoca feudală începe prin 1998,

cînd destinul României a fost scos de pe autostradă și lăsat să se afunde în praful drumurilor județene. Între Sebeș și Sibiu sînt niște frînturi de coridor IV paneuropean pe care abia ce urci că și trebuie să cobori. Centura Sibiului, obținută după un secol de așteptare, se continuă cu un căpețel de autostradă spre Sebeș, pentru care țara noastră a plătit ca și cum în compoziția asfaltului ar fi intrat cristale Swarovski. Ca să ieși de pe acest flash de civilizație e oarecum ușor, fiindcă te împing indicatoarele într-o strungă de o singură bandă, dar ca să urci pe următorul microfragment trebuie să angajezi un detectiv. Nu sînt indicatoare, iar atunci cînd sînt, îți trebuie privirea vulturului egiptean ca să le poți dibui în depărtarea în care sînt ascunse. Dacă ai lăsa dracului cele două bucățele de autostradă și ți-ai vedea de drum pe vechiul DN7, așa cum făceau și dacii liberi, ai ajunge mai repede. Sigur, "repede" e un cuvînt care și-a pierdut încrederea în sine, dar, comparat cu vocabularul disponibil pe Valea Oltului, pare mai iute ca gîndul. Pe Valea Oltului, pe șoseaua care unește Bucureștiul cu Occidentul, economia și viitorul României se tîrăsc în spatele unui TIR turcesc. Sute de mașini, unele cărînd idei, altele produse și materii prime, așteaptă după o basculantă care fumegă ca dragonul Smaug, fiindcă asta e tot ce poate oferi PIB-ului o singură bandă. Ritmul de dezvoltare al României e dat de căruța cu lemne furate care își mînă prada la trap sau de camionul care o cotește în parcarea cu popas pentru șoferi, unde mititeii și șaorma sînt la fel de gustoase ca muia carpatină.

Din fericire, îți rămîne peisajul.

Te-ai putea desfăta cu defileul, cu munții, cu brazii sau cu apa Oltului, dacă le-ai putea vedea. Ceea ce vezi, în schimb, sînt mormanele de gunoaie care dublează, ca o umbră de plastic și hîrtie, orice colțișor de natură. În mijlocul rîului sînt insule uriașe de pet-uri peste care au crescut, cu vremea, iarbă și arbuști. Vezi cai costelivi păscînd între șuvoaie, cu botul afundat în mozaicul de sticle, pungi și epave de aragaz, rotindu-se pe pluta artificială odată cu anaforul apei, ca un carusel suprarealist pus în scenă de Kusturica. Pe marginea șoselei există atîtea cutii de bere, lăzi de carton și bucăți de polistiren încît primul care va pune pe picioare o afacere cu deșeuri se va îmbogăți pe loc. Saci uriași de celofan sînt răspîndiți în poienițele care coboară dinspre munți, ca și cum ciclopul Polifem și-ar fi aruncat prezervativele folosite între Tălmaciu și Călimănești. Mă întreb de două decenii de unde vin miliardele de pungi de plastic și aș putea formula un răspuns bazat pe gropile de gunoi răvășite de vînt. Numai că asta funcționează la șes, atunci cînd vezi Bărăganul sau Cîmpia Moldovei însămînțate, pe mii de hectare, cu sacoșe de un leu. Dar într-un defileu strîmt ca Valea Oltului nu poate fi vorba decît despre seculara și tribala mînă a românului. Oamenii ăștia nu se simt bine dacă nu se cacă într-o parcare unde urmează să oprească autocarul cu turiști. The Carpathian Garden prezintă, pe Valea Oltului, cea mai mare doză de jeg injectată peisajului din Univers. Poate în Gange să găsești mai mulți căcați plutind spre Nirvana, dar în materie de pet-uri batem întreaga Indie la cur.

În astfel de momente mă gîndesc nu atît la ministrul Mediului,

cît la feudalism. Avantajul Evului Mediu constă, între altele, că poți executa oameni. Fără să fii obligat să asculți mofturile unei democrații care încă nu și-a croit drum în istorie, poți rezolva problemele rapid, pe loc, într-un mod ceva mai sîngeros, dar categoric. Nu întreb unde sînt capetele nemernicilor de la Mediu care au lăsat, decenii la rînd, microhidrocentralele să distrugă sute de rîuri montane laolaltă cu fauna, cu flora și cu decorul lor irepetabile. Nu întreb nici unde atîrnă în ștreang cei care au permis și permit ca România să piardă trei hectare de pădure pe oră. Spun doar că o țară de retardați – în sensul vitezei de deplasare – nu are de oferit locuitorilor ei care plătesc impozite decît peisajul. Iar puțină curățenie în decor, făcută cu amenzi uriașe, ar mai ogoi sufletul pribeagului. Măcar să ai la ce te uita în alea opt ore pe care le petreci pe drumurile lui Ceaușescu și Gheorghiu-Dej, între Cluj și București. 

Doru Buscu

X    X    X

    

Iata deci cum e, de fapt, Romania reala, « post-comunista », « construita » de toti  cei ce s-au perindat la conducere, a cărei stare de subdezvoltare şi sărăcie a fost « consolidata cu mare succes » de  10 ani de Basescu.

Ca un corolar al lipsei de raspunere al politicienilor, Romania cu cangrenă generalizată, este disputată acum de Băsescu -Ponta- Antonescu cu subiecte / caracterizari ale adversarilor precum mincinosi, corupti, puscariabili, verosi, iresponsabili, hoti, lasi, incompetenti. Deşi alegerea acestor teme pentru discuţia despre « starea naţiunii » este de o stupiditate şi inefienţă extreme, afirmaţiile lor ( care cred că întrunesc acordul cvasi unanim atât al românilor cât şi al străinilor) sunt conforme cu realitatea pentru că, datorită acestor « calităti » ale lor si a celor ca ei, Romania a ajuns în 24 de ani pe ultimul loc in toate statisticile europene privind nivelul de trai, moralitatea, educatia, sanatatea, organizarea sociala si a justitiei. De fapt în toate domeniile, inclusiv al infrastructurilor agriculturii, transporturilor, amenajării teritoriului, dezvoltarea rurală şi toate celelalte [cum reiese şi din materialul de mai sus].

In conditiile in care Romania a ajuns de râsul Europei, cei trei arierati  lideri  ai unor găşti / partide, în înalta lor înţelepciune politică, au stabilit drept teme principale de dispută - în nici un caz problemele grave ale ţării ci - practicarea mahalagismului privind familiile lor, să-şi arate / debordeze antipatia personală, persiflările şi invectivele suburbane specifice băieţilor de cartier.

Trebuie remarcat că schimburile lor de replici fac deliciul (dar şi prozeliţi în cadrul) semidocţilor şi mitocanilor din propriile tabere, dar şi coboară bruma de prestigiu al României la cele mai joase cote atinse vreodată.

Si in fond, toti cei pe care îi reprezintă cei trei protagonisti : Băsescu-Ponta-Antonescu sunt « artizanii » Romaniei de azi, aşa de bine caracterizată prin articolul reprodus în această postare, adică d u s m a n i i  unei Romanii civilizate. Dar şi duşmanii  cetatenilor României care am devenit o ceată - pentru ca popor cred ca nu mai putem fi numiti, ţinand seama de indiferenta, lipsa de reactie, indolenta de care dăm dovadă faţă de această degradare a natiei, a tarii, a fiecaruia din noi.

Halal sa ne fie !

Sorin302