Inteligență artificială

artificial fiction brain

Inteligența artificială este un termen tehnic provenit din limba engleză: Artificial Intelligence, prescurtat AI, care desemnează un domeniu de cercetare în cadrul informaticii. În vorbirea curentă este un produs rezultat în urma desfășurării acestei activități.

Definiția cea mai acceptată a inteligenței artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.

O trăsătură des întâlnită a inteligenței artificiale este că sistemul respectiv este capabil să învețe, cu sau chiar fără ajutoare externe, cu scopul de a se îmbunătăți permanent.

Explozie de inteligență. Conform legii lui Moore, se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 10¹⁴ operații pe secundă.

    

Inteligenta artificiala este domeniul stiintei calculatoarelor care se ocupa de studiul si crearea sistemelor de calcul si a programelor care prezinta o forma de inteligenta: sisteme care invata noi concepte, care pot rationa si deduce concepte utile intr-un domeniu al lumii inconjuratoare, sisteme care pot intelege limbajul natural sau percepe si intelege un peisaj, intr-un cuvint sisteme care necesita capacitati inteligente specifice omului.

Inteligenta artificiala este studiul ideilor care permit calculatoarelor sa fie inteligente.

Inteligenta artificiala este studiul facultatilor mentale pe baza modelelor computationale.

Domeniile inteligentei artificiale

In final, multe cercetari in domeniul inteligentei artificiale s-au orientat spre imitarea altor capacitati umane cum ar limbajul, vazul, auzul. Perceptia si recunoasterea imaginilor, intelegerea limbajului vorbit sau scris, sinteza limbajului natural si a vocii sint probleme deosebit de provocatoare care implica atit algoritmi sofisticati de prelucrare cit si dispozitive tehnice complicate.

Încă un pas spre Singularitate*: a fost conceput Spaun, cel mai realistic creier artificial uman realizat până acum.

SPAUN - creier artificial

O echipă de cercetători canadieni a construit o simulare computerizată a creierului uman, intitulată Spaun, ce este capabilă să recunoască caractere şi să îndeplinească acţiuni simple. Programul prezintă capacitatea de a învăţa şi de a-şi aminti, reuşind să treacă de câteva probe standard ale testelor IQ.
Oamenii de ştiinţă de la Centrul pentru Neuroştiinţe Teoretice din cadrul Universităţii Waterloo au construit creierul artificial din 2,5 milioane de neuroni simulaţi pe computer. Spre comparaţie, creierul uman are 80-100 de miliarde de neuroni.

„Nu este nicidecum ceva la fel de rapid cum este creierul uman. Ar trebui să fie accelerat extraordinar de mult pentru a se apropia de acest nivel. În acest moment, sistemul are nevoie de două ore şi jumătate pentru a efectua sarcini echivalente cu gândurile ce necesită câteva secunde oamenilor”, a explicat Terrence Stewart, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiect.

*Singularitate.

Termenul a fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră, oamenii neputând să afle ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, unde spațiul și timpul erau comprimate la infinit) și din matematică / analiza complexă (unde singularitatea este punctul în care o ecuație sau o suprafață degenerează sau dispare).

Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie care se referă la implicațiile pe care în general le are progresul tehnico-științific foarte accelerat pentru specia umană și ceea ce înțelegem prin om.

În anul 1958, într-un interviu, celebrul matematician John von Neumann vorbea despre faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie inteligentă (a unei mașini) care este inclusă acum în conceptul singularității tehnologice. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil („Legea întoarcerilor accelerate”) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă.

Un salt numit singularitate

Raymond Kurzweil este inginerul care a inventat Optical Character Recognition, sistemul care permite computerelor sa citeasca o foaie tiparita, sa recunoasca vocea umana laureat al Premiului Lemelson, un soi de Nobel al ingineriei, acordat de catre Massachusetts Institute of Technology (MIT), Kurzweil conduce trei mari companii fondate de el insusi pentru a-i comercializa inventiile.

   shutter stock

In The Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology, cartea publicata de el in 2005,  Kurzweil afirma ca progresul tehnologic al rasei umane nu este liniar, ci exponential: ca numarul de descoperiri tehnologice s-ar dubla in mod constant cu trecerea timpului. 

In acest diabolic ritm exponential, pana la finele secolului XXI rasa umana va fi inovat la fel de mult pe cat ar fi reusit s-o faca in 20.000 de ani, in ritmul care a caracterizat anul 2000. Ajuns cu predictiile in acest punct, Kurzweil imprumuta din domeniul astrofizicii conceptul de singularitate: atunci cand descoperirile revolutionare se succed la intervale de timp tot mai scurte, ce tind catre zero, nu mai este posibil sa prevezi ce se va intampla nici macar pe termen scurt.

Avertismentul lui Stephen Hawking. Inteligenţa artificială ar putea fi „ultima invenţie a omenirii”

Savantul britanic atrage atenţia că inventarea unei inteligenţe artificiale va fi cea mai importantă reuşită din istoria omenirii, dar ar putea fi şi ultima, dacă oamenii nu vor ţine cont de riscurile pe care le preuspune un asemenea proiect.

Eradicarea unor boli grave şi a sărăciei sunt doar câteva din avantajele pe care le-ar putea aduce dezvoltarea unei forme de inteligenţă artificială.

Maşini care merg singure, asistente digitale personale cum sunt Siri, Cortana şi Google Now, aceştia sunt doar primii paşi în realizarea inteligenţei artificiale.

Hawking crede că viitorul va aduce performanţe uimitoare în acest domeni, dar că lucrurile pot scăpa de sub control foarte uşor.

Pe viitor, inteligenţa artificială ar putea fi folosită şi în scopuri mai puţin nobile. De exemplu, pentru a realiza arme autonome, care pot ucide fără intervenţia unor oameni care să aleagă ţintele şi momentul eliminării acestora. ONU şi Human Rights Watch cer insistent un tratat care să interzică asemenea arme.

Pe termen lung, aceste maşinării inteligente ar putea să se reorganizeze singure, ajungând să funcţioneze mai eficient ca un creier uman.

Astfel, aceste maşinării ar putea ajunge la ceea ce este numit „singularitate” sau „transcendenţă” în filmul cu acelaşi nume, în care joacă Johnny Depp şi Morgan Freeman.

o superinteligenţă globală, care va întrece orice invenţie umană, vă putea dezvolta arme imposibil de combătut şi va putea controla piaţa financiară după cum doreşte.

Dacă pe termen scurt contează cine anume controlează inteligenţa artificială, pe viitor va conta dacă aceasta mai poate fi controlată în vreun fel.

Stephen Hawking declară, într-un articol publicat în The Independent, că experţii ar trebui să ţină cont de acest pericol şi să ia măsuri pentru ca oamenii să beneficieze de avantajele inteligenţei artificiale, eliminând însă riscurile.

Surse:  Wikipedia, enciclopedia liberă

           The Independent

    Site scritube

                D.News