NOILE GENERAŢII DE COPII SE NASC CU O INTELIGENŢĂ SCLIPITOARE ŞI CU PUTERI EXTRASENZORIALE

.

Legătura dintre om şi univers

Legăturile dintre comportamentele umane (psihicul,conştiinţa, emoţiile şi aşa mai departe) şi câmpul magnetic al pământului sunt cunoscute. Ştiinţele naturii acceptă influenţa câmpului magnetic al Pământului asupra epifizei. Epifiza secretă melatonină care are însuşiri ce ne fixează ritmul circadian; acesta este reglat prin câmpul magnetic. Printre altele, această glandă (epifiza) este considerată „dirijorul principal” al creierului uman.

În teoria lui Rupert Sheldrake ¹, Universul nu se orientează după modele imuabile, deci nu este fix, ci, în evoluţia sa, urmează modificările care au apărut de-a-lungul timpului prin repetare. Fiecărei forme şi fiecărui comportament îi corespunde un câmp morfogenetic. Toate formele naturii, fie ele oameni, animale, plante, chiar şi materie anorganică, sunt controlate de câmpurile morfogenetice care în acelaşi timp reprezintă memoria sa şi prin asta îi asigură perpetuarea, inclusiv prin adaptarea la condiţiile de viaţă.

O teorie agreiată de J.v. Helsing susţine că felul de a fi al omului, comportamentul uman, este dependent de câmpul magnetic al Pământului şi că modificările genetice, respectiv personalitatea omului depinde de direcţia şi intensitatea câmpului magnetic local din momentul conceperii.

Copiii acestui mileniu – mai dotaţi.

Către sfârşitul secolului trecut şi începutul acestui mileniu, oamenii de ştiinţă au constatat că oamenii din generaţiile contemporane i sunt mai inteligenţi decît cei din generaţiile anterioare, că prezintă unele caracteristici deosebite ale personalităţii lor în sensul creşterii calităţilor spirituale, mentale şi au unele însuşiri chiar parasenzitive.

Astfel:

Ca urmare rezultatelor testării de către cercetători ai Universităţii din Los Angeles a celulelor cu mulţi agenţi patogeni deosebit de virulenţi, s-a constatat că mii de copii sunt practic imuni la toate bolile. Testele efectuate pe ADN subiecţilor au scos în evidenţă că toţi aceştia nu au un ADN uman, fiind diferit în zona acizilor nucleici. Prin extrapolarea testelor de ADN făcute , se apreciază că peste 60.000.000 de oameni au această formă ne-umană de ADN. Aceste mutaţii de care vorbeşte ştiinţa sunt de fapt o recunoaştere mascată a unui proces de evoluţie care poate să insemne apariţia unei noi rase pe această planetă.

Şi din punct de vedere al inteligenţei se constată o creştere spectaculoasă a coeficientului IQ, îndeosebi la copii.

Copiii indigo.

Denumirea de copiii-indigo a devenit cunoscută datorită lui Lee Carrol şi Jan Tober, autor ai cărţii omonime. Un copil-indigo pare să fie un copil care manifestă noi caracteristici şi tipare de comportament diferit, în general, de cele din trecut. Aceste tipare sunt unice.

Oamenii de ştiinţa din toate colţurile lumii realizeaza cercetari extinse, in incercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali. Dupa cum s-a dovedit, oameni care poseda abilitati unice s-au nascut pe toate continentele planetei, in ultimii 20 de ani. Savanţii ii numesc "copii indigo" dupa culoarea aurei pe care o au in jurul lor. Acesti copii sunt extrem de inteligenti, cu o memorie uimitoare, dotaţi cu puteri extrasenzoriale. Aproape toţi copii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. Dar sunt şi unii care îl au peste 160. (Un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte). Coeficientul IQ arată că inteligenţa oamenilor creşte în mod spectaculos la noile generaţii.

Mai mult, s-a demonstrat ca persoanele care au o capacitate a creierului mai mare decat cea "normala" pot avea abilităţi speciale, cum ar fi clarviziunea, premoniţia sau telepatia.

In miezul marilor provocari pe care civilizaţia umana a mileniului III le intampina - de la războaiele ideologice la poluare, încalzire globală si saracie — un miracol pare sa inmugureasca. Se pare ca printre noi exista un numar in crestere de copii cu abilitaţi intuitive, intelectuale si fizice remarcabile - clarvedere, telechinezie, claraudiţie, IQ ge­nial, simţuri extrem de ascuţite, unii, dintr-o dată, încep să vorbească o limbă străină. au o forţă fizica neobişnuită. Ei povestesc, la varste fragede, amintiri din vieţi trecute, isi amintesc perioada din pantecul mamei, sau, mai surprinzator, uneori perioada de dinainte de concepţie. In mod frecvent, ei povestesc despre interacţiunile lor cu "extraterestrii". Unii oameni îi numesc "Copiii Razei Albastre", "Seminţe de Stea" sau "Copiii Indigo", dar s-ar putea numi şi "Copiii Mileniului".

Asemenea copii excep­tionali trebuie detectaţi din timp si educaţi într-un mod ca societatea sa se poata bucura de inteligenţa lor. Astfel, inca din anii '50, în statele occidentale, mai intai in Anglia, s-a fondat societatea MENSA, o organizaţie care identifica si totodata pune in legatura oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligenta.

Lee Carrol si J an Tober ne explica ceva mai detaliat ce fel de copii sunt

desemnati ca find copii-indigo si cum îi putem recunoaste, printre care:

- Sentimentul propriei lor valori este un subiect important pentru ei. Le spun adesea parintilor lor foarte clar,,cine sunt".

- Au probleme cu autoritatea absolute (nu suporta autoritatea fara explicatii sau fara posibilitatea de a alege din mai multe variante).

- Sunt anumite lucruri pe care refuza sa le faca.

- Se simt frustrati cand sistemele sunt rationalizate si nu necesita o gandire creativa.

- Ei vad adesea căi prin care pot fi abordate altfel anumite probleme de acasa sau de la scoala, si din acest motiv sunt adesea priviti ca niste rebeli care nu acceptă disciplina.

- Se integreaza foarte greu din punct de vedere social. Daca in mediul in care traiesc nu mai sunt si altii care au aceeasi structura cu ei, atunci se pot ascunde in ei insişi, avand sentimentul ca nu sunt intelesi de nimeni. Scoala este privita de ei ca foarte dificila din punct de vedere social.

- Nu reactioneaza la actele de disciplinare in care se incearca sa li se creeze un sentiment de vinovatie (de genul: ,aşteapta tu, sa vezi ce patesti cand o sa vina tatal tau acasa si o sa vada ce ai facut!").

- Nu manifestă reţineri atunci când trebuie să spună clar de ce au nevoie.

Şi totuşi, ce este cu aceşti copii? Cum de se nasc de-o buna bucata de vreme, peste tot in lume, copii cu un intelect şi un suflet pe care nu reuşim sa le inţelegem? Omenirea şi planeta fac un salt evolutiv. Un salt pe care omenirea inca nu-l sesizeaza. Noua generaţie, cea a "copiilor indigo", vine in intampinarea noastra, sa ne inveţe ca de acum incolo trebuie sa comunicam mai ales la nivelul sufletului, mai puţin al raţiunii.

Iată două exemple.

· În 2002,la Conferinţa Internaţională din Sacramento, California cu tema „copiilor indigo” la care au participat toţi marii specialişti în domeniul parapsihologiei a participat şi Stuart Moore, un copil de 12 ani excepţional dotat şi care face parte din „familia” copiilor-indigo; se afla acolo in calitate de invitat, ca un exemplu de copil al viitorului. Stu era pentru toţi cu adevarat fascinant. El facea sa functioneze toate jucariile cu baterie - fara baterii, ştia cine era la telefon - inainte ca cineva sa raspunda, cine era la uşa - inainte ca cineva sa o deschida. Dar visul lui cel mai mare dupa cum singur a mărturisit la doar 4 ani..., era sa refaca lumea intr-una "lipsita de razboi, mizerie şi sarăcie". La 10 ani a fost acceptat sa frecventeze cursurile Facultaţii de Fizica din cadrul Universitatii Stanford. Insa evoluţia vieţii lui fulminante s-a intretăiat brusc şi nefiresc In primavara acestui an (2010), s-a inecat in ocean.

· În 2004, profesorul universitar Ghenadi Belimov, unul dintre savantii de la "Kosmo­poisk" a relatat pentru ziarul Pravda strania întalnire a cercetatorilor ruşi cu Boriska, băiatul neobişnuit.

lntr-o seara, pe cand discutau aprins despre expeienţele lor, un baieţel de 7 ani a apărut printre ei, captându-le intreaga atenţie. Timp de 3 ore şi jumatate, a povestit despre viaţa pe planeta Marte şi despre locuitorii ei. Era incredibil! Baieţelul spunea o poveste magnifică despre civilizaţia de pe Mar­te, despre oraşe megalitice, despre un taram numit Lemuria. Cel mai surprinzator era faptul ca baiatul avea niste cunoştinte extrem de vaste, deţinand o terminologie stiintifica departe de cea normala a unui copil de 7 ani.

Inainte de a implini vârsta de 3 ani, Boris a inceput sa vorbeasca despre Univers. "Putea sa numească toate planetele sistemului solar şi chiar sateliţii lor. Îmi vorbea despre numele şi numărul galaxiilor. Iniţial, m-am înspaimântat, crezând ca fiul meu nu este in toate minţile, dar m-am hotărât să verific daca toate aceste lucruri exista cu adevărat. Am luat nişte hărţii de astronomie şi am descoperit uluită ca afirmatiile lui Boris erau exacte, că baiatul meu ştia atât de multe din acest domeniu", a spus Nadejda Kiprianovici, mama lui Boris.

Boris era dispus sa primeasca toţi vizitatorii şi sa le povesteasca despre civilizaţiile extraterestre, despre existenţa lemurienilor, ( fiinte gigant care comunicau doar telepatic) şi despre schimbarile climaterice ale globului ce vor urma. "Populaţia marţiană încă traieşte, dar sub pământ. Ei respira gaz carbonic. Trăiesc pentru ca sunt fiiţfe ce deţin calităţi incredibile" îşi expunea Boris cunoştinţele. [Dovezi referitoare la posibila viaţa pe Marte putem gasi şi pe site-ul oficial al NASA. In 2005, doi oameni de stiinţă de la NASA, Carol Stoker si Larry Lemke, au facut declaraţii că deţin dovezi concludente că şi astăzi poate exista viaţa pe Marte, undeva ascunsa in peşteri. Înca de acum câţiva ani, NASA a descoperit ca metanul face parte din structura atmosferei de pe Marte].

Istorisirile lui Boris au atras atenţia mai multor oameni de ştiinţa, astfel că specialiştii de la Institutul de Magnetism si Unde radio al Academiei Ruse de Stiinţe au fotografiat aura baiatului, care s-a dovedit a fi neobişnuit de puternica. "Boris are spectrograma portocalie, ceea ce dovedeşte ca are un intelect puternic", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko. Potrivit profesorului Lugovenko, in zilele noastre este posibil sa se masoare puterile extrasenzoriale ale oamenilor, cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Copiii minune

Aceşti copii speciali sunt fiinţe de lumină, pentru ca raspândesc prin munca lor inspiraţie, credinţa in efortul lor creator, dorinţa de a face bine in lume si iubire.

Periodic, mai multe organizaţii internaţionale realizeaza topuri ale celor mai inteligenţi si talentaţi copii. Conform unei statistici aparute in 2009, in acest top figureaza si o micuţa reprezentanta a Romaniei: Cleo­patra Stratan. Ea ocupa locul 4.

Pe primul loc se afla coreeanul Kim Ung Yong, nascut in 1962. La varsta de 4 ani, a intrat la Universitate, iar la 15 ani avea deja doctoratul. Astazi este in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai inteligent om din lume, cu un IQ de aproximativ 210 puncte.

Pe locul doi este Gregory Smith, nascut in 1990. El calatoreşte in intreaga lume si promoveaza pacea si buna inţelegere intre tineri, astfel ca a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru Pace.

Pe locul trei il găsim pe Akrit Jaswal, nascut in India. Are un IQ de 146 de puncte si este considerat cel mai inteligent om din India, ţara cu o populatie de peste un miliard de locuitori.

Cleopatra Stratan ocupa locul 4 in acest top. Nascuta la Chisinau, in 2002, la varsta de 3 ani, Cleopatra deţinea recordul pentru cel mai tanar artist care a susţinut un concert live, timp de 2 ore, in faţa unei mari audienţe, cel mai bine platit artist de varsta ei, cea mai tanara interpretă care a primit un premiu MTV.

Aelita Andre, care la varsta de 2 ani a avut primul vernisaj într-o faimoasă galerie de artă din Australia, este pe locul 5.

Este imperativ pentru adulţi, în calitate de părinţi sau educatori, să-i ajute pe aceşti copii talentaţi să treacă în stadiul de maturitate, fara sa-şi piarda excepţionalele lor calitaţi, pentru ca omenirea să folosească calităţile lor de excepţie în evoluţia către o viaţă mai bună.

"Tot ceea ce este valoros intr-o societate umana depinde de oportunitatea acordata individulul de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra in largul său." (Albert Einstein)

1 Rupert Sheldrake, englez, (n. 28 06 1942) este biochimist M.A., Ph.D. a University of Cambridge şi Harvard University , parapsihologist şi specialist în fiziologia plantelor. El este cunoscut pentru faptul că a propus o explicaţie non-standard de morfogeneza şi pentru cercetările sale în parapsihologie. Cărţile sale şi lucrări provin de la teoria sa de rezonanţă morphică, şi acoperă subiecte cum ar fi dezvoltarea plantelor şi animalelor precum şi comportamentul, memoria, telepatia, percepţia şi cogniţia în general. Publicaţiile sale includ „O nouă ştiinţă de viaţă” (1981), „Şapte experimente care ar putea schimba lumea „(1995), „Câini care ştiu, atunci când proprietarii lor vin acasă” (1999), şi „Sentimentul de a fi privit” (2003).

Ideile lui Sheldrake au fost întâmpinate adesea cu o receptare ostilă din partea unor oameni de ştiinţă, incluzând acuzaţii că el este angajat în pseudoştiinţă.

Surse:

Jan van Helsing - Copiii mileniului III

Formula AS, nr 922 din iunie 2010 – articol de Nataşa Galche

Raportul Academiei Române - Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii: Mai săraci decât în ’89

Mai săraci decât în ’89

Iată mai jos o sinteză comentată de autorul articolului a unei lucrări academice despre starea naţiunii în 2010, deci obiectivă, fundamentată, credibilă şi mai ales “curăţată” de partizanat politic.

Oricum, Raportul publicat sub egida Academiei Române arată în mod obiectiv situaţia ţării, spre deosebire de demagogia deşănţată, iresponsabilă, mincinoasă, ipocrită şi cinică a celor ce s-au perindat la conducerea ţării de-a lungul celor 20 de ani de aşa zisă democraţie şi progress.

Raportul are marele merit de a evidenţia cauzele crizei profunde prin care trece România, respectiv consecinţele catastrofalei activităţi a clasei politice a ţării, îndeosebi în perioada “domniei” lui Traian Băsescu:

Nota bene: lucrarea a apărut înainte de victoria strălucită a actualei conduceri a României obţinută prin tăierea salariilor şi pensiilor!



Tăierea salariilor
şi a investiţiilor creatoare
de locuri de muncă ne adânceşte în criză,
spune Zamfir, directorul ICCV

În frontul larg al opoziţiei la măsurile de reducere drastică a salariilor şi a pensiilor se alătură şi o prestigioasă instituţie academică, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Este semnificativ de arătat că Institutul pentru calitatea vieţii a fost primul colectiv de cercetare format la 3 ianuarie 1990, răspunzând alături de democratizarea ţării unui ideal al Revoluţiei - creşterea bunăstării.

Institutul livrează prin acest Raport o serie de date care impun o concluzie severă: în multe domenii esenţiale pentru calitatea vieţii, schimbările din ultimii 20 de ani nu indică un progres faţă de 1989, ci, dimpotrivă, paşi periculoşi înapoi. Scăderea numărului de salariaţi de la 8 milioane în 1990 la circa 4,6 milioane în 2010, cu salariul minim garantat mai mic decât în 1989, dezagregarea sistemelor publice de sănătate şi educaţie sunt doar câteva dintre reperele acestui recul dramatic cu implicaţii pentru stabilitatea socială în ansamblu, dar şi pentru destinele individuale.

În perioada de criză acută pe care o traversează economia multor regiuni ale lumii s-a adus în discuţie rolul statului, al implicării sale în economie şi societate. Teoreticienii Dreptei, ai liberalismului anarhic vor să impună ideea că "statul este prea mare şi trebuie făcut mai mic".

Raportul Academiei Române spune că se porneşte de la o ipoteză care falsifică realitatea socială, iar "serviciile publice sunt etichetate negativ, ca fiind consumatoare inutile de resurse". Cu o pondere a veniturilor de 32,8% din PIB şi a cheltuielilor de 36,1% din PIB, România se plasează pe ultimul loc în Europa. Aceasta arată că România nu are un stat prea mare, ci este statul cel mai mic din Europa, la mare distanţă de statele europene. În România, sectorul public social este primul sacrificat, reacţia guvernării actuale fiind inversă, încercând să echilibreze bugetul prin tăieri masive de salarii şi pensii, bugetarii şi cei mai defavorizaţi cetăţeni suportând masiv costul crizei. În condiţiile fragilizării nesiguranţei sistemului de pensii, "considerat greşit ca o povară pentru societate, generaţia activă este îndreptăţită să se întrebe dacă viitorul său va fi asigurat. Este o problemă-cheie a moralului colectiv", subliniază Raportul. O concluzie alarmantă a acestei solide lucrări: "Din discursurile publice se prefigurează o opţiune care tradusă în activitatea practică se va dovedi catastrofală: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizării sociale şi un dispreţ faţă de largi segmente sociale în pragul sărăciei: excluşii din economie, pensionarii, copiii, bolnavii şi chiar bugetarii. După 20 de ani, România a ajuns la un număr mai mare de săraci şi la o inegalitate socială mai mare decât cea din 1989, având însă o povară suplimentară dată de datoriile externe şi costurile sociale care le însoţesc".

________________________________________



După 20 de ani, România are încă un număr mare de săraci şi o inegalitate socială mai mare decât cea din 1989, dar şi o povară suplimentară dată de datoriile externe şi costurile sociale care le însoţesc, se arată în raportul social "După 20 de ani: Opţiuni pentru România", realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române. Valoarea salariului mediu net s-a prăbuşit la 60% din valoarea sa iniţială în ambele perioade de regres economic: 1993-1994, 1997-2000. Astfel, dacă în 1989 salariul mediu net era de 1.061 de lei, în perioadele de criză a scăzut la 659 de lei (1993) şi 631 de lei (2000). De-abia în 2007 valoarea salariului mediu a depăşit valoarea pretranziţie, ajungând la 1.187 de lei. După o stagnare în 2009, 2010 vine cu scăderi salariale în sectorul de stat şi per ansamblu şi a celui mediu. Gradul de sărăcire al populaţiei se observă şi mai puternic în cazul pensionarilor, unde a crescut semnificativ ponderea pensiilor mici. Dacă în 1994, 4% din pensionari aveau venituri sub 65% din pensia medie la acel moment în valoare de 286 de lei, în 2008, proporţia pensionarilor săraci a ajuns la 21% la o pensie medie de 666 de lei. Dacă în 1992, 50% din pensionari aveau venituri peste 159% din pensia medie în valoare de 344 de lei, în 2008, doar 16% din ei se mai regăsesc în această situaţie, având pensii peste 1.000 de lei. În ultimii 20 de ani, salariaţii şi pensionarii au reprezentat împreună aproximativ 50% din populaţia României. În prezent, numărul salariaţilor a scăzut cu 60%, până la 4,6 milioane faţă de 8,1 milioane cât erau în 1989, iar pensionarii sunt cu 55% mai mulţi - 5,5 milioane în prezent faţă de 3,5 milioane în 1990.

Explozia numărului pensionarilor a avut loc în urma restructurării economiei. Circa două milioane de români s-au pensionat anticipat sau pe cazuri de boală. "Pensionarea anticipată a fost o politică socială de evitare a problemelor sociale generate de explozia previzibilă a şomajului. Cum pensionarea anticipată a fost posibilă numai în apropierea vârstei legale de pensionare, cei care nu puteau beneficia de această facilitate au recurs la pensionarea pe caz de boală: în prezent, unu din şase pensionari este pensionar motivând incapacitatea de muncă. Aşa se face că, deşi vârsta-limită de pensionare tinde să crească spre 65 ani, în realitate, în România anului 2009, vârsta medie de pensionare era de 54 de ani", se arată în raportul ICCV.

Majoritatea şomerilor au devenit persoane "neocupate" sau ocupate la limita pieţei formale a muncii, expuse veniturilor mici şi fluctuante. Circa jumătate dintre şomerii înregistraţi în prezent au depăşit perioada legală de suport social.

Locurile de muncă salariate au fost înlocuite şi de munca la negru, cu venituri mai mici şi fără acoperirea asigurărilor sociale sau medicale. Alocaţia pentru copii a reprezentat înainte de 1990 un instrument important de echilibrare financiară a familiilor cu copii, plasându-se la 10% din salariul mediu. Valoarea ei s-a redus cu mai mult de jumătate, de la 112 lei în 1989 la 42 de lei în 2009. Sărăcirea absolută nu i-a afectat unitar pe români.

Populaţia din mediul rural şi zona Nord Est au fost mai grav afectate. În 2000, anul cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai, în această zonă, una din două persoane se plasa în sărăcie. În mediul urban, sărăcia s-a dublat între 1995-2000 şi a scăzut de la 25,6% la 6,8% în 2006, ca efect al creşterii economice. Cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în rândul ţăranilor, al şomerilor şi al lucrătorilor pe cont propriu neagricoli.

Creşterea şomajului în 2009 prin disponibilizările din sectorul privat, urmate de scăderile salariale şi disponibilizările din cel public din 2010 aduc salariaţii în faţa riscului de sărăcire. Aceste procese se alătură tendinţei de creştere a ponderii celor cu salarii mici (sub 65% din salariul mediu de la 32% în 1998 la 45% în 2008) paralel cu menţinerea unui segment de 8%-9% salariaţi cu salarii peste dublul celui mediu. În afara căderii în sărăcie, un risc la fel de ridicat pentru clasa de mijloc este incapacitatea de a face faţă returnării împrumuturilor bancare contractate înainte de debutul crizei. Guvernul român anunţă măsuri de austeritate fără precedent în istoria românească recentă: scăderea fondului de salarii bugetare cu 25%, scăderea pensiilor cu 15%, ca şi reducerea sau anularea majorităţii formelor de suport social.

Este de aşteptat ca aceste măsuri să împingă brutal în sărăcie un segment larg al populaţiei. Pensionarii sunt în faţa unui risc ridicat de sărăcire: reducerea pensiilor cu 15%, ca şi perspectiva reducerii cheltuielilor publice din sistemul de sănătate vor creşte procentul săracilor absoluţi în rândul pensionarilor. Copiii vor fi loviţi prin scăderea veniturilor familiilor, dublată de scăderea suportului financiar pentru sistemul de asistenţă socială, dar şi pentru învăţământ şi sănătate. "Riscăm să facem faţă crizei financiare cu strategia ţăranului sărac şi mărginit: strânge cureaua şi speră că astfel va ieşi din sărăcie. Aşa nu a ieşit din sărăcie, ci a devenit şi mai sărac", spune Zamfir. "Toate guvernele au dus o politică greşită. Solidaritatea este un cuvânt folosit doar la nivel ideologic. Solidaritatea a fost distrusă sistematic în primul rând prin migraţia oamenilor politici în Parlament. Cei care îşi părăsesc partidul ar trebui să părăsească Parlamentul.

"Preşedintele statului nu trebuie să devină partizanul unui grup politic. Soluţia pentru ieşirea din situaţia actuală sunt alegerile anticipate sau un guvern de tehnocraţi care să asigure coerenţă politică şi spaţiu de reaşezare a conflictului politic", a mai spus Cătălin Zamfir.


Greşelile României

Privatizarea economiei a fost dublată de retragerea statului din economie cu consecinţe dramatice. Agricultura este dezorganizată şi are nevoie disperată de o politică agrară care să-i creeze condiţiile unei dezvoltări durabile. Industria s-a redus masiv printr-o fragmentare excesivă şi a devenit mai fragilă prin lipsa ei de coerenţă. Turismul nu se poate dezvolta prin iniţiative particulare dacă nu este susţinut de o infrastructură solidă de transport şi de un cadru legal şi administrativ suportiv. "Statul s-a retras din economie acolo unde era vital nevoie de el, dar s-a implicat distorsionant ca un partener corupător şi demotivator în zone gri, care au devenit veritabile găuri negre de scurgere a resurselor existente", se arată în raport.

"A doua eroare: am respins complet, ca perimat, conceptul de economie naţională. Am crezut că şansa noastră este să ne integrăm, fiecare actor pe cont propriu, în circuitul economic mondial. Integrarea confuză a economiei româneşti în economia mondială a dus în fapt la obţinerea unui loc marginal în acesta", precizează Cătălin Zamfir.

Majoritatea românilor, sub limita sărăciei

Cei 20 de ani de tranziţie nu au crescut gradul de bunăstare. Tipurile standard de familii monitorizate de ICCV de abia se apropie de standardul de viaţă din 1990. Cu excepţia ultimilor ani, veniturile principale ale familiilor standard se plasează sub pragul de sărăcie. Familiile de salariaţi cu doi copii: în perioada 1992-2005, două salarii medii şi două alocaţii plasau aceste familii în situaţia de sărăcie. După 2005, ele ies din sărăcie, dar nu ating încă nivelul pe care îl aveau în 1990. Familiile care se bazează pe două salarii minime s-au confruntat mereu cu o sărăcie severă, plasându-se chiar sub 50% din nivelul minim decent de viaţă. Dacă o familie se bazează doar pe venitul minim garantat, veniturile sale reprezintă doar circa 16% din veniturile necesare minimului decent de viaţă. Familia de pensionari standard (doi pensionari cu două pensii medii) s-a confruntat cu o sărăcie accentuată pe perioada 1991-2006. În anii 2007-2009, familia standard de pensionari cunoaşte o ieşire meritată din sărăcie. Reducerile anunţate în 2010 readuc această familie standard la nivelul anului 1990.




"Deşi a crescut considerabil după anul 2000, salariul minim nu a atins nici în prezent nivelul din 1989", spune profesorul Cătălin Zamfir, coordonatorul raportului şi directorul ICCV. Astfel, dacă în 1989 salariul minim era de 693 de lei, acesta a scăzut la un nivel minim de 197 de lei în anul 1999, adică doar un sfert din valoarea sa de la Revoluţie. Cu un nivel de 640 de lei în prezent, salariul minim este sub nivelul din 1989. Şi salariile s-au polarizat: aproape jumătate dintre români (46%) câştigă sub 65% din salariul mediu (700 de lei) faţă de doar 20% în 1989. Şi numărul celor cu venituri peste dublul salariului mediu (2.500 de lei) a crescut: 8% din salariaţi, faţă de numai 2% în 1989. Veniturile pensionarilor au fost cel mai dramatic afectate în ultimii 20 de ani. Dacă în 1989 pensia medie era de 492 de lei, valoarea acesteia s-a înjumătăţit în anii de restructurare economică, ajungând la un minim de 251 de lei în 1998. De abia în anul 2007 pensionarii au ajuns la aceleaşi venituri ca înainte de Revoluţie.


Sursa:

Vali Blanaru - articol din Jurnalul Naţional din 14/06/2010

UNA DIN PRINCIPALELE CAUZE CARE AU DETERMINAT ROMÂNIA SĂ AJUNGĂ ÎN PRAGUL COLAPSULUI.

Iată unele din sublinierile uneia din cauzele principale care au determinat ca România să ajungă azi în situaţie disperată.

Eu nu am ce pierde.

de Cristian Tudor POPESCU – 27 mai 2010

Dacă ar fi fost numai foamea, deşi învăţasem bine ce înseamnă să mănânci ceai cu ce ai, n-aş fi ieşit în stradă în decembrie '89. Dacă ar fi fost numai frigul, l-aş fi îndurat în continuare. În întuneric pot sta ore în şir. Ceea ce m-a scos din minţi a fost imaginea perpetuă a lui Ceauşescu vorbind pe ecranul televizorului alb-negru Temp 6 al maică-mii. De mult nu mai auzeam ce spune. Ascultam doar hârâitul vocii, ca pe un mârâit de animal.

La fel mi s-a întâmplat marţi noaptea cu Traian Băsescu. Minute în şir n-am perceput niciun cuvânt - nu-i vedeam decât rânjetul de deschidere al discursului şi nu-i auzeam decât vocea, ironică, cinică, ameninţătoare, inventând în fiecare clipă justificări pentru mizeria şi frica din ţară. M-am cuplat brusc când l-am auzit spunând: "Eu nu am ce să pierd". Acum sunt calm şi pot să analizez propoziţia asta, atunci, pe loc, cred că am înjurat înspăimântător. Deci, dl. preşedinte al tuturor românilor nu are ce pierde. Corect. E plantat la Cotroceni până în 2014. Progeniturii sale EBA nu i se va tăia 25% din fondul pentru cosmetice şi pantofi. Cealaltă e bine aranjată din "vânzări anterioare". Ceva îmi spune că Elena Udrea nu va ajunge să-şi câştige existenţa tricotând sau dând cu mopul. Şi atunci, ce să piardă dl. preşedinte? Că România ar putea ajunge un haos violent, în care să fie devastate magazine, bănci, administraţii financiare, în care oamenii să-şi dea în cap unii altora pentru o bucată de pâine, ce-l priveşte pe dl. Băsescu? (Aici, dl. preşedinte ar replica, probabil, numindu-mă din nou "propovăduitor al Apocalipsei", ca astă-toamnă înainte de vot, când zicea că România n-are treabă cu criza.) Ori acceptaţi să strângeţi cureaua până la leşin, ori, dacă nu, o să fie şi mai rău. Alegerea dumneavoastră.

Eu n-am ce pierde. Da?

Păi, atunci, de ce nu mai faceţi un referendum, dragostea dvs., ca ăla pentru împuţinarea parlamentarilor cu care aţi câştigat alegerile? De ce nu vă întoarceţi la popor ca să întrebaţi: Vreţi salarii cu 25% mai mici pentru bugetari? Vreţi pensii mai mici cu 15% pentru pensionari? Nu mai doriţi încă un rezultat de peste 80% care să cereţi a fi aplicat de îndată?
Vorbeşte dl. Băsescu de cancerul din buget. Că peste 60% din buget se duce pe salarii şi pensii. Alaltăieri aflase cifrele astea, de la servicii? Le-a spus românilor acum câteva luni că, dacă va fi ales preşedinte, va tăia pensiile şi salariile, că altă cale nu există? Păi, nu, d-sa repeta la nemurire că desfiinţarea unei camere a Parlamentului e cheia redresării României. Şi, ce-i drept, s-au găsit destui buimaci care să-l creadă.

Nu vorbeşte însă dl. Băsescu de cancerul din PDL. De camarila zâmbăreaţă şi prosperă, adunată ciorchine în jurul manikinului Boc, adusă şi menţinută la putere numai de dl. Băsescu, care a ajuns să o concureze la corupţie pe campioana PSD. Şi Videanu, şi Berceanu, şi Udrea ar surâde şi ar răspunde într-un glas, într-o remarcabilă unitate de viziune cu dl. preşedinte: "Nici noi n-avem ce pierde." Udrea vrea acum despărţirea politicii de afaceri pentru membrii PDL. Acum! După ani de zile în care s-au îmbuibat din banii statului. Acum, când trebuie prostiţi în mod solidar pensionarii, că se sacrifică şi miliardarii. Până ieri nu era nicio problemă la umflat contracte cu statul cu toptanul. Iar dl. Băsescu nu poate decât să spere că "nu vor fi aplicate standarde duble în procesul de restructurare", adică să fie jupuiţi amărâţii fără protecţie politică şi să huzurească în continuare amicii PDL.

Trebuie să înţelegem că nu mai (s.m.) merge cu minciuna", mai spune dl. preşedinte. Deci, până acum a mers. Oare de ce? Este exact tipul de frază pe care a rostit-o Ion Iliescu periodic, ani în şir, ca să dea impresia că muştruluieşte baronii PSD: "Aşa nu mai merge, tovarăşi". Şi ce se va întâmpla dacă "există o opoziţie insuportabilă, o presiune socială insuportabilă"? "Sigur că nimeni nu poate deveni duşmanul propriului popor. Şi nu avem decât să nu realizăm cele ce ne-am angajat". Deci, dl. preşedinte e gata să renunţe la tăierile de cheltuieli, să împingă România în mod conştient pe un drum şi mai rău, dar că guvernul Boc ar trebui să plece nici nu concepe. Ca să nu mai vorbim de propria-i demisie. Spre deosebire de sutele de mii de români cărora nu le va mai rămâne decât să se uite noaptea la televizor, dl. preşedinte nu va ajunge şomer, deşi d-sa anunţă că "am toată noaptea la dispoziţie".

Nu-mi mai rămâne să spun decât că nici eu nu am nimic de pierdut. Dacă n-o să mai am bani de benzină pentru Dacie, o să merg cu metroul sau pe jos. Dacă n-o să mai pot plăti ca să joc tenis, o să alerg prin parc. Dacă n-o să-mi mai pot cumpăra dvd-uri, o să mă duc, ca pe vremuri, la Cinematecă. Sunt gata să trăiesc din nou la nivelul de viaţă pe care îl aveam în 1989, nu mi-am pierdut antrenamentul. Cu o singură condiţie, aceeaşi care îmi intrase în cap şi pe atunci, când mă uitam la televizor.

O fereastra deschisa spre cer

Va propun o incursiune in spatiul universului vizibil [care reprezinta numai cca 5% din Univers], prilej pentru a compara realizările omenirii, la o scară familiară noua, celor de pe Pamant, cu măreţia, grandoarea şi dimensiunile corpurilor ceresti.
Acest material are la bază imaginile tulburătoare ale unor părţi din universul din care facem parte, pe care le putem admira datorită transmisiilor telescopului Hubble din care, o parte, le vedeţi mai jos precum şi dacă accesaţi linkul

http://www.youtube.com/results?search_query=hubble+video&aq=6

Imaginile captate de telescopul Hubble sunt uimitoare, superbe şi în acelaşi timp copleşitoare. Ele arată o infimă parte din realitatea materială a universului din care facem şi noi parte ca mici fărâme de particule însufleţite. Noi, cei ce trăim pe Terra, ne facem iluzii despre măreţia, perenitatea / trăinicia dar şi puterea şi valoarea acţiunilor noastre.

Privind aceste imagini şi făcând - cu ajutorul minţii - raporturile de spaţiu, de valoare, de putere, de energii cumulate, între „lumea” la scară cosmică şi lumea noastră pământeană, ar trebui să ne determine să ne dăm seama de adevărata noastră valoare şi ce reprezentăm noi, fiecare om, fiecare ţară şi neam, fiecare continent, întreaga noastră planeta în raport cu imensitatea universului şi a celui ce i-a creat regulile şi programul, a energiilor, puterii, valorilor sale.

Planetele din Sistemul Solar si raporturile de marime intre ele.

Vi se pare ca Pamantul este urias in comparatie cu Mercur sau cu Pluto? Ce ati zice atunci de faptul ca Soarele noastru este doar un punct pe langa stelele rosii supergigantice ascunse de praful solar in imensitatea galaxiei sau de faptul ca daca doar una dintre ele ar fi situata in centrul sistemului nostru solar ar avea o dimensiune suficient de mare pentru a inghiti toate planetele pana la Jupiter sau chiar Saturn?

Soarele

O raza solara este echivalentul a 690 000 de kilometri, iar o masa solara se traduce in 2 x 10³⁰ kilograme, Diametrul soarelui este de 1.392×10⁹ km şi reprezintă singur un procent de 99.8 % din masa sistemului solar. Este de 332 900 mai masiv decat Pamantul, suprafata solara este de 11 990 de ori mai mare decat cea a planetei noastre, volumul este echivalentul a 1 300 000 de pamanturi, in vreme ce masa sa este cat 332 946 de pamanturi.

Galaxia Calea Lactee.

Din lista de corpuri ceresti din galaxia Calea Lactee adusa la zi, steaua VV Cephei are un diametru solar mai mare de 1600 pana la 1 900 de ori fata de cel al astrului zilei. VV Cephei este un sistem stelar binar localizat in constelatia Cefeu, aflata la o distanta de aproximativ 3000 de ani-lumina de Pamant. Supergigantica rosie, are diametrul mai mare decat cel al Soarelui cu 1 600 pana la 1 900. VV Cephei B ca are aproximativ 100 de mase solare.

Iata deci care sunt raporturile privind marimile fizice dintre planeta Terra si unele din corpurile ceresti ce fac parte dintr-o galaxie medie – Calea Lactee - din miliardele de galaxii ce compun universul detectabil / vizibil.

Va propun sa faceti o sumara comparatie intre minusculele noastre kilograme, kilometri- ani lumină, wati, kilo-gigacalorii, ergi, jouli, km /sec şi altele asemenea inclusiv energiile ce am reusit sa le dezvoltam - inclusiv energia atomică-nucleară [dupa posibilitatile oferite de stiinta contemporana (de pigmei)], cu dimensiunile, forţele si energiile existente in universul detectabil exemplificate in acest material.

Va mai propun sa treceti (mental) in revista si „eforturile” deosebite pe care noi si „reprezentantii” nostri le facem sa supravietuim si sa ne „cataram” pe scara sociala, să fim printre primii dintre cei puternici, numai şi numai să acumulăm putere, forţă, notorietate, bogăţii în minuscula şi, de fapt efemera noastră lume.

Am in vedere „straduinta” popoarelor, natiilor, etniilor, religiilor/ bisericilor, cultelor, grupurilor financiare mondiale pentru obtinerea in folosul lor a puterii materiale si spirituale. Eforturi de mii de ani susţinute mai ales prin uciderea a sute de milioane de oameni de-a-lungul secolelor de „civilizatie umana” ca o consecinta a cruciadelor / luptelor / razboaielor / revolutiilor / impunerii asa ziselor ideologii pentru „suprematia civilizatiilor si a doctrinelor” pe aceasta planeta minuscula la dimensiuni interplanetare / cosmice, la nivel galactic.

Subsumarea acestor zbateri de mii de ani ale omenirii la pozita pe care omenirea o are in univers, ne-ar putea ajuta sa constatam cat de mici suntem: nu numai din punct de vedere al spatiului, al dimensiunilor ci, mai ales, din punct de vedere al aspiratiilor, moralităţii, scopurilor si tintelor pe care le avem in evolutia umanitatii si a ce am reusit sa facem in inscrierea civilizatiei umane pe/la scara cosmica.

Poate ajută aceasta mica incursiune fie ea şi numai dimensioanala sa intelegem mai bine cat de meschine si absolut nesemnificative sunt toate eforturilor de obtinerea puterii si incercarile de „cocotare” pe scara imaginara a „valorilor” de la aparitia umanităţii si pana in zilele noastre , aceste marunte zbateri pentru „a fi cei mai puternici”!

Aşi dori sa subliniez si faptul ca sursa adevaratei puteri nu vine din lucrurile materiale, ci din ceea ce mintea umana poate sa cunoasca, sa cuprinda, sa inteleaga din măreţia şi perfecţiunea naturii şi să aplice lecţiile primite: puterea umana isi are sursa in cunoastere.

Copleşitoarele sentimente ce m-au cuprins la vederea fenomenalelor imagini ale pământului văzut din spaţiu, ale sistemului solar, Căii Lactee, a altor constelaţii şi aglomerări de galaxii, de găuri negre m-au determinat să revin cu aceste comentarii privind raportul dintre omenire şi cosmos determinate de ceea ce vedem prin fereastra spre cer deschisă de telescopul Hubble.

ALTE CONSTELAŢII.

Red supergiant star

Galaxy 3c321 death star galaxy

The eagle nebula stellar

Orion nebula cave of glowing gas

Hubble deep field

Galactic centre full field

Hubble coveint

X X X

Mi se pare a fi foarte semnificativ faptul ca, umanitatea, dezvoltata pe o „miliardime de pixel de cer”, cu totul de ignorat la scara universala, stiind cat de nesimnificativi suntem in raport cu dimensiunile universului si ca suntem extrem de fragili fata de fortele / dimensiunile / standardele / cosmice, noi, oamenii, ne batem intre noi de cand existam pentru putere, dominatie, suprematie a raselor, doctrinelor, religiilor, pe un petec de spatiu ce reprezinta planeta PAMANT, considerandu-ne „buricul” universului!!!?? [Dupa cum evolueaza lucrurile, slaba nadejde sa ne redresam si sa apucam pe o cale care sa ne deschida perspectiva unui progres].

Ce ar putea spune alte civilizatii care ne-ar putea vedea? Presupun ca ar gandi: lasa-i in „sosul” lor de inconstienti sa se distruga; daca le-ar veni mintea la cap, vom vedea daca sunt in stare sa intre in randul entitatilor cat de cat rationale în aşa fel încât umanitatea sa fie abordabila.

În acest context are o izbitoare forţă de analiză-sinteză fraza cu care, un bun prieten şi coleg a formulat-o după ce a văzut setul de imagini din cosmos transmise de Hubble:

Se mai dă "mare"... cineva ?

Surse:

YouTube

www.descopera.ro

Ecouri la afirmaţiile lui St. Hawking privind civilizaţiile extraterestre

Publicarea în precedentul articol [ „St. Hawking şi extratereştrii”] a recentelor declaraţii ale lui Stephen Hawking referitoare la civilizaţiile extraterestre din universul cunoscut postate succint – dar şi parţial - pe acest blog, a provocat reacţii diverse. Opiniile exprimate le consider a fi interesante şi ca atare, în cele ce urmează, le prezint sintetic. Astfel:

• Domnul Adrian Alexandru a postat un comentariu prin care, în esenţă, nu este de acord cu afirmaţiile prof. dr. St. Hawking potrivit cărora extratereştrii (ET) sunt un pericol pentru pământeni şi că dânsul crede „ca mai degraba a fost impins de anumite cercuri ale puterii sa declare asa ceva”. Pentru susţinerea părerilor sale, D-l Adrian Alexandru face trimitere şi la un link al Galactic Channelings.com.

Respect opinia sa, însă nu subscriu la ideea că St. Hawking ar fi exponentul Organizatiei Illuminati.


• Un cu totul alt punct de vedere este cel al a unui distins şi riguros om de ştiinţă, profesor universitar şi doctor în fizică ( ce mi-a făcut onoarea de a accepta postarea pe acest blog al unor materiale) care are „ tot respectul si admiratia pentru fizicianul Hawking. Dar nu mai publica nimic stiintific de multi ani. A ajuns (ca si Chew - acela cu bootstrap-ul) tot la Discovery!”. Din această opinie am putut deduce că şi oamenii de ştiinţă celebrii prin contribuţia lor la evoluţia ştiinţei ( în acest caz fizica) pot avea, într-un moment al vieţii, devieri semnificative de la comportamentul şi rigurozitatea ştiinţifică, lansându-se în aserţiuni, idei şi teorii insuficient fundamentate. Opinia d-lui prof universitar este de respectat, cu atât mai mult cu cât este exprimată la adresa unuia din cei mai celebrii savanţi în viaţă, deci are o mare încărcătură de responsabilitate a unui om de ştiinţă.


• O persoană pasionată de informaţii ştiinţifice, dragă mie şi pentru luciditatea opiniilor şi comentariilor – dar şi pentru că are păreri apropiate celor ce le-am făcut cunoscute prin articolele postate pe blog - este de părere că „Eu nu as fi atat de categoric impotriva opiniei lui Hawking. In primul rand mi se pare o prostie sa spui ca face jocul Guvernului. Este parerea lui si nu trebuie sa fie marioneta nimanui. In al doilea rand nu trebuie sa judecam un contact cu ET ca pe o intalnire romantica.”


• Pe această temă, în ceea ce mă priveşte, vă prezint următoarele considerente:

Tot ce afirmă St.Hawking este de mare însemnătate pentru mine, deoarece aserţiunile emană de la un savant de notorietate, cu reputaţie, care a dat omenirii multă "ştiinţă" necontestată şi care a contribuit hotărâtor în sec XX şi XXI la evoluţia fizicii, a astrofizicii îndeosebi. Opiniile sale sunt un îndreptar preţios în aprecierea a ceea ce este posibil şi demn de a fi crezut şi ce nu poate fi luat în considerare ca neavând o bază ştiinţifică. Referitor la caracterul periculos al civilizaţiilor ET, poate să aibă dreptate, poate nu. Oricum, sunt multe şanse ca, dintre civilizaţiile avansate din univers, să fie şi din cele ostile pământenilor.

Ceea ce reţin din susţinerile lui făcute publice de-a-lungul timpului ( deci nu numai o dată!) este posibilitatea existenţei extratereştrilor în universul nostru.


În aceast spectru al discuţiilor, amintesc că In cadrul conferintei organizată cu ocazia aniversarii a 50 de ani de existenta NASA, profesorul Stephen Hawking a facut o declaratie care a trezit curiozitatea auditorilor. La intrebarea “Suntem singuri in spatiu?”, acesta a dat un raspuns rapid: “Probabil ca nu”.

Profesorul Hawking a declarat ca viata in univers este posibila. “Exista o posibilitate destul de mare sa gasim viata simpla pe alte planete, insa viata inteligenta este cu siguranta o raritate.”


Cele afirmate de St. Hawking îmi resuscită interesul şi ... pentru rememorarea unor argumente şi a dovezilor privind existenţa extratereştrilor ca şi a prezenţei lor pe Pământ. Dintre aceste argumente şi dovezi menţionez:

a. surse paraistorice cum sunt
- miturile;
- simbolurile;
- calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian şi mayas


b. mitologia greacă şi romană, legendele, miturile consemnate în scrierile anticilor

c. monumente de literatură, artă, geografie şi teologie

d. dovezi materiale; printre altele, sunt marile enigme ale civilizaţiei omenirii
cum sunt:

- piramidele;

- construcţiile uriaşe de tip „bază spaţială” din deşertul peruan;

- terasa de la Baalbek ( munţii Antiliban);

- desenele rupestre în care apar vehiculele spaţiale nepământene (Ellora – India), pe vase străvechi de bronz (provincia chineză Yuaman şi din San Salvador, în descrierile din Ramayana – India, în picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfântul Spiridon din Bucureşti şi Biserica Domnească din Târgovişte, în mânăstiri din Iugoslavia, în picturile din Catedrala Gotică din Cuenca (Spania), în tablouri ale pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul veneţian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub îndrumarea artistică a lui Rembrandt.; desenele rupestre din peşterile de la Tassili (Sahara) , din grota Altamira (Spania) a căror vechime este de 20,000 de ani;

- marile statui din Insula Paştelui;

- figurile colosale de la Cambridge (Anglia) dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero care nu se pot vedea plastic decât de la foarte mare înălţime;

- Coloana din Kutub aflată în curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4000 ani, făcută din piese de fier sudate desăvârşit . Până în prezent coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau ruginire, rămânând tot timpul inoxidabilă;

- Poarta Soarelui, monolitul de 9 tone şi înalt de 3 metri de lângă Tiahuanaco (Oraşul Morţilor) – lângă lacul Titicaca - din Peru;

- Drumurile incaşe de pe platoul peruvian Nazga din Peru situat pe un înalt pisc andin, care nu duc nicăieri, sfârşindu-se toate, brusc, pe buza prăpastiei.


Mai adaug la aceste argumente şi apariţia spontană a civilizaţiilor sumeriană şi egipteană, „civilizaţii fără copilărie” cu un nivel istoric superior; Civilizaţia / cultura Masma civilizaţie /cultură de tip atlant. Există vechi legende mexicane care vorbesc de civilizaţia hyperboreenilor Se vorbeşte şi de lemurieni care trăiau într-un continent situat în Oceanul indian, precum şi de existenţa unei civilizaţii străvechi antarctice.

În ceea ce priveşte fenomenul Obiectelor Zburătoare Neidentificate (OZN), care s-ar putea constitui ca argument al vizitelor efectuate de ET pe Terra, nu sunt fan al acestor OZN-uri, cu atât mai puţin al declaraţiilor făcute de „martorii oculari”.

Apreciez că poziţia lui St.Hawking despre ET face un pic mai credibile şi susţinerile atât ale lui Sitkin în cartea sa "A 12 planetă" cât şi ale lui Renato Zamfir în cartea „Ipoteza paleoastronautică-Terra incognita” în sensul că ar fi existat intervenţii ale extratereştrilor în evoluţia umanităţii.

În susţinerea ipotezei că ET au fost pe Pământ şi că ei au transmis oamenilor din acele timpuri multe din cunoştiinţele lor ( mult superioare chiar unor cunoştinţe ale ştiinţei contemporane), menţionez că:

- Sitkin arată că în tăbliţele de scris sumeriene există relatări privind sistemul nostru solar, modul cum acesta s-a format şi a evoluat precum şi despre evoluţia omului pe pământ. „Harta stelelor VA/243” de la muzeul Pergamon din Berlin reprezintă sistemul nostru solar aşa cum este cunoscut astăzi (deci inclusiv cu planetele Uranus, Neptun şi Pluto) şi a fost reprezentată la scară pe cilindrii de argilă de către astronomii din antichitate.

- O tăbliţă sumeriană aflată în Muzeul oraşului Berlin (VAT.7847) începe lista zodiacală cu zodia Leului – ceea ce duce înapoi editarea calendarului în jurul anului 10.000 î. Ch. ceea ce demonstrează că cel puţin un calendar sumerian a fost întocmit pornind de la poziţia astrelor din jurul anului 11.000 î. Ch. – când omul de abia începuse să are pământul ! deci sumerienii cunoşteau procesul de p r e c e s i e respectiv aveau cunoştinţe despre Marele An care are 25.920 de ani tereştri.

- Pe un sigiliu acodian din mileniul III î. Ch. este reprezentarea sistemului nostru solar cu 12 planete, deci inclusiv cu planetele pe care ştiinţa umană le-a descoperit în sec XVIII – XIX d. Ch., cu Luna ca planetă, dar şi cu planeta lui Marduk de pe care au venit nifilimii pe Pământ. Este evident că sumerienii nu aveau cum să cunoască singuri aceste adevăruri, după cum este sigur că multe din aceste cunoştinţe le erau inutile dar erau vitale pentru nefilimi care călătoreau între astre – erau astronauţi!

Desigur că, dacă interesează acest subiect, se pot dezvolta argumente în sprijinul ipotezelor al cărui susţinător sunt, cu eventuale trimiteri la materiale anterior postate sau lucrări / cărţi scrise de autori reputaţi dar şi argumente împotrivă. Deasemeni despre argumentele pro şi contra OZN-urilor. M-ar bucura dacă dintre cei ce îmi fac onoarea să citească articolele de pe blog, ar fi amatori să contribuie la aceastp dezbatere prin articole sau comentarii.


Sorin 302