OMUL - una din entităţile integrate ale universului II R E Z E R V E ale organismului uman (fizic şi energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor. II. GENE UMANE CE TEMPORIZEAZĂ EVOLUŢIA OMULUI FUNCŢII ALE ADN-ULUI UMAN DEMONSTRATE EMPIRIC DAR NEELUCIDATE.

Textele cu litere albastre reprezintă părerile mele reieşite din lectura unor cărţi de ştiinţă popularizată.

În organismul uman există  substanţe care inhibă:

- sporirea numărului de neuroni;

- folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului uman.

• O descoperire referitoare la un mod nou cum ADN-ul uman se comportă şi influenţează evoluţia omului a fost realizată de cercetătorii britanici de la Univesitatea din Bath, Marea Britanie in anul 2007. Aceştia afirmă că propriile „setări” ale codului său genetic îl împiedică pe homo sapiens sapiens să fie mai mult decât homo sapiens sapiens!

Datorită unor secvenţe din codul nostru genetic, unele proteine care intră în alcătuirea „tiparelor” celulelor nu sunt la „parametrii calitativi optimi” permişi de structura globală a ADN-ului uman.

 

Într-un articol apărut în prestigioasa revistă Nature, concluziile echipei conduse de Laurence Hurst pun în evidenţă faptul că ADN-ul uman, în mod intenţionat, nu produce cele mai bune proteine posibile.

(Materialul privind această temă a fost postat pe blog).

            

•  Există încă o descoperire ştiinţifică importantă (experimentul Poporin) referitoare la ADN-ul uman. Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.

   S-a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să se afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine "vid" (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.

   În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

    Substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor ceea ce arată că suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

·                        

•                                ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

S-au testat efectele sentimentelor  asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.

S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.

Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică.

Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.

Sursa : http://www.financiarul.ro/2011/11/19/3-descoperiri-ale-fizicii-cuantice-cu-impact-major-asupra-vietii-noastre/

Referitor la genele umane ce temporizează evoluţia omului şi la funcţiile inexplicabile ale ADN-ului uman iată mai jos, comentariile şi „speculaţiile” mele, ale unui amator în domeniu, dar interesat de rolul şi locul omului în univers.

 

Pornesc de la întrebări fireşti, cum ar fi:

·         De ce acest paradox al existenţei unor inhibitori ai capabilităţilor organismului uman deja creiat şi existent în stare latentă?

·         De ce să existe inhibitori, de ce sunt necesari şi până când funcţionează ei?

·         De ce există aceste „capcane” în derularea vieţii oamenilor şi cui folosesc toate aceste complexe sisteme de generare/blocare a capacităţilor umane –fizice şi mai ales psiho-spirituale?

·         Ce semnificaţie poate avea complicatul sistem de întreţinere/ derulare a vieţii, printre care funcţionează mulţi generatori/inhibitori de energie şi forţă?

·         Toate aceste extrem de sofisticate sisteme - cu rezerve incomensurabile -sunt urmare evoluţiei fireşti a speciei umane sau fac parte dintr-un complex de reguli încă necunoscute? Sau, poate, au fost „implantate” de-a-lungul istoriei umane, din cine ştie ce considerente?

·         Avem de a face cu planuri bine puse la punct determinate de scopuri încă necunoscute, nedescoperite?

·         De ce omul are calităţi şi resurse extrem de mari, neştiute şi care nu sunt puse în valoare?

·         Toate aceste capabilităţi descoperite în ultimul timp n-ar putea fi „reminiscenţe” ale unei civilizaţii umane distruse?

Am mai susţinut în alte materiale şi cu alte ocazii anterioare că este posibil şi probabil ca „dotările”, potenţialul omului, sunt cu mult superioare posibilităţilor pe care le are în prezent. Realizările tehnice din ultimul timp au confirmat pe deplin această teză. Menţionez aici numai teoria că cca 90% din capacitatea creierului se consideră (în stadiul actual al cunoştiinţelor) că nu s-a descoperit cum este folosit, deci, practic, creierul este o enigmă, dar şi acţiunile încă inexplicabile [CHIAR ŞI DE LA DISTANŢĂ !!] ale ADN-ului uman asupra mediului înconjurător.

Iată, acum aflăm că fiinţa umană este in ipostaza că, prin program de a i se refuza – prin aceste gene inhibatoare – să fie dotată cu calităţi mai mari decât le are dar şi că are „în dotare” substanţe [energii, de fapt] de o forţă incomensurabilă şi nefolosibile. De ce?

Descoperirile recente care pun în evidenţă aportul substanţial în evoluţia vieţii a tot mai numeroase particule, gene, acizi, enzime, cromozomi, celule suşă, neuroblaşti (câte s-au descoperit până acum, dar câte pot fi în realitate!), care reglează existenţa umană arată complexitatea şi multitudinea condiţiilor de îndeplinit necesare desfăşurării vieţii.

Dar pentru a trăi şi pentru a perpetua specia este necesar un mecanism relativ simplu.

Şi totuşi s-a demonstrat că există o organizare extrem de minuţioasă şi precisă pentru crearea şi menţinerea în stare de funcţionare a corpului –fizic şi energetic – care este mult peste standardele necesare menţinerii şi perpetuării speciei umane.

Surplusul evident de dotare şi organizare ale vieţii omului ne poate determina să gândim că funcţiile potenţiale ale sale sunt mult mai multe şi calitativ superioare activităţilor fizice, cerebrale şi energetice pe care le facem în prezent. Sistemul complex care în realitate există dar nu-l cunoaştem decât într-o infimă proporţie– şi se descoperă o tot mai mare întindere/extindere a sa – probabil să fie necesar pentru un alt stadiu al vieţii care să se desfăşoare în alte condiţii decît cele actuale.

Procesul de inhibare a producerii proteinelor de calitate mai bună recent descoperit, se adaugă la celelalte constatări care fac posibile afirmaţii ca cele de mai sus.

O asemenea realitate mă determină să fiu de acord / să susţin / să apreciez supoziţia că în prezent omul nu a ajuns încă la un stadiu de dezvoltare suficientă care să declanşeze şi să acţioneze toate resorturile / posibilităţile ce există în fiinţa umană. N-am ajuns la stadiul de dezvoltare prevăzut în „program” pentru ca proteinele să ajungă la valoarea lor maximă ceea ce va elibera din capabilităţile existente în stare latentă în corpul nostru (fizic şi energetic).

Cu alte cuvinte, când „ansamblul corpului uman” va ajunge în stadiul cerut / stabilit / prescris / necesar şi prevăzut de regulile ce guvernează viaţa în Univers (sau Multivers!?), atunci aceşti inhibatori proteici (sau ai neuronilor) vor primi „comanda stop”, vor dispare şi astfel omul „de atunci” va putea să evolueze către un stadiu superior de dezvoltare.

O asemenea ipoteză se înscrie în teoria mai cuprinzătoare a existenţei unei comuniuni de entităţi în care fiinţa umană şi-ar avea locul după o creştere marcantă, apreciabilă a capacităţilor umane, fizice dar mai ales spirituale şi energetice.

Va fi activă în acest proiect atunci când va avea capacităţi adecvate. 

 

De ce să nu visăm frumos?

De ce să nu gândim că ar putea fi posibil ca fiinţa umană, prin depăşirea actualei condiţii de dependenţă materială, să poată trece într-o altă dimensiune, alt plan existenţial (de exemplu în care realitatea actuală bazată pe continuum-ul spaţiu-timp să nu existe)?!

Pentru mine destul de limpede este faptul că fiinţa umană:

- are mult mai multe capabilităţi decît cele practicate;

- are potenţial predeterminat şi că, pe măsura stabilirii condiţiilor necesare, trebuie să-şi pună în valoare posibilităţile latente;

Există posibilitatea ca omul să aibă un program de evoluţie care prevede potenţializarea capacităţilor din dotare pe măsura îndeplinirii unor condiţii stabilite inclusiv de intrerreacţiile dintre substanţă, energie şi informaţie.

Recentele descoperiri privind ADN-ul uman arătate mai sus, alături de alte mari descoperiri ştiinţifice în biologie, fiziologie, medicină, chimie, fizică, alte domenii ştiinţifice de „graniţă”:

1. Îmi dă prilejul să- mi reamintesc ceea ce susţin de ceva timp şi anume că omul:

- face parte dintr-un mai mare ansamblu de entităţi,

- se situiază pe o treaptă inferioară atât a dezvoltării sale cât şi în relaţie / în comparaţie cu alte posibile entităţi din Univers sau Multivers;

- are mari rezerve şi posibilităţi să evolueze spre niveluri sau dimensiuni mai înalte / mai perfecţionate / superioare / complexe care să-i dea posibilitatea să stabilească relaţii cu alte entităţi compatibile cu rasa umană.

2. Mă determină să reiterez părerea că:

- viaţa, fiinţele, inclusiv omul, au apărut ca urmare intercondiţionării dintre substanţă – energie – informaţie;

- există posibilitatea ca fiinţa umană să evolueze pe baza unui plan / program antestabilit şi care funcţionează pe măsura şi în cadrul relaţiilor stabilite între elementele faimoasei triplete menţionată mai sus.

Toate acestea numai dacă omenirea, ca urmare dezvoltării tehnice şi nedezvoltării psiho-spirituale, nu se autodistruge!

Urmează încă o parte ce se referă la energia gândurilor

Surse - Bibliografie:

Stiinta Azi.ro

www.stiinta.info

Holismul si Intelligent Design

Prof.dr. D-tru C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia

Jan va Helsing - cartea Copiii mileniului III

Revista Nature

Wikipedia

Descoperă.ro

Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O.

Eugen Celan - Telepatia

What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.

  Sorin302