Am avut
privilegiul să am mai multe dialoguri-dezbatere cu Dragoş pe tema evolutiei omului,
spiritualitatii, locul omului in univers, religie.
Repostarea pe blogul ORIZONTURI a unui articol
aparut in octombrie 2007 pe blogul SORINACH - Yahoo! şi reamintirea dialogului pe tema unui alt
aricol postat pe acest blog, se constituie într-un prinos de recunoştinţă şi amiciţie
pentru Dragoş care, nu de mult, a plecat
de lângă noi, colegii şi prietenii de o viaţă.
Prin acest remember doresc să aduc în memoria celor
ce l-au cunoscut şi apreciat şi alte valenţe ale personalităţii sale în afară
de acelea cunoscute de om onest, intelectual rafinat, bun prieten şi coleg.
Pentru preocupările împărtăşite cu mine, îi
mulţumesc, încă o dată.
O P I N I I 2 - Article du 22
octobre 2007
Redau mai jos
corespondenta – dialog avuta cu bunul meu prieten si coleg Dragos Botezat pe
tema evolutiei omului, spiritualitatii, locul omului in univers, religie.
Corespondenta
are ceva inedit, punctele de vedere fiind inscrise dupa fiecare idee/paragraf.
* * *
“adevarul este o
fiica (legitima sau nu) a unei anumite perioade de timp…”(din corespodenta lui
Dragos Botezat ).
Draga Sorin,
Am deschis in
sfarsit fisierul cu observatiile tale la cele doua articole. Gasesc parerile
tale foarte logice si pertinente. Imi voi permite sa adaug unele obiectii, in
care voi incerca sa exprim punctul meu de vedere. Scuza, te rog, tonul polemic.
D.B.
Sorin Achimescu - SA
I. Unele considerente pe marginea a două articole
Recent am citit două materiale apărute pe site-ul
revistei asociaţiei Germano-Române. Ele se referă la noul curent Intelligent
Design (ID) – neo-creaţionist – care aduce elemente noi în discuţia / disputa
dintre darwinişti şi creaţionişti. Aceste articole sunt două argumente pentru
susţinerea părerilor deja cristalizate, care dădeau „putere” argumentelor
existente care să susţină teza mea de bază:
* că umanitatea face parte dintr-un complex al
viului/vieţii din Univers (U) sau Multivers (MU),
* că ne situăm într-un etaj inferior din evoluţia
entităţilor inteligente cosmice şi
* că, deci, viaţa pe Pământ este unul din
episoadele necesare trecerii la etapele superioare de evoluţie a entităţilor
cosmice din care facem şi noi parte.
Dragos Botezat - DB
Fara suparare, dar
termenii folositi de tine trezesc banuiala unui continut cam aventuros; totul
miroase a metempsihoza. Nu pot totusi sa mor, in speranta de a ma renaste ca
limbric sau eventual microb. Ce argumente pot fi aduse in sprijinul acestei
ipoteze, afara de fanteziile unor autori de science fiction. Ca „dovezi” avem
doar hartie mazgalita (Biblia, Talmudul etc.) – dar hartia este foarte
rabdatoare... Sunt de acord cu posibilitatea foarte probabila a vietii in U [univers-n.a.]sau MU [multivers- n,a,], dar unde ne aduce aceasta?
Cum a ajuns acolo, este problema! Odata cu raspunsul la aceasta intrebare se
explica in mod automat si „evolutia la etapele superioare (unde este sus si jos
in univers – U sau MU – pozitia inferioara sau superioara ?).
SA
a) Materialul scris de d-na Antonia Iliescu din
Belgia şi intitulat „Limba omenească” sintetizează evoluţia acestui curent, din
care am reţinut că Intelligent Design este un nou curent creat şi desvoltat de
tot mai mulţi oameni de ştiinţă, cercetători din diverse domenii de activitate
care susţin că evoluţia materiei vii, deci şi a speciei umane, are la bază un
program evolutiv inteligent.
Bineînţeles că această teorie are rădăcini în
fizica cuantică; reprezintă o profundă deschidere spre spiritualitate.
DB
Exista tendinta de a
se incerca umplerea „golurilor” existente intr-o anumita perioada istorica in
cercetarea stiintifica, prin notiunea de „Dumnezeu”. Eu (si alti filozofi ?!)
vedem in aceasta numai o tentativa (nereusita) de creare de alibii.
SA
Una din întrebările pe care o consider perenă şi
deci căreia nu i s-a dat un răspuns cât de cât mulţumitor ar fi „care este
scopul nostru pe pământ, care este ţelul suprem al existenţei oamenilor în
acest Univers?”
DB
Pentru ce sa existe
neaparat un scop al existentei noastre pe pamant, ca „tel suprem” pentru oameni
(si nu pentru purici)? Oare numai in scopul confirmarii teoriei teologice, care
sustine ca, daca Dumnezeu nu ar fi vrut ca oamenii sa se scarpine, nu ar fi
creat plosnitele... Eu unul, voi progresul cu orice pret (I. L. Caragiale).
SA
Cei ce au lansat, definesc şi susţin această
teorie, idee, concept a ID oferă, printre altele, o variantă de răspuns privind
scopul existenţei vieţii inclusiv al umanităţii.
Materialul mi se pare a fi deosebit de marcant /
important pentru că în el se prezintă susţinerea pe baze ştiinţifice a
existenţei în lumea vie, [în afară de zestrea cunoscută, a prezenţei codurilor
speciei, reproducerii, supravieţuirii în genomul uman, în ADN-ul fiecăruia din
noi] - şi a programului după care este alcătuită dar şi după care evoluează
materia vie; deci şi oamenii. Acest program conţine şi sensul vieţii, acela de
a se perfecţiona creierul uman pentru apariţia inteligenţei şi conştiinţei,
până la conştientizarea acestora şi realizarea unei conştiinţe umane colective,
ca apogeu al evoluţiei.
DB
Mi se pare extrem de
riscanta afirmatia, ca „scopul existentei/umanitatii” ar fi – chiar si numai in
varianta – un raspuns la problema acestui „scop”. Regret, dar pentru mine nu
exista un scop. . .
SA
Materialul este consecutiv unei discuţii anterioare
referitoare la gânduri, la spiritualitate, la ce este mai bun în om: latura
spirituală, sufletească, existenţa conştiinţei, a celorlalte caracteristici
morale şi sufleteşti. Şi de ce există acestea, la mulţi în stare latentă şi nu
le valorificăm.
Aceste idei ultra-sintetizate în material fac parte
dintr-un „calup” mai mare de teze, idei, concepte referitoare la: bioenergie şi
biocomunicaţii şi gândirea ca element de biocomunicaţii, corpul energetic şi
corpul fizic, locul civilizaţiei umane într-un ansamblu universal (sau
multiunivers) coerent, legătura dintre om şi lumea cosmică-astrală-eterică,
viitorul evoluţiei umane. Aceste concepte sunt dezvoltate de mine în materiale
anterioare.
Într-un anumit fel întregeşte sfera preocupărilor
privind spiritul uman şi umple un gol în susţinerea faptului că oamenii fac
parte dintr-un lanţ extrem de vast şi extrem de bine pus la punct, al vieţii în
Univers (Multivers) care se situează pe multiple planuri şi variate niveluri de
evoluţie.
DB
Este cea mai simpla
si convenabila metoda de a umple golurile actuale din stiinta si cunoastere
prin „Dumnezeu”, „destin” sau chiar si eventuale „fiinte” din „Multivers”. Se
obtine cel mult o amanare a rezolvarii ecuatiei, cu necunoscutele momentane
SA
Pentru mine este o mare satisfacţie să ştiu că se
fundamentează din ce în ce mai mult aceste idei şi că se fac paşi concreţi în
determinarea evoluţiei umanităţii către o lume mai complexă şi, oricum, mult
superioară civilizaţiei actuale.
DB
Imi vine in minte
stravechea anecdota:
- Kohn: Rabinul
nostru este atat de intelept si de cuvios, incat Dumnezeu coboara in fiecare
sambata pe pamant, vine la el in cabinet si stau indelung de vorba..
- Smilovici: Si tu
poti sa crezi una ca asta?
- Kohn: Dar mi-a
spus-o chiar rabinul in persoana!
- Smilovici: Si tu
crezi asta?
- Kohn: Asculta,
Smilovici, doar n-ai sa-mi spui ca in fiecare sambata vine Dumnezeu in
persoana, sa stea de vorba cu un mincinos!
SA
b) Celălalt articol se referă la argumente şi
demonstraţii de înaltă tehnicitate referitoare la disputa dintre darwinişti şi
neo-creaţionişti. Articolul în cauză nu m-a impresionat în mod deosebit pentru
că el pune în evidenţă, cred eu, argumente valabile în favoarea darwiniştilor.
Sunt redate demonstraţii şi experienţe din chimie, biologie, medicină, pe care
cred că nu le contestă nimeni.
Ele însă nu mă interesează pentru că se referă la
evoluţia „pas cu pas”, normală, cred eu, într-o evoluţie a speciilor realizată
după „hazard”, „la întâmplare”, ca urmare unor selecţii efectuate întâmplător,
în funcţie „numai” de condiţiile de mediu din acel moment.
DB
De ce te jenezi sa
accepti aceasta ipoteza, care mie mi se pare fascinanta tocmai prin
plauzibilitatea ei? O gasesti prea „vulgara” ?
SA
II. Consolidarea considerentelor şi convingerilor
personale.
Eu văd problema vieţii şi deci şi existenţa şi
evoluţia oamenilor în strânsă şi directă legătură, ca o consecinţă a
interacţiunilor dintre substanţă, energie şi informaţie.
Cred că are dreptate d-na Antonia Iliescu în ce
afirmă referitor la posibila compatibilitate şi complementaritate între ID şi
darwinism: ID dă o viziune „macro” asupra evoluţiei vieţii, a speciilor iar
Darwinismul explică cum se petrec lucrurile secvenţial, pe etape, la o scară
„micro”.
Nu împărtăşesc ce se spune despre ID că ar
repezenta versiunea modernizată şi ştiinţifică a viziunii religioase, biblice,
divine a apariţiei şi evoluţiei vieţii/viului inclusiv ale omului.
Nu pentru că nu ar fi aşa. Este posibil – dar
improbabil - să fie aşa.
În ignoranţa mea (determinată atât de mari lacune
în documentare cât şi de capacitatea foarte redusă de a putea judeca, înţelege
şi aprecia fenomenele), eu reţin numai acele părţi din teoria ID care-mi confirmă
ideile. Reţin deci numai informaţiile care-mi copletează părerea ce o am şi
anume că OMUL este cel mai reprezentativ, mai bine organizat şi mai complex
exponent cunoscut al vieţii şi a fost astfel „dotat” încât să poată face parte
dintr-o mare familie de fiinţe/entităţi inteligente. Faţă de aceasta, am în
vedere următoarele considerente:
° viul, viaţa, omul sunt fenomene apărute ca urmare
întrunirii unor condiţii date de interacţiunea dintre substanţă, energie şi
informaţii.
° evoluţia vieţii/omului urmează nişte reguli
imprimate în structurile celulei, în genom, în ADN ce sunt formate şi aplicate
prin cumulări succesive de la generaţie la generaţie şi mereu adaptate la
mediu.
° pe pământ viaţa/omul se constituie ca una din
„haltele”, „episoadele”, „etapele”, (obligatorii sau nu) dar – din alt punct de
vedere – are şi una din „formele”, înfăţişările” „suportului fizic” (deasemeni
obligatorii sau nu) ce le poate avea fiinţa universală.
° supotul fizic/forma fizic(ă) sub care se prezintă
viaţa/omul pe pământ este cea adecvată condiţiilor Terrei. Pot exista / sunt şi
alte forme de viaţă în Univers (U) sau Multivers (MU), superior organizate şi
cu scopuri necunoscute.
° imposibil să nu fie viaţă în alte lumi ale U sa
MU, să nu existe fiinţe, posibil / probabil aflate în diverse faze ale
evoluţiei [unele mult superioare umanităţii], compatibile şi cu/fără
posibilităţi de intercomunicare, interconectare cu celelalte lumi/civilizaţii
de entităţi/fiinţe cosmice, energetice
DB
Scuza-ma, dar gasesc
argumentarea ta putin cam egoista (ma feresc sa spun: egocentrista!). De ce iti
culegi numai stafidele din cozonac, acele idei care iti convin si iti „confirma
parerea ce o am” , dupa metoda : Daca nu are poporul paine, de ce nu mananca
cozonac? (Marie-Antoinette).
SA
Nu ştiu care este scopul fundamental al trăirii
noastre.
ID îmi oferă o variantă de răspuns la întrebarea
fundamentală care este scopul vieţii omului pe pământ. Motivarea
existenţei noastre, a oamenilor, pe Terra este acela înscris în ADN, de
atingerea perfecţiunii către realizarea unei inteligenţe, unei morale şi unei
conştiinţe comune, care să ne permită trecerea la un stadiu superior organizat de existenţă energetică,
spirituală, eterică ceea ce ne va permite să ne încadrăm în sistemul vieţii
Universului (Multiversului).
Nu împărtăşesc deloc tezele religioase, teologice
şi motivarea acestora referitoare la ce rost avem noi pe pământ de-a-dreptul
puerilă: creşteţi şi vă înmulţiţi; sunteţi după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu(!?); împărăţia cerurilor după moarte şi altele asemenea care , cred
eu, sunt palavrăgeli şi dogme pentru ca aristocraţia religioasă să-şi menţină
dominaţia.
De ce există viaţă pe Pământ? De ce există şi cum
evoluează omenirea? Către ce şi către unde se îndreaptă umanitatea? Iată întrebări
fundamentale cărora ştiinţa începe să încerce să dea răspunsuri. Din tot ce am
citit şi am reţinut, am constatat minuţiozitatea cu care Natura sau Creatorul
sau Regulile De Bază ( cum vreţi să-i spuneţi) a (au) creiat un sistem ultra
perfecţionat pentru ca OMUL să aibe tot ce-i trebuie ca să trăiască, să-şi
perpetueze speţa, să reziste şi să domine solicitările mediului potrivnic,
ostil de multe ori.
Fără nici un dubiu, apariţia şi evoluţia vieţii
rămâne o enigmă a Universului.
Dar viaţa există, aşa cum există şi iubirea şi ura
şi conştiinţa pentru a căror naştere, existenţă şi intensitate nu s-au găsit
încă explicaţii unanim acceptate. Pentru sceptici şi agnostici, dacă nu există
dovezi stabilite ştiinţific, nici n-ar trebui să le luăm în considerare şi să
ne facem că nu există. Este posibil oare aşa ceva? În aceeaşi ordine de idei,
dacă nu s-a putut stabili”negru pe alb” că nu există viaţă în afară de Terra,
nu merită nici măcar să discutăm serios despre existenţa vieţii dincolo de
pământ.
DB
Pentru Dumnezeu, dar
nu contesta nimeni ca este posibil sa existe ceeace numim noi „viata” si pe
alte meleaguri in univers. Pentru ce exista viata? Pentru mine, pur si simplu
din intamplare, fara scop sau intentie.
SA
Dar de ce am cantona viaţa numai în extrem de
redusele posibilităţi ce există pe Pământ şi nu am putea fi de acord – măcar ca
posibilităţi dacă nu şi ca probabilităţi – că fiinţe pot exista şi în altă
parte, în alte lumi pe care, cândva, să le putem contacta şi cu care să
intercomunicăm.
Noiemb 2006 – febr 2007
La acestea adaug fragmente din corespondeţa avută cu Dragoş
referitoare la articolul „Evanghelia după Iuda”
În continuare prezint părerile activului
meu coleg şi prieten, prof. Dipl. Ing. Dragoş Botezat.
La
unele din afirmaţiile sale am continuat “dialogul” în scris, postând unele
considerente imediat după ideile expuse de el.
Dragoş Botezat - DB
Gasesc materialul tau „Evanghelia dupa Iuda” (N.A. postat pe
blogul SORINACH - Yahoo! În 31 oct 2007.) deosebit de concludent si interesant. Pentru mine, prezinta o sinteza a
numeroaselor probleme la ordinea zilei, astazi peste tot in discutie.
Cautand in
Google , am gasit si
sursa principala a acestor informatii, publicate in "National Geographic”.
Referitor la continut, calificarea facuta
de “National Geographic” este pentru mine obiectiva si concludenta.
Tinta tuturor religiilor din lume, nu numai a celor crestine, este de a-si
asigura si consolida pozitia, statutul si in primul rand baza materiala, creind
si propagand ideologia necesara acestui scop. Perdelele de fum servesc mentinerii “credinciosilor” la cheremul si in avantajul lor propriu,
urmarind totodata largirea influentei exercitate in decursul a zeci de milenii.
Aceasta este ocupatia de baza, care le asigura painea de toate zilele, folosind
diversele metode, politce, ideologice, administrative. Singura obiectie ar fi
poate la afirmatia ca ideea sanctificarii lui Iuda ar fi lansata (si sustinuta)
de germani, in scopul eliminarii cauzei primare a antisemitismului; inclin sa
cred ca provine mai degraba din lagarul opus.
Sorin Achimescu - SA
Ideea este că sunt contestabile
toate versiunile – deci şi cea “oficială” - şi că BISERICA a
greşit grav de de multe ori ceea ce îi ştirbeşte atât din credibilitate cât şi din “sfinţenie”. Vezi arderile pe rug,
“erezia” lui Galileo Galilei, prigoana Inchiziţiei, greşeala cu Maria Magdalena
până în 1969, marea schizmă şi multe
altele.
DB
Sunt cu totul de acord cu aprecierea facuta de tine in nota finala,
privind obiectivitatea plauzibilitatea
si in general seriozitatea postulatelor (dogmelor) si a documentelor
respective. Pentru mine, toate acestea fac parte din categoria basmelor, cu
exceptia principiilor etice (filozofice) propagate de multe religii.
Imi exprim insa regretul ca nu pot fi de acord
cu tine in privinta considerarii ipotezei
ET [N.A.:
extratereştrii]. Nu am gasit pana in prezent nici un argument
care ar putea constitui o proba in sprijinul veridicitatii acestei ipoteze.
Este poate pacat ca nu am nici o inclinatie
spre “supranaturalism” sau misticism. Sunt diparte de a fi un “gnostic” (iarasi in sens filozofic,
nu teologic!); ma (auto)-definesc mai degrada ca agnostic,
violent si ofensiv. Ma regasesc pe deplin in expresia clasica cogito,
ergo sum, dubito, ergo cogito…
SA
Basmele ca şi principiile etice par a avea o sorginte comună, în Asia ca în America de Sud
– chiar prin Anzii izolaţi! - Europa, şi în toate religiile, sectele, etc. Ce sunt
controversate nu-s originile miturilor şi esenţa
principiilor etice ci detaliile/amănuntele – Iisus-Mahomed-Ghilgameş,
Alah-Dumnezeu-Budha-Iehova. Şi, oare, această sursă comună care ar putea fi?
Cum s-ar fi putut răspândi pe tot mapamondul aceleaşi idei şi principii, în
colectivităţi oarecum “închise” şi oricum, fără nici o posibilitate fizică de a
se contacta reciproc?
Posibilitatea ca să existe şi alte
civilizaţii în univers, mai evoluate ca cea umană de azi şi care să ne fi
contactat, reprezintă pentru sceptici şi cinici o tot atât de mare “erezie” ca
şi a lui Giordano Bruno la vremea lui. Oare nu-i cazul să mai învăţăm ceva din
trecut şi să fim mai puţin obtuzi la posibilităţile deschise chiar de ştiinţele de
graniţă ( vezi măcar fizica cuantică şi parapsihologia)?.
Dubito... însă nici numai dubito!
Dacă toţi, din toate timpurile ar fi fost numai sceptici sau cinici, cred că în
zilele noastre ne frigeam carnea tot la “foc de tabără”. Fără vizionari,
curajoşi, iscoditori, curioşi şi idealişti, oameni convinşi că totdeauna se
poate mai mult, progresul ar fi fost atât de lent că acum ne îmbrăcam numai în
piele jupuită de pe animale şi beam numai apă rece de izvor (neîmbuteliată).
DB
Sigur, mi se poate imputa faptul de a nu admite
unele obiecte sau fenomene, care nu au putut fi explicate sau dovedite pana
in prezent, dar pe de alta parte
nu pot accepta orice fel de fenomene sau ipoteze, in speranta verificarii lor
intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Fara indoiala ca ma vei
considera si clasifica drept un cinic inrait si incarnat!
SA
Marea majoritate a ştiinţelor au ca
punct de plecare o constatare a unei întâmplări, descoperirea că “întâmplarea”
este de fapt un fenomen şi o
căutare empirică pentru determinarea
cauzelor Newton, Franklin, Einstein au pornit cu constatări empirice pe care
le-au “transformat” în axiome, în postulate unanim recunoscute acum.
În vremurile lui Franklin,
trăznetul era “semn divin” şi deci de necombătut, aşa cum acum nu pot fi admise
ca fiind reale şi explicabile fenomene ca telepatia, teleportarea, forţa
gândurilor.
În ceea ce priveşte ideia de
“ne-admitere a unor obiecte sau fenomene neexplicate” ţi-aşi menţiona două din
ele la a căror origini merită să
reflectezi: craniile de cristal de o
puritate de neatins chiar în zilele noastre şi cu o precizie anatomică ce
atinge perfecţiunea, mult peste cea mai performantă scanare din zilele noastre şi coloana neoxidabilă (şi neoxidată de 4000 de
ani).
N-ar fi o soluţie convenabilă, de compromis –
pentru un cinic şi sceptic ce te lauzi că eşti - să poţi accepta ideea că una
din explicaţiile plauzibile ar putea fi că aceste obiecte sunt urme a unor
civilizaţii lăsate de cei ce ne-au vizitat pîmântul?
*
* *
În încheiere doresc să marchez faptul că, poate, acolo
unde este spiritul lui Dragoş după părăsirea acestei lumi, [dacă este adevărat că există un “dincolo”!!], are
posibilitatea să afle dacă părerile, ideile, convingerile şi sentimentele avute
pe această lume au fost corecte sau nu, ceea ce să ne dorim fiecăruia din noi,
când ne va veni rândul.
Sorin302
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu