R E Z E R V E ale organismului uman (fizic şi energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor

Organismul uman, structura omului, însumează atât caracteristice fizice cât şi cele energetic-spirituale şi morale. Deci spiritul şi corpul fizic sunt două faţete ale aceleiaşi părţi/structuri/entităţi umane.

Este larg răspândită şi reprezintă o recunoaştere aproape unanimă aserţiunea că omul are numeroase structuri/dotări încă nedescoperite, posibilităţi/capabilităţi încă nevalorificate, are capacităţi fizice, intelectuale, psihice şi sufleteşti care reprezintă încă enigme. Din ce în ce mai multe din aceste caracteristici/structuri sunt descoperite, sunt evidenţiate şi chiar se folosesc. Este deasemenea cunoscut că, în general, viul-viaţa şi deci şi omul au capabilitatea de a se adapta la condiţiile de mediu, această capacitate fiind consecinţa interacţiunii dintre substanţă, energie şi informaţie.

În ultimul timp s-au descoperit în structura omului o serie de elemente, substanţe (enzime, acizi - inclusiv ADN – ul uman), relaţii fiziologice, interdependenţe între componenta sa fizică şi structura sa energetico-spirituală care acţionează după anumite legi, reguli, la comenzi, stimuli şi în condiţii care nu sunt cunoscuţi(e).

Realităţile arătate mai sus permit afirmaţia că omul are în structura sa rezerve încă neelucidate, neevaluate, nevalorificate, insuficient folosite sau chiar imposibil de folosit până se descoperă „cheia” declanşării lor.

Aceste rezerve constituie subiectul acestui articol. 

Am în vedere ideea că de către Natură, Programator, Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.

Ar fi de-a-dreptul ilogic să se presupună că toate energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului. Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale speciei umane.

Mă voi referi la:

 * capacitatea creierului folosită în prezent numai în proporţie de 8-12%.

Pentru ce un astfel de efort, o astfel de „generozitate” acum nejustificată?

* existenţa unor informaţii în mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă.

De ce sunt atâtea informaţii şi ce face creierul / organismul uman cu cele ce nu le conştientizează?

* existenţa unor substanţe în organismul uman care inhibă:

- pe de o parte, sporirea neuronilor;

- iar pe de altă parte, folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului uman.

(Materialul referitor la această temă a fost postat pe blog).

* energia creierului / gândului şi folosirea acesteia, inclusiv ca mijloc de biocomunicaţie.

Surse:

Stiinta Azi.ro

www.stiinta.info

Holismul si Intelligent Design

Prof.dr. D-tru C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia

Jan va Helsing - cartea Copiii mileniului III

Revista Nature

Wikipedia

Aşa dar:

REZERVE ALE CREIERULUI

Creierul cântareşte 1,600 kg la barbati si 1,450 kg la femei. El contine 14 miliarde de neuroni [ce însumează o lungime totală de peste 500.000 de km.], fiecare dintre acestia putand fi in contact cu alti 25.000 de neuroni, creandu-se astfel posibilitatea realizării într-un timp extrem de scurt a mii de miliarde de conexiuni.
Impulsurile nervoase sunt transmise de la si spre creier, cu o viteza de pana la 274 km pe ora, insa unele informatii parcurg traseul cu o viteza de 400 km pe ora. Teoretic, creierul poate stoca o cantitate de informaţii echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.

Diferitele „componente” ale creierului  prezintă o largă variabilitate anatomică, cu diverse densităţi neuronale. Această variabilitate se poate traduce fiziologic nu numai prin funcţiuni foarte variate dar şi prin posibilităţi de asociere (pentru om, practic, nelimitate), inclusiv informaţiile ancestrale din straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice.

Astfel, neopalliumul este cea mai recentă structură a dezvoltării encefalului şi are neuroni cu legături multiple, practic nelimitate, de memorare, cu deosebire de analiză şi sinteză, funcţii ce definesc inteligenţa.

Existenţa informaţiei biologice este relativ cunoscută. În afara transmiterii caracterelor ereditare, se transmit şi instinctele şi reflexele înnăscute

Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l mai foloseşte la întreaga sa capacitate.

Rezervorul cortical este, în acelaşi timp, atât păstrătorul memoriei ancestrale, al instinctelor şi al reflexelor înnăscute cât şi un reverbator al realităţii şi sediul transmisiilor telepatice*. Conform ipotezei paleoastronautice, acest rezervor cortical (ca de altfel şi alte caracteristici anatomo – fiziologice) a fost implantat şi fixat în zestrea ereditară a omului prin operaţii genetice.

De menţionat că energia vitală, energia biologică ca expresie şi caracteristică de bază a materiei vii în formele ei diverse de manifestare, este sursa fenomenelor transmisiei de la distanţă a informaţiei.

Creierul este capabil să facă milioane de lucruri diverse.

Oamenii ar trebui să afle cât de capabili sunt de fapt şi cât de performantă este mintea lor. Cunoaşterea acestui fapt incredibil ne poate ajuta să învăţăm, ne poate chiar transforma şi adapta, putem deveni mai buni decât suntem şi ne poate chiar ajuta să ne transcendem** condiţia. Poate exista chiar un mod prin care să ne ducă la un nivel superior al existenţei noastre, la care să putem într-adevăr înţelege lumea într-un mod mai profund, un nivel la care să putem înţelege relaţia noastră cu celelalte lucruri şi fiinţe în toată complexitatea şi profunzimea lor.

A şti că există această interconexiune a întregului univers, că suntem interconectaţi între noi şi în acelaşi timp interconectaţi cu întregul univers la un nivel fundamental este cea mai bună explicaţie posibilă dată spiritualităţii.

Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat. Nu se cunoaşte încă mecanismul de înlăturare a blocajului existent care împiedică menţinerea în limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.

Considerente personale

În ceea ce mă priveşte, pornesc de la adevărul că folosim numai 8-12% din capacitatea creierului cu care am fost dotaţi de „mama natura” şi că nu s-a răspuns la întrebarea de ce nu folosim integral capacitatea creierului cu care am fost dotaţi.

Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări la dotările existente strict limitate la nevoile curente.

Îmi permit să prezint considerentele ce urmează şi o părere.

Am în vedere următoarele realităţi:

·                     fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios stabilită;

·                     Apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;

·                     Se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;

·                     Tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări – vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.

Ţinând seamă de cele de mai sus, numita rezervă nefolosită din capacitatea creierului – de 88-92% - nu semnifică altceva dacât faptul că omul este dotat –prin programarea sa iniţială şi prin intervenţiile bio-genetice ulterioare – cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii fizice din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari decât îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere / transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.

Deci, cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult dar nu cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.

Noile orizonturi deschise de fizica cuantică relevate şi în  filme documentare trebuie explorate, cercetate şi mai ales valorificat potenţialul mental pe care-l descoperim că-l avem. Din belşug, se pare.

Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se poate face prin cunoaştere, condiţie sine qua non a evoluţiei speţei umane.

 Oamenii au ajuns în prezent la o anumită dezvoltare (probabil extrem de redusă, mică în raport cu realităţile care ne înconjoară şi pe care nu le putem percepe în totalitate) care nu le permite să-şi dea seama de ce-i înconjoară şi de totalitatea realităţilor; tot ce nu putem „pipăi” ni se pare fie neverosimil, fie supranatural, paranormal sau pur şi simplu de ignorat, de ne luat în seamă. Este o dovadă de antropomorfism, o atitudine tot atât de retrogradă şi păguboasă ca aceea adoptată de „savanţii vremii” de pe timpul Inchiziţiei, al arderilor pe rug, al dominaţiei obscurantismului, al negării - la începutul secolului XX - posibilităţilor de deplasare cu automobilul şi avionul sau de convorbiri de la distanţă.

 Omul este programat să „poată” mult mai mult din punct de vedere fizic şi intelectual, inclusiv privind durata de viaţă. Însă pentru că nu a eliminat cauzele perturbatoare evoluţiei fireşti şi pentru că nu a găsit metodele, nu a aplicat riguros legile şi regulile stabilite prin program de „NATURĂ”, în prezent nu are posibilitatea să-şi valorifice întregul potenţial dat.

 Evoluţia noastră nu s-a terminat. Omul posedă capacităţi senzoriale şi intelectuale care i-ar permite să săvârşească lucruri aparent imposibile, supranaturale. Continuarea acumulărilor de informaţie şi deci a selecţiei oamenilor presupune evoluţia umană în alte dimensiuni, pe alte coordonate decât cele ştiute, ar valorifica rezerva de 90% din capacitatea creierului încă nefolosită, inclusiv la dezvoltarea şi folosirea telepatiei, a biocurenţilor cerebrali, a psihicului, a celorlalte capacităţi ale omului care în prezent sunt catalogate ca paranormale, pe scurt, a fenomenelor PSI.

* * *

Referitor la genele umane ce temporizează evoluţia omului – subiecte tratate în materialele postate pe blog– iată mai jos, comentariile şi „speculaţiile” mele.

Fără îndoială că ele sunt tributare unui nivel scăzut de cunoştiinţe pe care le am precum şi ignorării a altor multe elemente. Îmi cer scuze pentru amatorismul abordării acestei teme.

Pornesc de la întrebări fireşti, cum ar fi:

·                     De ce acest paradox?

·                     De ce să existe inhibitori, de ce sunt necesari şi până când funcţionează ei?

·                     De ce există aceste „capcane” în derularea vieţii oamenilor şi cui folosesc toate aceste complexe sisteme de generare/blocare a capacităţilor umane –fizice şi mai ales psiho-spirituale?

·                     Ce semnificaţie poate avea complicatul sistem de întreţinere/ derulare a vieţii, printre care funcţionează mulţi generatori/inhibatori [2]de energie şi forţă?

·                     Toate aceste extrem de sofisticate sisteme sunt urmare evoluţiei fireşti a speciei umane sau fac parte dintr-un complex de reguli încă necunoscute? Sau, poate, au fost „implantate” de-a-lungul istoriei umane, din cine ştie ce considerente?

·                     Avem de a face cu planuri bine puse la punct determinate de scopuri încă necunoscute, nedescoperite?

·                     De ce omul are calităţi şi resurse extrem de mari, neştiute şi care nu sunt puse în valoare?

·                     Toate aceste capabilităţi descoperite în ultimul timp n-ar putea fi „reminiscenţe” ale unei civilizaţii umane distruse?

* * *

Am mai susţinut în alte materiale şi cu alte ocazii anterioare că este posibil şi probabil ca „dotările”, potenţialul omului, sunt cu mult superioare posibilităţilor pe care le are în prezent. Realizările tehnice din ultimul timp au confirmat pe deplin această teză. Menţionez aici numai teoria că cca 90% din capacitatea creierului se consideră (în stadiul actual al cunoştiinţelor) că nu este folosit.

Iată, acum aflăm că fiinţa umană este in ipostaza că, prin program de a i se refuza – prin aceste gene inhibatoare – să fie dotată cu calităţi mai mari decât le are. De ce?

Descoperirile recente care pun în evidenţă aportul substanţial în evoluţia vieţii a tot mai numeroase particule, gene, enzime, cromozomi, celule suşă, neuroblaşti (câte s-au descoperit până acum, dar câte pot fi în realitate!), care reglează existenţa umană arată complexitatea şi multitudinea condiţiilor de îndeplinit necesare desfăşurării vieţii.

Dar pentru a trăi şi pentru a perpetua specia este necesar un mecanism relativ simplu.

Şi totuşi s-a demonstrat că există o organizare extrem de minuţioasă şi precisă pentru crearea şi menţinerea în stare de funcţionare a corpului –fizic şi energetic – care este mult peste standardele necesare menţinerii şi perpetuării speciei umane.

Surplusul evident de dotare şi organizare ale vieţii omului ne poate determina să gândim că funcţiile potenţiale ale sale sunt mult mai multe şi calitativ superioare activităţilor fizice, cerebrale şi energetice pe care le facem în prezent. Sistemul complex care în realitate există dar nu-l cunoaştem decât într-o infimă proporţie– şi se descoperă o tot mai mare întindere/extindere a sa – probabil să fie necesar pentru un alt stadiu al vieţii care să se desfăşoare în alte condiţii decît cele actuale.

Procesul de inhibare a producerii proteinelor de calitate mai bună recent descoperit, se adaugă la celelalte constatări care fac posibile afirmaţii ca cele de mai sus.

O asemenea realitate mă determină să fiu de acord / să susţin / să apreciez supoziţia că în prezent omul nu a ajuns încă la un stadiu de dezvoltare suficientă care să declanşeze şi să acţioneze toate resorturile / posibilităţile ce există în fiinţa umană. N-am ajuns la stadiul de dezvoltare prevăzut în „program” pentru ca proteinele să ajungă la valoarea lor maximă ceea ce va elibera din capabilităţile existente în stare latentă în corpul nostru (fizic şi energetic).

Cu alte cuvinte, când „ansamblul corpului uman” va ajunge în stadiul cerut / stabilit / prescris / necesar şi prevăzut de regulile ce guvernează viaţa în Univers (sau Multivers!?), atunci aceşti inhibatori proteici (sau ai neuronilor) vor primi „comanda stop”, vor dispare şi astfel omul „de atunci” va putea să evolueze către un stadiu superior de dezvoltare.

O asemenea ipoteză se înscrie în teoria mai cuprinzătoare a existenţei unei comuniuni de entităţi în care fiinţa umană şi-ar avea locul după o creştere marcantă, apreciabilă a capacităţilor umane, fizice dar mai ales spirituale şi energetice.

Va fi activă în acest proiect atunci când va avea capacităţi adecvate.

De ce să nu visăm frumos?

De ce să nu gândim că ar putea fi posibil ca fiinţa umană, prin depăşirea actualei condiţii de dependenţă materială, să poată trece într-o altă dimensiune (de exemplu în care realitatea actuală bazată pe binomul spaţiu/timp să nu existe)?!

Pentru mine destul de limpede este faptul că fiinţa umană:

- are mult mai multe capabilităţi decît cele practicate;

- are potenţial predeterminat şi că, pe măsura stabilirii condiţiilor necesare, trebuie să-şi pună în valoare posibilităţile latente;

Există posibilitatea ca omul să aibe un program de evoluţie care prevede potenţializarea capacităţilor din dotare pe măsura îndeplinirii unor condiţii stabilite inclusiv de intrerreacţiile dintre substanţă, energie şi informaţie.

Recenta descoperire privind ADN-ul uman arătată mai sus, alături de alte mari descoperiri ştiinţifice în biologie, fiziologie, medicină, chimie, fizică, alte domenii ştiinţifice de „graniţă”:

1. Îmi dă prilejul să- mi reamintesc ceea ce susţin de ceva timp şi anume că omul:

- face parte dintr-un mai mare ansamblu de entităţi,

- se situiază pe o treaptă inferioară atât a dezvoltării sale cât şi în relaţie / în comparaţie cu alte posibile entităţi din Univers sau Multivers;

- are mari rezerve şi posibilităţi să evolueze spre niveluri sau dimensiuni mai înalte / mai perfecţionate / superioare / complexe care să-i dea posibilitatea să stabilească relaţii cu alte entităţi compatibile cu rasa umană.

2. Mă determină să reiterez părerea că:

- viaţa, fiinţele, inclusiv omul, au apărut ca urmare intercondiţionării dintre substanţă – energie – informaţie;

- există posibilitatea ca fiinţa umană să evolueze pe baza unui plan / program antestabilit şi care funcţionează pe măsura şi în cadrul relaţiilor stabilite între elementele faimoasei triplete menţionată mai sus.

Toate acestea numai dacă omenirea, ca urmare dezvoltării tehnice şi nedezvoltării psiho-spirituale, nu se autodistruge!

Realizări tehnice ce au la bază energia gândului

Ø Implantarea în cortexul cerebral a unui  dispozitiv care are capacitatea de a percepe activitatea creierului ceea ce face posibil ca se să poată dirija prin gândire un cursor ce apare pe monitor, să citească e-mail-uri. Este suficient ca omul paralizat i să-şi imagineze că îşi mişcă braţul la stânga sau la dreapta şi cursorul de pe ecranul calculatorului îl „ascultă”

Ø Un alt caz emblematic îl constituie cel al unui om cu membrele paralizate căruia i s-au făcut implanturi de silicon într-o anumită zonă a creierului în care se aflau 100 de microelectrozi de titan conectaţi la un computer. Cu ajutorul unor captatori se interpretează activitatea neuronilor şi realizează astfel o „colaborare” între aceştia şi calculator; astfel  omul e capabil să deschidă şi să manipuleze calculatorul, să aprindă şi să stingă lumina sau televizorul.Pacientul a reuşit să-şi controleze mentalul să transmită semnale suficient de clare pentru a putea trasa, de pildă, figuri geometrice pe ecran.

Ø Au fost montate cele mai sofisticate mâini artificiale, pe care subiectul le poate mişca cu puterea gândului. Aceste proteze sunt ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate ca nişte membre normale. Subiectultrebuie numai să se gândească la mişcarea ce trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi temperatura.

S-a demonstrat pe calea cercetarii experimentale că prin puterea gândului, in creierul uman şi animal se pot forma noi circuite intre neuroni, iar „cablajele" existente se fortifica, sporindu-şi functionalitatea. Potrivit unor cercetatori neurologi, acest subtil S-a demonstrat totodata - indeosebi in interacţiuni psihice la distanţă - ca puterea gândului poate fi constructivă sau distrugătoare, in funcţie de calităţile şi tarele genetice ale fiecărui generator uman in parte, potrivit educatiei sale, a concepţiilor religioase, etc.

* * * *

Flash-uri privind gândurile

Gândurile se pot citi. Informaticieni germani au prezentat încă din  2006 un prototip de calculator care poate citi gândurile persoanei aflate în faţa sa, transformându-le în fraze care apoi apar pe un monitor. Semnalele electrice de la creier sunt transmise către calculator. Acesta le analizează şi le transformă ulterior în diverse comenzi.

Faptul ca puterea gândului - benefică sau demolatoare - acţioneaza asupra materiei vii şi intr-o anumita masură asupra celei „inerte" nu mai poate fl pus la indoială. Reputati oameni de ştiinţă - medici, psihologi, biologi, biochimişti sau biofizicieni, printre care şi laureati ai premiului Nobel - au dovedit cu prisosinta acest lucru. Mai nou, savantii au ajuns la concluzia ca ceea ce numim noi gând, nu este rezultatul functiilor cerebrale, cum se credea anterior. Aflat la un nivel necunoscut de organizare a materiei, guvernat de energii şi viteze de propagare ce sfideaza legile fizicii actuale, gândul acţionează asupra resorturilor mintii noastre, asemanator unui operator PC asupra tastaturii computerului, determinând reactiile noastre prezente şi viitoare.

Gândul crează şi influentează materia, gândul crează circuite neurale, punând în mişcare materia. Procesul cerebral - determinat de gand - interactioneaza constant cu dinamica mediului inconjurator, inclusiv cu energiile psihice ale altor persoane; iar ariile de propagare a energiilor psihice sunt imense, practic nelimitate si neimfluenţate de distanţă.

Gândurile sunt ca o furtună dezlănţuită în creier; această „furtună” este ce văd neuro-fizicienii în creier. Este o imagine holografică a ce pot produce gândurile: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire.

Orice celulă are mii de receptori prin care face cunoştiinţă cu lumea înconjurătoare. Celula este cea mai mică unitate de conştiinţă a corpului.

Energia gândurilor - a creierului – potenţează capacităţile corpului fizic a fiecărui om şi, în cazul energiei pozitive, poate determina ca, prin resurse proprii şi cu un efort de voinţă şi încredere în propriile forţe spirituale, oamenii să se vindece chiar de boli aşa zis incurabile.

         Sorin302   

Notă: Textele cu litere albastre reprezintă părerile mele reieşite din lectura unor cărţi de ştiinţă popularizată.

Bibliografie: Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O. Buc 2001

Eugen Celan - Telepatia editura Teora Buc 1993

What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.

---

* după părerea lui Renato Zamfir aceste transmisii constituiau pentru strămoşii noştri cel mai eficient sistem de semnalizare. Prin strămoşi, R.Z. crede a fi fiinţele superioare, cu inteligenţă deosebită, ce ne-au efectuat operaţiile biologice – deci sunt astronauţi extratereştrii [ET].

**a trece dincolo de... ; a depăşi limita cunoaşterii experimentale, perceptibile (DEX)

MINTEA SUBCONŞTIENTĂ - determinantă în viaţa noastră

    Referitor la recentul articol postat  in aceasta luna - „Cine determina caracterul vietii noastre„ -unul din cei mai fideli corespondenti  mi-a scris ca are dificultati in a procesa / percepe / asimila / intelege  teoria respectivă dintr-un domeniu abstract si   conceptul despre noua paradigma privind activarea in mod constient a „inconstientului”  elaborat de cei doi autori - dr Bruce Lipton si psihoterapeutul Robert M.Williams.

      Intr-adevar sunt greu de digerat noutăţile in abordarea realităţii dezvăluită de fizica cuantică, cu atât mai mult noile modele propuse pe această bază in diferite alte domenii - practic in toate - cu atât mai mult in psihologie, biologie.

     Incerc ca in acest eseu să  punctez  [în limita posibilităţilor intelectuale si de cunoastere pe care le am] - unele aspecte ale subiectului, cu speranta ca voi putea contribui la o mai usoară intelegere a temelor puse.

Din material ar trebui focalizate pasajele  ce cuprind constatarea  - insusita de  psihologi  si oameni de stiinta din domeniu - ca omul, organismul uman, este dotat cu doua categorii de minti:

- volitiva, de care suntem conştienţi in fiecare clipă;

- subconştientă (inconştientă!?)

ale căror principale caracteristici sunt arătate in articolul menţionat mai sus.

* Fiecare din ele, prin senzorii cu care suntem dotati - ochi, urechi, papile gustative, piele, etc - iau contact cu mediul şi organismul uman captează informaţiile. 

* Creierul, prin cele două emisfere prelucreaza, procesează  informaţiile respectiv percepţiile, şi transmite „ordine” privind modul cum organismul să acţioneze-reacţioneze in cel mai adecvat mod pentru el precum şi pentru stocarea informaţiilor.

* Acţiunile-reacţiile organismului sunt:

          - conştiente - ex trecerea străzii pe culoarea verde, măsuri de protejarea de frig sau căldură excesivă, răspunde sau nu la soneria telefonului, etc. - pentru  cele 4000 de biti*-informaţie pe secundă pe care le procesează mintea conştientă.

          - inconştiente sau determinate de subconştient - cum sunt respiraţia, bătăile inimii, perpetuarea speciei (instinct sexual), vorbirea, mersul, atavismul, metabolismul, digestia, etc. [ Atenţie!- unele din ele sunt vitale pentru organism, pentru specie, deci decisive pentru menţinerea vieţii, a speciei]. De aceste acţiuni-reacţii nu suntem conştienţi permanent; ele sunt determinate de subconştient care primeşte şi procesează cca 40 de miliarde biţi* informaţie pe secundă. [Aici aş face o paranteză prin remarca că mi se pare improbabil ca mintea subconştientă să poată percepe şi procesa informaţii  în cantitate de  40 miliarde de biţi* pe secundă, fie şi numai pentru că „senzorii” noştrii, organismul fiinţelor, nu are capacitatea de a seziza toate lungimile de undă, orice frecvenţă, orice intensitate ale sunetelor, etc (sau poate are, dar nu suntem in stare să „descoperim” care-i capacitatea reală a capabilităţilor noastre şi considerăm multe fenomene, cu uşurinţă şi din ignoranţă, in categoria paranormale -de fapt parasenzitive!)]

* Deci percepţiile fiecărui organism sunt mult mai numeroase ( de cca 10 milioane de ori mai multe) pe „filiera” subconştientului - minţii subconştiente decât pe filiera minţii conştiente -volitive şi mult mai „valoroase” pentru viaţă, sănătate, perpetuarea speciei.

Pe cale de consecinţă, mintea subconştientă are mult mai  multe şi mai substanţiale / valoroase informaţii decât cea conştientă şi deci este determinantă în stabilirea  modalităţilor de comportament ale organismului indispensabile pentru adaptarea la mediu.

    Iată, intr-o sinteză grosieră  şi suigeneris, a unora din  afirmaţiile  celor doi. (sigur sunt multe alte aspecte cuprinse in teoria lor, indeosebi in a „trage spuza pe turta” metodelor cuprinse in cartile scrise de ei).

    Referitor la remarca  privind greutatea să-ţi activezi in mod conştient subconştientul, mai ales la nivel colectiv,  consider necesar să subliniez  că oameni mai putin pregătiti din timpurile istorice care s-au născut / crescut cu paradigma / dogma ca pamantul e centrul lumii si e plat care - chiar si sub inchiziţie - si-au schimbat radical conceptia  ca urmare impunerii modelului cartezian - newtonian.

Si in zilele noastre am fost fortati de evidenţe si realitate, de ştiinţă, să acceptăm paradigmele fizicii cuantice in toate domeniile inclusiv psihologia. Cred, din experienta inaintasilor nostri, ca se vor mai depasi multe alte „bariere” de intelegere si de acceptare a realitatii demonstrate de fizica cuantică, pe măsură ce tot mai mulţi oameni vor înţelege noile realităţi.

Programul după care se dezvoltă/evoluează  universul, viaţa, galaxiile, sistemele solare, stelele si planetele, ecosistemele, fiintele, plantele, celulele, deci toate organismele vii si nevii este  complex, minutios si cu interdependenţe si interconexiuni bine stabilite care determină  echilibru si armonie in natură.[ca o observaţie ironică subsecventă / adiacentă subiectului dezbătut, noi ne străduim din răsputeri să stricăm, să distrugem aceste echilibre şi armonii ale naturii!]. Consider că acest program  da posibilitatea, permite şi chiar impune, printre altele, ca omul sa cunoască realitatea; desigur, pe măsură ce işi asigură dezvoltarea cunoştinţelor, a intelectului, a spiritului la nivel corespunzator. Dar suntem tare departe de acest deziderat!

*  Unitatea de măsură în Sistemul internațional de unități SI pentru viteza de transfer este 1 bit pe secundă (1 bps) . Se foloseşte frecvent în rețelele de calculatoare inclusiv în Internet.

Viteza de transfer de date, sau mai simplu, viteza de transfer, ... este raportul dintre cantitatea de date transmise și timpul de transmisie.(Wikipedia)

CINE DETERMINA CARACTERUL VIETII NOASTRE ?

Mintea sau genele/caracterele ereditare … Ce anume vă controleaza viata? 

        Conform biologului in domeniul celular, Dr. Bruce Lipton, si psihoterapeutului Robert M. Williams *, civilizatia se afla in pragul unei schimbari radicale de paradigma si anume: percepţia - mintea subconştientă  [ si nu genele / caracterele ereditare] sunt cele care determina caracterul vietii noastre.

  

Paradigmele reprezinta ideile-tipar, credintele esentiale dupa care este modelata societatea. Schimbarea credintelor esentiale are ca rezultat restructurarea civilizatiei umane. Rezultatele recente din cadrul Proiectului Genomului Uman au spulberat una dintre credintele fundamentale, conceptul determinismului genetic. Semnificatia acestei schimbari in cadrul cunoasterii este vasta. Ea va rescrie natura civilizatiei umane.

 In conformitate cu actuala dogma a stiintei, caracterul vietii noastre este definit de ereditate. Genele conduc! Aceasta dogma referitoare la rolul caracterelor genetice reprezinta o credinta esentiala sau o paradigma fundamentala, care da contur civilizatiei noastre. 

Ne controleaza genele biologia? Raspunsul este lipsit de ambiguitate: NU! Noua intelegere spune ca notiunea de viata reprezinta o adaptare la perceptiile noastre, ea nefiind definita de caracterul genetic. Perceptia este cea care controleaza exprimarea genelor noastre si nu vreo caracteristica inerenta a genelor in sine. Alarma pentru instructiunile de activare sau oprire a genelor vine din afara genei, nu din interior. In cele din urma, perceptia noastra ne controleaza biologia, ne directioneaza comportamentele si ne influenteaza profund sanatatea.

 Cum ar fi daca am putea invata sa schimbam desfasurarea vietilor noastre in mod intentionat, prin schimbarea perceptiilor?

 Aceasta ar determina un mod diferit de gandire, in ceea ce priveste viata noastra si locul nostru in lume. Prin definitie, ea ar schimba o credinta paradigmatica fundamentala, conform careia noi suntem victime ale genelor, si care ar restructura sau transforma civilizatia.
De exemplu, luati in considerare consecintele schimbarilor din lume determinate de ultima rasturnare de paradigma. Aceasta a aparut in anul 1925, cand fizica a lasat in urma conceptele invechite despre un univers Newtonian, bazat pe materie si a recunoscut realitatea bazata pe energie revelata de fizica cuantica. Odata cu noua stiinta, am trecut de la masinile de scris - la computere, de la telefoanele cu manivela - la celulare si, din punct de vedere medical, de la stetoscoape - la tomografe. Si toate acestea,  printr-o schimbare de convingeri. 

 Perceptia, nu genele, controleaza comportamentul 

Cercetarea de frontiera in biologia celulara a confirmat mecanismele prin care perceptia controleaza comportamentul, selecteaza genele si, poate, chiar conduce la reconfigurarea genomului uman. Mai degraba decat sa fim victimele genelor noastre, am fost victimele propriilor perceptii! Impactul acestei noi constientizari va transforma experienta noastra de viata, la fel de mult cum recunoasterea mecanicii cuantice a transformat si dezvoltat lumea tehnologiei. Ne aflam in pragul celei mai radicale si minunate transformari a civilizatiei umane.

Perceptia noastra este cea care determina limitele a ceea ce putem realiza, si nu genele. Aceste perceptii asupra formei pe care o are viata au fost dobandite prin experientele noastre din cadrul procesului de dezvoltare. Experientele genereaza tipare invatate de „stimul-raspuns”, care sunt depozitate in memoria noastra subconstienta.

Programul naturii de pornire a capacitatii intelectuale

Natura a proiectat dezvoltarea sistemului nervos, in vederea inlesnirii procesului informational de asimilare a culturii societatii in care o persoana traieste, a limbii si abilitatilor interpersonale necesare integrarii in societate. Adaptarile evolutioniste au conectat creierul in vederea acomodarii cu o puternica explozie de programare comportamentala.

 Comportamentele subconstiente sunt programate sa actioneze fara controlul sau observarea de catre sinele constient. Atata timp cat cele mai multe dintre comportamentele noastre se afla sub controlul mintii subconstiente, arareori le observam si, in si mai mica masura, stim ca ele au fost angajate.

De fapt, conform afirmatiilor lui Emmanuel Donchin, director al Laboratorului de Psihofiziologie Cognitiva de la Universitatea din Illinois, 99% din activitatea cognitiva poate sa nu fie constienta. Adevarul este ca noi, ca adulti, ne petrecem cea mai mare parte din timp reactionand subconstient la viata, in loc sa o cream in mod constient.

Prin recunoasterea importantei mintii subconstiente si invatand cum sa comunicam cu aceasta, perceptiile si credintele profund inradacinate pot fi schimbate, de obicei, in cateva minute. Da, in minute, nu in saptamani, luni sau ani, asa cum se intampla, in mod uzual, in cazul abordarilor psihoterapeutice traditionale. Prin abordari mai eficiente, cum este PSYCH-K®, are loc o adevarata revolutie in intelegerea mintii si corpului omenesc.

Culturile stravechi au recunoscut si folosit puterea mintii subconstiente, prin intermediul ritualurilor. PSYCH-K foloseste ritualuri moderne, numite Echilibrari, pentru a influenta subconstientul. Cata vreme aceste ritualuri sunt legate de neurofiziologia corpului si a mintii, in conformitate cu intelesurile stiintei moderne, ele servesc unui scop similar.

Introspectiile pot fi utile si satisfacatoare pentru mintea constienta, dar, cel mai adesea, influenteaza prea putin sau deloc mintea subconstienta – adevaratul centru de control al schimbarii. Noi cercetari in domeniu ne duc la inevitabila concluzie ca psihologii au privit intr-un loc gresit, cand au cautat cheia schimbarii

Desi intelegerea poate aduce lumina asupra originilor problemei si unele strategii constructive pentru redirectionarea vietii voastre, ea schimba arareori comportamentele disfunctionale. Cararea intunecata a mintii subconstiente este locul in care pot fi gasite cheile schimbarii de durata. 

Asadar, care sunt diferentele dintre mintea constienta si mintea subconstienta? Ati incercat vreodata sa va razganditi in mintea voastra, observand ca ea are o minte proprie? Cei mai multi dintre noi am avut experienta de a fi in dezacord cu noi insine. Este o realitate a vietii faptul ca, desi stim cum ar fi bine sa facem un anumit lucru, nu facem intotdeauna ceea ce trebuie! Aceasta este o experienta obisnuita, atunci cand programarea subconstienta nu coincide cu scopurile si dorintele noastre constiente. Pentru a intelege mai bine de ce poate aparea acest conflict, iata o scurta descriere a unor diferente dintre cele doua minti. 

Mintea constienta

•  Volitiva

— Stabileste scopuri…Judeca rezultate
 — Gandeste abstract
•  Legata de timp
— Trecut si viitor
•  Capacitate limitata de procesare
 — Memorie pe termen scurt – (aproximativ 20 secunde)
 — 1-3 evenimente simultane
 — Media: 4.000 biti de informatie/secunda

Mintea subconstienta

•  Obisnuinte

 — Monitorizeaza operatiunile corpului..
Ex. functiile motorii, ritmul inimii, digestia etc.
 — Gandeste ad-litteram
•  Atemporala
— Numai timpul prezent – Foloseste experientele invatate in trecut, pentru indeplinirea functiunilor curente, cum sunt mersul, vorbirea, sofatul s.a.m.d.
•  Capacitate extinsa de procesare
 — Memorie pe termen lung (experiente trecute, atitudini, valori & credinte)
 — Mii de evenimente, simultan
— Media 40 miliarde biti de informatie/secunda

Dupa cum vedeti, cele doua parti ale mintii voastre sunt totalmente diferite. Amandoua sunt necesare pentru ca voi sa functionati pe deplin. Oricum, amandoua sunt specializate atat in capacitatile lor specifice, cat si in modul in care proceseaza experientele vietii. Dupa cum este evident din capacitatea sa de a procesa singura, mintea subconstienta joaca un rol important in viata voastra si reprezinta o oportunitate majora de accesare si schimbare a vechilor obiceiuri de gandire si comportament.

Observati capacitatile de procesare ale mintii constiente, de 4.000 biti de informatie/secunda, si comparati-le cu cei 40 miliarde de biti/secunda, in cazul mintii subconstiente. Daca mintea constienta urmareste un anume scop, cu care mintea subconstienta un este de acord, ghiciti care din ele va castiga in aceasta confruntare! De aceea este atat de difícil sa ne schimbam obiceiurile prin metode constiente, cum sunt: puterea vointei, afirmatiile sau gandirea pozitiva. Sansele ca mintea constienta sa-si atinga scopurile, fara cooperarea cu subconstientul, sunt minime.

Mintea subconstienta, cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman?

Datorita puterii extraordinare a subconstientului, este usor sa te gandesti la el ca la un dusman, atunci cand pare ca iti saboteaza scopurile vietii. In realitate, el este mai mult un prieten bine intentionat, dar rau sfatuit, care incearca sa faca ceea ce crede ca este mai bine pentru tine.

Subconstientul poate fi considerat si ca un hard-drive al unui computer, care are niste programe invechite. Subconştientul doar deruleaza programe vechi, care produc efecte.. In functie de modul in care abordati problema, ati putea incerca sa determinati subconstientul sa se conformeze dorintelor voastre prin puterea vointei, tratandu-l ca pe cel mai mare dusman al vostru, sau puteti invata sa comunicati cu subconstientul intr-o maniera prietenoasa, pe care sa o poata intelege (calea minimei rezistente) si sa vi-l faceti cel mai bun prieten. 

Comunicarea cu subconstientul

PSYCH-K este o cale eficienta si sigura de a comunica direct cu mintea subconstienta. Este o cale prietenoasa de a rescrie software-ul mintii voastre, pentru a va schimba tiparul vietii.
O mare parte din eficienta PSYCH-K poate fi atribuita cercetarii Split-Brain, cunoscuta, de asemenea, sub numele de Teoria Dominatiei Creierului. Aceasta se refera la faptul ca noi avem doua emisfere ale creierului, care indeplinesc diferite functii si care sunt, intr-un anume fel, diferite de mintea constienta si de mintea subconstienta. Cercetarile au demonstrat ca, atunci cand emisferele sunt sincronizate, comportamentul este maximalizat.

Scopul este sa dezvoltam vorbirea incrucisata dintre cele doua emisfere ale creierului si astfel, sa obtinem o stare mai echilibrata a creierului. In plus, atunci cand emisferele dreapta si stanga se afla intr-o comunicare simultana, calitatile si caracteristicile amandurora sunt disponibile pentru a maximaliza intregul potential de raspuns la provocarile vietii. PSYCH-K foloseste tehnici de integrare a creierului, ca intreg, pentru a atinge starea mintii unitare. Aceasta stare a creierului integrat nu numai ca maximalizeaza performanta, dar reduce, in mod considerabil, rezistenta la schimbare, a programelor subconstiente! Iata de ce este posibil sa schimbam credintele indelung pastrate, de auto-sabotare, in cateva minute, in loc de saptamani, luni sau chiar ani de zile. 

Care este imaginea de ansamblu?

Traim acum timpuri tulburatoare, pline de provocari. Daca vrem sa schimbam lumea in bine, trebuie sa incepem sa ne schimbam pe noi insine. Intr-o lume plina de frica si violenta, trebuie sa facem mai mult decat sa ne rugam pentru pace. Trebuie sa devenim pacea pe care o cautam.. Noua cunoastere stiintifica, nascuta din fizica cuantica, ne spune ca traim intr-un camp armonios de energie, numit constiinta. Fiecare parte a acestui camp influenteaza oricare alta parte a acestuia. Gandurile, credintele, sentimentele noastre se extind dincolo de corpurile noastre si sunt impartasite, si cele bune si cele rele, cu orice si oricine, in acest camp. Un important factor de control in interactiunile umane pare sa fie starea creierului, in intregul sau (sincronizat din punct de vedere emisferic). Un studiu publicat in anul 1988, in International Journal of Neuroscience (Revista Internationala de Neurostiinta), realizat de catre cercetatori ai Universitatii Nationale Autonome din Mexic, sustine ca starea sincronizata a creierului influenteaza, in mod semnificativ, comunicarea nonverbala. Aceste concluzii sustin afirmatia ca gandurile noastre, chiar cele exprimate nonverbal, ii pot influenta pe ceilalti. De fapt, cu cat creierul nostru devine tot mai armonizat, cu atata ii influentam pe ceilalti catre acea stare de a fi. Avand grija de psihicul si de vietile noastre, contribuim la unificarea omenirii.

Atunci cand te schimbi pe tine, poti schimba lumea!

Cel mai valoros dar pe care il poti face celorlalti este un TU mai bun. Adevarul ca noi cream propria realitate nu este doar un cliseu, ci este propria noastra realitate, este un adevar stiintific si spiritual.

*Despre autori:

Dr.Bruce Lipton este biolog in domeniul celular si conferentiar. Fost profesor la Scoala de Medicina a Universitatii din Wisconsin si cercetator la Scoala de Medicina StanfordBruce este o autoritate recunoscuta in activitatea de construire a unor punti de legatura intre stiinta si spirit. (Editura FOR YOU)

Robert M. Williams este creatorul PSYCH-K, o cale sigura si eficienta de a schimba credintele auto-limitative din subconstient. Este autorul cartii PSYCH-K.. The Missing Peace In Your Life! (PSYCH-K…Pacea care lipseste din viata ta!) si un renumit conferentiar si facilitator. (Editura FOR YOU)

Nota: o asemenea conceptie se inscrie in suita de teorii [dezvoltate dupa aparitia fizicii cuantice] potrivit carora conştiinţa  este baza evoluţiei moderne a ştiinţei, materia este mai mult o percepţie a simţurilor noastre decât o realitate, câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului, ADN-ul are rol structurant, de ordonator al materiei.

Unul din oamenii de stiinta ce sustin aceste teorii - dr. C-tin Dumitru Dulcan - transmite si un avertisment final pentru omenire: spiritualitate sau dispariţie