O fereastra deschisa spre cer

Va propun o incursiune in spatiul universului vizibil [care reprezinta numai cca 5% din Univers], prilej pentru a compara realizările omenirii, la o scară familiară noua, celor de pe Pamant, cu măreţia, grandoarea şi dimensiunile corpurilor ceresti.
Acest material are la bază imaginile tulburătoare ale unor părţi din universul din care facem parte, pe care le putem admira datorită transmisiilor telescopului Hubble din care, o parte, le vedeţi mai jos precum şi dacă accesaţi linkul

http://www.youtube.com/results?search_query=hubble+video&aq=6

Imaginile captate de telescopul Hubble sunt uimitoare, superbe şi în acelaşi timp copleşitoare. Ele arată o infimă parte din realitatea materială a universului din care facem şi noi parte ca mici fărâme de particule însufleţite. Noi, cei ce trăim pe Terra, ne facem iluzii despre măreţia, perenitatea / trăinicia dar şi puterea şi valoarea acţiunilor noastre.

Privind aceste imagini şi făcând - cu ajutorul minţii - raporturile de spaţiu, de valoare, de putere, de energii cumulate, între „lumea” la scară cosmică şi lumea noastră pământeană, ar trebui să ne determine să ne dăm seama de adevărata noastră valoare şi ce reprezentăm noi, fiecare om, fiecare ţară şi neam, fiecare continent, întreaga noastră planeta în raport cu imensitatea universului şi a celui ce i-a creat regulile şi programul, a energiilor, puterii, valorilor sale.

Planetele din Sistemul Solar si raporturile de marime intre ele.

Vi se pare ca Pamantul este urias in comparatie cu Mercur sau cu Pluto? Ce ati zice atunci de faptul ca Soarele noastru este doar un punct pe langa stelele rosii supergigantice ascunse de praful solar in imensitatea galaxiei sau de faptul ca daca doar una dintre ele ar fi situata in centrul sistemului nostru solar ar avea o dimensiune suficient de mare pentru a inghiti toate planetele pana la Jupiter sau chiar Saturn?

Soarele

O raza solara este echivalentul a 690 000 de kilometri, iar o masa solara se traduce in 2 x 10³⁰ kilograme, Diametrul soarelui este de 1.392×10⁹ km şi reprezintă singur un procent de 99.8 % din masa sistemului solar. Este de 332 900 mai masiv decat Pamantul, suprafata solara este de 11 990 de ori mai mare decat cea a planetei noastre, volumul este echivalentul a 1 300 000 de pamanturi, in vreme ce masa sa este cat 332 946 de pamanturi.

Galaxia Calea Lactee.

Din lista de corpuri ceresti din galaxia Calea Lactee adusa la zi, steaua VV Cephei are un diametru solar mai mare de 1600 pana la 1 900 de ori fata de cel al astrului zilei. VV Cephei este un sistem stelar binar localizat in constelatia Cefeu, aflata la o distanta de aproximativ 3000 de ani-lumina de Pamant. Supergigantica rosie, are diametrul mai mare decat cel al Soarelui cu 1 600 pana la 1 900. VV Cephei B ca are aproximativ 100 de mase solare.

Iata deci care sunt raporturile privind marimile fizice dintre planeta Terra si unele din corpurile ceresti ce fac parte dintr-o galaxie medie – Calea Lactee - din miliardele de galaxii ce compun universul detectabil / vizibil.

Va propun sa faceti o sumara comparatie intre minusculele noastre kilograme, kilometri- ani lumină, wati, kilo-gigacalorii, ergi, jouli, km /sec şi altele asemenea inclusiv energiile ce am reusit sa le dezvoltam - inclusiv energia atomică-nucleară [dupa posibilitatile oferite de stiinta contemporana (de pigmei)], cu dimensiunile, forţele si energiile existente in universul detectabil exemplificate in acest material.

Va mai propun sa treceti (mental) in revista si „eforturile” deosebite pe care noi si „reprezentantii” nostri le facem sa supravietuim si sa ne „cataram” pe scara sociala, să fim printre primii dintre cei puternici, numai şi numai să acumulăm putere, forţă, notorietate, bogăţii în minuscula şi, de fapt efemera noastră lume.

Am in vedere „straduinta” popoarelor, natiilor, etniilor, religiilor/ bisericilor, cultelor, grupurilor financiare mondiale pentru obtinerea in folosul lor a puterii materiale si spirituale. Eforturi de mii de ani susţinute mai ales prin uciderea a sute de milioane de oameni de-a-lungul secolelor de „civilizatie umana” ca o consecinta a cruciadelor / luptelor / razboaielor / revolutiilor / impunerii asa ziselor ideologii pentru „suprematia civilizatiilor si a doctrinelor” pe aceasta planeta minuscula la dimensiuni interplanetare / cosmice, la nivel galactic.

Subsumarea acestor zbateri de mii de ani ale omenirii la pozita pe care omenirea o are in univers, ne-ar putea ajuta sa constatam cat de mici suntem: nu numai din punct de vedere al spatiului, al dimensiunilor ci, mai ales, din punct de vedere al aspiratiilor, moralităţii, scopurilor si tintelor pe care le avem in evolutia umanitatii si a ce am reusit sa facem in inscrierea civilizatiei umane pe/la scara cosmica.

Poate ajută aceasta mica incursiune fie ea şi numai dimensioanala sa intelegem mai bine cat de meschine si absolut nesemnificative sunt toate eforturilor de obtinerea puterii si incercarile de „cocotare” pe scara imaginara a „valorilor” de la aparitia umanităţii si pana in zilele noastre , aceste marunte zbateri pentru „a fi cei mai puternici”!

Aşi dori sa subliniez si faptul ca sursa adevaratei puteri nu vine din lucrurile materiale, ci din ceea ce mintea umana poate sa cunoasca, sa cuprinda, sa inteleaga din măreţia şi perfecţiunea naturii şi să aplice lecţiile primite: puterea umana isi are sursa in cunoastere.

Copleşitoarele sentimente ce m-au cuprins la vederea fenomenalelor imagini ale pământului văzut din spaţiu, ale sistemului solar, Căii Lactee, a altor constelaţii şi aglomerări de galaxii, de găuri negre m-au determinat să revin cu aceste comentarii privind raportul dintre omenire şi cosmos determinate de ceea ce vedem prin fereastra spre cer deschisă de telescopul Hubble.

ALTE CONSTELAŢII.

Red supergiant star

Galaxy 3c321 death star galaxy

The eagle nebula stellar

Orion nebula cave of glowing gas

Hubble deep field

Galactic centre full field

Hubble coveint

X X X

Mi se pare a fi foarte semnificativ faptul ca, umanitatea, dezvoltata pe o „miliardime de pixel de cer”, cu totul de ignorat la scara universala, stiind cat de nesimnificativi suntem in raport cu dimensiunile universului si ca suntem extrem de fragili fata de fortele / dimensiunile / standardele / cosmice, noi, oamenii, ne batem intre noi de cand existam pentru putere, dominatie, suprematie a raselor, doctrinelor, religiilor, pe un petec de spatiu ce reprezinta planeta PAMANT, considerandu-ne „buricul” universului!!!?? [Dupa cum evolueaza lucrurile, slaba nadejde sa ne redresam si sa apucam pe o cale care sa ne deschida perspectiva unui progres].

Ce ar putea spune alte civilizatii care ne-ar putea vedea? Presupun ca ar gandi: lasa-i in „sosul” lor de inconstienti sa se distruga; daca le-ar veni mintea la cap, vom vedea daca sunt in stare sa intre in randul entitatilor cat de cat rationale în aşa fel încât umanitatea sa fie abordabila.

În acest context are o izbitoare forţă de analiză-sinteză fraza cu care, un bun prieten şi coleg a formulat-o după ce a văzut setul de imagini din cosmos transmise de Hubble:

Se mai dă "mare"... cineva ?

Surse:

YouTube

www.descopera.ro

Ecouri la afirmaţiile lui St. Hawking privind civilizaţiile extraterestre

Publicarea în precedentul articol [ „St. Hawking şi extratereştrii”] a recentelor declaraţii ale lui Stephen Hawking referitoare la civilizaţiile extraterestre din universul cunoscut postate succint – dar şi parţial - pe acest blog, a provocat reacţii diverse. Opiniile exprimate le consider a fi interesante şi ca atare, în cele ce urmează, le prezint sintetic. Astfel:

• Domnul Adrian Alexandru a postat un comentariu prin care, în esenţă, nu este de acord cu afirmaţiile prof. dr. St. Hawking potrivit cărora extratereştrii (ET) sunt un pericol pentru pământeni şi că dânsul crede „ca mai degraba a fost impins de anumite cercuri ale puterii sa declare asa ceva”. Pentru susţinerea părerilor sale, D-l Adrian Alexandru face trimitere şi la un link al Galactic Channelings.com.

Respect opinia sa, însă nu subscriu la ideea că St. Hawking ar fi exponentul Organizatiei Illuminati.


• Un cu totul alt punct de vedere este cel al a unui distins şi riguros om de ştiinţă, profesor universitar şi doctor în fizică ( ce mi-a făcut onoarea de a accepta postarea pe acest blog al unor materiale) care are „ tot respectul si admiratia pentru fizicianul Hawking. Dar nu mai publica nimic stiintific de multi ani. A ajuns (ca si Chew - acela cu bootstrap-ul) tot la Discovery!”. Din această opinie am putut deduce că şi oamenii de ştiinţă celebrii prin contribuţia lor la evoluţia ştiinţei ( în acest caz fizica) pot avea, într-un moment al vieţii, devieri semnificative de la comportamentul şi rigurozitatea ştiinţifică, lansându-se în aserţiuni, idei şi teorii insuficient fundamentate. Opinia d-lui prof universitar este de respectat, cu atât mai mult cu cât este exprimată la adresa unuia din cei mai celebrii savanţi în viaţă, deci are o mare încărcătură de responsabilitate a unui om de ştiinţă.


• O persoană pasionată de informaţii ştiinţifice, dragă mie şi pentru luciditatea opiniilor şi comentariilor – dar şi pentru că are păreri apropiate celor ce le-am făcut cunoscute prin articolele postate pe blog - este de părere că „Eu nu as fi atat de categoric impotriva opiniei lui Hawking. In primul rand mi se pare o prostie sa spui ca face jocul Guvernului. Este parerea lui si nu trebuie sa fie marioneta nimanui. In al doilea rand nu trebuie sa judecam un contact cu ET ca pe o intalnire romantica.”


• Pe această temă, în ceea ce mă priveşte, vă prezint următoarele considerente:

Tot ce afirmă St.Hawking este de mare însemnătate pentru mine, deoarece aserţiunile emană de la un savant de notorietate, cu reputaţie, care a dat omenirii multă "ştiinţă" necontestată şi care a contribuit hotărâtor în sec XX şi XXI la evoluţia fizicii, a astrofizicii îndeosebi. Opiniile sale sunt un îndreptar preţios în aprecierea a ceea ce este posibil şi demn de a fi crezut şi ce nu poate fi luat în considerare ca neavând o bază ştiinţifică. Referitor la caracterul periculos al civilizaţiilor ET, poate să aibă dreptate, poate nu. Oricum, sunt multe şanse ca, dintre civilizaţiile avansate din univers, să fie şi din cele ostile pământenilor.

Ceea ce reţin din susţinerile lui făcute publice de-a-lungul timpului ( deci nu numai o dată!) este posibilitatea existenţei extratereştrilor în universul nostru.


În aceast spectru al discuţiilor, amintesc că In cadrul conferintei organizată cu ocazia aniversarii a 50 de ani de existenta NASA, profesorul Stephen Hawking a facut o declaratie care a trezit curiozitatea auditorilor. La intrebarea “Suntem singuri in spatiu?”, acesta a dat un raspuns rapid: “Probabil ca nu”.

Profesorul Hawking a declarat ca viata in univers este posibila. “Exista o posibilitate destul de mare sa gasim viata simpla pe alte planete, insa viata inteligenta este cu siguranta o raritate.”


Cele afirmate de St. Hawking îmi resuscită interesul şi ... pentru rememorarea unor argumente şi a dovezilor privind existenţa extratereştrilor ca şi a prezenţei lor pe Pământ. Dintre aceste argumente şi dovezi menţionez:

a. surse paraistorice cum sunt
- miturile;
- simbolurile;
- calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian şi mayas


b. mitologia greacă şi romană, legendele, miturile consemnate în scrierile anticilor

c. monumente de literatură, artă, geografie şi teologie

d. dovezi materiale; printre altele, sunt marile enigme ale civilizaţiei omenirii
cum sunt:

- piramidele;

- construcţiile uriaşe de tip „bază spaţială” din deşertul peruan;

- terasa de la Baalbek ( munţii Antiliban);

- desenele rupestre în care apar vehiculele spaţiale nepământene (Ellora – India), pe vase străvechi de bronz (provincia chineză Yuaman şi din San Salvador, în descrierile din Ramayana – India, în picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfântul Spiridon din Bucureşti şi Biserica Domnească din Târgovişte, în mânăstiri din Iugoslavia, în picturile din Catedrala Gotică din Cuenca (Spania), în tablouri ale pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul veneţian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub îndrumarea artistică a lui Rembrandt.; desenele rupestre din peşterile de la Tassili (Sahara) , din grota Altamira (Spania) a căror vechime este de 20,000 de ani;

- marile statui din Insula Paştelui;

- figurile colosale de la Cambridge (Anglia) dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero care nu se pot vedea plastic decât de la foarte mare înălţime;

- Coloana din Kutub aflată în curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4000 ani, făcută din piese de fier sudate desăvârşit . Până în prezent coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau ruginire, rămânând tot timpul inoxidabilă;

- Poarta Soarelui, monolitul de 9 tone şi înalt de 3 metri de lângă Tiahuanaco (Oraşul Morţilor) – lângă lacul Titicaca - din Peru;

- Drumurile incaşe de pe platoul peruvian Nazga din Peru situat pe un înalt pisc andin, care nu duc nicăieri, sfârşindu-se toate, brusc, pe buza prăpastiei.


Mai adaug la aceste argumente şi apariţia spontană a civilizaţiilor sumeriană şi egipteană, „civilizaţii fără copilărie” cu un nivel istoric superior; Civilizaţia / cultura Masma civilizaţie /cultură de tip atlant. Există vechi legende mexicane care vorbesc de civilizaţia hyperboreenilor Se vorbeşte şi de lemurieni care trăiau într-un continent situat în Oceanul indian, precum şi de existenţa unei civilizaţii străvechi antarctice.

În ceea ce priveşte fenomenul Obiectelor Zburătoare Neidentificate (OZN), care s-ar putea constitui ca argument al vizitelor efectuate de ET pe Terra, nu sunt fan al acestor OZN-uri, cu atât mai puţin al declaraţiilor făcute de „martorii oculari”.

Apreciez că poziţia lui St.Hawking despre ET face un pic mai credibile şi susţinerile atât ale lui Sitkin în cartea sa "A 12 planetă" cât şi ale lui Renato Zamfir în cartea „Ipoteza paleoastronautică-Terra incognita” în sensul că ar fi existat intervenţii ale extratereştrilor în evoluţia umanităţii.

În susţinerea ipotezei că ET au fost pe Pământ şi că ei au transmis oamenilor din acele timpuri multe din cunoştiinţele lor ( mult superioare chiar unor cunoştinţe ale ştiinţei contemporane), menţionez că:

- Sitkin arată că în tăbliţele de scris sumeriene există relatări privind sistemul nostru solar, modul cum acesta s-a format şi a evoluat precum şi despre evoluţia omului pe pământ. „Harta stelelor VA/243” de la muzeul Pergamon din Berlin reprezintă sistemul nostru solar aşa cum este cunoscut astăzi (deci inclusiv cu planetele Uranus, Neptun şi Pluto) şi a fost reprezentată la scară pe cilindrii de argilă de către astronomii din antichitate.

- O tăbliţă sumeriană aflată în Muzeul oraşului Berlin (VAT.7847) începe lista zodiacală cu zodia Leului – ceea ce duce înapoi editarea calendarului în jurul anului 10.000 î. Ch. ceea ce demonstrează că cel puţin un calendar sumerian a fost întocmit pornind de la poziţia astrelor din jurul anului 11.000 î. Ch. – când omul de abia începuse să are pământul ! deci sumerienii cunoşteau procesul de p r e c e s i e respectiv aveau cunoştinţe despre Marele An care are 25.920 de ani tereştri.

- Pe un sigiliu acodian din mileniul III î. Ch. este reprezentarea sistemului nostru solar cu 12 planete, deci inclusiv cu planetele pe care ştiinţa umană le-a descoperit în sec XVIII – XIX d. Ch., cu Luna ca planetă, dar şi cu planeta lui Marduk de pe care au venit nifilimii pe Pământ. Este evident că sumerienii nu aveau cum să cunoască singuri aceste adevăruri, după cum este sigur că multe din aceste cunoştinţe le erau inutile dar erau vitale pentru nefilimi care călătoreau între astre – erau astronauţi!

Desigur că, dacă interesează acest subiect, se pot dezvolta argumente în sprijinul ipotezelor al cărui susţinător sunt, cu eventuale trimiteri la materiale anterior postate sau lucrări / cărţi scrise de autori reputaţi dar şi argumente împotrivă. Deasemeni despre argumentele pro şi contra OZN-urilor. M-ar bucura dacă dintre cei ce îmi fac onoarea să citească articolele de pe blog, ar fi amatori să contribuie la aceastp dezbatere prin articole sau comentarii.


Sorin 302

Stephen Hawking şi extratereştrii

Recent, din nou, St Hawking a abordat problema existenţei formelor de viaţă în univers.

St. Hawking susţine că extratereştrii pot fi oriunde în univers, în cele peste 100 de miliarde de galaxii, care conţin fiecare sute de milioane de stele şi sub orice formă, de la bacterie la vertebrate.

Atât mass-media scrisă cât şi canalul TV Discovery Channel au scris şi au difuzat filme cu declaraţii ale celebrului astrofizician.

Astfel:

„Existenţa extratereştrilor este aproape sigură, dar oamenii ar trebui să se protejeze evitând contactul cu ei” – citat de BBC News din zicerile lui St. Hawking.

Străinii pot exista, dar omenirea trebuie să evite contactul cu ei pentru că ar putea fi consecinţele devastatoare, a avertizat duminică 25 aprilie 2010 omul de ştiinţă britanic Stephen Hawking.

În conformitate cu cele scrise în mass-media britanice, "Dacă vom fi vizitaţi de străini, rezultatul ar fi mult mai rău ca atunci când Columb a debarcat în America, ceea ce nu a fost bine pentru Amerindienii", a declarat astrofizicianul într-o serial nou de televiziune.

În acest serial, programele prezentate descriu un univers imaginat cu forme extraterestre de viata în nave spaţiale uriaşe pentru vânătoare de resurse, după epuizarea resurselor planetei lor de origine.

"Astfel de străini din civilizaţii avansate pot deveni, probabil, nomazi, care caută să cucerească şi să colonizeze planete, indiferent unde aceştia pot ajunge", a avertizat Hawking.

Un scenariu apocaliptic este sugerat în serialul "În Univers cu Stephen Hawking " pe Discovery Channel, care a început să fie difuzată în Statele Unite duminică (25 apr 2010)

Asupra probabilităţii existenţei de viaţă extraterestră, el spune: "Pentru creierul meu matematic, numerele singure reflectă / gândesc despre străini perfect raţionali. "Adevărata provocare este de a elabora [gândi] ceea ce străinii s-ar putea ca într-adevăr [de fapt] să facă."

Omenirea a făcut deja o serie de încercări de a lua legatura cu civilizaţiile extraterestre.

În 2008, agentia spatiala americana NASA a expediat în spaţiu piesa The Beatles "Across the Universe" pentru a trimite un mesaj de pace la oricăror străini care se întâmplă să fie în regiunea Polaris - cunoscut şi ca Nord Star - in 2439.

Istoria eforturilor omenirii de a contacta străinii se întinde înapoi cu câţiva ani.

Prin sondele SUA Pioneer 10 şi 11 au fost lansate în 1972 şi 1973 plachete care poartă efigia unui bărbat gol şi a unei femeie şi simboluri care doresc să transmită poziţiile Pamantului si Soarelui.

Voyager 1 şi 2, lansate în 1977, fiecare au un disc de aur placat cu cupru de fonograme cu înregistrări de sunete şi imagini de pe Pamant.

Sursa: Yahoo News

Link:

http://news.yahoo.com/s/afp/20100425/sc_afp/scienceastronomyextraterrestrialhawking

Civilizaţie – enigmă: DOGONII

Dogoni la sarbatoarea Sigui, dedicata planetei Sirius

Tara dogonilor se afla in Mali, intr-un decor maiestuos de pereti abrupti, de gigantice blocuri de piatra si grohotisuri. O faleza spectaculoasa, presarata cu sate, care se intinde pe 200 de kilometri si se ridica la o inaltime de 300 de metri. Acest teritoriu este clasat drept patrimoniu mondial de catre UNESCO, inca din 1981, pentru cultura si siturile sale arheologice

Putina istorie si geografie

Dogonii si faleza pe marginea careia locuiesc reprezinta o lume aparte. Un univers vertical. Originari din Manding (regiunea Bamako) si refuzand islamizarea, acest popor, unul dintre cele mai vechi din Africa neagra, a sosit intre secolele XI si XII in ceea ce numim astazi Tara dogonilor. Locul nu era gol. Zona era ocupata de triburi pasnice de vanatori si culegatori de fructe, foarte priceputi in magie: poporul tellem. In limba dogona, "tellem" inseamna "cei pe care i-am gasit", localnici. Fuziunea a fost cat se poate de pasnica. Legenda spune ca riturile magice si cantecele pe care le intonau bastinasii le permiteau acestora sa urce pe peretii falezelor verticale, fara nici un fel de dificultate. Mainile lor se lipeau, pur si simplu, de stanca.




Faleza Bandiagara
Pesterile sapate in falezele din Bandiagara adaposteau numeroase oseminte ale tellemilor, servind drept necropole. De asemenea, in aceste grote au fost gasite si multe alimente uscate, cavernele fiind si un fel de depozite pentru fructe si cereale. In prezent, chiar si cu un echipament ultra-modern, ascensiunea catre aceste lacasuri inviolabile este aproape imposibila. Antropologii olandezi Johan Huizinga si Roger Bedaux au procedat la o datare a "mansardelor tellem", dupa cum au numit ei scobiturile din faleza. Au gasit acolo si vestigiile unui sistem de ridicare cu funii, dar, pana in prezent, felul in care au fost infipti primii tarusi pe un zid de piatra fara urme de sprijin ramane un mister.


Dansul mastilor

Pasionata de enigmele Africii, antropoloaga americana Claire Olivier calatoreste de doua-trei ori pe an, inca din 1996, la Mali. In timpul unei astfel de calatorii, ea a asistat la un festival de arta africana si de dansuri cu masti, unul dintre ritualurile cele mai importante ale dogonilor.

Fascinata de expresivitatea lor, cercetatoarea a stabilit atunci un contact cu unii dintre dansatori, pe care i-a invitat la New York. Mai tarziu, in februarie 2003, ea a fost invitata la randul ei si gazduita de catre dogoni. Timp de 15 zile nu s-a intamplat aproape nimic. Din cand in cand, vizita sanctuarele inaccesibile strainilor, insotita de-un ghid batran ce purta permanent pe fata o masca. Sef al comunitatii, preot, vraci si judecator, batranul locuia in afara satului, pe o faleza, hranindu-se numai cu ierburi si buruieni. Constrans la pustnicie totala, pentru toata viata, sarcina lui era sa tina legatura cu spiritul mortilor, pentru a afla ce se va intampla in viitor. Si sa poarte perpetuu o masca, pe care o scotea numai la marile sarbatori.

Unul dintre aceste evenimente s-a petrecut pe 5 martie, la ceremonia "cea mare", in care antropoloaga americana a fost acceptata in comunitatea dogonilor si care s-a celebrat in partea cea mai de sus a platoului montan. Claire Olivier a cumparat un cocos, o gaina, un berbec, bere de mei, si s-a prezentat imbracata intr-o haina albastru-inchis, in fata a 32 de intelepti ai satului. Printre cuvinte, binecuvantari, sacrificii de animale si libatiuni, i s-a inaltat si un "fetis", o piatra mare in forma de om, care a fost ridicata pe verticala, inconjurata de un prag de pamant, numit "gobos", ce era menit sa atraga binefacerile cosmice. Odata ceremonia terminata, Claire Olivier a devenit "Yassagui", "sora mastilor", primind numele de Sosselem ("cea in fata careia nu mai este nimic de adaugat").






Dansul mastilor

Ea a fost invitata sa revina doua luni mai tarziu, la ritualul "Grand Dama". Acest ritual are loc la fiecare 4-5 ani.



Bizarele harti ceresti

Sus, in podisul dogonilor, exista o grota pe peretii careia se gasesc desene de o maxima ciudatenie.
La intrare se afla in permanenta un gardian, un om sfant, ales pe viata de catre tribul sau, care il hraneste si are grija de nevoile sale, dar pe care nimeni nu il poate atinge si nici nu se poate apropia de el.



Loc sacru la dogoni

Aceasta grota contine obiecte si informatii incredibile, care sfideaza imaginatia omului contemporan. Cel mai important din desene este, de fapt, o schema astronomica, ce se refera la cel mai stralucitor corp celest, cunoscut sub numele de Sirius A. Intr-o noapte cu cer senin, daca localizam centura lui Orion, cu cele trei stele ale sale asezate in linie dreapta, putem distinge aceasta stea foarte stralucitoare. Toate aceste configuratii ceresti se afla desenate in grota dogonilor, dar, surpriza, alaturi de ele mai exista un corp ceresc care se invarte in jurul lui Sirius. Dogonii sunt chiar foarte precisi in privinta sa. Ei spun ca este foarte vechi, foarte mic si ca este facut din ceea ce ei numesc "materia cea mai grea din intreg universul". Tot dupa spusele lor, ii trebuie aproape 50 de ani acestei mici stele, pentru a face un tur complet in jurul lui Sirius.
Faptul ca un trib din Africa detine niste cunostinte care, in mare parte, au fost confirmate abia de astronomia recenta este absolut uluitor.



Desen dogon al sistemului Sirius


Ei stiu totul despre o stea care nu poate fi vazuta cu ochiul liber si care nu a fost descoperita in lumea occidentala decat in 1862. In anul acela a fost descoperit un corp ceresc care a fost botezat "Sirius B". Este vorba despre o stea mica si alba, care se invarte in jurul lui Sirius. Savantii au masurat apoi greutatea sa, pentru a afla daca este "facuta din materia cea mai grea din univers". Primele lor calcule au determinat ca ea cantarea un pic peste 9 tone pentru fiecare cub de materie, cu latura de 2 centimetri si jumatate. Se putea, asadar, afirma ca era vorba despre o materie extrem de grea, exact cum spuneau dogonii. In plus, cand savantii au calculat timpul de rotatie al lui Sirius B in jurul lui Sirius A, au descoperit ca era vorba de 50,1 ani. Cunostintele dogonilor in legatura cu acest subiect nu erau, asadar, o simpla coincidenta.
Dar aceasta nu este decat o parte a informatiilor pe care ei le poseda. Cosmogonia dogonilor pomeneste si despre o a treia stea, numita "Enuna Ya", mult mai usoara decat Sirius B, si care se invarte in acelasi sens ca el, pe o orbita mai mare. Se pare ca o alta planeta graviteaza in jurul acestei stele. De aici a venit "Nommo", marele stramos al dogonilor.

Un univers in spirala

In afara de Sirius, dogonii stiu despre existenta tuturor celorlalte planete din sistemul nostru solar, inclusiv Neptun, Pluto si Uranus. Cunostintele lor ancestrale vizeaza si diferitele faze ale lui Venus, despre care stiu ca sunt aproape la fel cu cele ale Lunii si carora le-au dat sase nume diferite.
Ei mai spun ca Venus are "un prieten", care ar putea fi asteroidul Toro, descoperit in apropierea sa. In plus, ei impart cerul in 22 de parti egale, cat si in 266 de constelatii diferite. In ceea ce il priveste pe Saturn, ei ii cunosc toti cei patru sateliti, cu toate ca acestia nu pot fi vazuti cu ochiul liber. Pentru dogoni, universul se invarte intr-o spirala conica si a fost creat pornind de la un sambure central, prin vocea lui Amma, zeul suprem. Universul este, de asemeni, infinit, dar cu toate acestea, masurabil. In sfarsit, dogonii mai spun ca toate astrele se indeparteaza unele de altele cu o viteza foarte mare, intr-o combinatie de miscari rotative si de translatie, care se regasesc in toate zonele universului. Ei spun ca undeva, in cer, mai exista si alte planete locuite.


Dar cunostintele acestui popor nu se opresc la cosmologie, ele mai vizeaza, de asemenea, si apa, despre care spun ca este prezenta peste tot, "chiar si in pietre". De curand, inginerii de la NASA au emis ipoteza de a utiliza pietrele de pe Luna sau de pe Marte, pentru a recrea apa pe baza de hidrogen si de oxigen, compusii pretiosului lichid. In plus, dogonii cunosc si existenta globulelor rosii si albe in sange, precum si alte informatii asupra fiziologiei corpului omenesc, pe care noi le-am aflat de foarte putin timp. Nu e rau, pentru un trib considerat primitiv...


Similitudini cu sumerienii si aztecii

Dogonii spun ca marele lor stramos Nommo, originar de pe una dintre planetele care orbiteaza in jurul lui Sirius, a coborat pe Pamant la bordul arcei sale venite din cer si le-a oferit oamenilor cunostinte despre univers. Dar asta nu e tot. Marele stramos este in realitate un om-peste, venind de pe o planeta acoperita cu apa si, prin urmare, traind in apa. Insusi nava sa stelara era plina cu apa. El le-a spus ca mai venise o data, cu mult inainte, pentru a crea Pamantul si pentru a-l insamanta cu plantele care cresteau deja pe "campurile cerului". Dar nu numai dogonii au intalnit zei-pesti. Miturile spun ca, de-a lungul istoriei lor, sumerienii au primit, si ei, vizita "oanilor", oameni-pesti, pe plajele golfului Persic, care venisera din ceruri pentru a-i educa, civiliza si a-i invata scrisul. Niste delfini stelari i-ar fi vizitat chiar si pe azteci, in lacul Titicaca, acum cateva mii de ani.


Materialul este constituit de extrase dintr-un articol de Andrei Cheran

Link: http://www.formula-as.ro/2009/894/enigme-16/civilizatii-misterioase-dogonii-11851