CE AM ÎNVĂŢAT DE LA VIAŢA.

Motto: „Dacă mă bucur 
să învăţ ceva nou, este ca 
să-l împărtăşesc şi altora”. 
(Seneca)

Această temă incitantă mi-a fost lansată în anul 2008 de Adela Mihalcea – o doamnă deosebită – pe care dorea s-o trateze într-un studiu.

În jurul acestei idei-tulpină de a nota / scrie ce am învăţat de la viaţă mi-a izbucnit o inflorescenţă de gânduri, aforisme, întâmplări, meditaţii, sintetizări, variate stări sufleteşti, îndoieli şi extrem de puţine certitudini.

Iată mai jos considerentele mele.

Consemnările sunt enunţiative.

Cele arătate provin din experienţa proprie; precizez că nu sunt luate din cărţi (pentru cazurile când cele expuse le citiţi şi în altă parte!)

Mulţumesc şi pe această cale Adelei pentru ocazia de a-mi ordona, cât de cât, gândirea pe acest făgaş: de sintetizarea experienţei de o viaţă.

Postarea pe blog a acestor învăţăminte acumulate din propria-mi trăire  sper să folosească unora din cei ce le vor citi.

       Considerente  privind relaţiile sociale, activitatea profesională si personala

♦  Să fugi de proşti ca dracul de tămâie; aceşti gen de oameni pot nenoroci viaţa unui om. Un om prost este periculos; pentru a face faţă solicitărilor vieţii acesta apelează la ce-i este la îndemână: minciuni, şmecherii, bârfe. Prostul este periculos prin legăturile ilogice pe care le face între informaţiile pe care le primeşte (face legături alandala între acestea), deformează realitatea; el este vindicativ, rău, pentru că altfel n-ar putea rezista solicitărilor. Şi dacă este şi fudul........ Rezultatele sunt suportate de alţii prin reacţiile pe care are / le provoacă datorită inclusiv lipsei de logică; 

     Relaţiile mele cu oameni... „saraci cu duhul”  mi-au influenţat negativ parte din viaţă - profesional şi de familie;e şi unul din motivele pentru care am înserat în structura blogului aforismul: Nu te certa niciodata cu un prost! Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta!

♦    Pentru sănătatea ta mentală şi fizică îndepărtează din prejmă oamenii răi şi pe cei ce au / răspândesc energie negativă pentru că, pe lângă că sunt energofagi, îţi creiază o stare de disconfort, nervozitate, pesimism.

♦    Prietenia, dragostea, aprecierea pozitivă pe care le primesti sau le oferi altora sunt cele mai frumoase daruri ale vieţii care pot face un om fericit.

Am avut norocul să fiu fericit adesea!

♦     Trebuie să fii receptiv şi să militezi pentru ce e nou şi reprezintă un progres pentru societate. Găseşte surse credibile - de ex scrieri ale oamenilor de ştiinţă, persoane cărora le-ai verificat onestitatea şi însuşeşte-ţi de la aceştia adevărurile / realităţile care sunt compatibile cu personalitatea ta. Devii astfel mai înţelept şi poţi contribui la rându-ţi să răspândeşti moralitatea si adevărata civilizaţie.

♦     Există senzaţii, percepţii, relaţii şi corelaţii parasenzoriale - umane, la animale şi plante – care, până acum încă nu sunt explicate şi care determină realizarea unor fapte, evenimente, fenomene, sentimente şi relaţii evidente care influenţează viaţa - uneori hotărâtor, (de exemplu iubirea) ceea ce nu poate fi contestat nici de cel mai sceptic om - chiar daca nu e un ezoterist.

♦ Mi-am format deprindere în viaţă să învăţ încotinuu ceva nou şi să-l împărtăşesc şi altora, ceea ce îmi face plăcere; n-am ştiut până zilele trecute că, sub acest aspect sunt „discipolul" lui Seneca!

♦    Adevărul este cea mai bună sursă - mijloc de atac şi apărare. Poţi avea şi neplăceri însă din cauza afirmării şi susţinerii adevărului. Una peste alta, eşti în mare avantaj mergând pe „mâna" adevărului. O minciună atrage o alta şi oricum, o minciună te descalifică, te degradează chiar în ochii tăi.

♦      Cunoaşterea a cel puţin o limbă de largă circulaţie este condiţia sine-qua-non a unei cariere onorabile şi cu perspective; dar şi o poartă deschisă spre lume, spre civilizatie, spre cunoaştere.In timpurile modernecel ce nu cunoaşte limbi străine este  un handicapat. Iar deplasările în străinătate sunt necesare şi extrem de folositoare formării personalităţii şi deschiderii către atitudini civilizate şi moderne

♦       Opacitatea şi lipsa de interes faţă de noutăţile oferite de civilizaţia contemporană  [inclusiv în domeniul gândirii, al conceptelor, al alternativelor la modelele de urmat] constituie un mare handicap în formarea intelectuală dar şi în formarea civică. Dimpotrivă, deschiderea către ce-i nou, obţinerea, însuşirea şi folosirea de informaţii verificate d.p.d.v. ştiinţific potenţează capacitatea intelectuală / mentală, de socializare, chiar pe cea fizică.

♦      Pe plan profesional, pentru promovarea unui proiect de interes colectiv pentru instituţie /întreprindere, pentru ramura de activitate din care faci parte, etc în care crezi cu tărie, o metodă este „să-ţi pui ideile" în gura altora, de preferat şefi cu putere de decizie. Laşi orgoliul primar la o parte pentru a-ţi vedea realizată ideea / proiectul şi astfel ai o dublă satisfacţie personală.

O asemenea metodă am practicat-o cu bune rezultate în activitatea mea la calea ferată.

♦      Încăpăţânarea peste limite, „încremenirea în proiect” reprezintă unele din cele mai rele, nefericite atitudini care opreşte, frâneză evoluţia unui om, a societăţii. Atenţie: a nu se confunda încăpăţânarea cu tenacitatea: e mare diferenţa între ele!

♦      Blocajul într-un model sau concept este contraproductiv evoluţiei umane; societatea nu ar fi evoluat şi nu ar evolua prin menţinerea de paradigme... imuabile.

♦      Am învăţat să preţuiesc pe marii gânditori cu care am venit în contact prin scrierile lor, prin vizionări de emisiuni TV sau filme documentare. Am în vedere îndeosebi pe: Octavian Paler; fizicienii St. Hawking, Hubert Reeves, Fritjof Capra (prin cartea sa Momentul adevărului); Petre Ţuţea (până la căderea sa în misticism!); prof dr Constantin Dumitru Dulcan ( cu a sa „Inteligenţa materiei"); Jean Guitton-membru al Academiei Franceze, care m-au determinat să apreciez şi să-mi însuşesc gândirea pozitivă, progresistă, neanchilozată de „dogme”, să-mi părăsesc imobilismul şi conservatorismul, chiar în faza „vârstei a ...4-a!”. Ca urmare sunt împăcat cu viaţa şi ce bine mă simt d.p.d.v. moral / spiritual            şi al..... viitorului meu!                        

♦    În carieră, să nu fii orgolios din cale afară şi să accepţi şi situaţiile când, pentru realizare de performanţe ulterioare, eşti nevoit să ai prestaţii sub pregătirea şi valoarea ta, bineînţeles fără a depăşi prin acest compromis minimum de respect, decenţă şi civilizaţie în relaţii.

Este cazul meu cînd, un timp, după ieşirea la pensie, datorită lipsei acute de bani pentru traiul de zi de zi, am acceptat să fiu utilizat sub potentialul/capabilitatile  mele [de ex în anii 1992-1993 când pensia nu ajungea, am fost subalternul unui fost operator CFR căruia, inainte de 1991 i-am fost director ( erau 5-6 trepte ierarhice de la director la operator); si n-am regretat, pentru ca am avut de a face cu oameni civilizati si cu  respect reciproc].

♦   În cazul conducătorilor de unităţi aceştia trebuie să fie exigenţi şi severi
însă drepţi şi corecţi, dacă vor să aibe rezultate bune şi foarte bune.

În calitate de conducător de direcţie şi ramură la calea ferată (ramura comercială care avea 32.000 de salariaţi) am fost exigent şi sever însă am căutat să fiu drept şi să asociez subalternii în echipe care să aibe aceleaşi ţeluri. A dat rezultate, cu unele rare excepţii date de cei cu „pile”.

♦    Pe linie profesională, când ai de a face cu unul slab pregătit şi vrei să iei măsuri, e bine să cunoşti „cine-l ţine de zgardă" dacă nu vrei să ai neplăceri.

♦      Disciplina, conştiinciozitatea, tenacitatea în realizarea programului profesional reprezintă criteriile de bază în aprecierea unui om; aceste calităţi sunt caracteristice - în cea mai mare parte a cazurilor - şi a unui om moral, integru, cu caracter, de nădejde.

♦ Un cuvânt bun spus omului la „ananghie", aflat în momente de cumpănă şi deznădejde, valorează o avere: atît pentru cel căruia îi sunt adresate dar şi pentru cel ce le spune.

♦     Să nu-ţi faci în viaţă prea mari iluzii şi/sau să nu ai prea mare încredere în oameni insuficient verificaţi de tine personal, pentru că deziluziile sunt pe măsură. Mai ales cu cei ce-i consideri apropiaţi.

Este bine să eviţi să promiţi că vei face ceva - un serviciu, o performanţă profesională, etc fiindcă ai şanse să provoci deziluzii sau să ai parte de reproşuri, eventual să trezeşti resentimente. Mai bine realizezi ce ţi-ai / v-aţi propus şi apoi ai satisfacţia acestei realizări.

♦   Să te fereşti să fii negativist; e bine să ai o viziune pozitivă asupra viitorului pe care este de preferat s-o şi propagi printre cunoscuţi.

♦ Să faci ce-ţi place şi ce faci s-o faci cu plăcere şi pasiune, ceea ce îmbunătăţeşte performanţele profesionale iar în viaţa particulară dă încredere atât partenerului cât şi ţie personal.

Am avut „norocul" să am o astfel de fire iar în continuare mi-am cultivat comportamentul astfel încât, această plăcere / pasiune ce-o aveam în cam tot ce întreprindeam m-a determinat să învăţ foarte multe de la meseriaşii din ramura pe care am coordonat-o la calea ferată.

♦      Să formezi un cuplu din dragoste, stimă şi respect  pentru a petrece momente extrem de plăcute sub „semnul iubirii" îndeosebi cu un partener pe care-l admiri şi
este compatibil - asemănător în aspiraţii, mentalitate, nivel de pregătire, intelect/inteligenţă şi libidou, pentru că dragostea, pasiunea trece sau se estompează în câţiva ani, dar rămâne stima şi respectul pe care trebuie să le cultivi în permanenţă.

♦      Este cazul celor 54 de ani de căsnicie ai mei.

♦      Armonia şi echilibrul sunt două din caracteristicile de bază proprii întregei naturi precum şi relaţiilor inter-regnuri. În general în viaţă şi în special în sănătate un rol deosebit de important, preponderent şi util îl joacă echilibrul şi să fii ponderat în tot ce faci, ce întreprinzi, ce spui, cum te comporţi, ce mănânci, ce bei, ce ceri de la viaţă. Deteriorarea / stricarea acestor două esenţiale componente de viaţă duce la dezechilibre periculoase, cu consecinţe grave ce, de multe ori, nu le mai poţi înlătura.

Excesele de orice fel costă.

♦   Pentru a-ţi asigura o viaţă cât mai ferită de neplăceri şi necazuri, o situaţie particulară, foarte importantă, o constituie imperativul să-ţi „asculţi corpul / organismul" care reacţioneză - discret, este drept,imediat ce sesizeză un dezechilibru în organism (de natură fizică sau psihică / mentală /spirituală). Luând măsuri din timp la apariţia acestor semnale se pot evita multe neplăceri / boli / stări psihice neplăcute.

♦      Furia, mânia, starea de nervozitate sunt cei mai proşti sfătuitori în
comportamentul /atitudinea / reacţia cotidiană. Trebuie evitată categoric ca în aceste momente să iei decizii pe care le poţi regreta chiar toată viata.

♦      Este de asemenea de luat în considerare şi este şi util ca furia, mânia, starea de nervozitate să nu le „ţii în tine" ci este bine să te descătuşezi prin „deschiderea supapei": să te exteriorizezi şi să scapi de presiune; este de preferat ca aceste manifestări să le „practici" în lipsa altor persoane sau să nu implici şi alte persoane. Dacă nu, fă-o totuşi şi apoi, îţi ceri scuze....

♦      În activitatea profesională, deşi toleranţa n-a fost o virtute de-a mea, am obţinut unele rezultate pozitive cînd am fost tolerant(până la un punct, desigur!).

♦      Însă în viaţa de cuplu, toleranţa, îngăduinţa şi înţelegerea este esenţial să se manifeste permanent, reciproc; indiscutabil, în limite rezonabile care depind de caracterele implicate în relaţie. De fapt acestea sunt „liantul"unei coabitări îndelungate, frumoase şi benefice pentru ambele părţi.

♦    Când atingi vârsta senectuţii, să trăieşti  atâta timp cât nu nu e un chin pentru tine şi nu chinui pe cei dragi şi apropiaţi. Cât te poţi baza pe tine [şi pe cel/cea cu care împarţi cotidianul] să-ţi menţii existenţa  în limite rezonabile, acceptabile, suportabile, fără mari eforturi, e în regulă. Dacă această condiţie nu este îndeplinită:  valea! Cum o faci ? Nu ştiu, există unele soluţii dar.... văzând şi neapărat făcând!     Personal m-am gândit la câteva metode de a îndeplini acest imperativ: nu-i departe ziua când va trebui acţionat dacă Natura - Divinitatea nu va interveni favorabil acestei... dorinţi.

♦      Viaţa m-a învăţat să aleg oamenii din apropierea mea, din intimitatea mea (bineînţeles cu excepţia rudelor) _, după capacităţile /calităţile lor care să fie compatibile cu ale mele.
Când cerinţa aceasta - care cred că are o contribuţie mare în păstrarea unei „sănătăţi" psihice normale – este îndeplinită, cresc exponenţial potenţialul psihic şi fizic şi chiar realizările personale intelectuale, profesionale sunt mai bune.

     Şi am avut şi am satisfacţii imense când această „triere", această „selecţie" mi-a mers în ultimii 54 de ani! Dar şi ce „plase" am luat!

♦ N-am fost, nu sunt un om religios. Am devenit un liber cugetător credincios. Cred ca există „un ceva" - acum îi spun Divinitate- Creator – Natură, ( altceva decât Dumnezeu propăvăduit de biserica creştină) - care a conceput şi desfăşoară un plan cu  Universul [Multiversuri!!??].

 Din acest program/plan facem parte şi noi, oamenii. N-am priceput care este rostul nostru, al oamenilor pe pământ, în Universul cunoscut. Caut încă.

♦      Sunt un credincios al adevărului potrivit căruia:

Cunoaşterea este motorul evoluţiei şi dezvoltării civilizaţiei umane.

♦    Prestaţiile şi „performanţele" politicienilor români contemporani -în bună tradiţie romaneasca de 100 de ani de altfel! - m-au determinat să-i detest şi să nu mai pot suferi politica. Ipocrizia, cinismul, înşelătoria, minciuna, arivismul, mediocritatea, lipsa de caracter şi de cultură, mitocănia şi moralitate sunt caracteristicile politicianului român „de succes". Dovadă este cel care „câştigă" alegerile practicând din „gros" arsenalul descris mai sus şi este apreciat, chiar venerat ca „Zeus". Culmea cinismului celui mai votat politician din ultimii 10 ani sunt declaraţiile sale precum ca nu se pot realiza cele promise în campania electorală pentru că această campanie este o întrecere de demagogie, de promisiuni electorale nefezabile.

XXX
Va urez numai de bine si sa aveti o viata asa cum o doriti… si v-o “creaţi”!