Organismul uman, structura omului, însumează atât
caracteristice fizice cât şi cele energetic-spirituale şi morale. Deci spiritul
şi corpul fizic sunt două faţete ale aceleiaşi părţi/structuri/entităţi umane.
Este larg răspândită şi reprezintă o recunoaştere
aproape unanimă aserţiunea că omul are numeroase structuri/dotări încă
nedescoperite, posibilităţi/capabilităţi încă nevalorificate, are capacităţi
fizice, intelectuale, psihice şi sufleteşti care reprezintă încă enigme. Din ce
în ce mai multe din aceste caracteristici/structuri sunt descoperite, sunt
evidenţiate şi chiar se folosesc. Este deasemenea cunoscut că, în general,
viul-viaţa şi deci şi omul au capabilitatea de a se adapta la condiţiile de
mediu, această capacitate fiind consecinţa interacţiunii dintre substanţă,
energie şi informaţie.
În ultimul timp s-au descoperit în structura omului o
serie de elemente, substanţe (enzime, acizi - inclusiv ADN – ul uman), relaţii
fiziologice, interdependenţe între componenta sa fizică şi structura sa
energetico-spirituală care acţionează după anumite legi, reguli, la comenzi,
stimuli şi în condiţii care nu sunt cunoscuţi(e).
Realităţile arătate mai sus permit afirmaţia că omul are în structura sa rezerve încă neelucidate, neevaluate,
nevalorificate, insuficient folosite sau chiar imposibil de folosit până se
descoperă „cheia” declanşării lor.
Aceste rezerve constituie subiectul acestui
articol.
Am în vedere ideea că de către Natură, Programator,
Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum
vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane
ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în
viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.
Ar fi de-a-dreptul ilogic să se presupună că toate
energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe
şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o
extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa
unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului.
Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe
care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe
capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale
speciei umane.
Mă voi referi la:
* capacitatea creierului
folosită în prezent numai în proporţie de 8-12%.
Pentru ce un astfel de efort, o astfel de
„generozitate” acum nejustificată?
* existenţa unor informaţii în
mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă
în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă.
De ce sunt atâtea informaţii şi ce face creierul /
organismul uman cu cele ce nu le conştientizează?
* existenţa unor substanţe în
organismul uman care inhibă:
- pe de o parte, sporirea
neuronilor;
- iar pe de altă parte,
folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului
uman.
(Materialul referitor la
această temă a fost postat pe blog).
* energia creierului / gândului
şi folosirea acesteia, inclusiv ca mijloc de biocomunicaţie.
Surse:
Stiinta Azi.ro
Holismul si
Intelligent Design
Prof.dr. D-tru
C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia
Jan va Helsing -
cartea Copiii mileniului III
Revista Nature
Wikipedia
Aşa dar:
REZERVE ALE CREIERULUI
Creierul cântareşte 1,600 kg
la barbati si 1,450 kg la femei. El contine 14 miliarde de neuroni [ce însumează o lungime totală de peste 500.000 de km.], fiecare dintre acestia putand fi in contact cu alti
25.000 de neuroni, creandu-se astfel posibilitatea realizării într-un timp
extrem de scurt a mii de miliarde de conexiuni.
Impulsurile nervoase sunt transmise de la si spre creier, cu o viteza de pana
la 274 km pe ora, insa unele informatii parcurg traseul cu o viteza de 400 km
pe ora. Teoretic, creierul poate stoca o cantitate de informaţii
echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.
Diferitele „componente” ale creierului prezintă o largă variabilitate anatomică, cu
diverse densităţi neuronale. Această variabilitate se poate traduce fiziologic
nu numai prin funcţiuni foarte variate dar şi prin posibilităţi de asociere
(pentru om, practic, nelimitate), inclusiv informaţiile ancestrale din
straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice.
Astfel, neopalliumul este cea mai recentă structură
a dezvoltării encefalului şi are neuroni cu legături multiple, practic
nelimitate, de memorare, cu deosebire de analiză şi sinteză, funcţii ce
definesc inteligenţa.
Existenţa informaţiei biologice este relativ
cunoscută. În afara transmiterii caracterelor ereditare, se transmit şi
instinctele şi reflexele înnăscute
Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde
ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l
mai foloseşte la întreaga sa capacitate.
Rezervorul cortical este, în acelaşi timp, atât
păstrătorul memoriei ancestrale, al instinctelor şi al reflexelor înnăscute cât
şi un reverbator al realităţii şi sediul transmisiilor telepatice*. Conform ipotezei paleoastronautice, acest
rezervor cortical (ca de altfel şi alte caracteristici anatomo – fiziologice) a
fost implantat şi fixat în zestrea ereditară a omului prin operaţii genetice.
De menţionat că energia vitală, energia biologică ca expresie şi caracteristică de
bază a materiei vii în formele ei diverse de manifestare, este sursa fenomenelor transmisiei de la distanţă a informaţiei.
Creierul este capabil să facă milioane de lucruri
diverse.
Oamenii ar trebui să afle cât de capabili sunt de
fapt şi cât de performantă este mintea lor. Cunoaşterea acestui fapt incredibil
ne poate ajuta să învăţăm, ne poate chiar transforma şi adapta, putem deveni
mai buni decât suntem şi ne poate chiar ajuta să ne transcendem** condiţia. Poate exista chiar un mod prin care să
ne ducă la un nivel superior al existenţei noastre, la care să putem
într-adevăr înţelege lumea într-un mod mai profund, un nivel la care să putem
înţelege relaţia noastră cu celelalte lucruri şi fiinţe în toată complexitatea
şi profunzimea lor.
A şti că există această interconexiune a întregului
univers, că suntem interconectaţi între noi şi în acelaşi timp interconectaţi
cu întregul univers la un nivel fundamental este cea mai bună explicaţie
posibilă dată spiritualităţii.
Odată cu descoperirea capacităţii creierului
uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există
un inhibitor al acestui proces care nu a putut
fi depistat. Nu se cunoaşte încă
mecanismul de înlăturare a blocajului existent care împiedică menţinerea în
limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.
Considerente personale
În ceea ce mă priveşte, pornesc de la adevărul că
folosim numai 8-12% din capacitatea creierului cu care am fost dotaţi de „mama
natura” şi că nu s-a răspuns la întrebarea de ce nu folosim integral
capacitatea creierului cu care am fost dotaţi.
Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial
nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut
orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru
perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări
la dotările existente strict limitate la nevoile curente.
Îmi permit să prezint considerentele ce urmează şi o
părere.
Am în vedere următoarele realităţi:
·
fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se
manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios
stabilită;
·
Apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului
Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;
·
Se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere
în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;
·
Tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se
construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări
– vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.
Ţinând seamă de cele de mai sus, numita rezervă nefolosită din capacitatea
creierului – de 88-92% - nu semnifică altceva dacât faptul că omul este dotat
–prin programarea sa iniţială şi prin intervenţiile bio-genetice ulterioare –
cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii
fizice din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari
decât îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental
respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă
provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere /
transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte
canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.
Deci, cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult dar nu
cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.
Noile orizonturi deschise de fizica cuantică relevate
şi în filme documentare trebuie
explorate, cercetate şi mai ales valorificat potenţialul mental pe care-l
descoperim că-l avem. Din belşug, se pare.
Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru
dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se
poate face prin cunoaştere,
condiţie sine qua non a evoluţiei speţei umane.
Oamenii au ajuns în prezent la
o anumită dezvoltare (probabil extrem de redusă, mică în raport cu realităţile
care ne înconjoară şi pe care nu le putem percepe în totalitate) care nu le
permite să-şi dea seama de ce-i înconjoară şi de totalitatea realităţilor; tot
ce nu putem „pipăi” ni se pare fie neverosimil, fie supranatural, paranormal
sau pur şi simplu de ignorat, de ne luat în seamă. Este o dovadă de
antropomorfism, o atitudine tot atât de retrogradă şi păguboasă ca aceea
adoptată de „savanţii vremii” de pe timpul Inchiziţiei, al arderilor pe rug, al
dominaţiei obscurantismului, al negării - la începutul secolului XX -
posibilităţilor de deplasare cu automobilul şi avionul sau de convorbiri de la
distanţă.
Omul este programat să „poată”
mult mai mult din punct de vedere fizic şi intelectual, inclusiv privind durata
de viaţă. Însă pentru că nu a eliminat cauzele perturbatoare evoluţiei fireşti
şi pentru că nu a găsit metodele, nu a aplicat riguros legile şi regulile
stabilite prin program de „NATURĂ”, în prezent nu are posibilitatea să-şi
valorifice întregul potenţial dat.
Evoluţia noastră nu s-a
terminat. Omul posedă capacităţi senzoriale şi intelectuale care i-ar permite
să săvârşească lucruri aparent imposibile, supranaturale. Continuarea
acumulărilor de informaţie şi deci a selecţiei
oamenilor presupune evoluţia
umană în alte dimensiuni, pe alte coordonate decât cele ştiute, ar valorifica
rezerva de 90% din capacitatea creierului încă nefolosită, inclusiv la dezvoltarea şi folosirea telepatiei, a
biocurenţilor cerebrali, a psihicului, a celorlalte capacităţi ale omului care
în prezent sunt catalogate ca paranormale, pe scurt, a fenomenelor PSI.
* * *
Referitor la genele umane ce temporizează evoluţia omului – subiecte
tratate în materialele postate pe blog– iată mai jos, comentariile şi
„speculaţiile” mele.
Fără îndoială că ele sunt tributare unui nivel scăzut
de cunoştiinţe pe care le am precum şi ignorării a altor multe elemente. Îmi
cer scuze pentru amatorismul abordării acestei teme.
Pornesc de la întrebări fireşti, cum ar fi:
·
De ce acest paradox?
·
De ce să existe inhibitori, de
ce sunt necesari şi până când funcţionează ei?
·
De ce există aceste „capcane”
în derularea vieţii oamenilor şi cui folosesc toate aceste complexe sisteme de
generare/blocare a capacităţilor umane –fizice şi mai ales psiho-spirituale?
·
Ce semnificaţie poate avea
complicatul sistem de întreţinere/ derulare a vieţii, printre care funcţionează
mulţi generatori/inhibatori [2]de energie şi
forţă?
·
Toate aceste extrem de
sofisticate sisteme sunt urmare evoluţiei fireşti a speciei umane sau fac parte
dintr-un complex de reguli încă necunoscute? Sau, poate, au fost „implantate”
de-a-lungul istoriei umane, din cine ştie ce considerente?
·
Avem de a face cu planuri bine
puse la punct determinate de scopuri încă necunoscute, nedescoperite?
·
De ce omul are calităţi şi
resurse extrem de mari, neştiute şi care nu sunt puse în valoare?
·
Toate aceste capabilităţi
descoperite în ultimul timp n-ar putea fi „reminiscenţe” ale unei civilizaţii
umane distruse?
* * *
Am mai susţinut în alte materiale şi cu alte ocazii
anterioare că este posibil şi probabil ca „dotările”, potenţialul omului, sunt
cu mult superioare posibilităţilor pe care le are în prezent. Realizările
tehnice din ultimul timp au confirmat pe deplin această teză. Menţionez aici
numai teoria că cca 90% din capacitatea creierului se consideră (în stadiul
actual al cunoştiinţelor) că nu este folosit.
Iată, acum aflăm că fiinţa umană este in ipostaza că, prin program de a i se refuza – prin
aceste gene inhibatoare – să fie dotată cu calităţi mai mari decât le are. De ce?
Descoperirile recente care pun în evidenţă aportul
substanţial în evoluţia vieţii a tot mai numeroase particule, gene, enzime,
cromozomi, celule suşă, neuroblaşti (câte s-au descoperit până acum, dar câte
pot fi în realitate!), care reglează existenţa umană arată complexitatea şi
multitudinea condiţiilor de îndeplinit necesare desfăşurării vieţii.
Dar pentru a trăi şi pentru a perpetua specia este
necesar un mecanism relativ simplu.
Şi totuşi s-a demonstrat că există o organizare extrem
de minuţioasă şi precisă pentru crearea şi menţinerea în stare de funcţionare a
corpului –fizic şi energetic – care este mult peste standardele necesare
menţinerii şi perpetuării speciei umane.
Surplusul evident de dotare şi organizare ale vieţii
omului ne poate determina să gândim că funcţiile potenţiale ale sale sunt mult
mai multe şi calitativ superioare activităţilor fizice, cerebrale şi energetice pe care le facem în
prezent. Sistemul complex care în realitate există dar nu-l cunoaştem decât
într-o infimă proporţie– şi se descoperă o tot mai mare întindere/extindere a
sa – probabil să fie necesar pentru un alt stadiu al vieţii care să se
desfăşoare în alte condiţii decît cele actuale.
Procesul de inhibare a producerii proteinelor de
calitate mai bună recent descoperit, se adaugă la celelalte constatări care fac
posibile afirmaţii ca cele de mai sus.
O asemenea realitate mă determină să fiu de acord / să
susţin / să apreciez supoziţia că în prezent omul nu a ajuns încă la un stadiu
de dezvoltare suficientă care să declanşeze şi să acţioneze toate resorturile /
posibilităţile ce există în fiinţa umană. N-am ajuns la stadiul de dezvoltare
prevăzut în „program” pentru ca proteinele să ajungă la valoarea lor maximă
ceea ce va elibera din capabilităţile existente în stare latentă în corpul nostru
(fizic şi energetic).
Cu alte cuvinte, când „ansamblul corpului uman” va
ajunge în stadiul cerut / stabilit / prescris / necesar şi prevăzut de regulile
ce guvernează viaţa în Univers (sau Multivers!?), atunci aceşti inhibatori
proteici (sau ai neuronilor) vor primi „comanda stop”, vor dispare şi astfel
omul „de atunci” va putea să evolueze către un stadiu superior de dezvoltare.
O asemenea ipoteză se înscrie în teoria mai
cuprinzătoare a existenţei unei comuniuni de entităţi în care fiinţa umană şi-ar
avea locul după o creştere marcantă, apreciabilă a capacităţilor umane, fizice
dar mai ales spirituale şi energetice.
Va fi activă în acest proiect atunci când va avea
capacităţi adecvate.
De ce să nu visăm frumos?
De ce să nu gândim că ar putea fi posibil ca fiinţa
umană, prin depăşirea actualei condiţii de dependenţă materială, să poată trece
într-o altă dimensiune (de exemplu în care realitatea actuală bazată pe binomul
spaţiu/timp să nu existe)?!
Pentru mine destul de limpede este faptul că fiinţa
umană:
- are mult mai multe capabilităţi decît cele
practicate;
- are potenţial predeterminat şi că, pe măsura
stabilirii condiţiilor necesare, trebuie să-şi pună în valoare posibilităţile
latente;
Există posibilitatea ca omul să aibe un program de
evoluţie care prevede potenţializarea capacităţilor din dotare pe măsura
îndeplinirii unor condiţii stabilite inclusiv de intrerreacţiile dintre
substanţă, energie şi informaţie.
Recenta descoperire privind ADN-ul uman arătată mai
sus, alături de alte mari descoperiri ştiinţifice în biologie, fiziologie,
medicină, chimie, fizică, alte domenii ştiinţifice de „graniţă”:
1. Îmi dă prilejul să- mi reamintesc ceea ce susţin de
ceva timp şi anume că omul:
- face parte dintr-un mai mare ansamblu de entităţi,
- se situiază pe o treaptă inferioară atât a dezvoltării
sale cât şi în relaţie / în comparaţie cu alte posibile entităţi din Univers
sau Multivers;
- are mari rezerve şi posibilităţi să evolueze spre
niveluri sau dimensiuni mai înalte / mai perfecţionate / superioare / complexe
care să-i dea posibilitatea să stabilească relaţii cu alte entităţi compatibile
cu rasa umană.
2. Mă determină să reiterez părerea că:
- viaţa, fiinţele, inclusiv omul, au apărut ca urmare
intercondiţionării dintre substanţă – energie – informaţie;
- există posibilitatea ca fiinţa umană să evolueze pe
baza unui plan / program antestabilit şi care funcţionează pe măsura şi în
cadrul relaţiilor stabilite între elementele faimoasei triplete menţionată mai
sus.
Toate acestea numai dacă omenirea, ca urmare
dezvoltării tehnice şi nedezvoltării
psiho-spirituale, nu se autodistruge!
Realizări tehnice ce au la bază energia gândului
Ø Implantarea în cortexul
cerebral a unui dispozitiv care are
capacitatea de a percepe activitatea creierului ceea ce face posibil ca se să
poată dirija prin gândire un cursor ce apare pe monitor, să
citească e-mail-uri. Este suficient ca omul paralizat i să-şi imagineze că îşi
mişcă braţul la stânga sau la dreapta şi cursorul de pe ecranul calculatorului
îl „ascultă”
Ø Un alt caz emblematic îl
constituie cel al unui om cu membrele paralizate căruia i s-au făcut implanturi
de silicon într-o anumită zonă a creierului în care se aflau 100 de
microelectrozi de titan conectaţi la un computer. Cu ajutorul unor captatori se
interpretează activitatea neuronilor şi realizează astfel o „colaborare” între
aceştia şi calculator; astfel omul e
capabil să deschidă şi să manipuleze calculatorul, să aprindă şi să stingă
lumina sau televizorul.Pacientul a reuşit să-şi controleze mentalul să
transmită semnale suficient de clare pentru a putea trasa, de pildă, figuri
geometrice pe ecran.
Ø Au fost montate cele mai
sofisticate mâini artificiale, pe care subiectul le poate mişca cu puterea
gândului. Aceste proteze sunt ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate
ca nişte membre normale. Subiectultrebuie numai să se gândească la mişcarea ce
trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl
retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi
temperatura.
S-a demonstrat pe calea cercetarii experimentale că
prin puterea gândului, in creierul uman şi animal se pot forma noi circuite
intre neuroni, iar „cablajele" existente se fortifica, sporindu-şi
functionalitatea. Potrivit unor cercetatori neurologi, acest subtil S-a
demonstrat totodata - indeosebi in interacţiuni psihice la distanţă - ca
puterea gândului poate fi constructivă sau distrugătoare, in funcţie de
calităţile şi tarele genetice ale fiecărui generator uman in parte, potrivit
educatiei sale, a concepţiilor religioase, etc.
* * * *
Flash-uri privind gândurile
Gândurile se pot citi. Informaticieni germani au prezentat încă din 2006 un prototip de calculator care poate citi
gândurile persoanei aflate în faţa sa, transformându-le în fraze care apoi apar
pe un monitor. Semnalele electrice de la creier sunt transmise către
calculator. Acesta le analizează şi le transformă ulterior în diverse comenzi.
Faptul ca puterea gândului - benefică sau
demolatoare - acţioneaza asupra materiei vii şi intr-o anumita masură asupra
celei „inerte" nu mai poate fl pus la indoială. Reputati oameni de ştiinţă
- medici, psihologi, biologi, biochimişti sau biofizicieni, printre care şi
laureati ai premiului Nobel - au dovedit cu prisosinta acest lucru. Mai nou,
savantii au ajuns la concluzia ca ceea ce numim noi gând, nu este rezultatul
functiilor cerebrale, cum se credea anterior. Aflat la un nivel necunoscut
de organizare a materiei, guvernat de energii şi viteze de propagare ce
sfideaza legile fizicii actuale, gândul acţionează asupra resorturilor
mintii noastre, asemanator unui operator PC asupra tastaturii computerului,
determinând reactiile noastre prezente şi viitoare.
Gândul crează şi influentează materia, gândul crează circuite neurale, punând în mişcare
materia. Procesul cerebral - determinat de gand - interactioneaza constant cu
dinamica mediului inconjurator, inclusiv cu energiile psihice ale altor
persoane; iar ariile de propagare a energiilor psihice sunt imense, practic
nelimitate si neimfluenţate de
distanţă.
Gândurile sunt ca o furtună dezlănţuită în creier;
această „furtună” este ce văd neuro-fizicienii în creier. Este o imagine
holografică a ce pot produce gândurile: furie, instinct criminal, ura,
compasiune, iubire.
Orice celulă are mii de receptori prin care face
cunoştiinţă cu lumea înconjurătoare. Celula este cea mai mică unitate de
conştiinţă a corpului.
Energia gândurilor - a creierului – potenţează capacităţile corpului
fizic a fiecărui om şi, în cazul energiei pozitive, poate determina ca, prin
resurse proprii şi cu un efort de voinţă şi încredere în propriile forţe
spirituale, oamenii să se vindece chiar de boli aşa zis incurabile.
Sorin302
Notă: Textele cu
litere albastre reprezintă părerile mele reieşite din lectura unor cărţi de ştiinţă
popularizată.
Bibliografie: Renato
Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O.
Buc 2001
Eugen Celan - Telepatia
editura Teora Buc 1993
What the Bleep!
Do we know - Film
documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC
cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ.
Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director
programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ
Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.
* după părerea lui Renato Zamfir aceste transmisii constituiau pentru
strămoşii noştri cel mai eficient sistem de semnalizare. Prin strămoşi, R.Z.
crede a fi fiinţele superioare, cu inteligenţă deosebită, ce ne-au efectuat
operaţiile biologice – deci sunt astronauţi extratereştrii [ET].
**a trece
dincolo de... ; a depăşi limita cunoaşterii experimentale, perceptibile (DEX)
