În
capitolul 2 intitulat « domnia legii» al cărţii
MARELE PLAN scrisă de St. Hawking se dau
numeroase exemple privind modul cum, în urma dezvoltării ştiinţei - în deosebi
fizica - s-a restrâns tot mai mult credinţa că drept cauze ale fenomenelor
naturale, ale tuturor fenomenelor cărora nu li s-au putut stabili „originile”,
a fost voinţa unor fiinţe cu puteri
supranaturale, zei, duhuri sfinte sau malefice; credinţe care s-au materializat
şi în mituri. Şi pe măsură ce oamenii de ştiinţă acumulau noi cunoştiinţe şi
găseau cauzele reale ale fenomenelor observate, iar oamenii deveneau mai puţin
ignoranţi, s-a restrâns tot mai mult „aria” fenomenelor atribuite intervenţiei
unui creator divin ( sau diavol malefic). Pentru ca, în ziele noastre să se ajungă la
teorii testate experimental prin care să se demonstreze că universul s-a creat
din nimic, spontan, ca urmare legilor ce guvernează evoluţia a tot ce există în
univers!
Pe măsura ce ştiinţa descoperă legile naturii
şi cauzele fenomenelor naturale, ignoranţa pierde teren, s-a restrâns mult aria
miturilor, a misticismului, a interpretărilor conform cărora voinţa divină este
cea care determină evoluţia naturii, a vieţii, a omenirii, a fiecăruia din noi.
În prezent, datorită teoriilor fizici moderne
(mecanica cuantică, teoria M) suntem în situaţia de a se face predicţii
referitoare la crearea universului / multiversului care afirmă că universul s-a
născut / creat spontan; fără intervenţia unei forţe supranaturale, a unui zeu,
a lui Dumnezeu.
„ Universurile multiple apar în mod natural din legile
fizicii, sunt predicţii ale ştiinţei” . - scrie
textual St Hawking
E o teorie cu totul neobişnuită, o predicţie
inimaginabilă ( faţă de cunoştinţele pe care avem cea mai mare parte dintre
oameni privind natura, universul, viaţa şi mult peste posibilităţile de
înţelegere a acestora), dar personalităţi ale ştiinţei au ajuns ca, prin
calcule şi teorii deosebit de îndrăzneţe (justificate parţial de experimente),
să atace şi acest ultim mit / credinţă al creaţiei divine a omenirii.
Şi s-a ajuns în zilele de azi să se contureze
ideeea de domnie a legilor cu „perspectiva unui
univers guvernat de legi ale naturii şi
creat conform unui plan pe care vom izbuti cândva să-l înţelegem” .
Iată extrase din principalele părţi ale
teoriei susţinute de St. Hawking în cartea sa.
„ Conform
teoriei M, universul nostru nu e singurul univers. Teoria M prezice că nenumărate universuri au fost creiate din nimic.
Crearea lor nu presupune intervenţia unei fiinţe supranaturale sau a unui zeu,
ci aceste universuri multiple apar în chip natural din legile fizice, sunt
predicţii ale ştiinţei”.
„ În
cosmologie, dovada copleşitoare privind un scop şi un plan .... este reglajul
fin al legilor fizicii” prezentat în
carte. Reglajul extrem de fin a atât de
multe legi ale naturii i-a condus pe unii la susţinerea unui proiect inteligent
- Intelligent Design - subînţelegându-se că proiectantul este Dumnezeu. Nu
acesta este răspunsul ştiinţei moderne.
„Principiul
antropic pune reglajul fin al legilor fizicii pe picior de egalitate cu
factorii de mediu, căci el presupune că habitatul nostru cosmic este unul din multe
alte universuri, la fel cum sistemul nostru solar este unul din multe altele.
Deci reglajul fin al legilor naturii poate fi explicat prin existenţa
universurilor multiple ( la fel ca existenţa unor multiple sisteme „solare”)”.
Universul poate să se creeze - şi se va
crea - pe sine însuşi din nimic...
Este afirmaţia definitorie, cred eu, a sintezei
concluziilor cărţii lui St Hawking „Marele Plan”, a crezului său relativ la
Univers -Multivers.
Mai pun în evidenţă, în această ordine de idei şi
afirmaţiile cuprinse în aceeaşi carte:
„atunci
când vorbim de „începutul” universului ajungem la ideea subtilă că, privind
înapoi către universul primordial, timpul, aşa cum îl cunoaştem nu exista!”
„Pentru că există
o lege cum este gravitaţia, universul poate să se creeze - şi se va crea - pe
sine însuşi din nimic, în modul pe care l-am arătat [
„trebuie să
acceptăm că ideile
noastre obişnuite despre spaţiu şi timp nu se aplică universului primordial,
să „
înţelegem că timpul se poate comporta ca o altă direcţie a spaţiului” şi că „..începutul universului a fost guvernat de legi
ale naturii]. Crearea spontană e motivul pentru
care există ceva mai de grabă decât nimic, motivul pentru care universul există
şi pentru care noi existăm. Nu e nevoie să apelăm la Dumnezeu să facă lumină şi
să pună universul în mişcare.
Teoria M, „teoria
a tot ce există” - este cea care dă suport teoretic şi consistenţă ştiinţifică
unor astfel de paradigme privind istoriile alternative şi crearea spontană ale
universului,existenţa multiversurilor.
Toate aceste afirmaţii
categorice sunt rezultatul a numeroase şi responsabile cercetări făcute de
mulţi personalităţi ale lumii ştiinţifice ale căror teorii sunt pertinente, demonstrate teoretic şi deci şi
prin calcule, iar o parte prin observaţii şi chiar prin experimente.
Dacă se ia în considerarea
reputaţia deosebită ce o au în lumea ştiinţifică cei ce le susţin, nu ar trebui
să mai existe vreo umbră de îndoială asupra acestor teorii şi ar trebui adoptate
ca noi paradigme ale formării, existenţei şi evoluţiei universului /
universurilor cu tot ce există în ele.
Fac parte din cei pe care, încă cele citate mă
deruteză, îmi crează o stare de confuzie şi am multe nedumeriri; pe scurt, încă
nu „diger” aceste noi modele propuse şi bazate pe mecanica cuantică, respectiv
pe teoria M.
Probabil deruta vine din
lipsa de pregătire în fizica cuantică şi deci, în a asimila, din
noile paradigme:
- inexistenţa, în anumite
condiţii a continuu-lui spaţiu-timp - în sensul că ”... privind înapoi
către universul primordial, timpul, aşa cum îl cunoaştem nu exista!” (citat)
- ca o consecinţă a „inexistenţei timpului”, ideia că „universul s-a creiat şi se va creia pe sine însuşi din
nimic”. (citat)
Mi-e pur şi simplu imposibil să înţeleg că nu există timp
înainte de „ceva = univers”. Imposibil să înţeleg
că înainte de „ceva” n-a existat nimic.
Pentru
St.Hawking am o deosebită încredere în capacităţile sale intelectuale şi
sclipirile de geniu în exercitarea meseriei de fizician - cercetător şi autor
al unor teorii verificate şi confirmate de observaţii şi experimentări, ceea ce
m-ar obliga sî-l cred în ce spune şi în această privinţă, să iau ca axiome
concluziile sale.
Pot oare?
Această imposibilitate de a-l
înţelege pe St. Hawking, se datorează, probabil, - pe lângă lipsei de instruire în domeniu - şi structurii , educaţiei, genelor, atavismului
mele, faptului că traiesc şi gândesc în condiţiile oferite de continuum-ului
spaţiu-timp pentru desfăşurarea vieţii ,
precum şi ancestralei succesiuni în timp
a evenimentelor naturale, cu un început şi sfârşit care s-a imprimat în memoria
colectivă. Nu-mi pot imagina cum un fenomen, o entitate poate apărea spontan,
fără început!
Pot înţelege că există multe ( o infinitate) de
universuri, fiecare cu legile şi regulile lui, că pot exista universuri
paralele [ceea ce permite (şi chiar explică) particulei ca atunci când nu e în
universul nostru să fie într-un alt univers ] şi că există mecanisme care
permit naşterea acestor universuri, ca şi dispariţia lor fără ca să fie
necesară intervenţia unei forţe din afara sistemului şi a regulilor
/programelor pentru ca aceste „mişcări”, aceste fenomene să se producă.
Pot inţelege evoluţia a tot ce există în univers,
complicatele interreacţii şi influenţe ale naturii - deci inclusiv ale tuturor
formelor de viaţă - fără o intervenţie a unui creator. Este posibil ca legile,
mecanismele, regulile, echilibrele, raporturile dintre diferitele elemente
componente ale universului să se auto impună şi să găsească modalitatea de a
evolua, cu inerentele „accidente”, colapsuri, căi greşite de „mers înainte” şi
deci înlăturarea din complexul universal a celor ce „au greşit” şi s-au abătut
de la reguli sau terminarea misiunii unor componente care dispar sau se
transformă. Deci consider că ce se produce în univers se datorează respectării
acestor programe / reguli care se auto-modelează şi ele, la rândul lor, se perfecţionează, devin tot mai complexe şi permit evoluţia.
Si, fără nici o îndoială, toate aceste fenomene se produc
în
timp, dar care, în starea lor
incipientă, au apărut din nimic! E turburător!
Dar nu pot înţelege cum „pornirea”, „imboldul”, „startul” acestor
programe / proiecte au putut apare fără o proiectare, fără o intervenţie „din
afară” - măcar pentru a le da ... un „bobârnac” de start; atât pentru
declanşarea fenomenelor câ şi pentru declanşarea continuum-ului spaţiu -timp!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu