Dincolo de 2012. De ce nu vine sfârşitul

Scepticus: graniţele gândirii

Scris de NASA - reprodus in scientia.ro

Vineri, 16 Noiembrie 2012 20:17

Imaginea Pământului  intitulată ”Marmura Albastră” (”the Blue Marble'), realizată de suita de radiometre în domeniul vizibil/infraroşu (VIIRS) aflată la bordul Satelitului NASA Suomi NPP. Această imagine compozită utilizează o serie de  instantanee ale suprafeţei terestre, captate pe 4 ianuarie 2012. Credit imagine: NASA/NOAA/GSFC/Suomi NPP/VIIRS/Norman Kuring Contrar unor convingeri destul de răspândite care susţin ca dată fixă pentru sfârşitul lumii anul 2012, toate afirmaţiile în acest sens încep să se destrame rapid. În continuare, oamenii de ştiinţă de la NASA răspund la cele mai frecvente întrebări cu privire la 2012. 21 decembrie 2012 nu va marca sfârşitul lumii aşa cum o ştim. Totuşi, atunci va avea loc un nou solstiţiu de iarnă. Există vreo ameninţare care planează asupra Pământului în 2012? Multe site-uri de internet susţin că lumea se va sfârşi în decembrie 2012. Lumea nu se va sfârşi în 2012. Planeta noastră s-a ”descurcat” foarte bine timp de 4 miliarde de ani, iar oameni de ştiinţă care se bucură de credibilitate în întreaga lume ştiu că nu există nicio ameninţare pentru anul 2012. Care este originea prezicerii că lumea se va sfârşi în 2012? Povestea a început când s-a susţinut că Nibiru, o presupusă planetă descoperită de sumerieni, se va îndrepta spre Pământ. Această catastrofă a fost prezisă iniţial pentru luna mai a anului 2003, dar pentru că atunci nu s-a întâmplat nimic, ziua sfârşitului lumii a fost amânată pentru decembrie 2012 şi legată de încheierea unuia dintre ciclurile calendarului maiaş antic, la solstiţiul de iarnă din 2012. De aici a rezultat prezicerea datei sosirii judecăţii de apoi pe 21 decembrie 2012. Calendarul maiaş ia sfârşit în decembrie 2012? Şi calendarul de pe peretele din bucătăria noastră  se termină cu data de 31 decembrie, ceea ce nu înseamnă sfârşitul. Tot aşa, nici calendarul maiaş nu încetează să existe pe 21 decembrie 2012. Această dată marchează doar încheierea unei lungi perioade de numărătoare dn calendarul maiaş, dar apoi, ca orice calendar, va începe din nou de la 1 ianuarie cu o altă perioadă ciclică, la fel de lungă. Este posibil ca o anumită aliniere a planetelor să afecteze Pământul? Nu există alinieri planetare în următoarele câteva decenii şi chiar dacă aceste alinieri ar avea loc, efectele acestora asupra Pământului ar fi neglijabile. O aliniere majoră a avut loc în 1962, iar alte două în 1982 şi în 2000. De fiecare dată în decembrie, Pământul şi Soarele se aliniază cu centrul aproximativ al Căii Lactee, dar acesta este un eveniment anual, fără nicio consecinţă pentru Pământ. ”Există evident un mare interes pentru corpurile cereşti, pentru poziţia şi traiectoria acestora la sfârşitul anului calendaristic 2012. Eu unul, apreciez o carte bună sau un film la fel de mult ca şi ceilalți oameni. Dar tot ceea ce zboară prin spaţiul cibernetic, pe la TV şi prin filme nu se bazează pe ştiinţă. Există pe internet chiar şi false comunicate de presă ale NASA...” Don Yeomans, om de ştiinţă, cercetător principal, NASA. Există cu adevărat  o planetă pitică maro, numită Nibiru sau Planeta ”X” sau Eris, care se apropie de Pământ ameninţând cu distrugerea în masă? Nibiru şi alte poveşti despre planete îndepărtate sunt doar farse pe internet.  Nu există nicio bază faptică în sprijinul acestor afirmaţii. Dacă Nibiru sau planeta ”X” ar fi fost reale şi s-ar fi îndreptat spre Pământ în 2012, astronomii le-ar fi detectat cu cel puţin zece ani în urmă, iar acestea ar trebui să fie deja vizibile pe cer, cu ochiul liber. Este evident că ele nu există. Planeta Eris este reală, dar este o planetă pitică de tipul planetei Pluto, care va rămâne în afara sistemului solar, iar distanţa cea mai apropiată la care ea s-ar putea afla faţă de Pământ este de aproximativ 6.437.376.000 de kilometri (4 miliarde de mile). Ce este teoria inversării polurilor? Este adevărat că scoarţa Pământului se roteşte cu 180 de grade în jurul centrului Pământului cu o repeziciune de zile, dacă nu chiar ore? O inversare a rotaţiei Pământului este imposibilă. Există mişcări lente ale continentelor (de exemplu Antarctica era aproape de ecuator cu sute de milioane de ani în urmă), dar acest fapt este irelevant şi nu poate veni în sprijinul afirmaţiilor cu privire la inversarea polilor. Cu toate acestea multe dintre site-urile axate pe dezastre lansează această momeală reuşind să inducă lumea în eroare.  Acestea susţin că ar exista o relaţie între rotaţia şi polaritatea magnetică a Pământului, care se schimbă neregulat şi că o inversare magnetică are loc, în medie, o dată la 400.000 de ani. Din ceea ce se cunoaşte până acum, o astfel de inversare magnetică nu reprezintă niciun pericol pentru viaţa de pe Pământ. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că  este foarte puţin probabil ca o astfel de inversare magnetică să aibă loc în mileniile următoare. Există pericolul ca Pământul să fie lovit de un meteorit în 2012? Pământul a fost întotdeauna supus riscului unor impacturi cu comete sau asteroizi, deşi astfel de ciocniri sunt foarte rare. Ultimul mare impact a avut loc acum 65 de milioane de ani şi a dus la dispariţia dinozaurilor. În prezent astronomii NASA realizează un studiu numit Spaceguard Survey cu scopul identificării cu mult timp înainte a unui presupus impact, a oricăror asteroizi de mari proporţii care s-ar putea afla în apropierea Pământului. S-a concluzionat deja că nu există asteroizi de dimensiunea celui care a ucis dinozaurii care să ameninţe Pământul la ora actuală. Toată această muncă de cercetare se desfăşoară în mod transparent, iar descoperirile sunt postate zilnic pe site-ul NASA Near-Earth Object Program , unde vă puteţi convinge că nu se aşteaptă niciun impact cu un meteorit în 2012. Care este părerea oamenilor de ştiinţă de la NASA cu privire la predicţiile despre sfârşitul lumii în 2012? Unde este ştiinţa şi unde sunt dovezile care să susţină aceste previziuni ale unor eventuale dezastre sau schimbări dramatice în 2012 ? Acestea pur şi simplu nu există, în ciuda tuturor afirmaţiilor fictive apărute în cărţi, filme, documentare sau pe internet. Pur şi simplu nu există dovezi credibile care să vină în sprijinul afirmaţiilor cu privire la presupusele evenimente neobişnuite din decembrie 2012. Se estimează că ar exista pericolul unor furtuni solare gigantice în 2012? Activitatea solară are un ciclu regulat care atinge vârful maxim de intensitate la intervale de aproximativ 11 ani. În apropiere de atingerea acestei intensităţi maxime, exploziile solare pot provoca unele întreruperi ale comunicaţiilor prin satelit, cu toate că inginerii învaţă din mers cum să construiască piese electronice care să fie protejate împotriva majorităţii furtunilor solare. Dar nu există niciun risc special legat de anul 2012. Maxima de intensitate a activităţii solare va avea loc în intervalul 2012-2014 şi se preconizează că ar fi vorba de un ciclu solar mediu, nu foarte diferit de alte cicluri solare anterioare, de-a lungul timpului. Alte informaţii cu privire la 2012 găsiţi la: •    NASA Astrobiology Institute: "Nibiru and Doomsday 2012" (Institutul de Astrobiologie NASA: ”Nibiru şi sfârşitul lumii 2012”) •    Bad Astronomy: "The Planet X Saga: The Scientific Arguments in a Nutshell" (Astronomia prost înţeleasă ”Saga Planetei X – Argumente ştiinţifice pe scurt”) •    Sky and Telescope Magazine: "2012: The Great Scare" (Revista ”Cerul şi Telescopul” ”2012 : Marea sperietură”) •    Phys.org: "Mayan People Demand End to Doomsday Myth" (Maiaşii ne cer să punem capăt mitului Sfârşitului Lumii”) •   Houston Museum of Natural Science: "Maya 2012: Prophecy Becomes History" (Muzeul de Ştiinţe Naturale din Houston ”Maiaşii 2012: Profeţia devine istorie”) Sursa: Beyond 2012: Why the World Won't End Traducere: Daniela Albu

IN MEMORIAM prof. Ing. STEFAN DRAGOS BOTEZAT

Am avut privilegiul să am mai multe dialoguri-dezbatere cu Dragoş pe tema evolutiei omului, spiritualitatii, locul omului in univers, religie.

Repostarea pe blogul ORIZONTURI a unui articol aparut in octombrie 2007 pe blogul SORINACH - Yahoo!  şi reamintirea dialogului pe tema unui alt aricol postat pe acest blog, se constituie într-un prinos de recunoştinţă şi amiciţie pentru  Dragoş care, nu de mult, a plecat de lângă noi, colegii şi prietenii de o viaţă.

Prin acest remember doresc să aduc în memoria celor ce l-au cunoscut şi apreciat şi alte valenţe ale personalităţii sale în afară de acelea cunoscute de om onest, intelectual rafinat, bun prieten şi coleg.

Pentru preocupările împărtăşite cu mine, îi mulţumesc, încă o dată.

O P I N I I 2 - Article du 22 octobre 2007

Redau mai jos corespondenta – dialog avuta cu bunul meu prieten si coleg Dragos Botezat pe tema evolutiei omului, spiritualitatii, locul omului in univers, religie.

Corespondenta are ceva inedit, punctele de vedere fiind inscrise dupa fiecare idee/paragraf.

* * *

“adevarul este o fiica (legitima sau nu) a unei anumite perioade de timp…”(din corespodenta lui Dragos Botezat ).

Draga Sorin,

Am deschis in sfarsit fisierul cu observatiile tale la cele doua articole. Gasesc parerile tale foarte logice si pertinente. Imi voi permite sa adaug unele obiectii, in care voi incerca sa exprim punctul meu de vedere. Scuza, te rog, tonul polemic. D.B.

Sorin Achimescu - SA

I. Unele considerente pe marginea a două articole

Recent am citit două materiale apărute pe site-ul revistei asociaţiei Germano-Române. Ele se referă la noul curent Intelligent Design (ID) – neo-creaţionist – care aduce elemente noi în discuţia / disputa dintre darwinişti şi creaţionişti. Aceste articole sunt două argumente pentru susţinerea părerilor deja cristalizate, care dădeau „putere” argumentelor existente care să susţină teza mea de bază:

* că umanitatea face parte dintr-un complex al viului/vieţii din Univers (U) sau Multivers (MU),

* că ne situăm într-un etaj inferior din evoluţia entităţilor inteligente cosmice şi

* că, deci, viaţa pe Pământ este unul din episoadele necesare trecerii la etapele superioare de evoluţie a entităţilor cosmice din care facem şi noi parte.

Dragos Botezat - DB

Fara suparare, dar termenii folositi de tine trezesc banuiala unui continut cam aventuros; totul miroase a metempsihoza. Nu pot totusi sa mor, in speranta de a ma renaste ca limbric sau eventual microb. Ce argumente pot fi aduse in sprijinul acestei ipoteze, afara de fanteziile unor autori de science fiction. Ca „dovezi” avem doar hartie mazgalita (Biblia, Talmudul etc.) – dar hartia este foarte rabdatoare... Sunt de acord cu posibilitatea foarte probabila a vietii in U [univers-n.a.]sau MU [multivers- n,a,], dar unde ne aduce aceasta? Cum a ajuns acolo, este problema! Odata cu raspunsul la aceasta intrebare se explica in mod automat si „evolutia la etapele superioare (unde este sus si jos in univers – U sau MU – pozitia inferioara sau superioara ?).

SA

a) Materialul scris de d-na Antonia Iliescu din Belgia şi intitulat „Limba omenească” sintetizează evoluţia acestui curent, din care am reţinut că Intelligent Design este un nou curent creat şi desvoltat de tot mai mulţi oameni de ştiinţă, cercetători din diverse domenii de activitate care susţin că evoluţia materiei vii, deci şi a speciei umane, are la bază un program evolutiv inteligent.

Bineînţeles că această teorie are rădăcini în fizica cuantică; reprezintă o profundă deschidere spre spiritualitate.

DB

Exista tendinta de a se incerca umplerea „golurilor” existente intr-o anumita perioada istorica in cercetarea stiintifica, prin notiunea de „Dumnezeu”. Eu (si alti filozofi ?!) vedem in aceasta numai o tentativa (nereusita) de creare de alibii.

SA

Una din întrebările pe care o consider perenă şi deci căreia nu i s-a dat un răspuns cât de cât mulţumitor ar fi „care este scopul nostru pe pământ, care este ţelul suprem al existenţei oamenilor în acest Univers?”

DB

Pentru ce sa existe neaparat un scop al existentei noastre pe pamant, ca „tel suprem” pentru oameni (si nu pentru purici)? Oare numai in scopul confirmarii teoriei teologice, care sustine ca, daca Dumnezeu nu ar fi vrut ca oamenii sa se scarpine, nu ar fi creat plosnitele... Eu unul, voi progresul cu orice pret (I. L. Caragiale).

SA

Cei ce au lansat, definesc şi susţin această teorie, idee, concept a ID oferă, printre altele, o variantă de răspuns privind scopul existenţei vieţii inclusiv al umanităţii.

Materialul mi se pare a fi deosebit de marcant / important pentru că în el se prezintă susţinerea pe baze ştiinţifice a existenţei în lumea vie, [în afară de zestrea cunoscută, a prezenţei codurilor speciei, reproducerii, supravieţuirii în genomul uman, în ADN-ul fiecăruia din noi] - şi a programului după care este alcătuită dar şi după care evoluează materia vie; deci şi oamenii. Acest program conţine şi sensul vieţii, acela de a se perfecţiona creierul uman pentru apariţia inteligenţei şi conştiinţei, până la conştientizarea acestora şi realizarea unei conştiinţe umane colective, ca apogeu al evoluţiei.

DB

Mi se pare extrem de riscanta afirmatia, ca „scopul existentei/umanitatii” ar fi – chiar si numai in varianta – un raspuns la problema acestui „scop”. Regret, dar pentru mine nu exista un scop. . .

SA

Materialul este consecutiv unei discuţii anterioare referitoare la gânduri, la spiritualitate, la ce este mai bun în om: latura spirituală, sufletească, existenţa conştiinţei, a celorlalte caracteristici morale şi sufleteşti. Şi de ce există acestea, la mulţi în stare latentă şi nu le valorificăm.

Aceste idei ultra-sintetizate în material fac parte dintr-un „calup” mai mare de teze, idei, concepte referitoare la: bioenergie şi biocomunicaţii şi gândirea ca element de biocomunicaţii, corpul energetic şi corpul fizic, locul civilizaţiei umane într-un ansamblu universal (sau multiunivers) coerent, legătura dintre om şi lumea cosmică-astrală-eterică, viitorul evoluţiei umane. Aceste concepte sunt dezvoltate de mine în materiale anterioare.

Într-un anumit fel întregeşte sfera preocupărilor privind spiritul uman şi umple un gol în susţinerea faptului că oamenii fac parte dintr-un lanţ extrem de vast şi extrem de bine pus la punct, al vieţii în Univers (Multivers) care se situează pe multiple planuri şi variate niveluri de evoluţie.

DB

Este cea mai simpla si convenabila metoda de a umple golurile actuale din stiinta si cunoastere prin „Dumnezeu”, „destin” sau chiar si eventuale „fiinte” din „Multivers”. Se obtine cel mult o amanare a rezolvarii ecuatiei, cu necunoscutele momentane

SA

Pentru mine este o mare satisfacţie să ştiu că se fundamentează din ce în ce mai mult aceste idei şi că se fac paşi concreţi în determinarea evoluţiei umanităţii către o lume mai complexă şi, oricum, mult superioară civilizaţiei actuale.

DB

Imi vine in minte stravechea anecdota:

- Kohn: Rabinul nostru este atat de intelept si de cuvios, incat Dumnezeu coboara in fiecare sambata pe pamant, vine la el in cabinet si stau indelung de vorba..

- Smilovici: Si tu poti sa crezi una ca asta?

- Kohn: Dar mi-a spus-o chiar rabinul in persoana!

- Smilovici: Si tu crezi asta?

- Kohn: Asculta, Smilovici, doar n-ai sa-mi spui ca in fiecare sambata vine Dumnezeu in persoana, sa stea de vorba cu un mincinos!

SA

b) Celălalt articol se referă la argumente şi demonstraţii de înaltă tehnicitate referitoare la disputa dintre darwinişti şi neo-creaţionişti. Articolul în cauză nu m-a impresionat în mod deosebit pentru că el pune în evidenţă, cred eu, argumente valabile în favoarea darwiniştilor. Sunt redate demonstraţii şi experienţe din chimie, biologie, medicină, pe care cred că nu le contestă nimeni.

Ele însă nu mă interesează pentru că se referă la evoluţia „pas cu pas”, normală, cred eu, într-o evoluţie a speciilor realizată după „hazard”, „la întâmplare”, ca urmare unor selecţii efectuate întâmplător, în funcţie „numai” de condiţiile de mediu din acel moment.

DB

De ce te jenezi sa accepti aceasta ipoteza, care mie mi se pare fascinanta tocmai prin plauzibilitatea ei? O gasesti prea „vulgara” ?

SA

II. Consolidarea considerentelor şi convingerilor personale.

Eu văd problema vieţii şi deci şi existenţa şi evoluţia oamenilor în strânsă şi directă legătură, ca o consecinţă a interacţiunilor dintre substanţă, energie şi informaţie.

Cred că are dreptate d-na Antonia Iliescu în ce afirmă referitor la posibila compatibilitate şi complementaritate între ID şi darwinism: ID dă o viziune „macro” asupra evoluţiei vieţii, a speciilor iar Darwinismul explică cum se petrec lucrurile secvenţial, pe etape, la o scară „micro”.

Nu împărtăşesc ce se spune despre ID că ar repezenta versiunea modernizată şi ştiinţifică a viziunii religioase, biblice, divine a apariţiei şi evoluţiei vieţii/viului inclusiv ale omului.

Nu pentru că nu ar fi aşa. Este posibil – dar improbabil - să fie aşa.

În ignoranţa mea (determinată atât de mari lacune în documentare cât şi de capacitatea foarte redusă de a putea judeca, înţelege şi aprecia fenomenele), eu reţin numai acele părţi din teoria ID care-mi confirmă ideile. Reţin deci numai informaţiile care-mi copletează părerea ce o am şi anume că OMUL este cel mai reprezentativ, mai bine organizat şi mai complex exponent cunoscut al vieţii şi a fost astfel „dotat” încât să poată face parte dintr-o mare familie de fiinţe/entităţi inteligente. Faţă de aceasta, am în vedere următoarele considerente:

° viul, viaţa, omul sunt fenomene apărute ca urmare întrunirii unor condiţii date de interacţiunea dintre substanţă, energie şi informaţii.

° evoluţia vieţii/omului urmează nişte reguli imprimate în structurile celulei, în genom, în ADN ce sunt formate şi aplicate prin cumulări succesive de la generaţie la generaţie şi mereu adaptate la mediu.

° pe pământ viaţa/omul se constituie ca una din „haltele”, „episoadele”, „etapele”, (obligatorii sau nu) dar – din alt punct de vedere – are şi una din „formele”, înfăţişările” „suportului fizic” (deasemeni obligatorii sau nu) ce le poate avea fiinţa universală.

° supotul fizic/forma fizic(ă) sub care se prezintă viaţa/omul pe pământ este cea adecvată condiţiilor Terrei. Pot exista / sunt şi alte forme de viaţă în Univers (U) sau Multivers (MU), superior organizate şi cu scopuri necunoscute.

° imposibil să nu fie viaţă în alte lumi ale U sa MU, să nu existe fiinţe, posibil / probabil aflate în diverse faze ale evoluţiei [unele mult superioare umanităţii], compatibile şi cu/fără posibilităţi de intercomunicare, interconectare cu celelalte lumi/civilizaţii de entităţi/fiinţe cosmice, energetice

DB

Scuza-ma, dar gasesc argumentarea ta putin cam egoista (ma feresc sa spun: egocentrista!). De ce iti culegi numai stafidele din cozonac, acele idei care iti convin si iti „confirma parerea ce o am” , dupa metoda : Daca nu are poporul paine, de ce nu mananca cozonac? (Marie-Antoinette).

SA

Nu ştiu care este scopul fundamental al trăirii noastre.

ID îmi oferă o variantă de răspuns la întrebarea fundamentală care este scopul vieţii omului pe pământ. Motivarea existenţei noastre, a oamenilor, pe Terra este acela înscris în ADN, de atingerea perfecţiunii către realizarea unei inteligenţe, unei morale şi unei conştiinţe comune, care să ne permită trecerea la un stadiu superior organizat de existenţă energetică, spirituală, eterică ceea ce ne va permite să ne încadrăm în sistemul vieţii Universului (Multiversului).

Nu împărtăşesc deloc tezele religioase, teologice şi motivarea acestora referitoare la ce rost avem noi pe pământ de-a-dreptul puerilă: creşteţi şi vă înmulţiţi; sunteţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu(!?); împărăţia cerurilor după moarte şi altele asemenea care , cred eu, sunt palavrăgeli şi dogme pentru ca aristocraţia religioasă să-şi menţină dominaţia.

De ce există viaţă pe Pământ? De ce există şi cum evoluează omenirea? Către ce şi către unde se îndreaptă umanitatea? Iată întrebări fundamentale cărora ştiinţa începe să încerce să dea răspunsuri. Din tot ce am citit şi am reţinut, am constatat minuţiozitatea cu care Natura sau Creatorul sau Regulile De Bază ( cum vreţi să-i spuneţi) a (au) creiat un sistem ultra perfecţionat pentru ca OMUL să aibe tot ce-i trebuie ca să trăiască, să-şi perpetueze speţa, să reziste şi să domine solicitările mediului potrivnic, ostil de multe ori.

Fără nici un dubiu, apariţia şi evoluţia vieţii rămâne o enigmă a Universului.

Dar viaţa există, aşa cum există şi iubirea şi ura şi conştiinţa pentru a căror naştere, existenţă şi intensitate nu s-au găsit încă explicaţii unanim acceptate. Pentru sceptici şi agnostici, dacă nu există dovezi stabilite ştiinţific, nici n-ar trebui să le luăm în considerare şi să ne facem că nu există. Este posibil oare aşa ceva? În aceeaşi ordine de idei, dacă nu s-a putut stabili”negru pe alb” că nu există viaţă în afară de Terra, nu merită nici măcar să discutăm serios despre existenţa vieţii dincolo de pământ.

DB

Pentru Dumnezeu, dar nu contesta nimeni ca este posibil sa existe ceeace numim noi „viata” si pe alte meleaguri in univers. Pentru ce exista viata? Pentru mine, pur si simplu din intamplare, fara scop sau intentie.

SA

Dar de ce am cantona viaţa numai în extrem de redusele posibilităţi ce există pe Pământ şi nu am putea fi de acord – măcar ca posibilităţi dacă nu şi ca probabilităţi – că fiinţe pot exista şi în altă parte, în alte lumi pe care, cândva, să le putem contacta şi cu care să intercomunicăm.

Noiemb 2006 – febr 2007

La acestea adaug fragmente din corespondeţa avută cu Dragoş referitoare la articolul „Evanghelia după Iuda”

În continuare prezint părerile activului meu coleg şi prieten, prof. Dipl. Ing. Dragoş Botezat.

        La unele din afirmaţiile sale am continuat “dialogul” în scris, postând unele considerente imediat după ideile expuse de el. 

        Dragoş Botezat  -  DB

Gasesc materialul tau  „Evanghelia dupa Iuda”  (N.A. postat pe blogul SORINACH - Yahoo! În 31 oct 2007.) deosebit de concludent si interesant. Pentru mine, prezinta o sinteza a numeroaselor probleme la ordinea zilei, astazi peste tot in discutie.

Cautand in  Google , am gasit si sursa principala a acestor informatii, publicate in  "National Geographic”.  

Referitor la continut, calificarea facuta de  “National Geographic”  este pentru mine obiectiva si concludenta. Tinta tuturor religiilor din lume, nu numai a celor crestine, este de a-si asigura si consolida pozitia, statutul si in primul rand baza materiala, creind si propagand ideologia necesara acestui scop. Perdelele de fum  servesc mentinerii  “credinciosilor”  la cheremul si in avantajul lor propriu, urmarind totodata largirea influentei exercitate in decursul a zeci de milenii. Aceasta este ocupatia de baza, care le asigura painea de toate zilele, folosind diversele metode, politce, ideologice, administrative. Singura obiectie ar fi poate la afirmatia ca ideea sanctificarii lui Iuda ar fi lansata (si sustinuta) de germani, in scopul eliminarii cauzei primare a antisemitismului; inclin sa cred ca provine mai degraba din lagarul opus.

Sorin Achimescu  -  SA

Ideea este că sunt contestabile toate versiunile – deci şi cea “oficială” -  şi că BISERICA a greşit grav de de multe ori ceea ce îi ştirbeşte atât din credibilitate  cât şi din “sfinţenie”. Vezi arderile pe rug, “erezia” lui Galileo Galilei, prigoana Inchiziţiei, greşeala cu Maria Magdalena până în 1969, marea schizmă  şi multe altele.

        DB

Sunt cu totul de acord  cu aprecierea facuta de tine in nota finala, privind obiectivitatea plauzibilitatea si in general seriozitatea postulatelor (dogmelor) si a documentelor respective. Pentru mine, toate acestea fac parte din categoria basmelor, cu exceptia principiilor etice (filozofice) propagate de multe religii.

Imi exprim insa regretul ca nu pot fi de acord cu tine in privinta considerarii ipotezei  ET [N.A.: extratereştrii]. Nu am gasit pana in prezent nici un argument care ar putea constitui o proba in sprijinul veridicitatii acestei ipoteze.

Este poate pacat ca nu am nici o inclinatie spre  “supranaturalism”  sau misticism. Sunt diparte de a fi un “gnostic” (iarasi in sens filozofic, nu teologic!); ma (auto)-definesc mai degrada ca  agnostic, violent si ofensiv. Ma regasesc pe deplin in expresia clasica  cogito, ergo sum, dubito, ergo cogito…

SA

        Basmele  ca şi principiile etice par a avea o  sorginte comună, în Asia ca în America de Sud – chiar prin Anzii izolaţi! - Europa, şi în toate religiile, sectele, etc. Ce sunt  controversate  nu-s originile miturilor şi esenţa principiilor etice ci detaliile/amănuntele – Iisus-Mahomed-Ghilgameş, Alah-Dumnezeu-Budha-Iehova. Şi, oare, această sursă comună care ar putea fi? Cum s-ar fi putut răspândi pe tot mapamondul aceleaşi idei şi principii, în colectivităţi oarecum “închise” şi oricum, fără nici o posibilitate fizică de a se contacta reciproc?

Posibilitatea ca să existe şi alte civilizaţii în univers, mai evoluate ca cea umană de azi şi care să ne fi contactat, reprezintă pentru sceptici şi cinici o tot atât de mare “erezie” ca şi a lui Giordano Bruno la vremea lui. Oare nu-i cazul să mai învăţăm ceva din trecut şi să fim mai puţin obtuzi  la  posibilităţile deschise chiar de ştiinţele de graniţă ( vezi măcar fizica cuantică şi parapsihologia)?.

Dubito... însă nici numai dubito! Dacă toţi, din toate timpurile ar fi fost numai sceptici sau cinici, cred că în zilele noastre ne frigeam carnea tot la “foc de tabără”. Fără vizionari, curajoşi, iscoditori, curioşi şi idealişti, oameni convinşi că totdeauna se poate mai mult, progresul ar fi fost atât de lent că acum ne îmbrăcam numai în piele jupuită de pe animale şi beam numai apă rece de izvor (neîmbuteliată).

DB

Sigur, mi se poate imputa faptul de a nu admite unele obiecte sau fenomene, care nu au putut fi explicate sau dovedite  pana in prezent,  dar pe de alta parte nu pot accepta orice fel de fenomene sau ipoteze, in speranta verificarii lor intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Fara indoiala ca ma vei considera si clasifica drept un cinic inrait si incarnat!

SA

Marea majoritate a ştiinţelor au ca punct de plecare o constatare a unei întâmplări, descoperirea că “întâmplarea” este de fapt un  fenomen şi o căutare  empirică pentru determinarea cauzelor  Newton, Franklin, Einstein  au pornit cu constatări empirice pe care le-au “transformat” în axiome, în postulate unanim recunoscute acum.

În vremurile lui Franklin, trăznetul era “semn divin” şi deci de necombătut, aşa cum acum nu pot fi admise ca fiind reale şi explicabile fenomene ca telepatia, teleportarea, forţa gândurilor.

În ceea ce priveşte ideia de “ne-admitere a unor obiecte sau fenomene neexplicate” ţi-aşi menţiona două din ele la a căror origini  merită să reflectezi: craniile  de cristal de o puritate de neatins chiar în zilele noastre şi cu o precizie anatomică ce atinge perfecţiunea, mult peste cea mai performantă scanare din zilele noastre   şi  coloana neoxidabilă (şi neoxidată de 4000 de ani).

 N-ar fi o soluţie convenabilă, de compromis – pentru un cinic şi sceptic ce te lauzi că eşti - să poţi accepta ideea că una din explicaţiile plauzibile ar putea fi că aceste obiecte sunt urme a unor civilizaţii lăsate de cei ce ne-au vizitat pîmântul?

*  *  *

În încheiere doresc să marchez faptul că, poate, acolo unde este spiritul lui Dragoş după părăsirea acestei lumi, [dacă este adevărat că există un “dincolo”!!], are posibilitatea să afle dacă părerile, ideile, convingerile şi sentimentele avute pe această lume au fost corecte sau nu, ceea ce să ne dorim fiecăruia din noi, când ne va veni rândul.

Sorin302