Extrase dintr-un interviu
publicat în Adevărul din 15 martie 2012
Lucian
Boia, istoric: „Istoria ne-a învăţat să fim neserioşi“
Profesorul Lucian Boia crede că românii de azi nu iau lucrurile în
serios şi nu au simţ civic pentru că au fost constrânşi, de-a lungul timpului,
să caute soluţii personale pentru a supravieţui.
Nu de puţine
ori auzim în jurul nostru vorbindu-se, cu iritare, despre defectele românilor.
Să fie acestea „defecte naţionale", „de structură" sau consecinţe ale
vremurilor pe care le-am trăit? Sunt corectabile sau ireversibile? Pentru a ne
lămuri cât de cât asupra acestei teme controversate, am găsit potrivit să o
supunem analizei unui istoric de calibru.[Adevărul]
„Adevărul":
Domnule profesor, ce vă nemulţumeşte cel mai mult în societatea românească de
astăzi?
Lucian Boia: Mă
nemulţumeşte, de pildă, neseriozitatea. Şi nu mă refer la genetică, mă refer la
un rezultat al istoriei. Cred că românii sunt oameni serioşi, în esenţa lor. Totuşi, românul e obişnuit să vorbească în
gol, vezi şi discursul nostru politic, românul e obişnuit să mimeze că face
nişte lucruri şi, în loc să le facă bine, le face prost, chiar cu acelaşi
efort. Dar dacă tot îţi pierzi vremea cu ceva, măcar să iasă ceva bun, nu
ceva rău. Românul nu are simţ civic
aproape deloc şi e greu să construieşti în România. Românul nu ia lucrurile în serios. Cu siguranţă că istoria l-a
învăţat să nu le ia. A fost atât de multă instabilitate în zona asta... Când
începuse să se pună treaba la punct, a venit comunismul care i-a învăţat pe
oameni să mintă, să se prefacă şi să caute soluţii personale de ieşire din
realitate şi cred că toate acestea dau o stare de neseriozitate. Nu vedeţi că la noi nu se poate construi
nimic ca lumea!? Şi când se fac nişte lucruri, te întrebi uneori - îmi pare rău
că spun asta! - dacă românii n-au cumva un deficit de inteligenţă. Dar spun asta tocmai fiindcă ştiu că nu au.
Dar dacă nu e deficit de inteligenţă, e deficit de altceva.
De
ce anume?
De pildă,
m-am uitat uluit la ce înseamnă, în versiunea
finală adoptată, Legea lustraţiei. Nu se poate aşa ceva! E de un ridicol
absolut. Mai întâi, dai o astfel de lege după 20 şi ceva de ani, când deja
nu mai are aproape nicio valoare. După aceea, scoţi în afară tot felul de
categorii fiindcă vrei să menajezi nişte oameni: vechii UTC-işti nu intră în
discuţie, diplomaţii nu intră în discuţie. În al treilea rând, legea nu
funcţionează pentru cei aleşi, ci pentru cei numiţi. Aşadar, dacă ai fost
activist comunist, poţi să vii în fruntea României, dar nu poţi să devii
consilier al preşedintelui României. Totul
e de un ridicol cumplit. Şi sunt lucruri făcute, aparent, cu seriozitate. De
asta spun: românii sunt neserioşi.
Aveam
nevoie de o lege a lustraţiei, în acest moment?
Părerea mea
este că am fi avut nevoie în primii ani după 1989. După 20 şi ceva de ani, bănuiesc
că nu mai avem nevoie. Dar hai să zicem că puţină nevoie ar mai fi, dar atunci
fă-o completă! Nu o face în bătaie de
joc!
Aţi
crescut într-o familie de intelectuali formaţi în perioada interbelică. Care ar
fi diferenţa - aşa cum aţi perceput-o dumneavoastră - între intelectualul
interbelic şi intelectualul zilelor noastre?
Eu cred că
intelectualul interbelic nu avea obişnuinţa de a minţi. Cred că trăia într-o
societate care se maturizase suficient în ceea ce priveşte democraţia şi
nivelul cultural. Cred că oamenii erau mult mai corecţi în a-şi afirma punctele
de vedere. Comunismul i-a învăţat pe
oameni să mintă şi acum oamenii tot aşa sunt. Adevărul nu e ceea ce-i
caracterizează în modul cum se exprimă.
.......
Cred că intelectualul trebuie să
aibă permanent o atitudine. După cum funcţia lui nu e să facă politică. Funcţia
intelectualului e să observe ce se întâmplă în jur, inclusiv în zona politică,
şi să critice. Fiindcă un intelectual care stă toată ziua şi laudă... Asta
poate să facă oricine. Nu zic să critice în mod sistematic, în mod nedrept, dar
cred că funcţia majoră a intelectualului este o funcţie critică. Dacă nu-ţi
exerciţi funcţia asta critică, nu eşti intelectual în sensul înalt al
termenului. Poţi să ai diplomele respective şi să fii, mă rog, un profesionist
într-un anumit domeniu.
........
Când
ne-a fost cel mai rău
În mod
ironic, comunismul, care a avut menirea să-i aducă pe oameni împreună - pentru
că ceea ce conta în comunism, la nivelul discursului, era colectivitatea -, i-a
făcut pe oameni să fie foarte individualişti, să fie sălbatic de
individualişti. Fiindcă aici şi-au găsit scăparea: să se descurce fiecare pe
cont propriu şi să nu mai creadă în nimic. De
aici şi individualismul ăsta care caracterizează în continuare societatea
românească. De aici minciuna care
este prezentă. Suntem o societate care prezintă încă multe note false. Şi
asta nu era neapărat „tradiţional românesc".
"Cel
mai nefast moment din istoria noastră e comunismul, care i-a făcut pe oameni să
fie sălbatic de individualişti."
Carte de vizită
- Lucian Boia s-a născut la 1
februarie 1944, la Bucureşti.
- Este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, având 45 de ani de carieră universitară.
- Este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, având 45 de ani de carieră universitară.
- Opera sa, foarte amplă şi variată, cuprinde
titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză şi
germană.
Are
sau n-are dreptate?
Dacă părerile sale corespund /descriu realitatea,
cred că avem şi răspunsul de ce România din ultimii 20 de ani este:
- codaşa Europei în mai toate domeniile vitale ale unei
naţiuni: educaţie, sănătate, moralitatea, infrastructura, mortalitatea, demografia,
patriotism, infrastructura, disoluţia autorităţii statului;
- şi pe locuri fruntaşe în lume în ceea ce
priveşte sărăcia, corupţia, hoţia instituţionalizată, menţinerea de legi-strecurătoare
şi birocraţie special „construite” pentru favorizarea infracţionalităţii,
sistem judiciar corupt.
Părerile prof. Boia confirmă că în ultimii 20 de ani este perfect valabil
aforismul celebru: avem conducătorii pe care îi merităm!
evident că ce-i scris cu litere de culoare albastră reprezintă comentariile mele.
