CREIERUL si INTELIGENTA UMANA.

Unele caracteristici ale creierului uman.

·

M

Multă vreme s-a considerat că nu ne folosim decât o mică parte din creier, în jur de 10 la sută. De fapt, analizele imagistice cu aparatură de mare precizie au arătat că facem uz de creierul nostru în proporţie de 100 la sută, dar cu precizarea că, în funcţie de activităţile pe care le întreprindem, alternăm regiunile cerebrale folosite. Oamenii de ştiinţă ne asigură că nu există părţi din creier care să fie permanent inactive, pentru că, altfel, evoluţia ar fi avut grijă să elimine acele părţi. Analizele imagistice specifice au demonstrat acest fapt.

Prin urmare, toţi cei 100 de miliarde de neuroni care plutesc în galaxia neuronală sunt puşi la treabă.

Dacă i-am aşeza în linie dreaptă, neuronii s-ar întinde pe o lungime de 50.000 km

Longevitatea şi eficienţa neuronilor este direct influenţată de gradul lor de solicitare: cu cât sunt mai des folosiţi (cu atât mai mult dacă sunt implicaţi în activităţi complexe), cu atât au o viaţă mai lungă.

· Studiile recente reflectă faptul că, de fapt, creierul nu ia nicioată pauză, inclusiv când dormim: atunci el pune în ordine informaţiile acumulate peste zi.

Multă vreme s-a crezut că, atunci când ne relaxăm, creierul ia şi el o pauză. Cu toate acestea, recent, s-a demonstrat că, de fapt, atunci când ne zboară gândurile, o parte din circuitele neuronale sunt foarte active.

Mai exact, cantitatea de energie consumată de creier atunci când îndeplinim anumite sarcini este cu doar 5% mai mare decât atunci când nu-l punem la treabă. Mai mult, se pare că între 60 şi 80% din energia totală folosită de creier nu are ­nicio legătură cu stimulii exteriori. Specialiştii numesc această stare a creierului ­„pilot automat".

Studii recente de rezonanţă magnetică funcţională au identificat o asemănare mare între procesele cognitive corticale care stau la baza acestor vise din timpul treziei şi cele din timpul somnului paradoxal cu vise. În timpul acestor procese cognitive, se constată un nivel mare de activare corticală, întreţinut de cir­cuite nervoase mediate prin acetilcolină.

Această stare de activare corticală permite prelucrarea informaţiei recepţionate în ariile senzoriale primare, cu scopul formării şi consolidării memoriei de lungă durată. În timpul viselor, la nivelul creierului se corelează cunoştinţele deja acumulate cu informaţia recentă şi, astfel, aceasta este integrată în memoria de lungă durată.

60-80% din energia folosită de creier este implicată în activitatea sa independentă. Cr eierul foloseşte 25 la sută din oxigenul şi din glucoza pe care sângele le transportă prin corp pentru nutriţie.

Creierul este în proporţie de 80% apă.

· Viitorul e scris în creier. Cercetătorii americani au reuşit să deducă din scanarea activităţii creierului modul în careva acţiona o persoană în viitor. Emily Falk şi colegii săi de la Universitatea California din Los Angeles, care şi-au publicat studiile în Journal of Neuroscience, susşin că pot anticipa în proporţie de cel puţin 75%, pe baza imaginilor creierului furnizate de scanner, dacă o persoană care şi-a pus în gând să realizeze un anumit lucru pe care şi-l doreşte îşi va pune în practică intenţia pe care o are. (J.N.)

Creierul funcţionează asemenea unui muşchi: cu cât este mai antrenat, cu atât are un tonus mai bun.

Printre cele mai eficiente activităţi pentru creşterea capacităţii intelectuale se numără cele care ne pun la treabă atenţia, creativitatea şi logica: jocul de şah, completarea de integrame, de rebusuri sau de Sudoku, jocurile de puzzle, jocurile de strategie, dar şi lectura sau învăţarea unei limbi străine. Studiile arată că şi socializarea, interacţiunea cu ceilalţi, au un rol important în dezvoltarea abilităţilor intelectuale.

· Consecvenţa cu care întreprindem activităţile care ne menţin tonici intelectual de-a lungul vieţii are acelaşi efect ca exerciţiile fizice pentru musculatură. Un beneficiu major al păstrării tonusului intelectual este evitarea degenerării cerebrale (inclusiv boala Alzheimer).

· De remarcat că intelectul este mai degrabă legat de perseverenţa de a învăţa decât de inteligenţă. Procesul de îmbătrânire afectează atât învăţarea, cât şi „sertarele" în care sunt stocate informaţiile învăţate anterior, astfel încât îmbătrânirea creierului afectează intelectul unei persoane.

Inteligenţa umană

INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. Din fr. intelligence, lat. inteIligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.

Sursa: DEX '98

INTELIGÉNŢĂ s. 1. deşteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pamet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager şi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, deşteptăciune, dibăcie, iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere. (~ unei persoane.) Sursa: Sinonime

INTELIGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Facultatea de a înţelege uşor şi profund fenomenele, lucrurile; agerime a minţii; deşteptăciune. Sursa: NODEX

Inteligenţa se poate măsura, cu marje de eroare acceptate, printr-o serie de teste specifice, fiind exprimată printr-un coeficient de inteligenţă (IQ).

Oamenii de ştiinţa din toate colţurile lumii realizeaza cercetari extinse, in incercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali. Dupa cum s-a dovedit, oameni care poseda abilitati unice s-au nascut pe toate continentele planetei, in ultimii 20 de ani. Savanţii ii numesc "copii indigo" dupa culoarea aurei pe care o au in jurul lor. Acesti copii sunt extrem de inteligenti, cu o memorie uimitoare, dotaţi cu puteri extrasenzoriale. Aproape toţi copii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. Dar sunt şi unii care îl au peste 160. (Un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte).

Către sfârşitul secolului trecut şi începutul acestui mileniu, oamenii de ştiinţă au constatat că oamenii din generaţiile contemporane [îndeosebi copiii] sunt mai inteligenţi decît cei din generaţiile anterioare, că prezintă unele caracteristici deosebite ale personalităţii lor în sensul creşterii calităţilor spirituale, mentale şi au unele însuşiri chiar parasenzitive.

Asemenea copii excep­tionali trebuie detectaţi din timp si educaţi într-un mod ca societatea sa se poata bucura de inteligenţa lor. Astfel, inca din anii '50, în statele occidentale, mai intai in Anglia, s-a fondat societatea MENSA, o organizaţie care identifica si totodata pune in legatura oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligenta.

· Dat fiind că o persoană îşi poate îmbunătăţi abilităţile intelectuale de-a lungul vieţii, acest coeficient poate creşte semnificativ în timp. Pe de altă parte, odată cu înaintarea în vârstă, pe fondul unor forme de demenţă, se poate înregistra o scădere dramatică a coeficientului de inteligenţă.

· nivelul de inteligenţă NU este direct proporţional cu dimensiunea creierului.

· Volumul de materie cenuşie şi răspândirea acesteia în cât mai multe regiuni ale creierului sunt două caracteristici asociate de oamenii de ştiinţă cu o inteligenţă peste medie.

Ceea ce numim generic „inteligenţă" îmbracă o gamă largă şi variată de forme, care pare imposibil de definit. Fiecare dintre noi are o serie de abilităţi, deprinderi mentale şi talente, combinate în proporţii unice. Toate aceste caracteristici sunt considerate, potrivit teoriei lui Horward Gardner, forme de inteligenţă. Această teorie, „Teoria Inteligenţelor Multiple", porneşte de la ideea existenţei unor forme diferite şi autonome de inteligenţă, ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi de învăţare. Gardner a identificat opt astfel de tipuri de inteligenţă: (lingvistică, logico-matematică, spaţial-vizuală, muzical-ritmică, corporal-kinestezică, naturalistă, interpersonală, existenţială)

Este eronată teoria conform căreia părinţii foarte dotaţi din punct de vedere intelectual au obligatoriu copii cu o inteligenţă peste medie şi, invers, părinţii slab dotaţi din acest punct de vedere au copii cu un nivel de inteligenţă similar.

În schimb, părinţii cu o inteligenţă medie pot avea copii supradotaţi, iar părinţii foarte inteligenţi pot avea copii cu o inteligenţă medie.

Din punct de vedere funcţional, inteligenţa se traduce printr-un număr mare de conexiuni între neuroni (sinapse). În creier există arii unde se găsesc grupuri specializate de neuroni pentru funcţii extrem de specifice (procesarea şi stocarea informaţiilor de la simţuri, controlul activităţii motorii, procesarea emoţiei, vorbire, voinţă).

Cu cât ariile de asociaţie sunt mai dezvoltate din punctul de vedere al comunicării între neuroni, cu atât inteligenţa este mai dezvoltată. Inteligenţa este o proprietate cognitivă care se dezvoltă şi se rafinează permanent în decursul vietii, dar mai cu seamă în perioada de formare a individului. Factorii care contribuie la formarea inteligenţei sunt de natură complexă biologică şi de mediu.

Ne naştem cu o serie de înclinaţii naturale care trebuie depistate şi dezvoltate pentru a ajunge la performanţă. Este şi cazul inteligenţei care trebuie „stimulată”, dezvoltată, consolidată, întreţinută.

Inteligenţa trebuie „stimulată”, dezvoltată, consolidată, întreţinută.

Inteligenţa poate fi stimulată:

Prin jocuri şi alte activităţi intelectuale

O partidă de şah face pentru creier cât o şedinţă de fitness pentru muşchi

Practicând exerciţii fizice cu regularitate

Cu cât sângele va fi mai oxigenat, cu atât creierul va fi mai bine alimentat şi va funcţiona la parametri maximi, mai ales dacă acest lucru se întâmplă în mod constant, cum este cazul celor care fac mişcare cu regularitate.

Prin hidratare.
este vitală pentru un bun tonus al creieruluiu.

Hrănindu-ne corect creierul

* * *

Capacitatea de a empatiza cu ceilalţi şi de a le anticipa reacţiile este o formă de inteligenţă. Potrivit specialiştilor, aceste abilităţi ale unora dintre noi reprezintă o formă de inteligenţă, numită inteligenţă emoţională.

O inteligenţă emoţională ridicată implică o capacitate mare de comunicare, de empatie şi de anticipare a reacţiilor mediului. Aceste lucruri pot fi îmbunătăţite prin exerciţiu şi prin acceptarea limitelor. Încercând să îl vedem şi pe celălalt într-un act de comunicare, de exemplu, şi nu doar pe noi înşine şi urmărind scopul pe care îl avem în acea interacţiune, ne dezvoltăm puterea de înţelegere a situaţiei în ansamblu, puterea de anticipare a posibilelor direcţii în care ar evolua conversaţia şi vom avea şanse mult mai mari de a obţine rezultatele dorite.

Inteligenţa se rezumă, până la urmă, în capacitatea de a ne cultiva acele mijloace care ne ajută să trăim în armonie cu noi înşine şi cu ceilalţi.

Inteligenţa trebuie hrănită toată viaţa !

Unicitate: fiecare individ este, de fapt, o colecţie unicat de inteligenţe.

"Tot ceea ce este valoros intr-o societate umana depinde de oportunitatea acordata individulul de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra in largul său." (Albert Einstein)

Surse:

Dr. Radu Braga cercetător în neuroştiinţe Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe,Universitatea de Medicină „Carol Davila", Bucureşti

Dr. Adrian Stănescu medic primar gerontolog

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Jan van Helsing - Copiii mileniului III

Formula AS nr 922, Jurnalul Naţional, Adevărul