luni, 11 ianuarie 2010

Opinii: anul 2012 – anul proştilor.

Anul 2012 constituie un subiect controversat.

Sunt numeroase opinii, ipoteze, discuţii, speculaţii, calcule, articole apărute pe internet şi în publicaţii, îndeosebi în cele de profil esoteric cum ar fi , de exemplu, Anul 2012 si schimbarile majore prin care trecem” de pe site www.esoterism.ro.

Pe această temă, am avut onoarea să primesc de la un distins profesor universitar un material intitulat „Anul proştilor” . Cu permisiunea sa, mai jos prezint acest articol.

Anul proştilor.

Circulă pe Internet un cocteil de prostii, cu adevăruri ştiinţifice înţelese greşit, cu noţiuni ce ţin mai degrabă de paranormal sau ezoteric – material numit Anul 2012. Replica următoare este a unui fizician profesionist, 40 de ani vechime în meserie, cu doctorat în domeniul particulelor elementare, profesor universitar şi care în ultimii 10 ani a citit intens în domeniul Cosmologiei şi al Astrofizicii.

Mai întâi, câteva chestiuni legate de structura Galaxiei noastre. Dimensiunea, circa 100.000 a.l. (1 a.l. = 365x 24x3600x300000 Km). Formă lenticulară, cu braţe spiralate. Sistemul nostru solar se găseşte oarecum periferic faţă de centrul galactic, la circa 25.000 a.l. şi execută o rotaţie completă în circa 250.000.000 ani.

Materialul plasează centrul galactic la 400 a.l. de noi, iar rotaţia s-ar face în 26.000 ani. De altfel, în toate articolele acest număr revine cu obstinaţie. De fapt este vorba de perioada cu care axa Pământului descrie un con de precesie (axa unei „sfârleze” în rotaţie execută acest tip de mişcare pur mecanică) şi nu are legătură cu inversiunea câmpului magnetic, chestiune care ţine de structura internă a Pământului.

Centrul Căii Lactee nu poate fi uşor studiat deoarece pe linia de vedere (observaţie) directă se suprapun multe stele, roiuri de stele, nori de praf, etc. Din studiul mişcării unor stele în jurul centrului galactic s-a tras concluzia că acolo există o „gaură neagră” supermasivă, care „colectează” (acreţie este numele fenomenului) materie înconjurătoare şi produce cantităţi uriaşe de energie (fotoni). Nici pomeneală de steaua Alcyon!

Evident, imaginea actuală a Universului nu are nimic de-aface cu imaginea de acum 100 de ani (Ce să mai vorbim de aceea de acum 2000 de ani!) – corpuri luminoase, izolate, fixe (!), cel mult interacţionând gravitaţional (Newton).

Investigarea Universului se face actualmente în toate benzile radiaţiilor electromagnetice: unde radio, infraroşu, vizibil, ultraviolet, raze X, raze γ (gamma). Reconstrucţia combinată a acestor detalii, în pseudocolor, ne sugerează procese de interacţiune în tot spaţiul interstelar şi intergalactic. Materie puternic ionizată care „circulă” în spaţiul considerat vid, turbulenţe, procese de fuziune a structurilor (galaxii care se „mănâncă una pe cealaltă), întinse pe milioane de ani lumină (Densităţile puse în joc rămân insignifiante la scară macroscopică). Misiunile spaţiale au extins cercetarea Universului pe distanţe de miliarde de ani-lumină, asta însemnând informaţii căpătate despre structurile „vechi” de miliarde de ani!

De regulă, marile procese explozive difuzează radiaţii electromagnetice sau corpusculare în mod izotrop. Există şi structuri care emit radiaţii neizotrop, ba chiar într-o singură direcţie – pulsari, anumite supernove, dar nu toate aceste direcţii „ţintesc” către noi! Chiar dacă energia degajată în procesul exploziv este uriaşă, noi suntem separaţi de locurile „exploziilor” prin distanţe enorme

(Cea mai apropiată galaxie, Andromeda, care împreună cu Calea Lactee – galaxia noastră şi alte câteva zeci (!) de galaxii formează un „roi” local – se găseşte la peste 2.000.000 a.l.).

Suntem scufundaţi într-un ocean de radiaţii electromagnetice având toate lungimile de undă posibile. Se estimează o particulă materială la câteva miliarde de fotoni. Din fericire, densitatea acestor radiaţii nu este atât de mare încât să modifice catastrofal ADN-ul fiinţelor vii (De pe Pământ sau din alte miliarde de miliarde de sisteme stelare).

Fotonii parcurg în general traiectorii liniare, drumul lor fiind (puţin) curbat la trecerea pe lângă structuri materiale masive (efect de lentilă). Este exclusă existenţa unor „centuri fotonice” în care particulele luminoase să descrie traiectorii închise, toroidale sau mai complicate. Traiectoriile desenate de autorul (autorii) nocivului material seamănă cu cele descrise de particule încărcate electric ce se mişcă în câmpuri magnetice cu configuraţii complicate (similare cu cele imaginate în dispozitivele de tip steleratron în care se încearcă menţinerea plasmei ionizate pentru a conduce la reacţii de fuziune nucleară!). Nici pomeneală despre o asemănare cu structura braţelor spirale ale galaxiei!

Blasfemii ştiinţifice cu mici comentarii.

Frecvenţa se măsoară când în Hez, când în Hrz. În Hz, băi, octodocţilor şi vine de la numele Hertz!

- Norul fotonic are o mare densitate de electroni şi pozitroni.

- O lumină fără temperatură, care nu produce umbră.

Or fi făcut liceul tipii ăştia ?!


- Extratereştrii care au intrat în legătură cu Pământenii prin „channeling”.

O fi ştiind ameţitul autor că cea mai apropiată stea de Soare este la 4 a.l.? Că unele stele ale Pleiadelor se găsesc la mii de a.l. ? Ce comunicaţie este aceea în care întrebi „Ce mai faci?” şi ţi se răspunde peste câteva mii de ani „Bine”, dar el a murit de mult!


- Atmosfera Terrei se schimbă şi ea, în straturile superioare formându-se un gaz, care până acum nu exista.

O fi gaz lampant!


- Activitatea stelară se produce când sistemul nostru solar se aliniază înaltelor bande de frecvenţă din Pleiade.

Mostră tipică de cocteil cu tâmpenii!


- A patra dimensiune e plină de Viaţă şi acolo predomină Compasiunea, Înţelegerea, Iubirea...

Toată compasiunea mea!


- În ultimii mii de ani, liniile de câmp magnetic ieşeau din Polul Sud şi intrau în Polul Nord.

Invers! A se citi manualul de fizică de clasa VI-a!


Durata zilei terestre este bazată pe rotaţia Pământului în jurul axei sale, este măsurată cu ceasuri atomice având precizia de milionimi de secundă. Ea nu depinde de „pulsul” Terrei (rezonanţa Schumann). Chiar, de ce n-o fi luat premiul Nobel acest Schumann?

Se citează Academia Naţională de Ştiinţe din Siberia. Se citează nume de „oameni de ştiinţă” complet necunoscuţi: Nikolai Kozbrev, Ghenadi Belimov, Vadim Cernobrov, Paul LaViolette ... Căutaţi-i pe sit-ul NASA arxiv.org. Nu-i veţi găsi!

Cât despre consideraţiile zis filozofice, ele nu depăşesc nivelul celei mai simple secte religioase şi nu merită niciun comentariu!


P.S. Aş face un pariu cu fiecare dintre susţinătorii acestor idei pe 1 dolar că nu se va întâmpla nimic de tipul descris în 2012. Aş avea o bătrâneţe liniştită şi prosperă!

Autorul este profesor universitar dr. Cornel Georgescu, şeful Catedrei de Fizică farmaceutică şi Informatică a Facultăţii de Farmacie – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti.

Pe blogul SORINACH –Yahoo 3600 am postat articolul Anul 2012. Punctul Zero. Comentarii - Article du 11 janvier 2008. Îmi permit să redau, în reluare, unele din considerentele referitoare la acest subiect.

......Articolul mi se pare a fi un amalgam de ştiri referitoare la evoluţia climei şi a comportamentului oamenilor, împletite cu unele comentarii referitoare la calendarul mayaş şi a „părerilor” populaţiei maya despre viitor. Totodată este şi un amestec de expuneri de teorii astrologice, ezoterice, ale adepţilor ocultismului, cu informaţii rezultate şi consemnate ca urmare cercetărilor ştiinţifice. Tot acest text consider că este conceput ca să aibă un efect jurnalistic cât mai mare.

In general, nu mă „dau în vânt” după previziuni de tipul „senzaţionalului” întrucât nu intervin elemente ştiinţifice în nici o „proorocire”; ele sunt rezultatul unor interpretări (sunt chiar multe interpretări diferite ale aceluiaşi text) care s-au făcut în funcţie de „inspiraţia” unuia sau a altuia la un moment dat.

în nici un caz articolul (în părţile privind mayaşii) nu cred că are o abordare ştiinţifică. Deci sunt sceptic în ce priveşte predicţiile acestora.

Este imposibil de crezut că, în stadiul lor de evoluţie, indienii maya, cu bruma lor de „ştiinţă” au putut să „combine” divinităţile” societăţii lor din acea vreme cu calcule matematice complexe şi să scoată anul 2012 (fix el!) ca punct de inflexiune a evoluţiei omenirii.

 Despre poziţia Terrei din anul 2012 care ar sta la baza unor „mutaţii” şi „transformări” spectaculoase, am citit abordările lui Jan van Helsing în cartea „Copiii Mileniului III” care arată că Sistemul Solar parcurge în 26.000 de ani un ciclu (elipsă) complet în jurul centrului galaxiei. Nu ştiu dacă acest ciclu de 26.000 de ani este admis / recunoscut / confirmat şi de astronomi, de astrofizicieni. Dar dacă ar fi aşa, Terra l-a parcurs de mai multe ori şi deci poziţia prevăzută pentru anul 2012 într-un anume punct s-a mai repetat (a mai fost).

Atunci, oare, ce s-a întâmplat?

Oare şi atunci s-a oprit timpul în loc?

Şi atunci am luat-o dela punctul zero?

La acestea adaug alte constatări ale ştiinţei care nu susţin „existenţa” unui „an minune” – 2012 - în evoluţia omului. Mai de grabă faptul că oamenii de ştiinţă descoperă mereu capacităţi aflate în stare latentă în fiinţe şi că aceste capacităţi apar în măsura în care oamenii le valorifică, nelegate deloc de o dată prestabilită, arată că ele există, şi punerea lor în evidenţă este în funcţie de capacitatea tehnică a civilizaţiei umane şi nu de o „dată fatidică-2012” . Astfel, menţionez:

§ Folosirea energiei creierului / gândului pentru mişcarea obiectelor şi ca mijloc de biocomunicaţie – acum sunt fabricate complexe tehnice ce se comercializează.

§ capacitatea creierului folosită în prezent numai în proporţie de 8-12%. Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l mai foloseşte la întreaga sa capacitate. Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat.

§ Creierul procesează 400 de miliarde de biţi-informaţie pe secundă. Dar noi suntem conştienţi numai de 2.000 biţi de informaţie pe secundă şi acestea se referă numai la mediul înconjurător, la corp şi la timp.

În aceste condiţii deja existente, în plină evoluţie/revoluţie a spiritului oamenilor dar şi a capacităţilor şi posibilităţilor tehnice, ce altceva înseamnă “anul 2012” ( în afară de o speculaţie pur gazetărească) decât “marcarea” / “înregistrarea” la un moment dat, a evoluţiei deja “implementată” prin programe de lungă durată din care facem şi noi parte.

Menţionez – ca de obicei – că ceea ce este scris cu font albastru reprezintă considerentele mele.

Sorin302

Un comentariu:

Anonim spunea...

Nu imi dau seama la ce articol(sau articole) se refera dl. profesor dar replica dansului mi se pare alambicata , neconvingatoare si mai ales prea aplicata. Probabil articolul cu pricina suferea de erori, din punct de vedere al fizicii si astronomiei. Anul 2012 si previziunile despre el au si conotatii ezoterice iar aici nu se vorbeste si despre transformarile constiintei, ale ideilor si spiritului. In general oamenii de stiinta si mai ales cei specializati in stiinte exacte nu se raporteaza si la acest aspect existand, a priori, o negare a tuturor celorlalte aspecte ce nu tin de stiinte cunoscute. In ceea ce priveste calendarul maias nu se poate nega ca el exista si ca este deosebit de exact. Evident, chiar daca el se opreste la o data anume asta nu inseamna ca timpul, pamantul sau omul vor disparea. Cred totodata ca apropierea de un punct critic in existenta Pamantului si a omului se apropie, sub o forma sau alta, de un punct critic. Ramane de vazut.