Un fel de muşchi al minţii: astfel poate fi considerat creierul – altfel, definit drept „centrul de comandă” al organismului nostru. Ceea ce este unanim acceptat, ar fi că el trebuie antrenat permanent, pentru a-l menţine în formă.
Cu aproximaţie, doar 10% ar fi procentul folosirii creierului de către om, părere împărtăşită în mod frecvent; printre cei ce au propagat această teorie se află şi un savant al cărui (re)nume ar trebui să se afle mai presus de orice suspiciune: Albert Einstein.
Sunt însă voci care contestă această teorie, îndeosebi pentru că s-a demonstrat că în timpul activităţii normale se foloseşte întreaga reţea de neuroni existentă precum şi pentru faptul că, dacă numai 10% creierul ar fi activ, majoritatea victimelor unui accident vascular cerebral ori ale unui traumatism cranian nici măcar nu şi-ar da seama de suferinţa respectivă.
Aşa cum au dovedit şi tehnicile de imagerie moderne, practic noi ne folosim toţi neuronii, dar nu pe toţi în acelasi timp.
Folosirea creierului numai în proporţie de cca 10% este contestată şi pentru că, din punct de vedere evolutiv, o specie precum cea umană nu ar fi motivată să aibă un organ atât de voluminos şi de „gurmand” (creierul nostru consumă, singur, o cincime din oxigenul şi din glucoza de care are nevoie organismul), doar ca să lase 90% din el în voia sorţii.[1]
O altă „performanţă” a creierului intens cercetată este aceea că în timpul somnului se „digeră” ceea ce am invăţat. Acesta este un lucru demonstrat pe baza imageriei cerebrale: în timpul somnului paradoxal, regiunile creierului implicate în procesul de învăţare sunt puse la treabă. Fapt ce pare să indice că informaţiile înregistrate înainte să ne culcăm sunt din nou trecute în revistă în timpul nopţii.
Dar somnul nu ajută numai memoria, ci si perspicacitatea si creativitatea. S-a demonstrat acest lucru, arătându-se că o problemă dată spre rezolvare mai multor voluntari, care nu fusese rezolvată într-o zi oarecare, a fost soluţionată după o noapte de somn bun.
Puterile nestiute ale creierului uman.
Savantul australian, profesorul Allan Snyder, care a inventat în urmă cu câţiva ani o cască magnetică şi recent a pus-o în practică, susţine că ceea ce el a imaginat şi realizat va da posibilitatea de a produce creativitatea „la comandă”. Inventia la care ne referim, această minune tehnologică, vizează descătuşarea uimitorului potenţial al creierului uman prin intermediul unor mici impulsuri magnetice care modifică radical felul in care acest organ funcţionează şi determină obţinerea de rezultate excepţionale la testele de inteligenţă. Prof. Snyder promite că tehnica va fi îmbunătăţită, astfel încât va fi suficient ca orice om aflat în pană de inspiratie să şi-o aseze pe cap pentru ca „muza” sa sosească urgent...
De asemenea, această „cuşmă” poate îmbunătăţi abilităţile artistice şi capacitatea de memorare la doar câteva minute după ce subiectul şi-o asază pe cap.
Experimentele ingeniosului savant australian Allan Snyder.
Cercetatorii de la Universitatea Sidney au cerut unui numar de voluntari să citească un text şi să deseneze din memorie un câine, un cal şi o figură umană; ulterior, subiecţilor li s-a pus pe cap casca magnetică, prin intermediul căreia emisfera stângă, ce oferă o perspectivă de ansamblu asupra celor întâmplate in jurul nostru, a fost inhibată, iar emisfera dreaptă, responsabilă de reţinerea amănuntelor, lucrurilor de fineţe – stimulată. După ce au ţinut cuşma minune pe cap doar 15 minute, voluntarii au putut să deseneze cu mai multă acurateţe imaginile văzute şi să observe, in text, două greşeli pe care le trecuseră anterior cu vederea.
Alt test a vizat numărarea rapidă a unor puncte negre, apărute pe ecranul unui computer. Purtarea caştii magnetice timp de o ora le-a permis subiecţilor să dea răspunsuri corecte şi mult mai rapide decât cele oferite înainte de a o fi pus pe cap. Tehnica, numită stimulare magnetica transcraniană, a dat rezultate promiţătoare si in tratamentul unor boli precum depresia sau schizofrenia. Deşi nu s-a evidentiat in mod clar de ce apar aceste transformări, este evident că impulsurile magnetice permit unor regiuni cerebrale puţin active să se evidenţieze, fiind vorba mai ales de ariile responsabile de detaliile aparent ascunse.
„Sunt convins ca fiecare dintre noi are in creier o maşinărie de care nu este conştient şi care poate realiza lucrări de artă extraordinare, calcule matematice complexe şi poate releva o memorie fabuloasă. Scopul nostru final este sa realizăm un dispozitiv care să declanşeze creativitatea la momentul dorit şi in domeniul dorit – matematica, arta, memorizare”, precizează prof. Snyder.
* * *
Prin relatarea acestei invenţii, acestor cercetări şi experimentări, acestor rezultate cu totul remarcabile şi deschizătoare de drumuri către potenţializarea capabilităţilor creierului uman, se dă, cred eu, încă un răspuns scepticismului celor care contestă posibilitatea ca mintea noastră – creierul nostru să nu fie folosit, încă, la capacitatea sa programată.
Este ceea ce susţineam şi cu ani în urmă când încă nu existau asemenea puneri în evidenţă ale posibilelor performanţe ale creierului.
Sorin302
Sursă: http://www.revistamagazin.ro/
[1] Problematica rezervei de 90 % din capacitatea creierului este abordată şi în articolele „Despre neuroni şi creier” din 23 mart 2007 şi „Rezerve ale corpului uman”din 11 aug 2007 publicate pe blogul SORINACH – Yahoo! 360°
Cu aproximaţie, doar 10% ar fi procentul folosirii creierului de către om, părere împărtăşită în mod frecvent; printre cei ce au propagat această teorie se află şi un savant al cărui (re)nume ar trebui să se afle mai presus de orice suspiciune: Albert Einstein.
Sunt însă voci care contestă această teorie, îndeosebi pentru că s-a demonstrat că în timpul activităţii normale se foloseşte întreaga reţea de neuroni existentă precum şi pentru faptul că, dacă numai 10% creierul ar fi activ, majoritatea victimelor unui accident vascular cerebral ori ale unui traumatism cranian nici măcar nu şi-ar da seama de suferinţa respectivă.
Aşa cum au dovedit şi tehnicile de imagerie moderne, practic noi ne folosim toţi neuronii, dar nu pe toţi în acelasi timp.
Folosirea creierului numai în proporţie de cca 10% este contestată şi pentru că, din punct de vedere evolutiv, o specie precum cea umană nu ar fi motivată să aibă un organ atât de voluminos şi de „gurmand” (creierul nostru consumă, singur, o cincime din oxigenul şi din glucoza de care are nevoie organismul), doar ca să lase 90% din el în voia sorţii.[1]
O altă „performanţă” a creierului intens cercetată este aceea că în timpul somnului se „digeră” ceea ce am invăţat. Acesta este un lucru demonstrat pe baza imageriei cerebrale: în timpul somnului paradoxal, regiunile creierului implicate în procesul de învăţare sunt puse la treabă. Fapt ce pare să indice că informaţiile înregistrate înainte să ne culcăm sunt din nou trecute în revistă în timpul nopţii.
Dar somnul nu ajută numai memoria, ci si perspicacitatea si creativitatea. S-a demonstrat acest lucru, arătându-se că o problemă dată spre rezolvare mai multor voluntari, care nu fusese rezolvată într-o zi oarecare, a fost soluţionată după o noapte de somn bun.
Puterile nestiute ale creierului uman.
Savantul australian, profesorul Allan Snyder, care a inventat în urmă cu câţiva ani o cască magnetică şi recent a pus-o în practică, susţine că ceea ce el a imaginat şi realizat va da posibilitatea de a produce creativitatea „la comandă”. Inventia la care ne referim, această minune tehnologică, vizează descătuşarea uimitorului potenţial al creierului uman prin intermediul unor mici impulsuri magnetice care modifică radical felul in care acest organ funcţionează şi determină obţinerea de rezultate excepţionale la testele de inteligenţă. Prof. Snyder promite că tehnica va fi îmbunătăţită, astfel încât va fi suficient ca orice om aflat în pană de inspiratie să şi-o aseze pe cap pentru ca „muza” sa sosească urgent...
De asemenea, această „cuşmă” poate îmbunătăţi abilităţile artistice şi capacitatea de memorare la doar câteva minute după ce subiectul şi-o asază pe cap.
Experimentele ingeniosului savant australian Allan Snyder.
Cercetatorii de la Universitatea Sidney au cerut unui numar de voluntari să citească un text şi să deseneze din memorie un câine, un cal şi o figură umană; ulterior, subiecţilor li s-a pus pe cap casca magnetică, prin intermediul căreia emisfera stângă, ce oferă o perspectivă de ansamblu asupra celor întâmplate in jurul nostru, a fost inhibată, iar emisfera dreaptă, responsabilă de reţinerea amănuntelor, lucrurilor de fineţe – stimulată. După ce au ţinut cuşma minune pe cap doar 15 minute, voluntarii au putut să deseneze cu mai multă acurateţe imaginile văzute şi să observe, in text, două greşeli pe care le trecuseră anterior cu vederea.
Alt test a vizat numărarea rapidă a unor puncte negre, apărute pe ecranul unui computer. Purtarea caştii magnetice timp de o ora le-a permis subiecţilor să dea răspunsuri corecte şi mult mai rapide decât cele oferite înainte de a o fi pus pe cap. Tehnica, numită stimulare magnetica transcraniană, a dat rezultate promiţătoare si in tratamentul unor boli precum depresia sau schizofrenia. Deşi nu s-a evidentiat in mod clar de ce apar aceste transformări, este evident că impulsurile magnetice permit unor regiuni cerebrale puţin active să se evidenţieze, fiind vorba mai ales de ariile responsabile de detaliile aparent ascunse.
„Sunt convins ca fiecare dintre noi are in creier o maşinărie de care nu este conştient şi care poate realiza lucrări de artă extraordinare, calcule matematice complexe şi poate releva o memorie fabuloasă. Scopul nostru final este sa realizăm un dispozitiv care să declanşeze creativitatea la momentul dorit şi in domeniul dorit – matematica, arta, memorizare”, precizează prof. Snyder.
* * *
Prin relatarea acestei invenţii, acestor cercetări şi experimentări, acestor rezultate cu totul remarcabile şi deschizătoare de drumuri către potenţializarea capabilităţilor creierului uman, se dă, cred eu, încă un răspuns scepticismului celor care contestă posibilitatea ca mintea noastră – creierul nostru să nu fie folosit, încă, la capacitatea sa programată.
Este ceea ce susţineam şi cu ani în urmă când încă nu existau asemenea puneri în evidenţă ale posibilelor performanţe ale creierului.
Sorin302
Sursă: http://www.revistamagazin.ro/
[1] Problematica rezervei de 90 % din capacitatea creierului este abordată şi în articolele „Despre neuroni şi creier” din 23 mart 2007 şi „Rezerve ale corpului uman”din 11 aug 2007 publicate pe blogul SORINACH – Yahoo! 360°
3 comentarii:
Incerc sa "comentez", dar nu reusesc!
D.
Se pare ca reuseste, dar inca nu stiu exact cum...
D.
Se pare ca reuseste; Trebuie introduse literele din imagine (nu stiu pentru ce naiba?!).
D.
Trimiteți un comentariu