marți, 24 august 2010

Reluări la art Stephen Hawking despre viitorul omenirii.

La articolul „Stephen Hawking despre viitorul omenirii” din 17 aug crt , o cititoare a postat întrebarea:

Ati putea sa-mi lamuriti ultima afirmatie a lui Hawking legata de infirmarea teoriei relativitatii a lui Einstein ?

Afirmaţia lui St. H. apărută într-un recent interviu este: „ daca in viitor vom construi un mijloc de locomotie cu care sa calatorim in timp, doar in directia Viitor, atunci teoria relativitatii emisa de Albert Einstein va fi infirmata.”


În legătură cu teoria călătoriilor în timp dar şi cu modelul / raportul / ecuaţia spaţiu – timp [ cunoscut şi sub denumirea de continuu spațiu-timp], ce are o importanţă deosebită în această problemă, în cele ce urmează prezint unele materiale care, cred, conţin şi unele răspunsuri la întrebarea de mai sus referitoare la contrazicerea părerilor lui Einstein.





Generalităţi.

Evoluţia Universului în care trăim - care se află într-o continuă expansiune – se bazează pe existenţa simultană a:

- Continuu-ul spaţiu / timp şi


- triadei substanţă, energie, informaţie;


Mulţi cercetători au ajuns la concluzia că ecuaţia spaţiu / timp este una din caracteristicile Universului cunoscut, în care trăim.

În teoria relativității restrânse, spațiul și timpul sunt mărimi între care există o legătură intrinsecă și ca urmare, nu pot fi considerate entități separate. te deci natural să se considere că diferitele evenimente se petrec într-un continuu cvadridimensional, numit spațiu-timp, în care trei coordonate (x, y, z) se referă la spațiu și una t se referă la timp. Introducerea unui astfel de concept se datorează matematicienilor Henri Poincaré și Hermann Minkowski. De aceea continuu-ul cvadridimensional se mai numeşte și spațiu Minkowski.


Continuu-ul spaţiu / timp


1. Spaţiul se caracterizează în Universul nostru prin tridimensionalitate. Dar spaţiul tridimensional este de acuma o entitate care nu mai satisface înţelegerea fenomenelor, definirea a tot ce concepem, ce gândim, ce deducem logic şi, la urma urmei, a ce există în această lume.

1.2. Teoria relativităţii formulată de Einstein postulează că spaţiul este curb.
În vecinătatea unei entităţi cu greutate şi masă, spaţiul se deformează descriind curbe care afectează traiectoria a tot ceea ce le-ar putea traversa.





2. Timpul este cel mai misterios obiect din Univers: n-are miros, nu-l vezi, nu are greutate, nu-l pipăi, dar este peste tot.


Timpul este el însuşi o dimensiune, deoarece, pentru a determina poziţia unui obiect oarecare (în mişcare sau chiar static), este nevoie de patru coordonate, una din ele fiind timpul.

Mecanismele şi organismele posedă fiecare o scară temporală care le este proprie. Chiar în lumea noastră tridimensională simţim deseori timpul dilatându-se sau comprimându-se.

Oamenii de ştiinţă au întreprins numeroase cercetări care au avut drept rezultate teorii, descoperiri, demonstraţii, calcule susţinute mai ales de matematicieni potrivit cărora se poate călători în timp, dar şi teorii potrivit cărora s-ar putea constata că nu suntem reali.


3. Există o relativitate a spaţiului şi a raportului spaţiu/timp.

Tot mai numeroţi oameni de ştiinţă susţin teoria conform căreia spaţiul nu poate exista fără timp şi timpul fără spaţiu. Deci dacă se înscrie într-o ecuaţie spaţiul, în acea ecuaţie trebuie necondiţionat ca una din variabile să fie timpul.


Raportul spaţiu / timp schimbă complet realitatea văzută de oameni. Mai jos sunt date unele exemple din care rezultă relativitatea spaţiului, a timpului şi a raportului spaţiu/timp.


  • O defilare este văzută diferit de un:
- spectator static – succesiunea defilanţilor este într-un anumit ritm, intr-o anumită poziţie;

- spectator care merge odată cu defilarea – are altă perspectivă a defilanţilor, a duratei ei, defilarea este oarecum mai „temporizată”,

- spectator care merge în sens invers defilării – o vede intr-o formă inversă celui din situaţia precedentă;


- spectator din avion – are o privire de ansamblu, fără secvenţialităţi.

  • Scurgerea timpului pe Pământ comparat cu timpul scurs într-o navă galactică (pe aceasta timpul se scurge mai încet).
Exemplul clasic este cel cu doi fraţi gemeni: fratele plecat în spaţiu cu o navă galactică – deci care se deplasează cu viteză mare - , la revenirea pe pământ, va fi mult mai tânăr decât cel ce a rămas pe Pământ.


  • Doi prieteni stau în apartamente situate la acelaşi etaj însă în clădiri diferite, lipite una de alta însă care au intrările pe străzi diferite. Apartamentele au însă un perete comun în grosime de cca 10 cm. Pentru a se vizita, trebuie să parcurgă un spaţiu enorm, dat fiind proximitatea apartamentelor (10 cm!): coboară etajele din propriul imobil, străbat distanţa de pe strada unde locuiesc, străbat distanţa până la şi pe strada unde se află locuinţa prietenului precum şi holul de intrare, suie la etajul respectiv şi, în fine, intră în locuinţa amicului. Toate aceste, în loc să străbată cei 10 cm ce-l desparte, de fapt, de locuinţa prietenului, printr-o uşă (gaură de vierme!!??) ce ar putea fi făcută în zid.

  • Dincolo de viteza luminii. La viteze extrem de mari, apropiate de viteza luminii, se înregistrează în mod vizibil o contracţie a lungimilor şi o dilatare a timpului. Pentru doi observatori care se deplasează cu viteze relativiste unul faţă de celălalt, singurul element comun este distanţa spaţio - temporală care îi separă (metrică). Când aceasta este negativă, ceia ce înseamnă că viteza este mai mică decât viteza luminii, cei doi pot schimba informaţii. Când este pozitivă, nici un semnal cauzal nu-i poate uni – evenimentele sunt plasate absolut aiurea unul faţă de celălalt ! În această posibilă lume cu patru dimensiuni funcţionează principiul relativităţii simultaneităţii şi spaţio – temporalităţii, principiu ce a fost invocat de unii autori drept explicaţie a fenomenelor precognitive. Unii fizicieni – cum ar fi Feinberg – consideră că ar exista unele particule cu masă imaginară, tahioni, care s-ar deplasa cu viteză mai mare decât cea a luminii; aceasta le-ar conferi posibilitatea de a călători înapoi în timp.

OAMENI DE ŞTIINŢĂ DESPRE SPAŢIU / TIMP şi călătorii în timp.

1. NEWTON (1642 – 1727) a formulat cele trei principii ale dinamicii, a demonstrat legea atracţiei universale / gravitaţiei şi a pus bazele mecanicii cereşti. A postulat că timpul este identic pentru tot Universul. Spaţiul şi timpul au caracter absolut. Viitorul este predestinat iar noi suntem marionete care descoperim ce ni s-a pregătit.

2. EINSTEIN (1869 – 1955) a demolat legile lui Newton referitoare la spaţiu şi timp.


Timpul este relativ.

Timpul se scurge în funcţie de locul unde este măsurat. Cosmonauţii care au evoluat pe orbita circumterestră cu viteză mare în capsula spaţială Meer timp de peste 700 de zile, au îmbătrânit cu a 50-a parte dintr-o secundă faţă de situaţia că ar fi rămas pe pământ.
Călătorii dintr-o rachetă ce zboară cu viteza luminii timp de un an, ar fi cu cca 8 ani mai tineri decât cei de pe pământ.


Einstein a postulat că:

- Timpul poate fi controlat, poate fi încetinit sau accelerat.


- Poţi călători în viitor dar nu te poţi întoarce în trecut.


- În Univers sunt bucăţi de timp şi spaţiu. Undeva în acest Univers, urmaşii şi strămoşii tăi există.


- Nu se poate depăşi viteza luminii. [Limita cosmică a vitezei luminii a fost depăşită în laborator de o echipă de cercetători elveţieni, care au reuşit „să grăbească” unele particule de lumină, dincolo de ceea ce se ştia că este imposibil. Cu ajutorul unor fibre optice special construite, oamenii de ştiinţă de la Şcoala Politehnică din Lausanne au sporit viteza luminii acţionând asupra vitezei fiecărei lungimi de undă, modificând astfel viteza fiecărui element din frecvenţa luminii. S-a obţinut o viteză mai mare de 300.000 km /secundă a pulsului luminos. Experimentele elveţienilor dau posibilitatea formulării şi a altor teorii privind vitezele superluminice, respectiv asupra consecinţelor acestor posibilităţi de deplasare.]


- Regula de aur a lui Einstein: întoarcerea în timp este imposibilă.



3. matematicianul GODER KURT – 1949 – a încercat să găsească soluţii la ecuaţiile lui Einstein, pornind de la postulatul că nu poate exista o viteză mai mare decât cea a luminii.
El a calculat că timpul nu curge drept şi că sunt bucle de timp. Există scurtături pentru a se ajunge la un obiectiv înaintea luminii.


4. FRANK TIPLER – prin anii´70 a dezvoltat teoriile lui Goder. În loc de Universul care nu se învârteşte, el a încercat să demonstreze că obiecte mai mici decât Universul – cum ar fi găurile negre – care se învârtesc ar putea creia posibilitatea de a se călători în timp. În prejma şi în interiorul găurilor negre legile fizice au fost inversate.

A susţinut o teorie potrivit căreia rotaţia unui cilindru lung şi subţire creiază posibilitatea călătoriei în timp, să te întorci în timp.
A demonstrat matematic că acest lucru este posibil. Spaţiul se transformă în timp iar timpul se transformă în spaţiu.


5. RICHARD GOTT în anii ´80 a studiat şi emis teorii susţinute de calcule matematice privind legăturile cosmice. Acestea sunt înguste, ca un fir cu lăţimea mai mică decât diametrul unui atom dar extrem de lungi.
Legăturile cosmice s-au creiat şi există de la Big Bangul iniţial până în prezent.

Gott şi-a pus problema să arate cum se prezintă spaţiul de lângă o legătură cosmică şi ce se întâmplă când aceste legături cosmice se întretaie sau se ating. În aceste cazuri de întretăiere sau atingere se creiază „scurtături” de timp şi spaţiu.
El reia ideea existenţei buclelor de timp şi o dezvoltă. Consideră că întoarcerea în timp nu se poate face decât până la timpul când a fost construit sistemul de călătorie în timp, nu şi pentru timpul anterior momentului punerii în funcţiune a ansamblului ce a determinat posibilitatea călătoriei în timp.


6. O teorie recentă este aceea care se bazează pe extraordinara dezvoltare a înaltei tehnologii.

În viitor se vor creia siteme de calcul cu o capacitate enormă. Cu aceste computere de extrem de mare capacitate se vor putea creia programe de construire a trecutului cu extrem de mare acurateţe şi în cele mai mici detalii.
Se poate astefel recreia trecutul identic cu cel real, inclusiv cu milioane / miliarde de oameni. Deci se pot face simulări care să pară realităţi.


Dacă o civilizaţie a ajuns în acest stadiu de dezvoltare – pe care ştiinţa afirmă că poate fi atins chiar şi cu tehnologia ce se întrezăreşte a exista peste câteva decenii numai – este posibil să trăim într-o lume virtuală.
Este posibil ca o minoritate de oameni să fie reală iar majoritate oamenilor să fie simulări şi să trăiască într-un Univers virtual. Mediul în care trăim poate fi simulat (virtual). Există deci posibilitatea ca să facem parte dintr-un program computerizat şi să fim controlaţi de fiinţe superioare. Poate trăim într-o realitate virtuală.


Din cercetările lui Einstein a reieşit că în Univers sunt „bucăţi de timp şi spaţiu”, rezultând că atât timpul cât şi spaţiul sunt discontinui; el a susţinut că, undeva în acest Univers, urmaşii şi strămoşii „tăi” există.
Einstein a dat verdictul categoric că nu se poate depăşi viteza luminii.


7. St. Hawking. Am spicuit din cartea sa „O mai scurtă istorie a timpului” şi următoarele:

Călătoria în viitor este posibilă. Relativitatea ne arată că se poate construi o maşină a timpului care să vă arunce înainte în timp (pag 120).


Kurt Godel a descoperit (în 1949) o nouă soluţie a ecuaţiilor lui Einstein, adică un nou spaţiu-timp permis în cadrul teoriei generale a relativităţii, conform căreia este posibil ca oamenii să călătorască înapoi în timp (adică să se poată întoarce dintr-o călătorie efectuată în viitor )..... Pentru a decide dacă soluţiile pot corespunde sau nu universului nostru, trebuie să le testăm predicţiile fizice. ......Faptul că ecuaţiile sale puteau permite aşa ceva l-au nemulţumit probabil pe pe Einstein, care credea că relativitatea generală n-ar trebui să permită călătoria în timp.(pag 119 -120).


La pag 121 şi următoarele Stephen Hawking demonstrează că o călătorie în timp (inclusiv în trecut) se poate face dacă deplasarea se face numai cu o viteză mai mare decât cea a luminii.

Einstein şi Nathan Rosen au scris o lucrare în care au arătat că relativitatea generală permite ceea ce ei au denumit punţi, cunoscute şi sub numele de gaură de vierme (pg 124).



Din cele ce eu am înţeles, nu teoria relativităţii va fi infirmată, ci cele două "postulate" ale lui Einstein [nu se poate depăşi viteza luminii şi călătoria în trecut nu-i posibilă]. Mă bazez pe faptul că St.H. a explicat că, aplicând şi pornind de la teoria relativităţii generalizate [se referă la deformarea spaţiului], fizicieni (şi alţii, nu numai el) şi matematicieni au demonstrat că teoretic se poate călători inerstelar dus-întors inclusiv că se pot efectua călătorii în timp dus-întors prin comprimarea / modificarea raportului în ecuaţia spaţiu - timp care este determinantă în universul nostru c u n o s c u t.
Dintr-un documentar difuzat pe Discovery Science rezultă că oameni de ştiinţă lucrează la un proiect pentru determinarea condiţiilor teoretice şi tehnice de ale unui vehicul interstelar, a cărei deplasare se bazează tot pe teoria relativităţii generalizate. Acesta va putea parcurge aproape instantaneu călătorii interstelare cu oameni la bord prin folosirea de energii uriaşe [care nu sunt încă disponibile actualei tehnici / tehnologii]. Ei lucrează la crearea acestor energii prin folosirea aşa numitei energii negative ( de tipul anti materiei ) a cărei existenţă vor s-o evidenţieze în laborator.


Surse : - St. Hawking. - „O mai scurtă istorie a timpului”

- Wikipedia

marți, 17 august 2010

Stephen Hawking despre viitorul omenirii.



În 30 iulie crt am postat articolul „IMPULSURI ŞI CĂI DE URMAT NECESARE EVOLUŢIEI UMANITĂŢII”. În finalul informaţiilor despre progresele şi evoluţiile ştiinţifice benefice pentru viitorul omenirii, mi-am exprimat următoarea părere:

Dacă nu ne vine „mintea la cap”, şi omenirea nu stopează urgent agresiunea asupra naturii şi către ea însăşi, ne îndreptăm către dispariţia actualei umanităţi şi vom urma, probabil, soarta altor civilizaţii dispărute, posibil celei / celor anterioarea nouă, sau a altor civilizaţii din alte părţi ale universului. .....

Poate cei ce decid pentru actuala civilizaţie vor avea minima „decenţă” dar şi responsabilitate să evite un asemenea desnodământ.

Desigur că pentru Dvs opinia mea este insignifiantă, irelevantă, şi probabil nici nu interesează.

Ulterior publicării acestor informaţii şi considerente, am găsit părerile astrofizicianului de renume St. Hawking 1 despre viitorul omenirii publicate de DailyMail şi pe site www.descopera.ro.

Desigur că astfel de opinii au relevanţă şi pot constitui un semnal de alarmă.

Iată despre ce este vorba:

Celebrul astrofizician Stephen Hawking avertizează că, dacă în următorii 200 de ani nu vom reuşi să colonizăm alte planete, rasa umană ar putea dispărea. Argumentele lui sunt înmulţirea excesivă a populaţiei, epuizarea resurselor finite ale Pământului şi catastrofele de orice natură.

Intr-un recent interviu, reputatul savant declara ca, in prezent, este "optimist" in privinta sanselor omenirii de a se opri din nebunia industrializarii si tehnologizarii, dar atrage atentia ca in urmatoarele sute de ani, sansele omenirii de a supravietui sunt minime.

"Vad mari pericole pentru rasa umana. In trecutul nu foarte indepartat, supravietuirea omenirii a fost pe muchie de cutit in nenumarate ocazii, Criza Rachetelor din Cuba, desfasurata in anul 1963, fiind doar un singur exemplu. Frecventa unor asemenea evenimente negative va creste in viitor, nu am nicio indoiala asupra acestui lucru. Avem nevoie de o judecata sanatoasa si de intelepciune daca vrem sa scapam cu bine din propriile capcane pe care ni le intindem." avertizeaza Hawking

"Dar, eu sunt un optimist din fire. Daca in viitorii 200 ani vom evita dezastrele care ne pun specia in pericol de disparitie, atunci vom putea coloniza spatiul. Daca suntem intr-adevar singurele fiinte inteligente din galaxie, atunci avem datoria de a supravietui. Populatia umana si ritmul necugetat al exploatarii resurelor Terrei creste exponential, alaturi de capacitatea tehnica de a schimba mediul ambiental in bine sau rau. Alegerea ne apartine. Problema este legata de codul nostru genetic care adaposteste instinctele noastre agresive si egoismul, pe care le-am folosit in trecut ca principale mijloace de supravietuire", declara Stephen Hawking.

Reputatul savant vede „transferul” pământenilor prin „călătoriile în timp”, cu navete sofisticate. După calculele lui, o zi la bordul unei astfel de nave echivalează cu un an de viaţă pe Pămînt. În 80 de ani, nava ar ajunge la capătul galaxiei.

În incheierea interviului profeteste ca, daca in viitor vom construi un mijloc de locomotie cu care sa calatorim in timp, doar in directia Viitor, atunci teoria relativitatii emisa de Albert Einstein va fi infirmata.

1 Stephen Hawking William, CH, CBE, FRS, FRSA (născut la 8 ianuarie) 1942 este un fizician theoretician britanic, a cărei carieră se desfăşoară de patruzeci de ani. Cărţile sale şi apariţiile sale publice au făcut din el o celebritate universitară şi el este membru de onoare al Royal Society of Arts, membru pe viaţă al Académie pontificale des Sciences şi în 2009 a primit la Médaille présidentielle de la liberté, cea mai înaltă distincţie civilă a Statelor Unite.

Hawking a fost le professeur lucasien de mathématiques al Univesităţii Cambridge în decursul a treizeci de ani, retrăgându-se în octombrie 2009. Il est également Fellow de Gonville and Caius College de Cambridge et un distingué Chaire de recherche à l' Institut Perimeter pour la physique théorique à Waterloo, en Ontario. Este cunoscut pentru contribuţiile sale în domeniile cosmologiei şi a gravitaţiei cuantice, în mod deosebit în contextual găurilor negre. (Wikipedia)

sâmbătă, 14 august 2010

VIITORUL SĂNĂTĂŢII DETERMINATĂ HOTĂRÂTOR DE ÎNALTA TEHNOLOGIE.

Nanopăianjenii, roboţii care vor curăţa organismul


Într-o zi, o „armată” de roboţi minusculi va putea fi introdusă în corpul uman pentru a desfunda arterele şi pentru a interveni chirurgical în părţi ale corpului până în prezent inaccesibile.


Cercetătorii de la Universitatea ¬„Columbia" din New York, SUA, au dezvoltat din molecule ADN un tip de roboţi microscopici ce se pot deplasa şi chiar se pot multiplica, formând şi acţionând ca un ansamblu. Potrivit specialiştilor, aceste dispozitive vor putea fi folosite în viitor pe post de roboţi chirurgicali care vor putea fi introduşi în organism pentru a curăţa arterele şi pentru a interveni asupra organelor şi ţesuturilor greu accesibile.

De 100.000 de ori mai mici decât firul de păr.

Evoluţie: Roboţii moleculari pot fi programaţi să „simtă” mediul în care sunt şi să reacţionete la acesta.

Unul dintre aceste tipuri de roboţi minusculi are forma unui păianjen ce măsoară numai patru nanometri (1 nanometru echivalează cu a milioana parte dintr-un milimetru). Asta înseamnă că au o dimensiune de 100.000 de ori mai mică decât diametrul unui fir de păr uman. Aceşti roboţi pot fi programaţi să se deplaseze pe un anumit traseu, formând din loc în loc „plase" sau ansambluri de ADN. Apoi, folosind aceste formaţiuni, păianjenii pot fi programaţi să meargă pe traseul prestabilit, să se întoarcă spre dreapta sau spre strânga, fiind atraşi biochimic spre următorul ansamblu-pereche.

Corpul nanopăianjenilor este creat dintr-o proteină numită strieptavidin, trei dintre picioare sunt formate din secvenţe ADN enzimatice, iar al patrulea picior este de fapt o ancoră care îl leagă de punctul de pornire. Pentru a observa mişcarea robotului, cercetătorii folosesc un microscop de forţă atomică.

Roboţii viitorului vor putea opera la un nivel de nanoscală, depistînd celulele bolnave.

Specialiştii spun că nanopăianjenii pot localiza semnele anumitor boli la nivel celular. Astfel, aceştia pot decide, de exemplu, dacă o celulă este canceroasă şi trebuie distrusă. Mai mult decât atât, roboţii pot elibera compusul chimic care va ucide celula respectivă.
Cercetările continuă.

În momentul de faţă, roboţii moleculari pot parcurge doar 100 de nanometri, adică în jur de 50 de paşi. De asemenea, odată ce un păianjen îşi începe traseul, merge pe traiectoria stabilită de către specialist, iar la un moment dat ajunge ¬într-un punct unde este imobilizat. De aceea, specialiştii caută soluţii pentru a face nanopăianjenii mai rapizi şi pentru a creşte nivelul la care pot fi programaţi, astfel încât să poată executa mai multe comenzi pe un traseu şi să ia mai multe decizii.

Dr. Adrian Stănescu medic primar gerontolog

Utilizarea în medicină a nanoroboţilor este crucială. Denumiţi şi nanopăianjeni, aceştia vor circula prin sistemul sanguin, vor detecta defecţiunile ADN-ului uman şi vor repara bazele nucleotidelor afectate. Structura nanopăianjenilor este compusă dintr-o proteină numită streptavidin, ce are capacitatea să se lege şi apoi să taie secvenţa ADN patologică.

Aplicabilitatea acestei tehnologii este cauzată în orice afecţiune de modificări genetice, inclusiv formele de cancer în care sunt implicate gene oncogene. Într-un proiect recent, condus de Milan Stojanovici de la Universitatea „Columbia" din New York, au fost creaţi astfel de nanoroboţi. Aceştia au dimensiuni de 100.000 de ori mai mici decât grosimea firului de păr.


Aparatul care face invizibile problemele de auz.




Medicina modernă vine în ajutorul persoanelor cu deficienţe de auz cu un dispozitiv sută la sută invizibil şi foarte performant. Aparatul auditiv a apărut recent pe piaţa dispozitivelor medicale din ¬România, pe cea internaţională fiind lansat oficial pe 17 mai anul acesta.

El poate fi utilizat de persoanele cu hipoacuzie medie şi uşoară, însă recomandarea pentru acest aparat trebuie să vină întotdeauna de la un audiolog.

Carcasa se fabrică după mulajul urechii.

Are o dimensiune nu mai ¬mare decât cea a unui bob de cafea şi nu se compară ca performanţe cu niciunul dintre aparatele existente pe piaţă la ora actuală. Specialiştii l-au încadrat într-o clasă specială a acestor dispozitive medicale, pe care au numit-o IIC, acronim de la Invizibil-În - Canal. Aparatul, mai exact carcasa acestuia, se adaptează fiecărui purtător. Pentru aceasta, se ia un mulaj al urechii, ¬după care se construieşte carcasa. În interiorul acesteia se introduce partea electronică a aparatului.

sâmbătă, 7 august 2010

ŞTIINŢA CONTINUĂ OFENSIVA.

Atâta vreme cât oamenii vor exista pe Pământ, ei nu vor înceta să construiască, să inoveze, să analizeze, să dezvolte. Să evolueze.

În ultima perioadă ştiinţa a înaintat în pas accelerat, descoperirile ştiinţifice s-au înmulţit, cunoştinţele au progresat rapid şi drept urmare au crescut exponenţial realizările în toate domeniile, îndeosebi în acele direcţii în care se pot valorifica sistemele IT.

Şi în domeniile medical şi biologic s-au finalizat şi se finalizează cercetări – şi chiar realizări – de ultimă oră care, pentru un neavizat, pot fi de domeniul miracolelor, al supranaturalului, al paranormalului.

Vă prezint în cele ce urmează unele din invenţiile, descoperirile şi realizările cele mai notabile, care prefigurează un viitor promiţător pentru generaţiile actuale şi viitoare. Cu o condiţie sine qua non: omenirea să stopeze declinul, degradarea actualei civilizaţii provocate de ambiţiile religioase, de rasă, doctrinare, pentru putere, pentru dominaţie şi supremaţie, dând mai multă dovadă de conştiinţă şi înţelepciune.


Biocombustibili din alge.

Exxon Mobil, cea mai mare companie petrolieră a lumii testează viabilitatea vânzării de biocombustibili proveniţi din alge ca sursă alternativă de energie, potrivit Reuters. Gigantul vrea să proceseze algele în rafinăriile existente, astfel încât să fie compatibil atât cu tehnologiile de rafinare, cât şi cu infrastructura de transport. Deşi omenirea îşi bate capul după găsirea de noi surse de energie, unii şi-au dat seama că există deja una veche de miliarde de ani: fotosinteza. Cercetătorii de la CNRS, din Franţa, au reuşit să transforme energia chimică generată prin fotosinteză în energie electrică. Soluţia: dezvoltarea unui nou tip de celulă, conform Science Daily. Prin fotosinteză, plantele transformă energia soarelui în energie chimică. Cu ajutorul luminii, bioxidul de carbon şi apa sunt transformate în glucoză şi oxigen. Oamenii de ştiinţă de la CNRS au realizat mici electroliţi modificaţi pe care i-au introdus într-un cactus. Apoi s-a produs minunea şi s-a putut observa fotosinteza pe viu. Cu cât "planta" este expusă la mai multă lumină, cu atât este accelerată producerea glucozei şi a oxigenului. Ceea ce înseamnă că mai mult "combustibil" este produs.



Banala sticlă de apă ar putea salva omenirea de la problema alimentării cu energie electrică a locuinţelor.

ARPA-E este o agenţie americană care a primit 400 de milioane de dolari din pachetul de stimulare a economiei americane, în valoare de 787 miliarde de dolari.
O parte din bani a fost folosită de chimistul Dan Nocera de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Nocera a folosit un catalizator special pentru a descompune apa în hidrogen şi oxigen folosind lumina solară. Procesul inventat de el este atât de ieftin încât o sticlă de apă şi procesul de fotosinteză sunt de ajuns pentru a alimenta cu energie o casă. În aproape patru ore procesul dezvoltat de chimist poate produce 30 kWh de electricitate. (
Reuters)


Speranţa de viaţă mult mai mare.

Speranţa de viaţă s-ar putea mări până la 1.000 de ani afirmă geneticianul Aubrey de Grey de la Universitatea Cambridge. El spune că procesele de îmbătrânire sunt reversibile şi că celulele pot fi „reparate”. Omul ar putea trăi „secole” după ce bătrâneţea va fi „vindecată” ca orice fel de boală - declară prof. Michael Fossel de la Universitatea din Michigan. Până acum s-a reuşit să se „întinerească” în laborator celulele cutanate pentru a face ca celulele bătrâne să funcţioneze la fel ca atunci când erau tinere. Se speră să se ajungă la întinerirea tuturor felurilor de celule.


Prof. Fossel care apreciază că-i posibil ca durata de viaţă să se extindă la secole.

Geneticianul de la Universitatea Cambridge este şi directorul unui program care urmează să realizeze un plan prin care să se inverseze la nivel molecular şi celular procesul de îmbătrânire datorită sistemului SENS (Strategies for Engineered Negligible Senescence). Metoda dezvoltată de el se află în teste clinice şi se bazează pe tehnologii care deja există. Terapia se adresează atât persoanelor aflaţi la vârsta de mijloc cât şi bătrânilor şi poate fi aplicată chiar oamenilor din generaţiile ce trăiesc în prezent, fiind necesari încă cca 10 de ani până la testarea pe voluntari umani.


Omul bionic.

Unui american în vârstă de 54 de ani i-au fost montate cele mai sofisticate mâini artificiale, pe care le poate mişca cu puterea gândului. Fiecare membru costă câte 6 milioane de dolari. Numit şi „primul om bionic” acest american are proteze ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate ca nişte membre normale. Chirurgii i-au ataşat protezele de nervi sănătoşi de pe muşchii pieptului. Jesse Sullivan trebuie numai să se gândească la mişcarea ce trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi temperatura.


Superman.

A fost creat un costum de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Tsakuba din Japonia numit MHA (membru hibrid de asistenţă), un fel de „schelet extern”, care dă posesorului puteri pe care nu ar fi putut să le aibe niciodată. Astfel se pot parcurge distanţe enorme şi în timp scurt, se pot ridica cu uşurinţă obiecte de peste 40 kg. Primii beneficiari ar putea fi persoanele de vârsta a treia şi soldaţii. Un astfel de dispozitiv este evaluat la 19.000 $.


Teleportarea – de la filmele SF în realitate.


Oamenii de ştiinţă sunt pe cale să realizeze teleportarea. În ultimii ani, cercetătorii au reuşit să teleporteze în laboratoare raze de lumină şi ionii de calciu în interiorul altor ioni de o manieră controlată. Pentru teleportarea unei fiinţe umane este necesară o maşină, un computer suficient de performant ca trilioanele de atomi din care este constituit corpul uman trebuie transferaţi către o altă locaţie şi apoi totul recostituit exact în forma iniţială. Deja a fost realizat un computer minuscul ce utilizează raze de lumină, capabil să efectueze calcule de milioane de ori mai rapid decât orice alt computer ce funcţionează pe bază de silicon.


CORPUL UMAN ARE CAPACITĂŢI BENEFICE ce se descoperă şi valorifică treptat


O enzimă poate repara ADN-ul celular.


ADN-ul celulelor afectate de razele ultraviolete ar putea fi reparat cu ajutorul unei rnzime prevenindu-se astfel apariţia cancerului de piele potrivit oamenilor de ştiinţă americani de la Universitatea din Ohio. Enzima poartă numele de fotliază şi are capacitatea de a reface ADN-ul distrus în numai câteva miliarde de secunde. Această enzimă există în mod natural în corp însă sub acţiunea prelungită a razelor ultraviolete nu mai reuşeşte să ofere protecţia.



Noi utilizări ale CELULELOR STEM şi sisteme mai simple de prelevare a acestora.

Dinţi noi, în laborator

Cele mai noi descoperiri în domeniul stomatologiei vor face posibilă, în viitorul apropiat, regenerarea ţesuturilor dentare cu ajutorul celulelor stem. Deşi procedura de prelevare a celulelor stem din dinţii de lapte ai copiilor şi din molarii de minte ai adulţilor este deja posibilă şi la noi în ţară, până în prezent, utilitatea acestora în refacerea dinţilor pierduţi a fost dovedită doar în laboratoarele de cercetare, pe animale de laborator.

Astfel, o echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţă din Tokyo au prelevat celule stem din dinţii sănătoşi ai şoarecilor de laborator şi le-au implantat într-o zonă rămasă fără dinte. După doar o lună, oamenii de ştiinţă au observat că în locul ­respectiv a erupt un nou dinte, cu aceeaşi duritate şi la fel de sensibil ca şi ceilalţi. Potrivit specialiştilor, cu ajutorul celulelor stem extrase din pulpa dentară se poate, de asemenea, regenera dentina afectată de carii, pentru reîntregirea dintelui.

Au şi alte utilizări

Deşi indicaţia principală a celulelor stem din dinţi o reprezintă afecţiunile dentare, acestea au şi alte proprietăţi care le fac utile în tratamentul unor boli grave. Printre indicaţiile acestui tip de celule stem se numără îmbunătăţirea funcţiei cardiace după un infarct miocardic prin implantarea celulelor stem în zona afectată a inimii, bolile neurodegenerative, cum sunt maladia Parkinson şi ­Alzheimer, osteoartrita, artroza şi fracturile osoase.

Când se extrag

Celulele stem din corp îmbătrânesc şi ele odată cu noi, iar în timp îşi pierd capacităţile de regenerare. Aşadar, cu cât sunt prelevate mai devreme, cu atât beneficiile aduse de ele sunt mai multe. Specialiştii recomandă în primul rând prelevarea celulelor stem din dinţii de lapte ai copiilor cu vârste între 5 şi 14 ani, dar ele pot fi extrase şi din măselele de minte ale adulţilor, cu condiţia ca acestea să nu fie în niciun fel lezate. Chiar şi în cazul copiilor, nu pot fi prelevate celule stem din dinţii cariaţi sau din cei expuşi la radiaţii X.

Utilitate: Celulele stem din dinţi pot fi folosite pentru regenerarea ţesutului osos.

Se pot preleva şi în România

La noi în ţară există două centre de prelevare a celulelor stem din dinţi, la Bucureşti şi la Cluj-Napoca, iar sediul central al acestora ­este în Grecia, la Salonic. Clinica se numeşte Biohellenika, iar costul pentru kitul de prelevare şi pentru păstrarea celulelor în clinica din ­Grecia este de 1.200 de euro pentru un dinte.


PARALIZIA ŞI NETUL.

Oamenii de ştiinţă din Israel au dezvoltat un „detector de respiraţie” care îi va ajuta pe pacienţii cu paralizie totală să navigheze pe internet sau să-şi mişte scaunul cu rotile.

Cum funcţionează dispozitivul?

Acesta detectează schimbările de presiune din cavitatea nazală şi le transformă în semnale electrice. Astfel, poate fi conectat la un dispozitiv cu un soft special şi folosit pentru a mişca cursorul unui mouse, selectarea unor litere de pe monitor sau pentru a manevra un scaun electric (cu rotile). Aparatul, un mic tub plasat în faţa nărilor a fost deja testat pe mai multepersoane care suferă de paralizie totală şi s-a constatat că pacienţii au reuşit să comunice pentru prima dată folosind această tehnologie. Ei au fost învăţaţi să îşi antreneze respiraţia pentru a folosi acest dispozitiv. În prezent, dispozitivul se află în teste la Institutul Weizmann din Rehovot, Israel.

Specialiştii dezvoltă noi materiale care stimulează creşterea osoasă chiar în zona afectată.

Prin intermediul unor tehnici inovative dezvoltate de cercetătorii americani, inima bolnavă ar putea ajunge într-o bună zi să se însănătoşească prin propriile resurse, iar ţesutul osos se va regenera în urma traumatismelor.

Corpul uman are capacitatea de a se reface după o anumită boală sau după un traumatism. Astfel, pielea creşte în urma unei leziuni, iar celulele albe din sânge sunt produse în permanenţă în măduva spinării.

Totuşi, abilitatea organismului de a înlocui ţesuturile degradate este încă limitată. De exemplu, cartilajele se refac foarte greu dacă există răni la acest nivel. Drept urmare, accidentele şi unele afecţiuni precum cancerul pot lăsa urme permanente sau pot pune viaţa în pericol.

De aceea, cercetătorii în nanoştiinţe de la Colegiul Imperial din Londra, Marea Britanie, împreună cu alte echipe de chimişti, biologi, chirurgi şi ingineri, dezvoltă în prezent tehnici care vor ajuta corpul uman „să se repare" singur atunci când este rănit.

Injecţii cu polimeri, ­pentru regenerarea oaselor

Creşterea oaselor poate fi stimulată prin injectarea unui gel din polimeri simpli. Spe­cialiştii spun că această tehnică se bazează pe faptul că oasele umane sunt acoperite cu un strat de celule stem. În momentul în care gelul este injectat, se stimulează activitatea celulelor stem, care încep să se multiplice şi să producă masă ­osoasă nouă.

Până în prezent, experimentele au arătat că în acest fel se pot produce cantităţi mari de oase vascularizate şi cu un aspect natural. De asemenea, noul ţesut osos este foarte puternic. Momentan, testele au fost realizate doar pe animale, urmând ca procedura să fie aplicată şi pe oameni. Potrivit cercetătorilor, oasele nou formate ar putea să ajute şi la reconstrucţia coloanei vertebrale.

Infarctul nu va mai fi fatal

Studii realizate în trecut au demonstrat că inima este capabilă să se regenereze în mod natural într-un ritm de circa unu la sută anual. Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii încearcă să dezvolte metode de stimulare artificială a procesului de regenerare a muşchiului cardiac. În prezent, aceştia creează anumite geluri ce ar putea fi injectate în ­miocard după ce o persoană a suferit un atac de cord, ajutând inima să se refacă.

Medicina­ ­regenerativă, de ajutor vârstnicilor

O categorie de persoane care ar putea să beneficieze cel mai mult în urma dezvoltării medi­cinei regenerative sunt vârstnicii. În acest fel, se vor putea vindeca unele boli de inimă, osteo­poroza şi chiar cancerul osos sau cel localizat la nivelul anumitor organe. De asemenea, specialiştii încearcă să găsească soluţii şi pentru ­copiii cu malformaţii cardiace, dar şi pentru cei care se nasc cu părţi lipsă ale corpului.

Celulele stem adulte utilizate în prezent în practica medicală sau cu potenţial de utilizare clinică sunt cele hematopoietice. Însă există şi celule stem mezenchimale ce pot fi folosite pentru regenerarea tisulară. Până în prezent, au fost obţinute rezultate excelente în refacerea unor defecte osoase, sprijinind ­osteosinteza la nivelul unor fracturi sau rezecţii osoase şi în infarctul miocardic acut.

Rezultate spectaculoase, dar insuficient confirmate în lumea ştiinţifică au fost obţinute în caz de boli degenerative ale sistemului nervos central. Un alt domeniu de utilizare a celulelor stem mezenchimale este ingineria genetică.

Relativ uşor de recoltat şi cu o bună capacitate de reproducere, celulele stem mezenchimale sunt ideale în manipularea genetică, astfel încât subpopulaţii modificate genetic şi implantate în corpul uman să înlocuiască defi­citul unor substanţe chimice sau mediatori.

Evoluţie

Injectarea unor substanţe în muşchiul inimii după un infarct va facilita regenerarea acestuia.

VIDEO. În viitor, roboţii vor opera fără asistenţă umană

Robot care poate efectua intervenţii chirurgicale fără asistenţă

Cercetătorii de la Universitatea americană din Duke au creat un robot care poate efectua intervenţii chirurgicale fără asistenţă din partea medicilor.

În cadrul simulărilor de organe umane, robotul a putut localiza singur leziuni, a putut ghida dispozitive de prelevare de probe şi a reuşit să preleveze mostre multiple în timpul unei sesiuni unice.

Pornind de la acest experiment, cercetătorii afirmă că, în viitor, roboţii vor efectua intervenţii chirurgicale simple în mod independent. „La începutul acestui an, am demonstrat că un robot, condus de inteligenţa artificială, poate localiza chisturi în caz de simulări de organe cu o precizie ridicată. Acum, am arătat că robotul poate face prelevări din opt zone diferite în caz de simulare de prostată umană", a declarat profesorul Stephen Smith, coordonatorul acestui experiment.

Satisfacţie de 93%

Pentru efectuarea mişcărilor, robotul, denumit Biopsy, foloseşte tehnologia 3D şi ultrasunetele. Ultrasunetele sunt utilizate pentru a vizualiza organele, iar datele colectate în trei dimensiuni îl ajută să trimită comenzi la nivelul mâinilor mecanice, care examinează leziunile şi apoi prelevează probe.

În cadrul testelor efectuate de cercetătorii americani, robotul a obţinut un nivel de satisfacţie de 93%. În prezent, roboţii chirurgicali pot efectua operaţii doar sub atenta îndrumare a medicilor, care-i manevrează de la un panou de comandă. Astfel de roboţi există şi în România.