Din nou despre creier şi posibilităţile sale.

Creierul şi neuronii existenţi în sistemul nervos au multe capabilităţi necunoscute care se „descoperă” pe măsură ce ştiinţa avansează în tehnică şi se abordează ştiinţific fenomene altădată ignorate fiind catalogate drept paranormale, anormale şi mistice.

Până la vârsta de 20 de ani pierdem in fiecare zi o suma "modestă" de 10.000 de neuroni, 50.000 de neuroni pana la 40 de ani si 100.000 pana la 90 de ani. Astfel, in cursul vietii, creierul nostru "slăbeste" - el pierde in greutate aproximativ 300 g.

Teoretic, creierul uman poate stoca o cantitate de informaţii echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.
Creierul uman este capabil să facă milioane de lucruri diverse.
Creierul procesează 400 de miliarde de biţi-informaţie pe secundă. Dar noi suntem conştienţi numai de 2.000 biţi de informaţie pe secundă şi acestea se referă numai la mediul înconjurător, la corp şi la timp.

Scoarţa cerebrală este capabilă să stocheze şi să prelucreze o cantitate imensă de date, inclusiv informaţiile ancestrale din straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice.

Recent s-a descoperit că şi creierul matur se regenerează şi se modifică. Neuronii se află în mişcare, se conectează şi se deconectează până găsesc o combinaţie, crează numeroase sinapse pentru a mări eficacitatea circuitului informaţiei care să fie cât mai utilă organismului.
Ca urmare rezultatelor cercetărilor întreprinse, s-au emis ipoteze privin mecanismele de integrare a noilor neuroni. Astfel s-a stabilit cănoii neuroni formaţi se pot ataşa / integra la circuitelor neuronale deja stabilizatei.

Creierul este capabil să facă milioane de lucruri diverse şi să-şi menţină această capacitate inclusiv la bătrâneţe. Oamenii trebuie să ştie cât de performantă este mintea lor. Cunoaşterea acestui fapt incredibil ne poate chiar ajuta să ne transcendem[1] condiţia. Problema de bază este de a crea şi menţine condiţiile necesare unei asemenea performanţe în tot timpul vieţii.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nu numai corpul, dar şi creierul experimentează schimbări semnificative. Oamenii de ştiinţă susţin că, în jurul vârstei de 40 de ani, multe persoane încep să observe modificări subtile în capacitatea lor de a-şi aminti unele nume, cuvinte sau detalii ale unor discuţii.





Un studiu al oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Virginia (SUA), citat de cotidianul The Telegraph, arată că primele semne de deteriorare a memoriei apar începând cu vârsta medie de 37 de ani, în timp ce alte teste au descoperit rezultate mai slabe după vârsta de 42 de ani. În cercetare au fost incluse 2.000 de persoane, între 18 şi 60 de ani. Ele au fost puse să rezolve puzzle-uri vizuale, să-şi amintească cuvinte şi să detecteze anumite litere şi simboluri. Prezentând rezultatele, Timothy Salthouse, coordonatorul studiului, atrage atenţia că prevenţia declinului cognitiv ar trebui să înceapă cu mult înainte de pensionare.

Dietă "inteligentă"

Pentru a ne păstra mintea "ascuţită" avem nevoie de 4 lucruri:
- apă,
- alimentaţie echilibrată,
- oxigen şi
- activităţi care solicită mintea.
Hidratarea creierului este esenţială pentru concentrare şi păstrarea vigilenţei, pentru că apa (reprezentând 83% în compoziţia sângelui) elimină toxinele din corp şi transportă nutrienţii la creier. Zilnic, trebuie să bem cel puţin doi litri de apă. Cercetătorii au mai demonstrat că alimentele consumate ne influenţează, în mod direct, memoria, capacitatea de concentrare şi chiar coeficientul de inteligenţă.
De aceea, nutriţioniştii ne recomandă o dietă bogată în proteine, carbohidraţi, acizi graşi, vitamine şi minerale. Proteinele (existente în carne, peşte, lactate) contribuie la formarea neurotransmiţătorilor (substanţe chimice prezente în creier), esenţiale în îmbunătăţirea performanţelor creierului. Dintre carbohidraţi (cartofi, orez, paste făinoase), creierul absoarbe o substanţă - tryptofanul - pe care o transformă în serotonină. Aceasta reglează somnul şi intervine în activitatea creierului.

Tinereţea creierului se mai întreţine şi cu acizii graşi omega 3 din somon, sardine, ton, macrou şi crap. Vitaminele (A, C, E şi cele din complexul B) şi mineralele (magneziu, sodiu, potasiu şi calciu) sunt foarte importante în păstrarea memoriei, în special la bătrâneţe. De asemenea, plimbările în aer curat, exerciţiile fizice, discuţiile cu cei din jur şi practicarea unor jocuri de perspicacitate contribuie din plin la prevenirea îmbătrânirii creierului.

Activităţi.

Buna funcţionare a creierului poate fi întreţinută prin activităţi care solicită mintea: şah, scrabble, bridge, rebus, puzzle, discuţiile cu alte persoane, cântatul la un instrument sau vizionarea unui film.

Menţinerea constantă a capacităţii creierului.

Creierul este asemănător cu un muşchi: cu cât este mai antrenat, cu atât este mai viguros, mai puternic. S-au făcut teste – în cadrul unui program ştiinţific – cu mai multe persoane de 100 de ani în urma cărora s-a ajuns la această concluzie.

Activităţile făcute cu plăcere şi care sunt ca urmare unei stări de confort date de muzică/sunete plăcute, vizionări de spectacole, etc care dau o stare de binee, stimulează funcţiile creierului şi-i prelungeşte activitatea la parametrii normali.

Capacitatea creierului de a se readapta după distrugerea unei zone a sa.
Un medic, doctoriţă absolventă a facultăţii Harward, cu specialitatea medicina creierului, a suferit un accident vascular care a afecta o zonă mai mare din emisfera cerebrală stângă (cel care este „responsabil” de gândire logică, organizare, ordine). Acesteia i-au dispărut, printre altele, posibilităţile de exprimare/vorbire şi de a distinge culorile. Pentru subiect, această emisferă era jumătatea dominantă care caracteriza activitatea sa.
Prin exerciţii îndelungate, partea dreaptă a creieruluia devenit dominantă, preluând din funcţiile ce le avea emisfera stângă, înainte de accident. Astfel, activităţIle şi aptitudinile artistice au devenit caracteristice acestui medic. (această modificare comportamentală a devenit evidentă inclusiv prin declaraţiile – dar şi prin activităţile ulterioare). Astfel s-au refăcut şi instalat noi reţele neuronale, noi sinapse,care, prin stimuli exteriori au reactivat informaţiile stocate în creier înainte de accident (şi care, imediat după acesta nu puteu fi valorificate) şi subiectul le-a putut folosi.
Medicul respectiv, după recuperarea sa prin folosirea jumătăţii drepte în locul celei stângi a creierului, are o viaţă relativ normală, cu preocupări schimbate, preponderent artistice în locul celor „concrete”, „pozitiviste”, „riguroase”.
Ea declară că, deşi arată fizic a fi acelaşi om, este de fapt altă persoană.