joi, 26 februarie 2009

Energia reconectivă. Vindecarea energetică.

RECONECTAREA

Vindecarea Reconectivă.

Energia reconectivă.

Vindecarea energetică.

Dr. Eric Pearl este un medic-vindecător chiropractician[1] şi a expus bazele teoretice ale activităţii sale în domeniul vindecării energetice în cartea „ Reconectarea”[2]. Ca urmare experienţei căpătate după mulţi ani de practică, a abordat vindecarea reconectivă.

Îşi bazează / motivează prestaţia sa de punere în evidenţă a energiei reconective pe vindecările spectaculoase obţinute; rezultatele activităţilor sale sunt recunoscute prin colaborarea cu unele instituţii de prestigiu din SUA, prin invitarea la numeroase prelegeri, seminarii şi apariţii la TV din toată lumea.

Dr. Pearl susţine că vindecarea reconectivă este concretizarea în plan spiritual a realităţilor fizice demonstrate de mecanica cuantică în mecanică / fizică.

Sunt personalităţi din lumea medicală care afirmă că dr. E. Pearl are o contribuţie personală la procesul global de transformare a paradigmelor[3] ce are loc în vremurile noastre.

Laboratorul pentru sisteme enegetice umane de la Universitatea din Arizona colaborează cu dr Pearl în studiul privind demonstrarea că vindecarea reconectivă funcţionează. Laboratorul este dedicat integrării medicinei minte-corp, a medicinei energetice şi a medicinei spirituale.

Iată ce au scris – printre altele - directorul Laboratorului prof dr Gary E Schwartz şi prof asistent dr Linda G S Russek în cuvântul înainte al cărţii RECONECTAREA:

Practica şi mai ales teoretizarea metodelor de vindecare prin reconectare a dr Pearl abordează câteva din cele mai importante şi controversate chestiuni din medicina contemporană şi din domeniul vindecării:

Oare energia – şi informaţia pe care o poartă aceasta – joacă un rol esenţial în sănătate şi în vindecare?

Poate oare mintea noastră să se conecteze la această energie şi putem învăţa să o stăpânim, pentru a ne vindeca pe noi şi pe alţii?

Există oare o realitate spirituală, mai vastă, formată din energie vie, cu care putem învăţa să ne conectăm şi care poate să promoveze nu numai vindecarea noastră personală, dar şi vindecarea întregei planete?

Suportul teoretic al practicilor dr Pearl îl constituie mecanica cuantică, [teoria Membranelor şi teoria Corzilor] care, sintetic, ar fi:

1. „Teoria Corzilor afirmă că cele mai elementare particule din univers.... sunt bucle de „coardă” care vibrează la anumite frecvenţe....... Acest concept coroborează ideea că, până la urmă, nu este nici o diferenţă dintre materie şi energie” ( citate din dr. Pearl.)

Frecvenţele vibraţionale determină „identitatea” corzii şi implicit genul de particulă din care ea face parte.

2. Fizicienii care lucrează la Teoria Corzilor postulează că aceste corzi există peste tot în 7 până la 11-12 dimensiuni diferite (faţă de 4 dimensiuni ale universului cunoscut) în acelaşi timp.

3. Oamenii de ştiinţă au dovada că unele particule depăşesc cu mult „limita de viteză cosmică” a lui Einstein adică viteza luminii.

4. Mecanica cuantică arată că o particulă vibrează şi poate fi simultan în mai multe locuri, că ea se comportă fie sub formă de materie fie ca undă – energie. Mecanica cuantică demonstrează ca o posibilitate existenţa universurilor paralele, alternative, pe baza comportamentului particulelor. Când o particulă „nu este aici” este posibil /pobabil să fie într-un univers alternativ / paralel. Universurile Multiple – universurile paralele înseamnă Lumi Multiple care, poate, sunt conectate cu lumea noastră.

5. Deci fizica modernă demonstrează existenţa alternativelor la universul cu patru dimensiuni ( trei spaţiale şi una temporală) în care trăim şi pe care îl putem percepe.

[prof. dr. fizician St. Hawking susţine existenţa unor universuri paralele / multiple însă nu ştie dacă există viaţă inteligentă sau nu în aceste universuri].

[ Datorită progreselor ştiinţifice şi bazaţi pe acestea, ne putem pune întrebări care nu sunt câtuşi de puţin de domeniul SF:

Multiversuri fizice ?

Multiversuri spirituale ?

De ce da ?

De ce nu ?].

Autorul cărţii Reconectarea dr. Eric Pearl, caută să transpună în plan spiritual, mental, adevărurile stabilite de fizica cuantică. El afirmă că suntem conştienţi – pe baza celor 5 simţuri de bază – de realităţile universului cu 4 dimensiuni. În condiţiile stabilite de mecanica cuantică– Teoria Corzilor că există universuri multiple ce ar putea avea 7-12 dimensiuni, fiinţele omeneşti pot trece la stadiul de fiinţe multisenzoriale (trans-senzoriale; transcedent-senzoriale). Deci şi cu posibilitatea de a transcede cele 5 simţuri de bază şi de a conştientiza şi alte frecvenţe ale particulelor decât cele pe care le percepem deja.

De fapt aceasta ar fi ideea de bază a vindecării prin reconectare: conectarea fiinţei umane la energia de o anumită frecvenţă, respectiv creerea condiţiilor de a ne însuşi / conecta la energii ce au frecvenţe pe care noi, în condiţiile date de cele cinci simţuri cu care suntem obişnuiţi, nu le putem percepe cu uşurinţă, fără o anumită pregătire.

* * *

Cartea are ca temă principală posibilitatea de a fi vindecat prin determinarea subiectului să-şi dezvolte capacitatea de percepere respectiv de a-şi însuşi energia existentă pe anumite frecvenţe (altele decât cele percepute în mod obişnuit de către oameni); dar şi prin oferirea posibilităţii ca fiecare dintre noi să putem vindeca, la rândul nostru, pe această cale.

Cartea are 22 de capitole din care 19 capitole cuprind recomandările autorului privind atitudinile (nu tehnicile) necesare vindecării reconective iar 3 capitole tratează legătura dintre vindecarea energetică şi mecanica cuantică.

Am considerat de interes latura / legătura / suportul ce le-a găsit dr. Pearl în folosirea energiei reconective şi perspectivele ce le deschide în dezvoltarea şi angrenarea disponibilităţilor şi rezervelor organismului uman în fenomenele fizice stabilite de mecanica cuantică prin componenta sa spirituală, intelectuală, mentală şi de conştiinţă [4].

V-am prezentat cele de mai sus în intenţia de a vă atrage atenţia asupra capacităţii medicinii alternative, pe de o parte, dar şi pentru a vă sublinia ce câmp vast de cercetări – realizări – posibilităţi se deschide pentru ştiinţele ce iau în considerare un domeniu obscur (până acum): cel al spiritului [ materiei evoluate], mental, paranormal, cerebral, al energiilor latente din corpul uman.

Sorin302



[1] Chiropractica este o tehnica de manipulare a vertebrelor din regiunile cervicala, dorsala si lombara. Ea poate fi utilizata si pentru leziunile de menisc sau ale gleznelor, pentru unele afectiuni ale tendoanelor, dar si pentru rupturile musculare vechi. Fondatorul chiropracticii este David Palmer, care in 1895, a reusit sa-i redea unei persoane auzul prin corectia vertrebrelor cervicale. Conform teoriei elaborate de Palmer, numeroase probleme de sanatate pot fi cauzate de deplasarea vertebrelor care impiedica transmiterea normala a influxului nervos si circulatia normala a energiei vitale.
Chiropractica (numita si chiroterapie) este utilizata in special pentru remedierea deficientelor si blocajelor legate de sistemele osos, muscular si nervos, de a restabili echilibrul fiziologic .. Medicul chiropractician nu prescrie medicamente si nu recomanda interventii chirurgicale. El efectueaza unele tehnici de manipulare menite sa “ajusteze” coloana vertebrala. Corectarea deplasarii vertebrelor are rolul de a degaja nervii si maduva spinarii, permitand astfel corpului sa isi recapete capacitatea de autovindecare naturala.

[2] Dr. Eric Pearl, Reconectarea, ed For You, 2006

[3] PARADÍGMĂ, paradigme, s.f. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învăţătură. - Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Sursa: DEX '98

PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile şi opoziţiile fundamentale între câteva noţiuni dominante cu funcţie de comandă şi control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situaţie ideală. 2..... (<>paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)

Sursa: MDN

[4] CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2. ...3. (În opoziţie cu existenţa, materia) Gândire, spirit. ....Din fr. conscience, lat. conscientia

Sursa: DEX '98

sâmbătă, 21 februarie 2009

Marian Nazat - România cu cagulă


Între multele scrieri şi descrieri în ziare şi la TV, articolul ce-l reproduc mai jos cred că reprezintă una din cele mai fidele imagini a României contemporane. Şi nu numai a României „fizice” ci şi a mentalităţii şi a modului de a fi[ ce s-au „cimentat” în spiritul şi comportamentul unui număr periculos de mare dintre români.]

Din păcate!

Disoluţia statului – despre care face vorbire articolul – a început mai de mult; amintiţi-vă de cele susţinute de regretatul Octavian Paler şi de diatribele lui Cristian Tudor Popescu pe aceleaşi teme.


O fi târziu să revenim la normalitate ?


O fi timpul s-o facem ?


Hotărâţi Dvs, cei care mai puteţi schimba ceva, ca să nu fie şi mai rău! Se poate!




Marian Nazat

Romania cu cagulă

Executarea sangeroasa a secretarului general al PCR a perforat steagul national si, cu gaura asta in plus, Romania e lesne de confundat cu Ciadul. Prin orificiul inca neastupat din drapel ne prabusim periculos in nesiguranta si spaima cotidi¬ana, aidoma tarii africane. Iar noul simbol romanesc pare sa fie cagula, stema sub care se petrec nelegiuiri de neconceput altadata. Capitalismul la al carui parastas participăm acum debusolati, dupa descompunerea violenta a comunismului, si-a tras cagula pe ochi si tăbară pe noi. Si n-o face pe furis, in ungherele intunecate, ci, dimpotriva, ne ţine calea pe strada; in discoteci si cluburi, la casele de schimb ori in banci. Ne terorizeaza in toiul zilei, cu batalioane de brute tocmite să sădească moartea, cu detasamente de dezaxati dezlantuite impotriva cartierelor nevoiaşe. Dar lumea interlopa a patruns barbar in centru, sătulă de ingustimea suburbiei; si-a pus primari si parlamentari, iar organele de represiune îi sunt complici, „stau de şase" la faradelegile comise de cei care le sponsorizeaza viciile si proasta alcatuire. Statul roman e paralitic, indeosebi de cand il are in frunte pe dezbinatorul Traian Basescu. Un stat candriu, după chipul si asemanarea celui care-l maimutareste de patru ani prin carciumi si mahalale sordide. Caci maestrul disolutiei statale a vulgarizat totul, institutii si oameni, partide si idei, proiecte si sperante, traditie si perspectiva. In obsesiile sale de putere zbanghie, actualul presedinte a ingropat orice amagire de vindecare a natiei, i-a taiat furtunul de alimentare cu oxigenul reanimarii de sine. S-a jeluit mereu ca o ţaţă violată in closet, dar pe din dos a danţuit cu propriul siluitor. In neincetatele si indigestele sale brânciuri cu ceilalţi, cu nevasalii tăricenizaţi, statul a slăbit dramatic. Acelasi efect devastator il au si vendetele mironice, hrebenciucice, năstasiene, ilieşciene si câte or mai fi ele, purtate prin gangurile politicii bastinase. Ca si campaniile desantate, la gramada, pornite contra magistratilor, a poliţiştilor si-a medicilor, nimic altceva decat parşive supape create pentru norodul saracit si mintit programatic. Iar debilitatea unui stat, urat de moarte pana deunazi, nu putea sa scape bestiilor programate sa fure si sa ucida. Pai, ce teamă sa le mai inspire astora un stat reprezentat de alde Udrea si Vanghelie, ori de neajutoratul Boc?

Catarati pe scheletul bietului stat incumetrit cu interlopii, urmasii „hotilor vestiti si-ai talharilor celebri" au iesit din ghetourile netrebnice cu o pofta pantagruelică de a sodomi. Când nu le-a mai ajuns hotarul natal, au dat iama in cele patru zari, unde au terorizat si inspaimantat prin crima. Criza economica i-a intors hămesiţi acasă, si cum de la stat se ciordeste din ce in ce mai anevoios (deh, e nevoie de hotarari guvernamentale si nu-i la indemana oricui!), nemernicii tâlhăresc la drumul mare. Asemenea haiducilor de odinioara, cultul toxic, nu singurul, desigur, al formarii complicatei natiuni romane! In loc sa-l azvarle in temniţă pe prădător, romanul l-a eroizat, transformandu-l in model si cantandu-l cu alean neostoit in doine si poeme tâmpite. Cu o intarziere de vreo 15 ani, Romania intra in zodia crimei deschise şi mă tem că turismul ecumenic pritocit de eminenta blonda a guvernarii târâşe s-a naruit. Cine sa poposeasca pe meleagurile bantuite nu numai de infricosatorul Draeula, ci si de temutii gorbunovi si ciorogarleni?

Democratia instaurata prin minciuna si limbajul prezidenţial din blestemata iarna a anului 1989 e un esec rasunator al politicienilor masluitori de legi si ordonante de urgenta sau transmitatori de mesaje catre norod. Sau al celor care imping din judete inspre Capitala bani negri si retete infractionale de succes, dimpreuna cu alesii retelelor falimentului national. Carora nu li se cere mult, numai loialitate netarmurita fata de augusta persoana a premierului..: Iar in ăst timp dement, stăpânul Romaniei hălăduieşte prin Har-Cov cu sperietoarea „epurarii etnice" in gura. Insul e in campanie electorala si de la inaltimea prezidentiala a snow-mobilului a slobozit un mesaj de invrajbire a supusilor din tinutul udemeristilor sovini. In costum de schior, tatal Elenei preaincercată de amenintarea vampirului Hrebe şi-a rostit grav discursul. La sfarsit, inaltvorbitorul si-a indesat fesul-cagula pe teasta plesuva si s-a topit in imensitatea alba a istoriei. Ca doar v-am spus, cagula e si stema, si simbol national, si blazon al casei prezidential-băsesciene. La aşa blazon, aşa şef de stat!

luni, 16 februarie 2009

CALEA LACTEE ARE MILIARDE DE „PĂMÂNTURI”




În galaxia noastră ar putea exista 100 de miliarde de planete similare Pământului, a declarat un astromom de renume, citat de BBC. Alan Boss, de la Institutul Ştiinţific Carnegie, a spus că multe din aceste lumi ar putea fi populate cu forme simple de viaţă.
Până acum, telescoapele au putut detecta puţin peste 300 de planete în afara sistemului nostru solar.
În cadrul unei conferinţe a Asociaţiei Americane pentru Ştiinţă Avansată, Boss a estimat că stelele similare Soarelui au în medie o planetă asemănătoare Terrei. Înseamnă că există un număr uriaş de planete să asigure viaţă. Nu numai că sunt locuibile, dar probabil sunt locuite, a precizat astronomul. Acesta a estimat că misiunea Kepler a NASA, programată să fie lansată în martie 2009, va începe să descopere treptat aceste planete în următorii ani.
Boss crede că „Pământurile” apropiate sunt populate cu bacterii.
O cercetare recentă realizată la Universitatea Edinburgh a încercat să cuantifice numărul civilizaţiilor inteligente care ne înconjoară. Studiul a arătat că acestea ar putea fi cu miile.

-->
Telescopul spaţial Hubble a capturat prima fotografie a unei planete din afara sistemului nostru solar.

Planeta denumită Fomalhaut b, este de mărimea lui Jupiter şi ar putea avea un sistem de inele. Planeta este ascunsă într-o centură de praf şi orbitează în jurul stelei Fomalhaut, aflată la 25 de ani lumină distanţă de ea în constelaţia Piscis Australis.
Cercetătorii estimează că Fomalhaut b are aceeaşi masă ca şi Jupiter şi realizează o orbită în 870 de ani.
Se ştie despre existenţa lui Fomalhaut b încă din 2005, datorită forţelor gravitaţionale din zonă, dar aceasta este pentru prima oară când poate fi văzută.

Astronomul Dr. Paul Kalas, de la Universitatea Berkeley din California, liderul cercetătorilor care s-au ocupat de aceată descoperire, a declarat că a putea vedea o planetă pentru prima dată este o experienţă copleşitoare.

Chiar dacă s-a folosit tehnologia lui Hubble pentru a reduce strălucirea stelei Fomalhaut, în jurul căreia planeta orbitează, planeta ar fi rămas ascunsă dacă nu ar fi avut o orbită aşa de largă.

Steaua Fomalhaut are aproximativ 200 de milioane de ani şi este de 16 ori mai strălucitoare decât Soarele. Va arde până la dispariţie într-un miliard de ani, devenind o stea cu viaţă foarte scurtă.

miercuri, 11 februarie 2009

Viata pe Pamant nu este o intamplare



Problema care apare in momentul in care spui ca Dumnezeu este Creatorul, este aceea ca Dumnezeu nu poate fi explicat. In felul acesta, facem trimitere catre un Creator inexplicabil si asta nu demonstreaza nimic. Dar sa spui ca legile fizicii au permis aparitia vietii inteligente asa cum o cunoastem astazi, ei bine, nici asta nu este o explicatie” - Paul Davies

Teoriile despre aparitia vietii pe Pamant au evoluat odata cu omul care le-a creat. De la vechile mitologii pana la curentele si experimentele moderne, omul a incercat sa afle de unde vine, cu atat mai mult cu cat acum stie cu siguranta incotro se indreapta. Stanley Miller, celebrul biolog si chimist american, a facut in 1953 un experiment in laborator, in urma caruia a conchis ca aparitia vietii pe Pamant este o pura intamplare. Experimentul, ramas in istorie sub numele de Miller-Urey, a urmarit sa demonstreze ca materia organica poate fi obtinuta din materie anorganica. Insa acesta a fost contrazis de majoritatea oamenilor de stiinta moderni, cei care au sustinut ca un lucru atat de complex nu poate fi doar o simpla vointa a sortii.

Aminoacizii – cheia vietii

Teoria lui Miller s-a bazat pe faptul ca aminoacizii (o componenta esentiala a vietii) au aparut din intamplare. Insa se pare ca simpla lor prezenta nu este suficienta pentru a produce viata. Aminoacizii sunt o parte esentiala a procesului formarii vietii, insa o conditie necesara este ca acestia sa se uneasca intr-o anume secventa pentru a forma molecule de proteine. Daca nu se afla in secventa corecta, moleculele de proteine nu vor functiona. Nu s-a putut demonstra niciodata faptul ca aminoacizii variati se pot uni intr-o secventa din intamplare, pentru a forma molecule de proteine. Chiar si cea mai simpla celula este alcatuita din milioane de molecule de proteine variate.

Cei care nu au fost de acord cu teoria lui Miller au invocat si faptul ca experimentele sale s-au desfasurat in conditii de laborator, prin urmare, aminoacizii se aflau intr-un mediu protejat. In spatiu deschis, acestia se pot dezintegra rapid si pot fi distrusi in conditii exterioare neprielnice. Singurul motiv pentru care aminoacizii se unesc intr-o anumita secventa a unei celule este pentru ca ei sunt programati sa faca asta de catre o secventa deja existenta, aflata in codul nostru genetic.

De stanga sau de dreapta?

In natura, exista doua feluri de aminoacizi: de stanga si de dreapta. Cu toate acestea, ca viata sa apara este nevoie numai de un singur gen: cel de stanga. Prin urmare, nu numai ca acestia trebuie sa se uneasca in secventa corecta, dar trebuie sa fie exclusiv de stanga. Este suficient ca un singur aminoacid de dreapta sa intervina in acest amestec, pentru ca formula sa fie compromisa. Viata nu ar putea aparea nicicum in astfel de conditii.

Daca o celula evolueaza, acest lucru trebuie sa se intample cat mai repede cu putinta. O celula partial evoluata nu poate astepta milioane de ani pentru a deveni completa, deoarece va fi instabila si se va dezintegra intr-un mediu deschis, mai ales daca nu se bucura de protectia unei membrane celulare. De asemenea, formarea completa a unei celule nu este o garantie ca aceasta este apta sa sustina viata. O data ce o celula este formata si gata sa sustina viata, codul genetic si alte mecanisme biologice intervin pentru a directiona formarea altor celule. Intrebarea multor savanti este cum este posibil ca viata sa apara din intamplare, de vreme ce in natura nu exista un astfel de mecanism coordonator?

Evolutionismul, incotro?

Marele savant britanic, Sir Frederick Hoyle a spus ca probabilitatea ca o secventa moleculara aflata intr-o celula simpla sa genereze viata este echivalenta cu posibilitatea ca o tornada sa aiba loc intr-un atelier cu piese de avion, iar ca urmare a acesteia, un avion 747 Jumbo Jet sa se asambleze singur.

“Ca urmare a teoriilor emise de cunoscutul evolutionist Richard Dawkins, multi oameni au inceput sa creada ca selectia naturala este rezolvarea tuturor problemelor legate de evolutie. Insa selectia naturala nu poate produce ceva. Ea poate doar selecta ceva ce a fost deja produs. Prin urmare, selectia naturala poate functiona doar dupa aparitia vietii, nu inainte”, este de parere biologul si teologul Babu G. Ranganathan.

Evolutionistii cred ca mutatiile intamplatoare ale codului genetic produc un numar crescator de gene complexe prin intermediul selectiei naturale, astfel incat evolutia sa se faca de la specii simple catre specii din ce in ce mai complexe. In ciuda acestei teorii, nu exista un fapt concret care sa dovedeasca ca mutatiile intamplatoare pot produce gene mai complexe. “Selectia naturala nu este o forta activa, ci mai degraba un proces pasiv in natura. Doar variatiile care au puterea de a supravietui vor fi selectate sau pastrate. Odata ce o variatie a supravietuit, atunci desigur ca nu este o intamplare ca fost aleasa”, declara Babu G. Ranganathan.

Selectia naturala, in sine, nu poate produce variatii genetice. Ea poate doar selecta ceva dintr-un fond care exista deja. In opinia lui Ranganathan, termenul de “selectie naturala” este doar o figura de stil, deoarece natura nu poate face o selectie activa si constienta, fiind in intregime un proces pasiv. Selectia naturala este un alt mod de a vorbi despre supravietuirea naturala. Daca o modificare biologica are loc, ea ajuta o specie sa supravietuiasca. Rolul selectiei naturale este de a alege dintr-o suma de variatii biologice care sunt posibile in cadrul unei specii.
“Avand in vedere toate teoriile si argumentele emise asupra evolutiei si designului inteligent, este uimitor cum multi oameni moderni, care au acces la informatie, cred ca savantii au reusit sa creeze viata in laborator. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata”, sustine acelasi Ranganathan.

Experimentele in laborator efectuate de catre cercetatori au avut ca scop dezvoltarea ingineriei genetice, dar bazata pe forme de viata deja existente. In urma experimentelor, acestia au reusit sa reproduca viata, dar avand ca punct de pornire exclusiv materia organica. Chiar daca in viitor acestia vor reusi sa obtina viata din materie anorganica, acest lucru va fi posibil doar cu ajutorul designului inteligent si nu va constitui o dovada a aparitiei accidentale a vietii. Viata artificiala este o creatie a cercetatorilor, realizata prin introducera unei secvente de ADN intr-o celula deja existenta. Niciuna dintre teoriile sau argumentele prezentate in trecut nu a putut sustine ideea ca viata a aparut din intamplare, chiar daca conditiile de mediu erau prielnice acestui lucru, si asta deoarece aparitia vietii este un proces mult prea complex pentru a fi lasat in intregime in voia intamplarii.

Marte – un posibil raspuns.

Multi dintre savantii lumii moderne au intreaga atentie indreptata catre Marte, in speranta ca cercetarile ample care se desfasoara in aceasta perioada asupra solului si atmosferei Planetei Rosii pot oferi raspunsuri la intrebarile arzatoare legate de originea vietii. Chiar daca viata ar fi posibila pe Marte, ar fi greu de dovedit ca ea s-a format acolo si ca a fost o pura intamplare. Este foarte probabil ca, in cazul in care s-ar gasi viata pe Marte, aceasta sa provina de fapt, de pe Pamant.

Cu mult timp in urma, Terra a avut o activitate vulcanica intensa, care ar fi putut arunca in spatiu, odata cu gazele si cenusa vulcanica, si microbi sau alte forme de viata microscopice. Cercetatorii nu exclud posibilitatea ca acestea sa fi ajuns pe Marte. “Credem ca pe Marte exista aproximativ 7 milioane de tone de sol terestru. In eventualitatea in care vom gasi viata acolo, exista o posibilitate destul de mare ca ea sa vina de pe Pamant”, declara omul de stiinta Kenneth Nealson. Asta explica, conform astronomului dr. Walt Brown de ce anumiti meteoriti contin particule organice. Acestia reprezinta bucati desprinse din scoarta terestra in urma cu foarte mult timp, ca urmare a puternicelor disturbante geologice.

Legile naturale pot explica cum anume functioneaza ordinea in viata, in univers, chiar si modul in care functioneaza undele scurte, insa nu pot explica pe deplin originea acestei ordini.

Articol preluat din site Descopera autor: Georgiana Fefea