TEORIA REVOLUŢIONEAZĂ LUMEA ŞTIINŢEI. HOLISM. INTELLIGENT DESIGN.

Holismul, alături de Intelligent Design ( neo-creaţionism), se bazează în epoca modernă a civilizaţiei umane pe unele din recentele cocluzii ale cercetărilor ştiinţifice.

Noile adevăruri scoase la iveală mai ales de ştiinţele al cărui domeniu este preponderent fizic, material – am în vedere mecanica cuantică, chimia, biologia, IT - dar şi parapsihologia, tind să apropie ştiinţa de lumea spirituală, să dea o importanţă cu totul deosebită – pe care o merită, de fapt - intelectului, minţii, spiritului, gândurilor,conştiinţei. Aceste părţi / caracteristici ale fiinţei umane au fost ignorate până acum, sau cel mult atribuite a fi „insuflate” omului de o forţă divină – mod de abordare eronat, după părerea mea.

Şi aşa, din ce în ce mai mult. se constată influenţa covârşitoare pe care o are componenta spirituală în evoluţia noastră, a tuturor.

Am considerat util să postez pe blog câteva din ideile Holismului şi ale Intelligent Design, dat fiind resuscitarea - relansarea acestora de teoria mecanicei cuantice.

În calitate de consumator amator şi diletant al unor realizări spectaculoase din diverse domenii dar şi de informaţii ştiinţifice, apreciez atât Holismul cât şi Intelligent Design prin prisma interpretării cât mai materialist cu putinţă a evoluţiei omenirii ţinând seamă de:

- inteligenţa materiei ce a fost hotărâtoare în evoluţia de la materia anorganică la cea organică şi mai apoi la viaţă inteligentă;

- S-a demonstrat că spiritul şi toate componentele şi manifestările spirituale-mentale, intelectuale ale fiinţei umane sunt substanţă / materie evoluat organizată, aflată într-un palier superior de organizare faţă de organismul fizic;


- Există diferite forme de energie ce pot avea şi alte frecvenţe ale vibraţiei materiei / substanţei decât cele percepute obişnuit de om, ceea ce permite ipoteza că omenirea este la „poalele” evoluţiei sale către entităţi superior organizate.

Conceptul filosofic de holism este diametral opus atomismului. Atomistii erau de parere ca orice intreg poate fi divizat si analizat in partile componente precum si in relatiile existente intre aceste parti componente. Holistii afirma ca intregul este in realitate mult mai mult decat o simpla suma a partilor sale.Atomistul divide lucrurile pentru a le cunoaste mai bine; holistul abordeaza lucrurile sau sistemele ca un agregat si este de parere ca putem sa aflam mai mult despre ele, „privite” din aceasta perspectiva si sa intelegem mult mai bine natura lor esentiala si scopul lor.
In secolul al XVII-lea, pe cand fizica clasica castiga teren datorita teoriilor atomiste si reductioniste, Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica avand ca sursa de inspiratie filosofia lui Parmenide. Filosofia lui Spinoza accentueaza unitatea care sta la baza universului, unitate reflectata in conceptia mistica a majoritatii traditiilor spirituale ale umanitatii.

Hegel, de asemenea, a avut viziunea mistica a unitatii tuturor lucrurilor care a generat filosofia holistica proprie cu privire la natura si la stat.

Secolul XX a cunoscut o importanta miscare catre Holism, in domenii diverse cum ar fi: politica,sociologie, psihologie, teoria managementului, medicina, fizica etc.

Cu ajutorul teoriei cuantice si al dependentei existentei si chiar a identitatii fiecarei entitati cuantice de contextul si relatiile cu mediul, holismul a fost recunoscut ca o realitate indubitabila fiind acceptat chiar de cele mai sceptice minti (inzestrate totusi cu bun simt - sa nu uitam ca EINSTEIN a zis: „mai usor dezintegrezi un atom decat o prejudecata umana prosteasca”).
Holismul reprezinta in esenta ideea ca intregul este mult mai mult decat suma partilor sale. Acesta teorie s-a dovedit a fi de o importanta covarsitoare pentru fizica. Holismul reprezinta o teza metodologica afirmand ca cea mai buna modalitate de a studia comportamentul unui sistem complex este sa-l tratezi ca un intreg si dupa aceea sa analizezi structura si comportamentul partilor componente.
Notiunea holism-interconexiune de baza a naturii apare in teoria cuantica, teoria fenomenelor atomice. Reteaua matematica a teoriei cuantice a trecut testele cu succes si este acum universal acceptata ca o descriere consistenta si de acuratete a fenomenului atomic. Pe de alta parte, interpretarea verbala si metafizica teoriei cuantice este de departe un teren mai putin solid.

Descrierea urmatoare se bazeaza pe interpretarea de la Copenhaga a teoriei cuantice care a fost dezvoltata de Bohr si Heisemberg si care este inca acceptata ca model.
Punctul de plecare in interpretarea de la Copenhaga este diviziunea lumii fizice intr-un sistem observabil (“obiect si un sistem observator”). Sistemul observat poate fi un atom, o particula subatomica, un proces atomic etc. sistemul observator consta in aparatura experimentala si poate include unul sau mai multi observatori umani; sistemul observator poate influenţa evoluţia sistemului observat prin însuşi prezenţa sa. Aceasta problema este rezolvata in teoria cuantica intr-un mod pragmatic cerand ca sistemul de observat sa fie liber de orice perturbari externe cauzate de procesele de observatie in timpul intervalului de timp cuprins intre pregatire si subsecventa de masurare.
Obiectul observat este o manifestare a interactiunii intre procesul de pregatire si cel de masurare.

Sistemele observate sunt descrise in teoria cuantica in termeni probabilistici. Acesta inseamna ca nu vom putea niciodata prezice cu certitudine unde se va afla o particula subatomica la un moment dat, sau cum se va desfasura un proces atomic. Tot ce putem face este doar sa indicam o desfasurare probabila. In teoria cuantica probabilitatile constituie o trasatura fundamentala a realitatii atomice care guverneaza toate procesele si chiar existenta materiei.

Teoria cuantica ne demonstreaza o interconexiune esentiala a universului. Ea ne arata ca nu putem descompune intregul in unitati existentiale mai mici. Pe masura ce patrundem in materie, descoperim ca ea este facuta din particule, dar acestea nu constituie “constructia de baza” in sensul pe care l-au dat Democrit si Newton. Acestea sunt doar idealizari utile din punct de vedere practic, dar nu au nici o semnificatie fundamentala. In lumea lui Niels Bohr, “particulele materiale izolate sunt abstractiuni, proprietatile lor fiind definibile si observabile doar prin interactiunea lor cu alte sisteme.”
Interpretarea teoriei cuantice asa cum s-a facut la Copenhaga, a iscat multe controverse si opinii contrare. Totusi interconexiunea universala a fiintelor, lucrurilor si evenimentelor este o trasatura fundamentala a realitatii care nu depinde de o interpretare particulara a unei teorii matematice.
David Bohm, confirma acest fapt foarte elocvent:
“ Unitarul este condus catre o notiune a totalitatii de nedescompus care neaga ideea clasica a analizabilitatii lumii in partile existentiale separate si independente… Am inversat notiunea uzuala care sustinea ca particulele elementare ‘independente’ ale lumii, sunt realitatea fundamentala, si ca variatele sisteme sunt doar forme particulare costituente si aranjamente ale acestor particule. Mai curand am spune ca acest cuantum inseparabil interconectat cu intregul univers este realitatea fundamentala, iar aceste parti avand o anumita comportare sunt mai curand forme particulare si contingente ale intregului.
La nivel atomic, atunci, obiectele materiale solide ale fizicii clasice se dizolva in esantioane de probabilitate si aceste esantioane nu reprezinta probabilitatile lucrurilor, ci mai curand probabilitatile interconexiunilor. Teoria cuantica ne forteaza sa privim universul nu ca o colectie de obiecte fizice, ci mai curand ca pe o complicata tesatura de relatii intre diferitele parti ale intregului unificat.”

Urmatoarele doua expuneri din fizica atomica pot fi citate, la randul lor, ca o descriere a experientei spirituale a naturii:
“O particula elementara nu este o entitate existentiala independenta neanalizabila. Este in esenta, un set de relatii extinse in exterior cu celelalte lucruri.”
“Lumea ne apare din aceasta cauza ca o complicata tesatura de evenimente, in conexiune cu diferite tipuri de alternative sau de supuneri partiale sau combinate, determinand prin aceasta textura intregului.”

Trasatura cruciala a fizicii este aceea ca observatorul uman nu este doar necesar pentru a observa proprietatile unui obiect, dar este necesar si pentru a defini aceste proprietati. In fizica atomica nu putem vorbi despre proprietatile unui astfel de obiect. Ele au sens doar in contextul unei interactiuni intre obiecte si observator. In cuvintele lui Heisenberg, “ ceea ce noi observam nu este natura insasi, ci natura expusa metodelor noastre de cercetare.”
Principiul incertitudinii al lui Heisenberg afirma ca doua cantitati nu pot fi niciodata masurate cu precizie simultan in lumea cuantica.
In fizica atomica, oamenii de stiinta nu pot juca rolul unor observatori obiectiv detasati, ci devin implicati in lumea pe care ei o observa, influentand astfel inconstient proprietatile obiectului observat. Pentru a descrie ce s-a intamplat trebuie sa inlocuim cuvantul “observator” si sa punem in locul sau cuvantul “participator”. Intr-un sens ciudat universul este un univers participator.” Ideea de “participare in locul observatiei” a fost formulata in fizica moderna doar recent.
Acesta este intelegerea finala a unitatii tuturor fiintelor si lucrurilor-adica a filosofiei si curentului stiintific holistic
Pentru a esentializa conceptia holistica,cuvintele unui budist, Lama Anagarika Govinda, par sa fie perfect potrivite:
“Budistii nu cred in existenta unei lumi exterioare independente sau separate in a carei forte dinamice,ne-am putea insera noi insine. Lumea exterioara si lumea interioara sunt pentru el doar doua fatete ale aceleiasi monezi, in care unitatea tuturor fortelor , evenimentelor, a tuturor formelor si constiintelor precum si a tuturor obiectelor este regasita intr-o retea inseparabila si infinita , de relatii mutual conditionate.”

În spiritul (!?) a ce am scris la începutul acestui material, pentru a sublinia ideile pe care le susţin, redau mai jos şi unele caracteristici ştiinţifice ale Intelligent Design (neo-creaţionism) şi a curentelor ştiinţifice similare. Acestea grupeazã cercetãtori aparţinând celor mai diferite domenii de studiu, printre care paleoantropologia, genetica, medicinã, lingvistica, matematica, astrofizica, economia.

Şi toate aceste cercetări au aceleşi rezultate-finalizări, în afară de una: nu este sigur că există un singur Creator (sau indiferent cum l-am numi).

Cercetãri de datã recentã din domeniul supranumit -“neo-creationist”, converg cãtre o aceeasi concluzie: materia vie este fabricatã conform unui program evolutiv inteligent, iar evolutia este orientatã spre “punctul omega”, care s-ar putea identifica cu Creatorul . “Neo-creationiştii” au dezvãluit un fapt de o importantã capitalã: evolutia are un sens si acest sens este de la inteligenta materiei inconstiente la constientizarea acestei inteligente. Tot ce este viu pe planeta noastrã parcã ar fi fost conceput cu creionul în mânã si dupã o logicã perfectã. Toatã materia organicã este constituitã din aceleasi substante de bazã.

ADN-ul propriu, înscris în fiecare celulã; el este cel care detine codul. Acest cod este dar este totodatã si specific.
Iatã însã cã la aceeasi concluzie - a “planului inteligent”- ajung, pe cu totul alte cãi, cercetãtori de prestigiu din alte domenii. Belgianul Christian de Duve (detinãtorul premiului Nobel pentru medicinã, 1974) sustine cã materia este « obligatã » sã meargã spre complexitate, « pentru cã nu are altã cale de ales», iar aceast proces evolutiv este dirijat întru perfectionarea creierului uman, în scopul aparitiei inteligentei si constiintei, ca apogeu al evolutiei. Jean Chaline (paleontolog francez) recunoaste cã legea evolutiei este înscrisã în interiorul fiecãrei celule, si anume, în ADN. O echipã interdisciplinarã, formatã din Jean Chaline, astrofizicianul Laurent Nottale si economistul Pierre Grou, a stabilit chiar o lege matematicã capabilã de a prevedea mutatiile genetice legate de marile salturi evolutive (Science & Vie N° 1059, 2005) . Plecându-ne atentia spre acest program de sintezã si evolutie a meteriei vii ne putem da seama de unitatea vietii pe pãmânt, de originea noastrã comunã
Intelligent Design » are în vedere scopul creatiei si finalismul global al evolutiei.

Desigur, textele scrise în culoare albastră sunt „producţie proprie” şi suport orice consecinţă.
Sorin302