luni, 24 aprilie 2017

Răsfoind şi frunzărind....”intelighenţia" "politichiei” şi a autorităţilor morale româneşti:

Răsfoind şi frunzărind....”intelighenţia"  "politichiei” şi a autorităţilor morale româneşti:  flash-uri din articolele şi publicaţiile-mostre ale acţiunilor şi gândurilor contemporanilor noştri:   

                             
Klaus Werner Iohannis
Să spunem înainte că, în declarația finală a celor 27 de state [întâlnirea  şefilor de state si guverne UE din martie 2017], nu mai există expresia “Europa cu două viteze”, ea fiind înlocuită cu “Vom acționa în ritmuri și cu intensități diferite”. E o înlocuire de cuvinte, păstrînd, însă, înțelesul inițial, vizibil și pentru absolvenții învățămîntului preșcolar. Dar pentru președintele Iohannis astea sînt, dimpotrivă, semnele victoriei președintele a răspuns: “Cum am reuşit? Poate am avut o zi bună”. Și apoi a urmat: “…dacă am fi acceptat Europa cu două viteze, mai devreme sau mai tîrziu, viteza a doua ar fi fost în Est”. Această demonstrație de obtuzitate are ceva din comicul unui diagnostic fatal, citit cu voioșie de nebunul îmbrăcat în doctor. Președintele Iohannis pare imun la urgența situației europene și afișează o suficiență care te face să înlemnești. Și-a arătat amatorismul în politica externă în destule situații, cînd bulgarii au făcut bancuri cu flota Mării Negre sau cînd am aflat de la Merkel că era bine să-i acceptăm, de formă, pe refugiații care n-ar fi călcat în România nici morți. În puținele clipe pe care le acordă țării, președintele Iohannis e preocupat în mod special de războiul intern și de manevrele prin care și-ar putea procura un nou mandat. Jocul de putere internațional îl și depășește, îl și plictisește. La extern, Iohannis nu gîndește, el se aliniază. Extrage clișee și le citește. Perspectiva lui europeană pare silabisită din raportul MCV. Afișează o nepăsare care e, de fapt, ignoranță. Un zîmbet care e neant.



 Mircea Diaconu (europarlamentar): ’’Elveţienii fac ceasuri, olandezii – flori, iar românii sînt corupţi’’.


BOR. Nu există un partid în România care să aibă un raport explicit,  poziţie explicită faţă de BOR. Fantoma bărboasă şi bănoasă a Patriarhului Daniel bântuie toate alegerile electorale şi, apoi, toate bugetele. SRI are transparenţa cristalului în comparaţie cu BOR, iar directorii SRI au fost nişte guralivi notorii  pr lângă Patriarhul României. BOR e o instituţie în care trecutul nu a trecut, ci s-a adunat cum se adună apa în beciuri la inundaţii. Niciunde în societate trecutul nu pute şi nu e  mai infect decât în Biserica Ortodoxă Română, iar Patriarhul Daniel cultivă toată această capacitate instituţională, o afişează alături de luxul nrbunesc al limuzinelor.. ....(din articolul scris de Mihai Radu în nr 12 al revistei Caţavencii -29 mart-4 apr 2017)
.. Mitropoliții Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Andrei Andreicuț, Zainea Pimen, Nicolae Corneanu și arhiepiscopul Teodosie au ridicat spovedania la rang de notă informativă. Sfîntul Sinod al BOR e, poate, instituția cu cei mai mulți colaboratori ai Securității, incluzînd în acest clasament și Securitatea.

“Securitatea”, cuvîntul care înseamnă simultan “frînă” și “jaf”, e coarda care subîntinde o țară. Ca să înțelegem de ce sîntem unde sîntem, trebuie s-o avem în vedere, alături de lene, lăcomie și prostie.  
Ca președinte, Băsescu a cocoțat valorile Securității pe creștetul democrației și le-a ținut acolo două mandate lungi. Asta după ce le plimbase de două ori pe la Primăria Capitalei și de cinci ori pe la Ministerul Transporturilor. Iar fosta Securitate a fost văzută ștergîndu-și, pe furiș, o lacrimă de mîndrie. Noua Securitate pare să-și fi adjudecat și ea un premier, pe Victor Ponta, dacă e să-l credem pe Traian Băsescu – el însuși un produs de excepție al vechii Securități
Cu cel puțin trei premieri, cu cel puțin doi președinți (Băsescu 1 și 2), cu sute de miniștri și funcționari de stat, cu sute de clerici, de primari, de bancheri, de magistrați, de ziariști, de activiști civici, de universitari, de artiști, de afaceriști și cu mii de oameni distribuiți în nodurile societății, Securitatea controlează, de 27 de ani, prin genetică și profit, subdezvoltarea. Fosta Securitate a făcut copii cu noile ei avataruri. SRI și derivatele lui sînt organisme nemodificate genetic, sînt prăsila incestuoasă care poartă ADN-ul vechi. Între vechea și noua Securitate nu e doar schimb de spirit și de literă, ci și de substanță. E și biologie, nu doar nărav; sînt și oameni, nu doar legi.
Turnătorii și acoperiții vechi, care au avut prevederea să-și reia activitatea în democrație, n-au fost și nu vor fi deconspirați...  Ei sînt oamenii cavernelor politice, culegătorii-informatori ai Epocii de Greață, care începe cu Tudor Postelnicu și se întinde, de azi înainte, pe următorul sfert de veac..
          
 De râs ?
 De plâns ?
 De lehamite ?
 De meditat ?
De toate!!
Sorin302