joi, 28 august 2014

Un dialog pe tema stării de colaps în care e Romania.





In 21 aug crt , revista Catavencii au publicat la rubrica „soapte.... „  materialul intitulat „Cine cîstigă prezidentialele?” In esentă, acest articol cuprinde afirmatii precum:



Germania si America îsi dispută influenta nu numai asupra lumii, ci si asupra unei mici tări primitive de la marginea Europei, cu bun potential colonial. Ati ghicit, vorbim despre România si despre sprijinul pe care cele două puteri urmează să-l acorde celor doi candidati la prezidentiale. E speranta dreptei ca Iohannis să primească binecuvîntarea, dacă nu chiar vizita Angelei Merkel. Doamna cancelar e adînc interesată să aibă un buton personal aici, la granită cu Ucraina, tara asta care îi produce inconfort în schimbul de gaze cu rusii. La fel e si America, ba poate chiar mai mult, fiindcă armata planetară e în căutarea unor randamente militare cît mai bune. Pînă pe la începutul anului 2014, Washington-ul nu l-a prea înghitit pe candidatul Ponta, dar în ultimele luni, mai ales după izbucnirea incendiului ucrainean, atitudinea i s-a schimbat. Sînt semne că America nu e fericită cu un presedinte neamt în România, iar aceste semne s-au arătat în fel si chip.


Aceste afirmaţii au declanşat, probabil, destule atitudini pro şi contra din care mi se pare interesant să scot în evidenţă următorul dialog.
Nu prea am inteles mesajul... Jocurile se fac la alegeri de votanti in functie de ce televiziune au urmarit si au fost manipulati Abia apoi alesul este marioneta unuia sau altuia. Si ce este nou aici ?!” a scris MM,
ceea ce mi se pare a fi corect, dar esenţiale în  mesaj mi s-a părut a fi alte aspecte sugerate de articol.
A urmat, ca  un fel de replică, o părere de-a mea:
“M-ai incitat cu remarca ta precum ca n-ai prea inteles mesajul.
Dupa mine, cele scrise in Catavencii sunt rezultanta situatiei disperate, de dezastru in care a ajuns Romania, mai ales din punct de vedere moral, al impotentei intelectuale, al inteligentei si culturii din ce in ce mai reduse, al educatiei, al civilizatiei, al atitudinii preponderent mitocaneasca, al prezenţei semidocţilor in posturile cheie (bănoase!!) de decizie, dar si economica, sociala.

Ipoteza lansata de ei are ca suport intelegerea situatiei Romaniei si a romanilor pe care le sintetizez in trei puncte principale, care, dupa parerea mea, sunt adevaruri ce mi se par clare ca lumumina zilei:

1.
Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” – Mark Twain

Un popor care votează corupti, impostori, hoti si trădători nu este victimă! Este complice!” – George Orwell.

Situatii care s-au dovedit caracteristici pentru Romania.

2.La toate actiunile demente ale politicienilor care au adus Romania in pragul falimentului - mai ales moral, de constiinta, al educatiei - cea mai mare parte a populatiei tarii am asistat impasibili, amorfi, nesimţiţi. Dar suntem activi în vorbe şi a ne văicări! Asemenea stari de lucruri s-au manifestat de-a lungul istoriei noastre, cu precadere in ultimii 10 ani. Vezi Cioran, Ţuţea ["Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”], Cărtărescu, Paler, Brucan
3. Existenta de politicienii-conducatori cu lipsa crasa  de patriotism si scrupule, care au aplicat politici de "radere de pe faţa pamântului" a tot ce-i industrie/economie autohtona, cu un criminal dezinteres pentru agricultura ţării.
Au fost destule semnale in ultimii 24 de ani impotriva transformarii tarii in colonie, indeosebi din partea lui Mircea Coşea si Ilie Şerbănescu, dar degeaba: lăcomia si pasiunea de a fura de la stat[=populaţie] a fost dominanta "clasei conducătoare", a celor ce s-au prezentat pentru a fi votaţi!!
Cred ca aceste trei "stări" sunt cauzele de bază care au determinat ca Romania sa fie la cheremul altora care decid cine si cum sunt la "comandă".
Sper ca te-am convins ca materialul are un anumit sens si reprezintă o varianta credibila care sa explice, partial, locul Romaniei de ţară/natie guvernata prost  ce "trebuie" condusa din afara pentru a i se valorifica resursele [de decidenti, nu de noi!] si daca mai vrea sa supravietuiasca, chiar in starea de colaps/catalepsie in care suntem.”



Un comentariu:

Anonim spunea...

Romania, locul unde functiile se ocupa pe baza competentelor " eu cu finu si cu naşu ". E timpul impostorilor. Auzi exemplu. Un sef vine si intreaba.
- avem contract cu ala?
- da, zic.
- eu nu stiam. Vin de la adunarea sefilor cu sarcina ca sa te duci la ăla si sa inchei contract cu el.
- dar avem contract, zic.
- nu e bun, zice. trebuie unul bun.
Aferim, zic in sinea mea. Si acum ce sa fac. Ma fac ca fac. si uite asa.
Asa se intâmplă in multe locuri, intr-o zi. se pierde timpul, in loc sa se facă lucruri folositoare. " legea Competenţei" anunţată imediat după revoluţie iată ce a iscat. Umor negru. Deprofesionalizarea deciziilor, pierderea energiilor, sensuri gresite de urmat. Un haos de rasul - plânsul. Şi nu se va termina curând. Urmează copiii şi nepoţii. Viitor glorios si costisitor. Mereu pe lângă subiect. Cred ca pentru a cere rezolvarea unei probleme profesionale, trebuie cel putin o data să fi participat direct la rezolvarea ei. Oamenii potriviţi pe locuri potrivite, nu pot fi inlocuiţi de oameni nepotriviti pe locuri nepotrivite, doar pe considerentul atat de discutabil al asa zisei legi a competenţei. Competenţa este data de realizări, nu de promovari interesate. Criteriile după care se pot stabili competenţe trebuie sa cuprinda toata paleta vieţii( educaţie, instruire, experienţa,caracter, morală ). competenţa nu este data de afilierea la o grupare. Susţinerea unei echipe este benefică, dacă echipa respectă niste principii. Principiile trebuie sa tinteasca construcţii trainice, cladite pe norme morale. Normalul trebuie sa fie normal, iar absurdul sa fie pus la locul lui. Daca absurdul, ilogicul, necuvenitul, devin obisnuinte, vor deveni in timp normalitati. de aici si atmosfera, viata care sunt defomate, cand albul e gri, cand prostul e simpatic si e al nostru, cand lucrurile nu mai sunt ceea ce trebuie sa fie dintr-un început. E complicat si absurd ceea ce ni se intampla.