duminică, 23 februarie 2014

OMUL - una din entităţile integrate ale universului II R E Z E R V E ale organismului uman (fizic şi energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor. II. GENE UMANE CE TEMPORIZEAZĂ EVOLUŢIA OMULUI FUNCŢII ALE ADN-ULUI UMAN DEMONSTRATE EMPIRIC DAR NEELUCIDATE.





Textele cu litere albastre reprezintă părerile mele reieşite din lectura unor cărţi de ştiinţă popularizată.

În organismul uman există  substanţe care inhibă:
- sporirea numărului de neuroni;
- folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului uman.

  • O descoperire referitoare la un mod nou cum ADN-ul uman se comportă şi influenţează evoluţia omului a fost realizată de cercetătorii britanici de la Univesitatea din Bath, Marea Britanie in anul 2007. Aceştia afirmă că propriile „setări” ale codului său genetic îl împiedică pe homo sapiens sapiens să fie mai mult decât homo sapiens sapiens!
Datorită unor secvenţe din codul nostru genetic, unele proteine care intră în alcătuirea „tiparelor” celulelor nu sunt la „parametrii calitativi optimi” permişi de structura globală a ADN-ului uman.
 

Într-un articol apărut în prestigioasa revistă Nature, concluziile echipei conduse de Laurence Hurst pun în evidenţă faptul că ADN-ul uman, în mod intenţionat, nu produce cele mai bune proteine posibile.
(Materialul privind această temă a fost postat pe blog).
            

  •  Există încă o descoperire ştiinţifică importantă (experimentul Poporin) referitoare la ADN-ul uman. Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.


   S-a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să se afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine "vid" (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.

   În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

    Substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor ceea ce arată că suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.
·                        

  •                                ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

S-au testat efectele sentimentelor  asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.

S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.

Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.


Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică.
Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.
Referitor la genele umane ce temporizează evoluţia omului şi la funcţiile inexplicabile ale ADN-ului uman iată mai jos, comentariile şi „speculaţiile” mele, ale unui amator în domeniu, dar interesat de rolul şi locul omului în univers.


 
Pornesc de la întrebări fireşti, cum ar fi:
·         De ce acest paradox al existenţei unor inhibitori ai capabilităţilor organismului uman deja creiat şi existent în stare latentă?
·         De ce să existe inhibitori, de ce sunt necesari şi până când funcţionează ei?
·         De ce există aceste „capcane” în derularea vieţii oamenilor şi cui folosesc toate aceste complexe sisteme de generare/blocare a capacităţilor umane –fizice şi mai ales psiho-spirituale?
·         Ce semnificaţie poate avea complicatul sistem de întreţinere/ derulare a vieţii, printre care funcţionează mulţi generatori/inhibitori de energie şi forţă?
·         Toate aceste extrem de sofisticate sisteme - cu rezerve incomensurabile -sunt urmare evoluţiei fireşti a speciei umane sau fac parte dintr-un complex de reguli încă necunoscute? Sau, poate, au fost „implantate” de-a-lungul istoriei umane, din cine ştie ce considerente?
·         Avem de a face cu planuri bine puse la punct determinate de scopuri încă necunoscute, nedescoperite?
·         De ce omul are calităţi şi resurse extrem de mari, neştiute şi care nu sunt puse în valoare?
·         Toate aceste capabilităţi descoperite în ultimul timp n-ar putea fi „reminiscenţe” ale unei civilizaţii umane distruse?
Am mai susţinut în alte materiale şi cu alte ocazii anterioare că este posibil şi probabil ca „dotările”, potenţialul omului, sunt cu mult superioare posibilităţilor pe care le are în prezent. Realizările tehnice din ultimul timp au confirmat pe deplin această teză. Menţionez aici numai teoria că cca 90% din capacitatea creierului se consideră (în stadiul actual al cunoştiinţelor) că nu s-a descoperit cum este folosit, deci, practic, creierul este o enigmă, dar şi acţiunile încă inexplicabile [CHIAR ŞI DE LA DISTANŢĂ !!] ale ADN-ului uman asupra mediului înconjurător.
Iată, acum aflăm că fiinţa umană este in ipostaza că, prin program de a i se refuza – prin aceste gene inhibatoare – să fie dotată cu calităţi mai mari decât le are dar şi că are „în dotare” substanţe [energii, de fapt] de o forţă incomensurabilă şi nefolosibile. De ce?
Descoperirile recente care pun în evidenţă aportul substanţial în evoluţia vieţii a tot mai numeroase particule, gene, acizi, enzime, cromozomi, celule suşă, neuroblaşti (câte s-au descoperit până acum, dar câte pot fi în realitate!), care reglează existenţa umană arată complexitatea şi multitudinea condiţiilor de îndeplinit necesare desfăşurării vieţii.
Dar pentru a trăi şi pentru a perpetua specia este necesar un mecanism relativ simplu.
Şi totuşi s-a demonstrat că există o organizare extrem de minuţioasă şi precisă pentru crearea şi menţinerea în stare de funcţionare a corpului –fizic şi energetic – care este mult peste standardele necesare menţinerii şi perpetuării speciei umane.
Surplusul evident de dotare şi organizare ale vieţii omului ne poate determina să gândim că funcţiile potenţiale ale sale sunt mult mai multe şi calitativ superioare activităţilor fizice, cerebrale şi energetice pe care le facem în prezent. Sistemul complex care în realitate există dar nu-l cunoaştem decât într-o infimă proporţie– şi se descoperă o tot mai mare întindere/extindere a sa – probabil să fie necesar pentru un alt stadiu al vieţii care să se desfăşoare în alte condiţii decît cele actuale.
Procesul de inhibare a producerii proteinelor de calitate mai bună recent descoperit, se adaugă la celelalte constatări care fac posibile afirmaţii ca cele de mai sus.
O asemenea realitate mă determină să fiu de acord / să susţin / să apreciez supoziţia că în prezent omul nu a ajuns încă la un stadiu de dezvoltare suficientă care să declanşeze şi să acţioneze toate resorturile / posibilităţile ce există în fiinţa umană. N-am ajuns la stadiul de dezvoltare prevăzut în „program” pentru ca proteinele să ajungă la valoarea lor maximă ceea ce va elibera din capabilităţile existente în stare latentă în corpul nostru (fizic şi energetic).
Cu alte cuvinte, când „ansamblul corpului uman” va ajunge în stadiul cerut / stabilit / prescris / necesar şi prevăzut de regulile ce guvernează viaţa în Univers (sau Multivers!?), atunci aceşti inhibatori proteici (sau ai neuronilor) vor primi „comanda stop”, vor dispare şi astfel omul „de atunci” va putea să evolueze către un stadiu superior de dezvoltare.
O asemenea ipoteză se înscrie în teoria mai cuprinzătoare a existenţei unei comuniuni de entităţi în care fiinţa umană şi-ar avea locul după o creştere marcantă, apreciabilă a capacităţilor umane, fizice dar mai ales spirituale şi energetice.
Va fi activă în acest proiect atunci când va avea capacităţi adecvate. 

 

De ce să nu visăm frumos?
De ce să nu gândim că ar putea fi posibil ca fiinţa umană, prin depăşirea actualei condiţii de dependenţă materială, să poată trece într-o altă dimensiune, alt plan existenţial (de exemplu în care realitatea actuală bazată pe continuum-ul spaţiu-timp să nu existe)?!
Pentru mine destul de limpede este faptul că fiinţa umană:
- are mult mai multe capabilităţi decît cele practicate;
- are potenţial predeterminat şi că, pe măsura stabilirii condiţiilor necesare, trebuie să-şi pună în valoare posibilităţile latente;
Există posibilitatea ca omul să aibă un program de evoluţie care prevede potenţializarea capacităţilor din dotare pe măsura îndeplinirii unor condiţii stabilite inclusiv de intrerreacţiile dintre substanţă, energie şi informaţie.
Recentele descoperiri privind ADN-ul uman arătate mai sus, alături de alte mari descoperiri ştiinţifice în biologie, fiziologie, medicină, chimie, fizică, alte domenii ştiinţifice de „graniţă”:

1. Îmi dă prilejul să- mi reamintesc ceea ce susţin de ceva timp şi anume că omul:
- face parte dintr-un mai mare ansamblu de entităţi,
- se situiază pe o treaptă inferioară atât a dezvoltării sale cât şi în relaţie / în comparaţie cu alte posibile entităţi din Univers sau Multivers;
- are mari rezerve şi posibilităţi să evolueze spre niveluri sau dimensiuni mai înalte / mai perfecţionate / superioare / complexe care să-i dea posibilitatea să stabilească relaţii cu alte entităţi compatibile cu rasa umană.

2. Mă determină să reiterez părerea că:
- viaţa, fiinţele, inclusiv omul, au apărut ca urmare intercondiţionării dintre substanţă – energie – informaţie;
- există posibilitatea ca fiinţa umană să evolueze pe baza unui plan / program antestabilit şi care funcţionează pe măsura şi în cadrul relaţiilor stabilite între elementele faimoasei triplete menţionată mai sus.
Toate acestea numai dacă omenirea, ca urmare dezvoltării tehnice şi nedezvoltării psiho-spirituale, nu se autodistruge!
Urmează încă o parte ce se referă la energia gândurilor

Surse - Bibliografie:
Stiinta Azi.ro
Holismul si Intelligent Design
Prof.dr. D-tru C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia
Jan va Helsing - cartea Copiii mileniului III
Revista Nature
Wikipedia
Descoperă.ro
Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O.
Eugen Celan - Telepatia
What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.

  Sorin302

sâmbătă, 15 februarie 2014

OMUL - una din entităţile integrate ale universului - I R E Z E R V E ale organismului uman (fizic şi energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor



I.REZERVE ALE CREIERULUI.

Textul cu fonturi albastre reprezintă opiniile mele
Organismul uman, structura omului, însumează atât caracteristice fizice cât şi cele energetic-spirituale şi morale. Deci spiritul şi corpul fizic sunt două faţete ale aceleiaşi părţi/structuri/entităţi umane.
Este larg răspândită şi reprezintă o recunoaştere aproape unanimă aserţiunea că omul are numeroase structuri/dotări încă nedescoperite, posibilităţi/capabilităţi încă nevalorificate, are capacităţi fizice, intelectuale, psihice şi sufleteşti care reprezintă încă enigme. Din ce în ce mai multe din aceste caracteristici/structuri sunt descoperite, sunt evidenţiate şi chiar se folosesc. Este deasemenea cunoscut că, în general, viul-viaţa şi deci şi omul au capabilitatea de a se adapta la condiţiile de mediu, această capacitate fiind consecinţa interacţiunii dintre substanţă, energie şi informaţie.
În ultimul timp s-au descoperit în structura omului o serie de elemente, substanţe (enzime, acizi - inclusiv ADN – ul uman), relaţii fiziologice, interdependenţe între componenta sa fizică şi structura sa energetico-spirituală care acţionează după anumite legi, reguli, la comenzi, stimuli şi în condiţii care nu sunt cunoscuţi(e).
Realităţile arătate mai sus permit afirmaţia că omul are în structura sa rezerve încă neelucidate, neevaluate, nevalorificate, insuficient folosite sau chiar imposibil de folosit până se descoperă „cheia” declanşării lor.
Am în vedere ideea că de către Natură, Programator, Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.
Ar fi de-a dreptul ilogic să se presupună că toate energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului. Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale speciei umane.


Mă voi referi la:

  • ·          Înţelegem doar 10% din modul în care funcţionează creierul.”

Folosind aparate de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI), cercetătorii au putut observa că oamenii folosesc mai mult de 10% din creier chiar şi atunci când fac gesturi banale precum strângerea degetelor în pumn. „Imagistica funcţională ne-a arătat că există foarte puţine elemente ale creierului care să nu fie activate la un moment dat”, explică profesorul Sophie Scott de la Institutul de Ştiinţe Cognitive din cadrul University College London.
O afirmaţie mai apropiată de adevăr, spun specialiştii, este aceea că înţelegem doar 10% din modul în care funcţionează creierul.

  •  existenţa unor informaţii în mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă.

De ce sunt atâtea informaţii şi ce face creierul / organismul uman cu cele ce nu le conştientizează?

  • existenţa unor substanţe în organismul uman care inhibă:

- pe de o parte, sporirea neuronilor;
- iar pe de altă parte, folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului uman.(Materialul referitor la această temă a fost postat pe blog).


  • energia creierului / gândului şi folosirea acesteia, inclusiv ca mijloc de biocomunicaţie.



x  x  x


Aşa dar:
REZERVE ALE CREIERULUI


Creierul cântareşte 1,600 kg la barbati si 1,450 kg la femei. El contine 14 miliarde de neuroni [ce însumează o lungime totală de peste 500.000 de km.], fiecare dintre acestia putand fi in contact cu alti 25.000 de neuroni, creandu-se astfel posibilitatea realizării într-un timp extrem de scurt a mii de miliarde de conexiuni.
Impulsurile nervoase sunt transmise de la si spre creier, cu o viteza de pana la 274 km pe ora, insa unele informatii parcurg traseul cu o viteza de 400 km pe ora. Teoretic,
creierul poate stoca o cantitate de informaţii echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.
Diferitele „componente” ale creierului  prezintă o largă variabilitate anatomică, cu diverse densităţi neuronale. Această variabilitate se poate traduce fiziologic nu numai prin funcţiuni foarte variate dar şi prin posibilităţi de asociere (pentru om, practic, nelimitate), inclusiv informaţiile ancestrale din straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice. Astfel, neopalliumul este cea mai recentă structură a dezvoltării encefalului şi are neuroni cu legături multiple, practic nelimitate, de memorare, cu deosebire de analiză şi sinteză, funcţii ce definesc inteligenţa.
Existenţa informaţiei biologice este relativ cunoscută. În afara transmiterii caracterelor ereditare, se transmit şi instinctele şi reflexele înnăscute

Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l mai foloseşte la întreaga sa capacitate.
Rezervorul cortical este, în acelaşi timp, atât păstrătorul memoriei ancestrale, al instinctelor şi al reflexelor înnăscute cât şi un reverbator al realităţii şi sediul transmisiilor telepatice*. Conform ipotezei paleoastronautice, acest rezervor cortical (ca de altfel şi alte caracteristici anatomo – fiziologice) a fost implantat şi fixat în zestrea ereditară a omului prin operaţii genetice.
De menţionat că energia vitală, energia biologică ca expresie şi caracteristică de bază a materiei vii în formele ei diverse de manifestare, este sursa fenomenelor transmisiei de la distanţă a informaţiei.
Creierul este capabil să facă milioane de lucruri diverse.
Oamenii ar trebui să afle cât de capabili sunt de fapt şi cât de performantă este mintea lor. Poate exista chiar un mod prin care să ne ducă la un nivel superior al existenţei noastre, la care să putem într-adevăr înţelege lumea într-un mod mai profund, un nivel la care să putem înţelege relaţia noastră cu celelalte lucruri şi fiinţe în toată complexitatea şi profunzimea lor.
A şti că există această interconexiune a întregului univers, că suntem interconectaţi între noi şi în acelaşi timp interconectaţi cu întregul univers la un nivel fundamental este cea mai bună explicaţie posibilă dată spiritualităţii.
Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat. Nu se cunoaşte încă mecanismul de înlăturare a blocajului existent care împiedică menţinerea în limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.

Considerente personale
În ceea ce mă priveşte, pornesc de la realitatea că  înţelegem doar 10% din modul în care funcţionează creierul cu care am fost dotaţi de „mama natura” .
Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări la dotările existente strict limitate la nevoile curente.
Îmi permit să prezint considerentele ce urmează şi o părere.

Am în vedere următoarele realităţi:
                 - fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios stabilită;
        -apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;
           - se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;
                      -tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări – vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.

Ţinând seamă de cele de mai sus, numita capacitate de 88-92% a creierului pe care n-o înţelegem cum funcţionează–- nu semnifică altceva dacât faptul că omul este dotat prin programarea sa iniţială şi prin intervenţiile bio-genetice ulterioare – cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii fizice din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari decât le-am descoperit semnificaţia şi funcţionalitatea cred că îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere / transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.
Deci, cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult, dar nu cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.
Noile orizonturi deschise de fizica cuantică relevate şi în  filme documentare trebuie explorate, cercetate şi mai ales valorificat potenţialul mental pe care-l descoperim că-l avem. Din belşug, se pare.
Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se poate face prin cunoaştere, condiţie sine qua non a evoluţiei speţei umane.
 Oamenii au ajuns în prezent la o anumită dezvoltare (probabil extrem de redusă, mică în raport cu realităţile care ne înconjoară şi pe care nu le putem percepe în totalitate) care nu le permite să-şi dea seama de ce-i înconjoară şi de totalitatea realităţilor; tot ce nu putem „pipăi” ni se pare fie neverosimil, fie supranatural, paranormal sau pur şi simplu de ignorat, de ne luat în seamă. Este o dovadă de antropomorfism, o atitudine tot atât de retrogradă şi păguboasă ca aceea adoptată de „savanţii vremii” de pe timpul Inchiziţiei, al arderilor pe rug, al dominaţiei obscurantismului, al negării - la începutul secolului XX - posibilităţilor de deplasare cu automobilul şi avionul sau de convorbiri de la distanţă.
                        Omul este programat să „poată” mult mai mult din punct de vedere fizic şi intelectual, inclusiv privind durata de viaţă. Însă pentru că nu a eliminat cauzele perturbatoare evoluţiei fireşti şi pentru că nu a găsit metodele, nu a aplicat riguros legile şi regulile stabilite prin program de „NATURĂ”, în prezent nu are posibilitatea să-şi valorifice întregul potenţial dat.
Evoluţia noastră nu s-a terminat. Omul posedă capacităţi senzoriale şi intelectuale care i-ar permite să săvârşească lucruri aparent imposibile, supranaturale. Continuarea acumulărilor de informaţie şi deci a selecţiei oamenilor presupune evoluţia umană în alte dimensiuni, pe alte coordonate decât cele ştiute, ar valorifica rezerva de 90% din capacitatea creierului încă nefolosită, inclusiv la dezvoltarea şi folosirea telepatiei, a biocurenţilor cerebrali, a psihicului, a celorlalte capacităţi ale omului care în prezent sunt catalogate ca paranormale, pe scurt, a fenomenelor PSI.
* * *
   urmează încă două părţi referitoare la ADN-inhibator al evoluţiei umane şi energia gândurilor.
Surse - Bibliografie:
Stiinta Azi.ro
Holismul si Intelligent Design
Prof.dr. D-tru C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia
Jan va Helsing - cartea Copiii mileniului III
Revista Nature
Wikipedia
Descoperă.ro
Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O. Buc 2001
Eugen Celan - Telepatia
What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.