miercuri, 27 noiembrie 2013

Regenerarea şi interconectarea celulelor, societăţii umane, a universului



  
Universul, un tot unitar.

Conform teoriei fizicii cuantice, toate fenomenele din Univers se desfăşoară corespunzător comportamentului particulelor cuantice. In fizica modernă, imaginea universului ca o maşină a fost înlocuită de o viziune  ca fiind un întreg indivizibil, dinamic, ale cărui părţi sunt interconectate în mod esenţial şi pot fi înţelese doar ca modele ale unui proces cosmic.

Fizica cuantică demonstrează că în structura de bază a materiei, particulele sunt interconectate precum şi că există o interconexiune esenţială a universului. Noţiunea de interconexiune de bază a naturii apare deasemenea in teoria cuantica - teoria fenomenelor atomice.

Ea arată că nu putem descompune întregul în unitaţi existenţiale mai mici.


Potrivit teoriei cuantice, interconexiunea universala a fiinţelor, lucrurilor si evenimentelor este o trăsătură fundamentală a realităţii.Rezultă că  şi fiinţele sunt interconectate între ele prin câmpul morfogenetic. Câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului.

Mecanica cuantică, savanţii şi oamenii de ştiinţă având ca exponenţi pe  Jean Guitton, Grischa şi Igor Bogdanov, Hubert Reeves, David Bohm, au pus în evidenţă că spiritul şi toate componentele şi manifestările spirituale-mentale, intelectuale ale fiinţei umane sunt substanţă / materie evoluat organizată, aflată într-un palier superior de organizare faţă de organismul fizic.



Există similarităţi între modul de a acţiona al universului, Pământului, ecosistemelor, colectivităţi de fiinţe inclusiv societatea umană, corpului uman, al structurilor materiei vii şi nevii, inclusiv al celulelor fiinţelor.

„ Ceea ce ştim este că elementele componente ale unor obiecte ascultă de legile fizicii cuantice, iar legile lui Newton sunt o bună aproximaţie pentru a descrie comportamentul obiectelor macroscopice alcătuite din aceste obiecte cuantice....”   Observăm că în realitate se aplică modelul standard (al interacţiunilor particulelor elementare) cu toţi parametrii săi; modelul standard descrie universul nostru. ( citate din cartea Marele Plan de St. Hawking)

David Bohm numeste universul un ”intreg nedivizibil, intr-o continua miscare.” Intregul cosmos este regenerat in fiecare clipa, dela cele mai minuscule particule ale taramului subatomic, pana la vastele intinderi ale miilor de miliarde de sisteme galactice. Cosmosul este un sistem reintregit.
Fizica cuantică a demonstrat - fără nici un pic de îndoială sau păreri contrare - că legile cuantice sunt legile naturii care determină evoluţia de la cuarci - particule elementare la macrocosmos, evoluţia a peste o sută de miliarde de galaxii din universul cunoscut.
Remarc / subliniez că tot ce mecanica cuantică susţine teoretic a fost observat şi experimentat în prezent iar predicţiile  au fost confirmate. Această teorie confirmată cert de experimente şi observaţii dă credibilitate  afirmaţiilor despre trecut, despre istoria şi evoluţia universului cât şi predicţiilor ştiinţifice.
Universul e un tot unitar - de la clustere stelare, galaxii, sisteme « solare », stele, planete, găuri negre, ecosisteme, organisme,  materia  vie şi nevie - inclusiv molecule, celule;  fiecare din aceste entităţi este compusă din combinaţii de particule cuantice ; la rândul lor, ele compun / formează / fac parte /sunt structurate intr-un sistem, organism, entitate superior organizat.
Astăzi, universul este tot mai mult privit ca un singur sistem care functioneaza; experimentele arata ca lucrurile care par a fi separate sunt, de fapt, conectate in moduri fundamentale, care transcend limitarile spatiului si timpului obisnuit.
Toate organismele din univers evoluează după legile naturii, paradigmele fizicii cuantice demonstrând că sunt valabile la orice nivel de organizare a materiei vii şi nevii.


Organismul uman - sistem integrat
Modelul / paradigma   potrivit căruia comportamentul materiei la nivel cuantic se regăseşte în întreg universul, la toate formele cosmice, a generat remarca că există  similitudine între  modul cum se dezvoltă şi se comportă organismul / sistemul uman cu alte organisme /sisteme care, pe lângă oameni şi societatea umană, alcătuiesc cosmosul, universul cunoscut.
In dezvoltarea acestei teorii, a apărut şi conceptul „Viziunea sistemică asupra vieţii, asupra realităţii” lansat de fizicianul Fr. Capra, care se bazează pe conştientizarea organizării, interrelaţionării şi interdependenţei tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale.

Organismele vii    sunt cazuri speciale ale unor principii de organizare mult mai vaste, mai cuprinzătoare.

Fiecare organism – de la cele mai mici bacterii, trecând prin marea varietate de plante şi animale, până la oameni -  reprezintă un sistem integrat şi ca atare, un sistem viu. Aceleaşi aspecte de integritate sunt etalate  de sistemele sociale – ca de ex un muşuroi de furnici, un stup de albine sau o familie de oameni -  şi de către ecosistemele care constau  dintr-o diversitate de organisme şi de materie neînsufleţită care se află într-o interacţiune reciprocă.

Una din legile naturii este regenerarea / reînnoirea / refacerea periodic a elementelor constitutive ale sistemelor / organismelor.



Regenerarea corpului şi a societăţii umane.

Celulele din corpul uman sunt în mod constant în divizare, regenerare, și pe moarte, dar ciclul de viață al fiecărei celule este diferit.  Corpul uman contine aproximativ zece trilioane de celule individuale. Luând în considerare toate celulele  specializate, cele care se regenerează rapid și  celulele corpului non adult care sunt susceptibile de a fi înlocuite, în medie, au o viaţă între unsprezece și cincisprezece ani.

Desigur, un factor important determinant este vârsta cronologică. Cifra de refacere celulară incetineste, ca parte din procesul normal de îmbătrânire și în cele din urmă rata de celule moarte depăşeşte (outpaces) rata de celule noi ce se nasc.

Bărbații și femeile au  același program de regenerare al corpului  care este dirijat de  ADN- ul nostru. Exemple de regenerare naturală :
- Celulele mucoasei gastrice, au o cifră de refacere de doar cinci zile. Ignorând acester celule de suprafata, dr. Frisen a găsit că  vârsta medie a celulelor din corpul principal al intestinului este de 15,9 ani.
- Epiderma, sau stratul de suprafață al pielii, este reciclat la fiecare aproximativ două săptămâni.
- Celulele roșii din sânge, au cifra de regenerare de  cca 120 zile, in medie.
 - Reînnoirea  celulelor creierului e  o chestiune  mult disputată. Credința persistentă, în general, este că creierul nu generează noi neuroni în structura sa  completă, cu excepția a două regiuni specifice, bulbul olfactiv, care mediaza simțul mirosului, și hipocampus, unde sunt stabilite amintirile initiale de chipuri și locuri. Acest punct de vedere consensual a fost contestat în urmă cu câțiva ani, de  Elizabeth Gould de la Princeton  care a găsit noi neuroni în cortexul cerebral. Metoda Dr. Frisen  permite ca toate regiunile  creierului să fie datate pentru a vedea dacă sunt generaţi  noi neuroni. Până în prezent, el a testat numai celulele din cortexul vizual. El consideră că acestea sunt exact de aceeași vârstă ca și individul. Celule ale cerebelului sunt usor mai mici decat cele ale cortexului, care se potrivește cu ideea că cerebelul continuă dezvoltare dupa nastere.
  - Un alt aspect controversat este dacă inima genereaza noi celule musculare dupa nastere. Dr. Piero Anversa de la New York Medical College New în Valhalla contest această posibilitate, însă  Dr. Frisen a găsit inima ca un întreg că este generatoare de noi celule, dar el nu a măsurat încă rata de regenerare [reînnoire]  a celulelor musculare ale inimii.
   - Ficatul  are un timp de regenerarei de 300 la 500 de zile, a declarat Markus Grompe, un expert pe celulele stem hepatice de la Oregon Health & Science University.
  - Întregul schelet uman este considerat a fi înlocuit la fiecare cca 10 ani la adulti.
 - Vieţile altor  tesuturi s-au măsurat în ani, nu zile, dar sunt încă departe de a exista un răspuns definitiv.
 
Regenerarea - de la celule la sisteme cosmice

E irelevantă moartea sau înnoirea tuturor celulelor, atât pentru organele sau ţesuturile care au celule moarte sau regenerate  cât şi pentru organismul superior ce are ca elemente componente organele/ţesuturile respective. Aceste organe/ţesuturi cât şi organismele reinnoite, componente unor sisteme superior organizate  funcţionează normal, îşi aduc contribuţia la viaţa organismului a cărui componentă este.

Mai mult, conform programului vieţii, a legilor naturii, acest mecanism de reinnoire,  oferă posibilitatea organului a căror celule au fost regenerate să funcţioneze la parametrii optimi, poate chiar revigorat. Până la  o anumită limită stabilită în program. Excepţia de la acest fenomen de regenerare este constituită de  inhibarea reinnoirii neuronilor chiar printr-un program - încă neelucidat - existent în funcţionarea ADN-ului uman. De ce, în ce scop, până când va funcţiona acest „program inhibitor”, sunt întrebări la care nu s-a răspuns încă.
Prin extrapolare, asemenea fenomene de reinnoire, refacere, regenerare, înlocuire există şi la alte niveluri de dimensiuni şi complexitate, în toate structurile universului: în ecosisteme, în colectivităţile de vieţuitoare  (furnici, albine, oameni), planete, sisteme galactice.

Regenerarea e una din paradigmele descoperite de fizica modernă, una din legile ce guvernează evoluţia entităţilor din univers, evoluţia universului însuşi, care se realizează cu păstrarea  capacităţii întregului  de a exista şi adapta la mediu, până la limita impusă de celelalte legi  ale naturii din universul nostru .
Din cele expuse mai sus rezultă o serie de constatări printre care le subliniez pe următoarele:
= operarea similară în tot universul a legilor descoperite de fizica cuantică, atât la sistemele / organismele de dimensiuni cosmice cât la cele umane sau subatomice.
= pentru menţinerea unui sistem / organism, elementele,  entităţile ce-l compun - care  pot fi  la rândul lor sisteme, organisme, sau pur şi simplu celule - mor sau se regenerează până la o limită stabilită  în planul / programul ce determină evoluţia universului cunoscutşi a tot ce este în el.
= conform Marelui Plan (Hawking) sau a Intelligent Design (Jean Guitton membru al Academiei Franceze), există un program de evoluţie al tuturor componentelor universului cunoscut  a cărui existenţă fost demonstrată de fizica cuantică şi teoretizat de Teoria M, din  care nu lipseşte legea naturii privind regenerarea /reinnoirea / refacerea tuturor elementelor din universul nostru.
Textele cu fonturi albastre reprezintă considerentele mele. Sorin302
Surse:
Fiz.St. Hawking – O mai scurtă istorie a timpului
        -  Marele Plan
Fiz. Hubert Reeves – Răbdare în azur – evoluţia cosmică
dr. C-tin D-tru Dulcan -  Inteligenţa materiei  şi interviuri;

Fiz.Fr. Capra - Momentul adevărului
  Allison Ford - articolul Corpul îl regenerează la fiecare șapte ani     
www.wisegeek.com/what-is-cell-regeneration.htm 

www.nytimes.com/2005/08/02/.../02cell.html?l


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

R E Z E R V E ale organismului uman (fizic şi energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor



Organismul uman, structura omului, însumează atât caracteristice fizice cât şi cele energetic-spirituale şi morale. Deci spiritul şi corpul fizic sunt două faţete ale aceleiaşi părţi/structuri/entităţi umane.
Este larg răspândită şi reprezintă o recunoaştere aproape unanimă aserţiunea că omul are numeroase structuri/dotări încă nedescoperite, posibilităţi/capabilităţi încă nevalorificate, are capacităţi fizice, intelectuale, psihice şi sufleteşti care reprezintă încă enigme. Din ce în ce mai multe din aceste caracteristici/structuri sunt descoperite, sunt evidenţiate şi chiar se folosesc. Este deasemenea cunoscut că, în general, viul-viaţa şi deci şi omul au capabilitatea de a se adapta la condiţiile de mediu, această capacitate fiind consecinţa interacţiunii dintre substanţă, energie şi informaţie.
În ultimul timp s-au descoperit în structura omului o serie de elemente, substanţe (enzime, acizi - inclusiv ADN – ul uman), relaţii fiziologice, interdependenţe între componenta sa fizică şi structura sa energetico-spirituală care acţionează după anumite legi, reguli, la comenzi, stimuli şi în condiţii care nu sunt cunoscuţi(e).
Realităţile arătate mai sus permit afirmaţia că omul are în structura sa rezerve încă neelucidate, neevaluate, nevalorificate, insuficient folosite sau chiar imposibil de folosit până se descoperă „cheia” declanşării lor.

Aceste rezerve constituie subiectul acestui articol. 

Am în vedere ideea că de către Natură, Programator, Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.
Ar fi de-a-dreptul ilogic să se presupună că toate energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului. Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale speciei umane.

Mă voi referi la:

 * capacitatea creierului folosită în prezent numai în proporţie de 8-12%.
Pentru ce un astfel de efort, o astfel de „generozitate” acum nejustificată?

* existenţa unor informaţii în mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă.
De ce sunt atâtea informaţii şi ce face creierul / organismul uman cu cele ce nu le conştientizează?

* existenţa unor substanţe în organismul uman care inhibă:
- pe de o parte, sporirea neuronilor;
- iar pe de altă parte, folosirea celor mai bune proteine la dezvoltarea structurilor organismului uman.
(Materialul referitor la această temă a fost postat pe blog).

* energia creierului / gândului şi folosirea acesteia, inclusiv ca mijloc de biocomunicaţie.
Surse:
Stiinta Azi.ro
Holismul si Intelligent Design
Prof.dr. D-tru C-tin Dulcan - cartea Inteligenta materiei si interviuri in masmedia
Jan va Helsing - cartea Copiii mileniului III
Revista Nature
Wikipedia

Aşa dar:
REZERVE ALE CREIERULUI
Creierul cântareşte 1,600 kg la barbati si 1,450 kg la femei. El contine 14 miliarde de neuroni [ce însumează o lungime totală de peste 500.000 de km.], fiecare dintre acestia putand fi in contact cu alti 25.000 de neuroni, creandu-se astfel posibilitatea realizării într-un timp extrem de scurt a mii de miliarde de conexiuni.
Impulsurile nervoase sunt transmise de la si spre creier, cu o viteza de pana la 274 km pe ora, insa unele informatii parcurg traseul cu o viteza de 400 km pe ora. Teoretic,
creierul poate stoca o cantitate de informaţii echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.
Diferitele „componente” ale creierului  prezintă o largă variabilitate anatomică, cu diverse densităţi neuronale. Această variabilitate se poate traduce fiziologic nu numai prin funcţiuni foarte variate dar şi prin posibilităţi de asociere (pentru om, practic, nelimitate), inclusiv informaţiile ancestrale din straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice.
Astfel, neopalliumul este cea mai recentă structură a dezvoltării encefalului şi are neuroni cu legături multiple, practic nelimitate, de memorare, cu deosebire de analiză şi sinteză, funcţii ce definesc inteligenţa.
Existenţa informaţiei biologice este relativ cunoscută. În afara transmiterii caracterelor ereditare, se transmit şi instinctele şi reflexele înnăscute
Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l mai foloseşte la întreaga sa capacitate.
Rezervorul cortical este, în acelaşi timp, atât păstrătorul memoriei ancestrale, al instinctelor şi al reflexelor înnăscute cât şi un reverbator al realităţii şi sediul transmisiilor telepatice*. Conform ipotezei paleoastronautice, acest rezervor cortical (ca de altfel şi alte caracteristici anatomo – fiziologice) a fost implantat şi fixat în zestrea ereditară a omului prin operaţii genetice.
De menţionat că energia vitală, energia biologică ca expresie şi caracteristică de bază a materiei vii în formele ei diverse de manifestare, este sursa fenomenelor transmisiei de la distanţă a informaţiei.

Creierul este capabil să facă milioane de lucruri diverse.
Oamenii ar trebui să afle cât de capabili sunt de fapt şi cât de performantă este mintea lor. Cunoaşterea acestui fapt incredibil ne poate ajuta să învăţăm, ne poate chiar transforma şi adapta, putem deveni mai buni decât suntem şi ne poate chiar ajuta să ne transcendem** condiţia. Poate exista chiar un mod prin care să ne ducă la un nivel superior al existenţei noastre, la care să putem într-adevăr înţelege lumea într-un mod mai profund, un nivel la care să putem înţelege relaţia noastră cu celelalte lucruri şi fiinţe în toată complexitatea şi profunzimea lor.
A şti că există această interconexiune a întregului univers, că suntem interconectaţi între noi şi în acelaşi timp interconectaţi cu întregul univers la un nivel fundamental este cea mai bună explicaţie posibilă dată spiritualităţii.
Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat. Nu se cunoaşte încă mecanismul de înlăturare a blocajului existent care împiedică menţinerea în limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.

Considerente personale
În ceea ce mă priveşte, pornesc de la adevărul că folosim numai 8-12% din capacitatea creierului cu care am fost dotaţi de „mama natura” şi că nu s-a răspuns la întrebarea de ce nu folosim integral capacitatea creierului cu care am fost dotaţi.
Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări la dotările existente strict limitate la nevoile curente.
Îmi permit să prezint considerentele ce urmează şi o părere.

Am în vedere următoarele realităţi:
·                     fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios stabilită;
·                     Apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;
·                     Se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;
·                     Tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări – vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.

Ţinând seamă de cele de mai sus, numita rezervă nefolosită din capacitatea creierului – de 88-92% - nu semnifică altceva dacât faptul că omul este dotat –prin programarea sa iniţială şi prin intervenţiile bio-genetice ulterioare – cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii fizice din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari decât îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere / transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.
Deci, cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult dar nu cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.
Noile orizonturi deschise de fizica cuantică relevate şi în  filme documentare trebuie explorate, cercetate şi mai ales valorificat potenţialul mental pe care-l descoperim că-l avem. Din belşug, se pare.
Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se poate face prin cunoaştere, condiţie sine qua non a evoluţiei speţei umane.
Oamenii au ajuns în prezent la o anumită dezvoltare (probabil extrem de redusă, mică în raport cu realităţile care ne înconjoară şi pe care nu le putem percepe în totalitate) care nu le permite să-şi dea seama de ce-i înconjoară şi de totalitatea realităţilor; tot ce nu putem „pipăi” ni se pare fie neverosimil, fie supranatural, paranormal sau pur şi simplu de ignorat, de ne luat în seamă. Este o dovadă de antropomorfism, o atitudine tot atât de retrogradă şi păguboasă ca aceea adoptată de „savanţii vremii” de pe timpul Inchiziţiei, al arderilor pe rug, al dominaţiei obscurantismului, al negării - la începutul secolului XX - posibilităţilor de deplasare cu automobilul şi avionul sau de convorbiri de la distanţă.
Omul este programat să „poată” mult mai mult din punct de vedere fizic şi intelectual, inclusiv privind durata de viaţă. Însă pentru că nu a eliminat cauzele perturbatoare evoluţiei fireşti şi pentru că nu a găsit metodele, nu a aplicat riguros legile şi regulile stabilite prin program de „NATURĂ”, în prezent nu are posibilitatea să-şi valorifice întregul potenţial dat.
Evoluţia noastră nu s-a terminat. Omul posedă capacităţi senzoriale şi intelectuale care i-ar permite să săvârşească lucruri aparent imposibile, supranaturale. Continuarea acumulărilor de informaţie şi deci a selecţiei oamenilor presupune evoluţia umană în alte dimensiuni, pe alte coordonate decât cele ştiute, ar valorifica rezerva de 90% din capacitatea creierului încă nefolosită, inclusiv la dezvoltarea şi folosirea telepatiei, a biocurenţilor cerebrali, a psihicului, a celorlalte capacităţi ale omului care în prezent sunt catalogate ca paranormale, pe scurt, a fenomenelor PSI.
* * *
Referitor la genele umane ce temporizează evoluţia omului – subiecte tratate în materialele postate pe blog– iată mai jos, comentariile şi „speculaţiile” mele.
Fără îndoială că ele sunt tributare unui nivel scăzut de cunoştiinţe pe care le am precum şi ignorării a altor multe elemente. Îmi cer scuze pentru amatorismul abordării acestei teme.
Pornesc de la întrebări fireşti, cum ar fi:
·                     De ce acest paradox?
·                     De ce să existe inhibitori, de ce sunt necesari şi până când funcţionează ei?
·                     De ce există aceste „capcane” în derularea vieţii oamenilor şi cui folosesc toate aceste complexe sisteme de generare/blocare a capacităţilor umane –fizice şi mai ales psiho-spirituale?
·                     Ce semnificaţie poate avea complicatul sistem de întreţinere/ derulare a vieţii, printre care funcţionează mulţi generatori/inhibatori [2]de energie şi forţă?
·                     Toate aceste extrem de sofisticate sisteme sunt urmare evoluţiei fireşti a speciei umane sau fac parte dintr-un complex de reguli încă necunoscute? Sau, poate, au fost „implantate” de-a-lungul istoriei umane, din cine ştie ce considerente?
·                     Avem de a face cu planuri bine puse la punct determinate de scopuri încă necunoscute, nedescoperite?
·                     De ce omul are calităţi şi resurse extrem de mari, neştiute şi care nu sunt puse în valoare?
·                     Toate aceste capabilităţi descoperite în ultimul timp n-ar putea fi „reminiscenţe” ale unei civilizaţii umane distruse?
* * *
Am mai susţinut în alte materiale şi cu alte ocazii anterioare că este posibil şi probabil ca „dotările”, potenţialul omului, sunt cu mult superioare posibilităţilor pe care le are în prezent. Realizările tehnice din ultimul timp au confirmat pe deplin această teză. Menţionez aici numai teoria că cca 90% din capacitatea creierului se consideră (în stadiul actual al cunoştiinţelor) că nu este folosit.
Iată, acum aflăm că fiinţa umană este in ipostaza că, prin program de a i se refuza – prin aceste gene inhibatoare – să fie dotată cu calităţi mai mari decât le are. De ce?
Descoperirile recente care pun în evidenţă aportul substanţial în evoluţia vieţii a tot mai numeroase particule, gene, enzime, cromozomi, celule suşă, neuroblaşti (câte s-au descoperit până acum, dar câte pot fi în realitate!), care reglează existenţa umană arată complexitatea şi multitudinea condiţiilor de îndeplinit necesare desfăşurării vieţii.
Dar pentru a trăi şi pentru a perpetua specia este necesar un mecanism relativ simplu.
Şi totuşi s-a demonstrat că există o organizare extrem de minuţioasă şi precisă pentru crearea şi menţinerea în stare de funcţionare a corpului –fizic şi energetic – care este mult peste standardele necesare menţinerii şi perpetuării speciei umane.
Surplusul evident de dotare şi organizare ale vieţii omului ne poate determina să gândim că funcţiile potenţiale ale sale sunt mult mai multe şi calitativ superioare activităţilor fizice, cerebrale şi energetice pe care le facem în prezent. Sistemul complex care în realitate există dar nu-l cunoaştem decât într-o infimă proporţie– şi se descoperă o tot mai mare întindere/extindere a sa – probabil să fie necesar pentru un alt stadiu al vieţii care să se desfăşoare în alte condiţii decît cele actuale.
Procesul de inhibare a producerii proteinelor de calitate mai bună recent descoperit, se adaugă la celelalte constatări care fac posibile afirmaţii ca cele de mai sus.
O asemenea realitate mă determină să fiu de acord / să susţin / să apreciez supoziţia că în prezent omul nu a ajuns încă la un stadiu de dezvoltare suficientă care să declanşeze şi să acţioneze toate resorturile / posibilităţile ce există în fiinţa umană. N-am ajuns la stadiul de dezvoltare prevăzut în „program” pentru ca proteinele să ajungă la valoarea lor maximă ceea ce va elibera din capabilităţile existente în stare latentă în corpul nostru (fizic şi energetic).
Cu alte cuvinte, când „ansamblul corpului uman” va ajunge în stadiul cerut / stabilit / prescris / necesar şi prevăzut de regulile ce guvernează viaţa în Univers (sau Multivers!?), atunci aceşti inhibatori proteici (sau ai neuronilor) vor primi „comanda stop”, vor dispare şi astfel omul „de atunci” va putea să evolueze către un stadiu superior de dezvoltare.
O asemenea ipoteză se înscrie în teoria mai cuprinzătoare a existenţei unei comuniuni de entităţi în care fiinţa umană şi-ar avea locul după o creştere marcantă, apreciabilă a capacităţilor umane, fizice dar mai ales spirituale şi energetice.
Va fi activă în acest proiect atunci când va avea capacităţi adecvate.
De ce să nu visăm frumos?
De ce să nu gândim că ar putea fi posibil ca fiinţa umană, prin depăşirea actualei condiţii de dependenţă materială, să poată trece într-o altă dimensiune (de exemplu în care realitatea actuală bazată pe binomul spaţiu/timp să nu existe)?!
Pentru mine destul de limpede este faptul că fiinţa umană:
- are mult mai multe capabilităţi decît cele practicate;
- are potenţial predeterminat şi că, pe măsura stabilirii condiţiilor necesare, trebuie să-şi pună în valoare posibilităţile latente;
Există posibilitatea ca omul să aibe un program de evoluţie care prevede potenţializarea capacităţilor din dotare pe măsura îndeplinirii unor condiţii stabilite inclusiv de intrerreacţiile dintre substanţă, energie şi informaţie.
Recenta descoperire privind ADN-ul uman arătată mai sus, alături de alte mari descoperiri ştiinţifice în biologie, fiziologie, medicină, chimie, fizică, alte domenii ştiinţifice de „graniţă”:
1. Îmi dă prilejul să- mi reamintesc ceea ce susţin de ceva timp şi anume că omul:
- face parte dintr-un mai mare ansamblu de entităţi,
- se situiază pe o treaptă inferioară atât a dezvoltării sale cât şi în relaţie / în comparaţie cu alte posibile entităţi din Univers sau Multivers;
- are mari rezerve şi posibilităţi să evolueze spre niveluri sau dimensiuni mai înalte / mai perfecţionate / superioare / complexe care să-i dea posibilitatea să stabilească relaţii cu alte entităţi compatibile cu rasa umană.
2. Mă determină să reiterez părerea că:
- viaţa, fiinţele, inclusiv omul, au apărut ca urmare intercondiţionării dintre substanţă – energie – informaţie;
- există posibilitatea ca fiinţa umană să evolueze pe baza unui plan / program antestabilit şi care funcţionează pe măsura şi în cadrul relaţiilor stabilite între elementele faimoasei triplete menţionată mai sus.
Toate acestea numai dacă omenirea, ca urmare dezvoltării tehnice şi nedezvoltării psiho-spirituale, nu se autodistruge!
Realizări tehnice ce au la bază energia gândului
Ø Implantarea în cortexul cerebral a unui  dispozitiv care are capacitatea de a percepe activitatea creierului ceea ce face posibil ca se să poată dirija prin gândire un cursor ce apare pe monitor, să citească e-mail-uri. Este suficient ca omul paralizat i să-şi imagineze că îşi mişcă braţul la stânga sau la dreapta şi cursorul de pe ecranul calculatorului îl „ascultă”
Ø Un alt caz emblematic îl constituie cel al unui om cu membrele paralizate căruia i s-au făcut implanturi de silicon într-o anumită zonă a creierului în care se aflau 100 de microelectrozi de titan conectaţi la un computer. Cu ajutorul unor captatori se interpretează activitatea neuronilor şi realizează astfel o „colaborare” între aceştia şi calculator; astfel  omul e capabil să deschidă şi să manipuleze calculatorul, să aprindă şi să stingă lumina sau televizorul.Pacientul a reuşit să-şi controleze mentalul să transmită semnale suficient de clare pentru a putea trasa, de pildă, figuri geometrice pe ecran.
Ø Au fost montate cele mai sofisticate mâini artificiale, pe care subiectul le poate mişca cu puterea gândului. Aceste proteze sunt ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate ca nişte membre normale. Subiectultrebuie numai să se gândească la mişcarea ce trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi temperatura.
S-a demonstrat pe calea cercetarii experimentale că prin puterea gândului, in creierul uman şi animal se pot forma noi circuite intre neuroni, iar „cablajele" existente se fortifica, sporindu-şi functionalitatea. Potrivit unor cercetatori neurologi, acest subtil S-a demonstrat totodata - indeosebi in interacţiuni psihice la distanţă - ca puterea gândului poate fi constructivă sau distrugătoare, in funcţie de calităţile şi tarele genetice ale fiecărui generator uman in parte, potrivit educatiei sale, a concepţiilor religioase, etc.
* * * *
Flash-uri privind gândurile
Gândurile se pot citi. Informaticieni germani au prezentat încă din  2006 un prototip de calculator care poate citi gândurile persoanei aflate în faţa sa, transformându-le în fraze care apoi apar pe un monitor. Semnalele electrice de la creier sunt transmise către calculator. Acesta le analizează şi le transformă ulterior în diverse comenzi.
Faptul ca puterea gândului - benefică sau demolatoare - acţioneaza asupra materiei vii şi intr-o anumita masură asupra celei „inerte" nu mai poate fl pus la indoială. Reputati oameni de ştiinţă - medici, psihologi, biologi, biochimişti sau biofizicieni, printre care şi laureati ai premiului Nobel - au dovedit cu prisosinta acest lucru. Mai nou, savantii au ajuns la concluzia ca ceea ce numim noi gând, nu este rezultatul functiilor cerebrale, cum se credea anterior. Aflat la un nivel necunoscut de organizare a materiei, guvernat de energii şi viteze de propagare ce sfideaza legile fizicii actuale, gândul acţionează asupra resorturilor mintii noastre, asemanator unui operator PC asupra tastaturii computerului, determinând reactiile noastre prezente şi viitoare.
Gândul crează şi influentează materia, gândul crează circuite neurale, punând în mişcare materia. Procesul cerebral - determinat de gand - interactioneaza constant cu dinamica mediului inconjurator, inclusiv cu energiile psihice ale altor persoane; iar ariile de propagare a energiilor psihice sunt imense, practic nelimitate si neimfluenţate de distanţă.

Gândurile sunt ca o furtună dezlănţuită în creier; această „furtună” este ce văd neuro-fizicienii în creier. Este o imagine holografică a ce pot produce gândurile: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire.
Orice celulă are mii de receptori prin care face cunoştiinţă cu lumea înconjurătoare. Celula este cea mai mică unitate de conştiinţă a corpului.
Energia gândurilor - a creierului – potenţează capacităţile corpului fizic a fiecărui om şi, în cazul energiei pozitive, poate determina ca, prin resurse proprii şi cu un efort de voinţă şi încredere în propriile forţe spirituale, oamenii să se vindece chiar de boli aşa zis incurabile.
         Sorin302   
Notă: Textele cu litere albastre reprezintă părerile mele reieşite din lectura unor cărţi de ştiinţă popularizată.

Bibliografie: Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O. Buc 2001
Eugen Celan - Telepatia editura Teora Buc 1993
What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC cu părerile a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA.



* după părerea lui Renato Zamfir aceste transmisii constituiau pentru strămoşii noştri cel mai eficient sistem de semnalizare. Prin strămoşi, R.Z. crede a fi fiinţele superioare, cu inteligenţă deosebită, ce ne-au efectuat operaţiile biologice – deci sunt astronauţi extratereştrii [ET].

**a trece dincolo de... ; a depăşi limita cunoaşterii experimentale, perceptibile (DEX)