sâmbătă, 22 iunie 2013

Universul poate să se creeze - şi se va crea - pe sine însuşi din nimic...



În  capitolul 2  intitulat « domnia legii»  al  cărţii MARELE PLAN scrisă de St. Hawking  se dau numeroase exemple privind modul cum, în urma dezvoltării ştiinţei - în deosebi fizica - s-a restrâns tot mai mult credinţa că drept cauze ale fenomenelor naturale, ale tuturor fenomenelor cărora nu li s-au putut stabili „originile”, a fost voinţa  unor fiinţe cu puteri supranaturale, zei, duhuri sfinte sau malefice; credinţe care s-au materializat şi în mituri. Şi pe măsură ce oamenii de ştiinţă acumulau noi cunoştiinţe şi găseau cauzele reale ale fenomenelor observate, iar oamenii deveneau mai puţin ignoranţi, s-a restrâns tot mai mult „aria” fenomenelor atribuite intervenţiei unui creator divin ( sau diavol malefic). Pentru ca, în ziele noastre să se ajungă la teorii testate experimental prin care să se demonstreze că universul s-a creat din nimic, spontan, ca urmare legilor ce guvernează evoluţia a tot ce există în univers!
Pe măsura ce ştiinţa descoperă legile naturii şi cauzele fenomenelor naturale, ignoranţa pierde teren, s-a restrâns mult aria miturilor, a misticismului, a interpretărilor conform cărora voinţa divină este cea care determină evoluţia naturii, a vieţii, a omenirii, a fiecăruia din noi.
În prezent, datorită teoriilor fizici moderne (mecanica cuantică, teoria M) suntem în situaţia de a se face predicţii referitoare la crearea universului / multiversului care afirmă că universul s-a născut / creat spontan; fără intervenţia unei forţe supranaturale, a unui zeu, a lui Dumnezeu.
„ Universurile multiple apar în mod natural din legile fizicii, sunt predicţii ale ştiinţei” . - scrie textual St Hawking
E o teorie cu totul neobişnuită, o predicţie inimaginabilă ( faţă de cunoştinţele pe care avem cea mai mare parte dintre oameni privind natura, universul, viaţa şi mult peste posibilităţile de înţelegere a acestora), dar personalităţi ale ştiinţei au ajuns ca, prin calcule şi teorii deosebit de îndrăzneţe (justificate parţial de experimente), să atace şi acest ultim mit / credinţă al creaţiei divine a omenirii.
Şi s-a ajuns în zilele de azi să se contureze ideeea de domnie a legilor cu „perspectiva unui univers guvernat  de legi ale naturii şi creat conform unui plan pe care vom izbuti cândva să-l înţelegem” .
Iată extrase din principalele părţi ale teoriei susţinute de St. Hawking în cartea sa.
„ Conform teoriei M, universul nostru nu e singurul univers. Teoria M prezice că nenumărate universuri au fost creiate din nimic. Crearea lor nu presupune intervenţia unei fiinţe supranaturale sau a unui zeu, ci aceste universuri multiple apar în chip natural din legile fizice, sunt predicţii ale ştiinţei”.
„ În cosmologie, dovada copleşitoare privind un scop şi un plan .... este reglajul fin al legilor fizicii”  prezentat în carte. Reglajul extrem de fin  a atât de multe legi ale naturii i-a condus pe unii la susţinerea unui proiect inteligent - Intelligent Design - subînţelegându-se că proiectantul este Dumnezeu. Nu acesta este răspunsul ştiinţei moderne.
„Principiul antropic pune reglajul fin al legilor fizicii pe picior de egalitate cu factorii de mediu, căci el presupune că habitatul nostru cosmic este unul din multe alte universuri, la fel cum sistemul nostru solar este unul din multe altele. Deci reglajul fin al legilor naturii poate fi explicat prin existenţa universurilor multiple ( la fel ca existenţa unor multiple sisteme „solare”)”.
Universul poate să se creeze - şi se va crea - pe sine însuşi din nimic...
Este afirmaţia definitorie, cred eu, a sintezei concluziilor cărţii lui St Hawking „Marele Plan”, a crezului său relativ la Univers -Multivers.
Mai pun în evidenţă, în această ordine de idei şi afirmaţiile cuprinse în aceeaşi carte:
„atunci când vorbim de „începutul” universului ajungem la ideea subtilă că, privind înapoi către universul primordial, timpul, aşa cum îl cunoaştem nu exista!”
„Pentru că există o lege cum este gravitaţia, universul poate să se creeze - şi se va crea - pe sine însuşi din nimic, în modul pe care l-am arătat [ „trebuie să acceptăm ideile noastre obişnuite despre spaţiu şi timp nu se aplică universului primordial, să „ înţelegem că timpul se poate comporta ca o altă direcţie a spaţiului” şi că „..începutul universului a fost guvernat de legi ale naturii]. Crearea spontană e motivul pentru care există ceva mai de grabă decât nimic, motivul pentru care universul există şi pentru care noi existăm. Nu e nevoie să apelăm la Dumnezeu să facă lumină şi să pună universul în mişcare.
Teoria M, „teoria a tot ce există” - este cea care dă suport teoretic şi consistenţă ştiinţifică unor astfel de paradigme privind istoriile alternative şi crearea spontană ale universului,existenţa multiversurilor.
Toate aceste afirmaţii categorice sunt rezultatul a numeroase şi responsabile cercetări făcute de mulţi personalităţi ale lumii ştiinţifice ale căror teorii sunt  pertinente, demonstrate teoretic şi deci şi prin calcule, iar o parte prin observaţii şi chiar prin experimente.
Dacă se ia în considerarea reputaţia deosebită ce o au în lumea ştiinţifică cei ce le susţin, nu ar trebui să mai existe vreo umbră de îndoială asupra acestor teorii şi ar trebui adoptate ca noi paradigme ale formării, existenţei şi evoluţiei universului / universurilor cu tot ce există în ele.
Fac parte  din cei pe care, încă cele citate mă deruteză, îmi crează o stare de confuzie şi am multe nedumeriri; pe scurt, încă nu „diger” aceste noi modele propuse şi bazate pe mecanica cuantică, respectiv pe teoria M.
Probabil deruta vine din lipsa  de pregătire  în fizica cuantică şi deci, în a asimila, din noile paradigme:
- inexistenţa, în anumite condiţii a continuu-lui spaţiu-timp - în sensul că ”... privind înapoi către universul primordial, timpul, aşa cum îl cunoaştem nu exista!” (citat)
- ca o consecinţă a „inexistenţei timpului”, ideia că „universul s-a creiat şi se va creia pe sine însuşi din nimic”. (citat)
Mi-e pur şi simplu imposibil să înţeleg că nu există timp înainte de „ceva = univers”. Imposibil să înţeleg că înainte de „ceva” n-a existat nimic.
  Pentru St.Hawking am o deosebită încredere în capacităţile sale intelectuale şi sclipirile de geniu în exercitarea meseriei de fizician - cercetător şi autor al unor teorii verificate şi confirmate de observaţii şi experimentări, ceea ce m-ar obliga sî-l cred în ce spune şi în această privinţă, să iau ca axiome concluziile sale.
Pot oare?
Această imposibilitate   de a-l înţelege pe St. Hawking, se datorează, probabil, - pe lângă lipsei  de instruire în domeniu -  şi structurii , educaţiei, genelor, atavismului mele, faptului că traiesc şi gândesc în condiţiile oferite de continuum-ului spaţiu-timp  pentru desfăşurarea vieţii ,  precum şi ancestralei succesiuni în timp a evenimentelor naturale, cu un început şi sfârşit care s-a imprimat în memoria colectivă. Nu-mi pot imagina cum un fenomen, o entitate poate apărea spontan, fără început!

Pot înţelege că există multe ( o infinitate) de universuri, fiecare cu legile şi regulile lui, că pot exista universuri paralele [ceea ce permite (şi chiar explică) particulei ca atunci când nu e în universul nostru să fie într-un alt univers ] şi că există mecanisme care permit naşterea acestor universuri, ca şi dispariţia lor fără ca să fie necesară intervenţia unei forţe din afara sistemului şi a regulilor /programelor pentru ca aceste „mişcări”, aceste fenomene să se producă.
Pot inţelege evoluţia a tot ce există în univers, complicatele interreacţii şi influenţe ale naturii - deci inclusiv ale tuturor formelor de viaţă - fără o intervenţie a unui creator. Este posibil ca legile, mecanismele, regulile, echilibrele, raporturile dintre diferitele elemente componente ale universului să se auto impună şi să găsească modalitatea de a evolua, cu inerentele „accidente”, colapsuri, căi greşite de „mers înainte” şi deci înlăturarea din complexul universal a celor ce „au greşit” şi s-au abătut de la reguli sau terminarea misiunii unor componente care dispar sau se transformă. Deci consider că ce se produce în univers se datorează respectării acestor programe / reguli care se auto-modelează şi ele, la rândul lor,  se perfecţionează,  devin tot mai complexe şi permit evoluţia.
Si, fără nici o îndoială, toate aceste fenomene se produc în timp, dar care, în starea lor incipientă, au apărut din nimic! E turburător! 
Dar nu pot înţelege cum  „pornirea”, „imboldul”, „startul” acestor programe / proiecte au putut apare fără o proiectare, fără o intervenţie „din afară” - măcar pentru a le da ... un „bobârnac” de start; atât pentru declanşarea fenomenelor câ şi pentru declanşarea continuum-ului spaţiu -timp!


Niciun comentariu: