vineri, 4 februarie 2011

OMAGIU FIZICII ŞI FIZICIENILOR

Isaac Newton ............................... Albert Einstein..................................Edward Witten

Evoluţia ştiinţelor, stadiul actual al realizărilor ştiinţifice şi concluziile cercetărilor, mai cu seamă în domenii „de graniţă” – biologie, cosmologie, psihologie, (parapsihologie), economie, medicină sunt subiecte de interes major.

În mod deosebit atrag şi impresionează rezultatul cercetărilor teoretice, realizările şi predicţiile din fizică. Există o largă apreciere bazată pe demonstraţiile teoretice şi practice că f i z i c a a fost şi este „motorul” în progresul tuturor celorlalte ştiinţe, a fost şi este ştiinţa care a deschis căile şi a impulsionat hotărâtor evoluţia tuturor celorlate domenii, inclusiv – la prima vedere poate paradoxal - filozofia şi psihologia, ştiinţele economice şi umaniste, a fost şi este „protos” –ul în impresionantele realizări ale minţii omeneşti.

Iată de ce, ca un corolar ale articolelor postate în aceşti ani pe cele două bloguri, dar şi ca o încheiere a unui ciclu de preocupări [care, foarte probabil, nu se va mai repeta], am ales să prezint idei din materialele citite şi vizionate care se referă la acest subiect.


Fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice, poate cea mai veche (prin includerea astronomiei).

De-a lungul secolelor s-a demonstrat că fizica a fost promotoarea evoluţiei ştiinţei; fizica a influenţat hotărâtor celelalte ştiinţe inclusiv cele sociale ca biologia, medicina, psihologia, fiziologia, ştiinţele economice şi sociale.

Fizica este de multe ori declarată a fi "ştiinţa fundamentală", deoarece fiecare dintre alte discipline ( biologie , chimie , geologie , stiinta materialelor , inginerie , medicină , etc) se ocupă cu tipuri speciale de sisteme de materiale care ascultă de legile fizicii.

Fizica se bazează pe matematică pentru ca să ofere un cadru logic în care legile fizice pot fi precis formulate şi predicţiile cuantificate. Astfel, calcul ştiinţific este o parte integrantă a fizicii.


SCURT ISTORIC


Deşi iniţial a fost o parte din alte ştiinţe fizice şi matematica, fizica a devenit o ştiinţa modernă unică în timpul Revoluţiei ştiinţifice din secolul XVI.

Revoluţia ştiinţifică a început cu Nicolas Copernic, cu teoria / ipoteza că nu pământul este centrul universului şi că el se roteşte în jurul soarelui ce a fost publicată în anul 1543. Johannes Kepler a fundamentat sistemul lui Copernic şi a formulat legile empirice ale mişcării planetelor; a urmat Galileo Galilei prin descoperirea legilor corpurilor în cădere liberă.

Rolul lui Galilei în revoluţia ştiinţifică trece mult dincolo de realizările sale în astronomie: el a combinat experimentul ştiinţific cu utilizarea limbajului matematic – fiind considerat părintele ştiinţei moderne.

Abordarea empirică a lui Galileo şi utilizarea unei descrieri matematice a naturii au devenit caracteristici dominante ale ştiinţei sec XVII şi a îndreptat atenţia oamenilor de ştiinţă către proprietăţile cuantificabile / măsurabile ale materiei.


· René Descartes (1596-1650) a construit şi fundamentat concepţiile carteziene în abordarea ştiinţifică a fenomenelor din toate domeniile de studiu al naturii şi relaţiilor sociale; „toată ştiinţa înseamnă cunoştinţe sigure, evidente” a scris el. Descartes şi-a extins viziunea mecanicistă şi asupra organismelor vii. Plantele, animalele, corpul omenesc erau considerate simple maşini; el arăta că mişcările şi funcţiile biologice ale corpului se pot reduce la operaţii mecanice, organismele vii fiind nişte automate.

Metoda de gândire şi viziunea lui Descartes a avut o puternică influenţă asupra dezvoltării ştiinţelor vieţii. Viziunea cartezian – mecanicistă a fost transmisă şi a fost aplicată de la fizică la toate celelalte ştiinţe şi activităţi şi încă poate fi utilă şi azi.


  • Isaac Newton (1643 - 1727) a realizat o formulă matematică completă concepută în viziunea mecanicistă asupra lumii care a rămas fundamentul solid al gândirii ştiinţifice până în sec XX.

Din sec XVII fizica a devenit baza tuturor ştiinţelor. Abordarea mecanicistă s-a extins de la fizică şi astronomie la biologie, chimie, medicină, psihologie, în ştiinţele naturii umane şi societăţii ceea ce a avut o influenţă puternică asupra gândirii economice şi politice moderne.

În secolul XVIII, fizica a fost cunoscut sub numele de " filosofia naturală ".

Fizica secolului XIX a fost catalogată ca o ştiinţă pozitivă şi o disciplină distinctă separată de filosofie şi alte ştiinţe.

Această imagine mecanică a naturii a devenit paradigma dominantă a ştiinţei mecaniciste până în sec XX.

· În secolul XX a apărut, s-a fundamentat / s-a confirmat prin numeroase experimente şi s-a impus definitiv teoria cuantică care a eliminat paradigma mecanicistă asupra naturii, materiei, realităţii.

Teoria cuantică, teoria fenomenelor atomice demonstrează o interconexiune esenţială a universului. Ea arată că nu putem descompune întregul în unitaţi existenţiale mai mici. Interconexiunea universala a fiinţelor, lucrurilor si evenimentelor este o trăsătură fundamentală a realităţii.



FIZICA MODERNĂ.


In fizica modernă, imaginea universului ca o maşină a fost înlocuită de o viziune ca fiind un întreg indivizibil, dinamic, ale cărui părţi sunt interconectate în mod esenţial şi pot fi înţelese doar ca modele ale unui proces cosmic. Deci fizica modernă a depăşit viziunea mecanicistă carteziană asupra lumii şi ne conduce spre o imagine holistică şi intrinsec dinamică a universului.


















Max Planck ................................................................................. Stephen Hawking



















Werner Haisenberg.............................................................................................................
Hubert Reeves


Conform fizicii cuantice toate particulele fundamentale ale materiei se află într-o continuă mişcare ondulatorie = materia înseamnă vibraţie.

Teoria cuantică nu vede în real decât interacţiuni ( care sunt vehiculate de către entităţi mediatoare numite „b o s o n i” ), aboleşte distincţia între câmp şi particulă şi totodată, pe cale de consecinţă, între ce este material şi ceea ce nu este material. Mecanica cuantică postulează că ţesătura Universului nu este făcută din „ceva solid” pentru că, dincolo de quarci [ care sunt la marginea lumii materiale, sunt particule cu cele mai mici dimensiuni posibile ( 10–18 metri)], sunt câmpurile. Câmpurile sunt ceva imaterial, ne fiind nici energie nici forţă ci suma efectelor care le creează o particulă elementară. Astfel, obiectele care ne înconjoară nu sunt altceva decât ansambluri de câmpuri (electromagnetic, gravitaţional, protonic, electronic).

Câmpurile energetice sunt:

- Caracteristice ale lumii vii


- Baza informaţiei biologice


- Primele care se întâlnesc în confruntarea dintre două sau mai multe organisme vii.

Asemenea teorii şi descoperiri, ce au la bază efectul Kirlian (punerea în evidenţă a câmpului energetic atât al materiei vii cât şi al celei nevii), oferă posibilitatea de a spune că din punct de vedere fizic funcţionarea sistemelor vii poate fi concepută ca o fluctuaţie de câmpuri energetice. Ca urmare acestor cercetări şi experimente ştiinţifice, există păreri ale unor oameni de ştiinţă conform cărora interacţiunile umane ar putea fi interpretate şi înţelese ca fiind, în primul rând, ca interacţiuni ale unor câmpuri energetice.

Iată deci care este baza teoretică prin care diverşi practicieni (dar şi teoreticieni) îşi fundamentează tezele susţinute şi rezultatele obţinute în practicarea medicinii alternative bazate pe rezolvarea problemelor de evoluţie şi sănătate / boală a fiinţei umane. Printre alţii, amintesc pe: dr. Eric Pearl cu a sa vindecare reconectivă sau energia reconectivă, Lazarev cu practicarea echilibrării câmpurilor bioenergetice, prof dr Dumitru Constantin, Jan van Helsing , academician Jean Guitton şi fizicienii Bogdanov (fraţi), biologul în domeniul celular dr Bruce Lipton & psihoterapeutul Robert M. Williams (care susţin că mintea subconştientă este cea care determină comportamentele şi nu genele).


Domenii / ştiinţe „îmboldite” şi influenţate de fizică şi de fizicieni.


Experimentele fizicii informează, iar fizica este informată de inginerie şi tehnologie . Fizicienii experimentali sunt implicaţi în cercetarea de bază de proiectare şi în efectuarea de experimente cu echipamente, cum ar fi acceleratoarele de particule şi lasere , în cercetarea aplicată în industrie şi dezvoltarea de tehnologii cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) şi tranzistori .

Fizica este atât de importantă şi influentă, deoarece progresele în înţelegerea acesteia au fost adesea transferate în noile tehnologii, dar şi pentru că noile idei din mecanica au inspirat dezvoltarea calculelor . Fizica, de multe ori, rezonează cu alte ştiinţe cum ar fi matematica şi filosofia . De exemplu, progresele în înţelegerea electromagnetismului fizicii nucleare a dus direct la dezvoltarea de noi produse care au transformat dramatic zilele societăţii moderne - de exemplu, televiziune , calculatoare , aparate de uz casnic , şi arme nucleare.

Triumful mecanicii newtoniene în secolele XVIII şi XIX a acordat fizicii statutul de ştiinţă „hard” în raport cu care au fost comparate toate celelalte ştiinţe.

Astfel, în biologie, viziunea carteziană asupra organismelor vii ca maşini compuse din piese separate este cadrul conceptual dominant şi se crede – şi se acţionează – că toate aspectele organismelor vii pot fi înţelese reducându-se la cei mai mici constituienţi. Crezul reducţionist „înţelegerea unui obiect este capacitatea de a-l asambla din părţile sale componente” constituie fundamentul cercetărilor în biologie. Problemele pe care biologii nu le pot rezolva azi, se pare, din cauza abordării lor înguste, fragmentare, par toate legate de funcţia sistemelor vii ca întreg şi de interacţiunile lor cu mediul. Fizicienii Niels Bohr, Delbruck şi Schrodinger – care au manifestat interes pentru biologie – au emis unele teorii care au avut o influenţă majoră asupra gândirii în biologie în anii 40, prin arătarea relevanţei pe care o are principiul incertitudinei şi a conceptului de complementaritate pentru cercetarea biologică.

Fizica cuantică demonstrează că în structura de bază a materiei, particulele sunt interconectate. Rezultă că şi fiinţele sunt interconectate între ele prin câmpul morfogenetic. Câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului.

Pe această bază, în urma cercetărilor s-au făcut numeroase descoperiri din care menţionez unele privind ADN şi câmpurile energetice.

ADN-ul îşi are sursa primară într-o formă mult mai profundă decât se cunoaşte – sursa se află mult mai departe în adâncimea materiei al unui câmp informaţional inteligent. ADN are o astfel de structură încât un eşantion al unui subiect – chiar la depărtare mare de organismul respectiv – are o conexiune care nu ţine seama de distanţă. S-au făcut experienţe în acest sens şi s-a constatat că dacă se detaşează din corpul uman un eşantion de ADN (de exemplu o eprubetă de sânge) şi este dus la distanţă mare – cca 3000 de mile – iar subiectul este supus unei experienţe emoţionale, în acelaşi timp şi instantaneu eşantionul de ADN suferă aceleaşi influenţe (eprubeta de sânge are aceleaşi modificări chimice) ca şi organismul din care a fost prelevat.

Numai 5% din capacitatea ADN este utilizat în scopul modificărilor genetice; restul nimeni nu ştie la ce este folosit. După unii autori, în ADN, pe lângă informaţia genetică se găsesc şi elemente de conştiinţă şi memorie.[ din cartea Inteligenţa materiei]

S-a evidenţiat fără tăgadă existenţa câmpurilor energetice (aura corpului) la fiinţele vii [de fapt şi obiectele neînsufleţite au fiecare, aura lor]. Aceste câmpuri bioenergetice caracteristice ale lumii vii, sunt baza informaţiei biologice şi primele care se întâlnesc în confruntarea dintre două sau mai multe organisme vii.

La Institutul de neuropsihiatrie al Universităţii Los Angeles din California şi la American Psyhological Association, în anii ’70, Thelma Moss şi grupul ei de cercetători au studiat biocâmpurile la plante şi oameni şi pe această cale a posibilelor interacţiuni energetice dintre organismele vii. Fotografiile obţinute, în urma unor atente analize, au scos în evidenţă diverse imagini, cu diferite culori şi intensităţi în funcţie de tensiunea psihică, mânie, teamă, stare de relaxare.

Asemenea descoperiri, ce au la bază efectul Kirlian, oferă posibilitatea de a spune că din punct de vedere fizic funcţionarea sistemelor vii poate fi concepută ca o fluctuaţie de câmpuri energetice. Ca urmare acestor cercetări şi experimente ştiinţifice, există păreri ale unor oameni de ştiinţă conform cărora interacţiunile umane ar putea fi interpretate şi înţelese ca fiind, în primul rând, ca interacţiuni ale unor câmpuri energetice. În acest sens s-a constatat că, datorită dezechilibrelor energetice, fotonii se dispun „altfel” ( fie lipsesc, fie sunt în „exces”) în părţile în care sunt defecţiuni în funcţionarea organelor, tesuturilor, structurilor corpului fizic.


În medicină, diviziunea strictă a lui Descartes între minte şi corp i-a determinat pe medici să se concentreze asupra maşinăriei trupeşti şi să neglijeze aspectele psihologice, sociale, şi de mediu ale bolii. Urmând abordarea carteziană, ştiinţa medicală s-a limitat la încercarea de a înţelege mecanismele biologice implicate în lezarea diferitelor părţi ale corpului. Viziunea mecanicistă asupra organismului uman a încurajat o abordare inginerească asupra sănătăţii, în care sănătatea este redusă la probleme mecanice, iar terapia medicală la manipularea tehnică (care este percepută drept singurul mod de îmbunătăţire a sănătăţii ) ce a avut succes în multe cazuri, însă este insuficientă. Principala eroare a abordării biomedicale este confuzia între procesele de boală şi originile bolii.

Ca urmare celor constatate de teoria cuantică, a apărut viziunea holistică în medicină. În viziunea holistică asupra bolii, boala fizică este doar una dintre mai multele manifestări ale dezechilibrului fundamental al organismului. Sănătatea fiinţelor omeneşti este determinată predominant nu de intervenţia medicală, ci de comportamentul lor, alimentaţie şi natura mediului înconjurător.


În medicina energetică – alternativă la medicina alopată şi a altor medicini neconvenţionale – sunt folosite tot mai multe aparate ce sunt surse de radiaţii care servesc la restabilirea echilibrului câmpurilor energetice ale organismului uman. După diagnosticarea bolii (prin determinarea gradului de dezechilibru energetic) şi aplicarea prin psihoterapie a unui tratament adecvat de echilibrare energetică, prin fotografieri succesive ale câmpului energetic uman (aurei) se evidenţiază prin aceste aparate, pe măsura însănătoşirii, înlăturarea afecţiunii (bolii), cum aura îşi recapătă structura sa iniţială, de dinainte de apriţia bolii, formând un halou uniform distribuit în jurul corpului.

Dr. Eric Pearl este un medic-vindecător chiropractician şi a expus bazele teoretice ale activităţii sale în domeniul vindecării energetice în cartea „ Reconectarea” Ca urmare experienţei căpătate după mulţi ani de practică, a abordat vindecarea reconectivă.

Dr. Eric Pearl susţine că vindecarea reconectivă este concretizarea în plan spiritual a realităţilor fizice demonstrate de mecanica cuantică în mecanică / fizică.

Sunt personalităţi din lumea medicală care afirmă că dr. E. Pearl are o contribuţie personală la procesul global de transformare a paradigmelor ce are loc în vremurile noastre. Laboratorul pentru sisteme enegetice umane de la Universitatea din Arizona colaborează cu dr Pearl în studiul privind demonstrarea că vindecarea reconectivă funcţionează. Laboratorul este dedicat integrării medicinei minte-corp, a medicinei energetice şi a medicinei spirituale.

Suportul teoretic al practicilor dr Pearl îl constituie mecanica cuantică precum şi Teoria Corzilor şi Teoria Membranelor.

Autorul cărţii Reconectarea, dr. Eric Pearl, caută să transpună în plan spiritual, mental, adevărurile stabilite de fizica cuantică. El afirmă că suntem conştienţi – pe baza celor 5 simţuri de bază – de realităţile universului cu 4 dimensiuni. În condiţiile stabilite de mecanica cuantică şi Teoria Corzilor că există mai multe dimensiuni decât cele trei spaţiale şi una temporală (ce ar putea fi între 7-12 dimensiuni), fiinţele omeneşti pot trece la stadiul de fiinţe multisenzoriale (trans-senzoriale; transcedent-senzoriale). Deci şi cu posibilitatea de a transcede cele 5 simţuri de bază şi de a conştientiza şi alte frecvenţe ale particulelor decât cele pe care le percepem deja.

Alţi numeroşi bioterapeuţi dar şi medici ce aplică medicina alternativă, neconvenţională, susţin şi demonstrează că fiecare afecţiune poate fi prezentată ca o eroare in sincronizarea armonioasă a unui obiect biologic. Asemenea erori pot fi cauzate de diferite surse care la rândul lor pot fi privite ca oscilaţii electromagnetice dezechilibrate care interferează cu funcţionarea normală a organismului. Undele electromagnetice asupra proceselor bio-energo-informaţionale ne controlează sănătatea si viaţa. Pe această linie de terapie şi depistare a diagnosticelor s-a desvoltat puternic aparatura medicală şi tehnica de tratament in câmp energetic prin biorezonanţă (sau BRFT - bioresonance feedback technique); aceasta este o metodă terapeutică bazată pe o tehnologie care detectează şi citeşte oscilaţiile electromagnetice ultrafine produse de fiecare moleculă, celulă, organ, glandă sau sistem al organismului.

Bioterapia se referă strict la terapia câmpului energetic uman, nu la tratamentul bolilor de care suferă cei care apelează la această metodă. Armonizarea acestui câmp energetic, are în majoritatea cazurilor efect şi în armonizarea stării de sănătate. Bioterapeutul sesizează deviaţiile câmpului energetic, distorsiunile şi blocajele acestuia si aplică o tehnică pentru corecţia energetică necesară armonizării. Terapia bioenergetică rezolvă armonia energetică, dar nu poate suplini carenţele alimentare, sau nevoia de vitamine şi minerale, eventual de alte substanţe al căror efect benefic a fost dovedit.


În psihologie, pentru a fundamenta o teorie ştiinţifică a sufletului şi comportamentului uman, Freud a încercat să folosească conceptele de bază ale fizicii clasice în descrierea fenomenelor psihologice şi să stabilească astfel o relaţie conceptuală între psihanaliză şi mecanica newtoniană.

Evoluţiile recente în psihologie şi psihoterapie au început să ducă la o nouă viziune asupra psihicului omenesc, una în care modelul freudian este recunoscut ca fiind extrem de util pentru tratarea anumitor aspecte sau niveluri ale inconştientului, dar prezentând o limitare serioasă când este aplicat la totalitatea vieţii mentale în stare de sănătate sau boală. Abordarea strict raţională şi mecanicistă a făcut ca Freud să aprecieze experienţele religioase şi mistice ca fiind o nevroză obsesivo-compulsivă a omenirii; drept urmare, psihiatrii le-au etichetat deseori drept simptome psihotice, care nu le puteau încorpora în cadrul lor conceptual. Psihologia moderna, incepand cu Carl Gustav Jung, a recunoscut existenta anumitor straturi ale constiintei, in care se afla depozitata intreaga cunoastere si experienta comuna omenirii, o mostenire formidabila si care poate fi accesata de catre oricine, in anumite conditii. Acest nivel al constiintei, pe care, de pilda, artistii il numesc inspiratie, pe care psihologii il numesc subconstient, pe care Jung il numea inconstient colectiv, este sursa cunoasterii prin revelatie mistica. Asa ca nu este de mirare daca aceasta cunoastere reala se intersecteaza, in anumite zone, cu adevarul stiintific, sustinut cu formule matematice. Redescoperim acum, prin intermediul psihologiei transpersonale, ca marea cheie se afla in psihicul omenesc. Redescoperim acum ceea ce oamenii stiau in urma cu mii de ani, ca prin intermediul constiintei avem acces la planurile fundamentale ale universului. (extrase dintr-un interviu al dr. C-tin D-tru Dulcan, autorul cărţii „Inteligenţa materiei”)

Triumful mecanicii newtoniene în secolele XVIII şi XIX a acordat fizicii statutul de ştiinţă „hard” în raport cu care au fost comparate toate celelalte ştiinţe. Această influenţă hotărâtoare a devenit un handicap serios în numeroase domenii, în domeniul ştiinţelor sociale mai mult decât în oricare alt domeniu.

Economia din zilele noastre este caracterizată printr-o abordare fragmentară şi reducţionistă, care este tipică pentru majoritatea ştiinţelor sociale. În general, economiştii refuză să recunoască faptul că economia nu reprezintă decât un aspect al cadrului ecologic şi social, un sistem viu compus din oameni aflaţi într-o continuă interacţiune, atât unii cu ceilalţi, cât şi cu resursele lor naturale, majoritatea acestora fiind, la rândul lor, organisme vii. Eroarea principală a ştiinţelor sociale constă în divizarea acestui cadru în fragmente considerate ca fiind independente şi în tratarea acestor fragmente de către domenii ştiinţifice separate.

Criza economică actuală va fi depăşită numai dacă economiştii sunt dispuşi să participe la schimbarea de paradigmă care are loc în prezent în toate domeniile de activitate. La nivelul cel mai profund, reexaminarea conceptelor şi modelelor economice trebuie să ia în considerare sistemul de valori care stă la baza acestora şi să recunoască relaţia acestui sistem de valori cu contextul cultural, respectiv cu luarea în considerare a adaptării dificile a oamenilor şi a instituţiilor la valorile schimbătoare ale vremurilor noastre.

Aşa cum, în fizică, s-au impus noile paradigme ale mecanicii cuantice, revizuirea conceptelor şi teoriilor economice de bază existente este inevitabilă şi va fi radicală. Noua teorie, modelele nou create vor implica o abordare sistemică, abordare care va integra biologia, fiziologia, filozofia politică şi alte ramuri ale cunoaşterii umane, impreună cu ştiinţa economiei, într-un cadru ecologic mai larg şi mai cuprinzător cu un mare accent pe valorile culturale.

Vizunea carteziană asupra lumii a avut o influenţă puternică asupra tuturor ştiinţelor şi aspra modului general de gândire occidental. Ca o consecinţă a precăderii copleşitoare acordate ştiinţei reducţioniste, cultura noastră a devenit tot mai fragmentată şi a pus la punct tehnologii, instituţii şi stiluri de viaţă profund nesănătoase. Creşterea tehnologică excesivă a creiat un mediu în care viaţa a devenit nesănătoasă din punct de vedere fizic şi mental: aerul poluat, zgomotele iritante, blocajele de trafic, poluanţii chimici, pericolele provocate de radiaţii şi altele asemenea sunt multiple pericole la adresa sănătăţii.


Noua fizică, noile paradigme în ştiinţă.

.

Astazi, stiinta recunoaste faptul ca viziunea mecanicista asupra universului este definitiv depasita. Descoperirile fundamentale ale fizicii secolului au schimbat complet ceea ce credeam despre univers si despre fiinta omeneasca. Stim, astazi, ca ceea ce consideram a fi materie solida, respectand legile mecanicii clasice a lui Newton, nu este deloc ceea ce pare a fi. Atomii din care este facuta materia, inclusiv corpul omenesc si creierul, nu sunt solizi, nu sunt niste particule, ci sunt mai curand niste individualizari ale unei forme de energie vibratorie. Se descopera mereu noi si noi particule subatomice, din ce in ce mai mici, iar natura acestui univers este in mod evident energetică si informaţională. Lucrurile, obiectele, corpurile - de la stele si planete pana la corpul omenesc -, par a lua fiinta din acest camp universal de energie. Diferitele ramuri ale stiintei confirma aceste intuitii, chiar daca sistemele religioase care au luat fiinta ulterior pe baza lor au deturnat viziunea initiala. Marii fizicieni ai secolului XX, precum Schroedinger, Heisenberg sau Niels Bohr, au formulari asupra naturii spatiului si timpului care seamana izbitor cu cele ale unor texte ale crestinismului primitiv sau ale spiritualitatii orientale, pentru ca vorbesc despre aceeasi realitate, investigata cu mijloace diferite. (interviu dr. C-tin D-tru Dulcan, autorul cărţii „Inteligenţa materiei”)

De-a lungul secolelor fizica a servit ca model conceptual pentru toate celelalte ştiinţe. Şi fizica modernă – prin teoria cuantică - a dezvoltat gândirea raţională dar a dat şi o bază ştiinţifică gândirii intuitive, constituind un fundament în explicarea unor fenomene parasenzoriale ce ţin de conştiinţă şi de valori morale. Astfel fizica cuantică arată natura unitară şi complementară a modurilor raţionale şi intuitive ale conştiinţei. Fizica modernă poate arăta şi celorlalte ştiinţe că gândirea ştiinţifică nu trebuie să fie reducţionistă sau mecanicistă, că viziunile holistice şi ecologice sunt, de asemenea, sănătoase din punct de vedere ştiinţific.

Unul din marile adevăruri descoperite de fizica cuantică este legătura esenţială între fenomenele fizice atomice observate şi subiectivismul observatorului. În fizica atomică, fenomenele observate pot fi înţelese doar ca nişte corelaţii dintre diversele procese de observaţie şi măsurare, iar sfârşitul acestui lanţ de procese se află intotdeauna în conştiinţa observatorului uman.

Concepţia universului ca o reţea de relaţii interconectate este una din temele majore ale întregei fizici moderne.

Fizica şi fizicienii secolului XXI nu se dezmint: aşa cum au fost promotori ai progresului civilizaţiei umane sute de ani şi în epoca noastră sunt deosebit de activi şi caută soluţii la marile provocări ale cunoaşterii.

După epocalele triumfuri ştiinţifice:

- viziunea cartezian – mecanicistă

- principiul relativităţii;

- mecanica cuantică

care au fost transmise şi au fost aplicate de la fizică la toate celelalte ştiinţe şi activităţi şi au constituit tot atâtea imbolduri în toate domeniile – nu numai ştiinţifice ci şi tehnice, social-culturale, sănătate, de organizare a societăţii - apare conceptul teoriei corzilor / teoria M în curs de închegare, care se vrea a fi teoria îndelung căutată de unificare a fizicii şi care explică proprietăţile fundamentale ale materiei.

Sunt convins că scepticii – cei care admit că există numai ce „se află pe masă, de mâncat şi de băut”, ce-i tangibil / pipăibil, măsurabil, cuantificabil, nu dau mare importanţă acestor noi propuse paradigme, teoriei slingurilor, a membranelor atâta timp cât nu sunt verificate experimental.

Noi, cei profani şi novici în materie, trebuie să ne amintim că fără vizionari, fără savanţi cu intuiţie, inteligenţă, scormonitori şi neliniştiţi, am fi încă în stadiu de primitivism. În consecinţă, să fim convinşi că aceste epocale predicţii ale fizicienilor vor fi, într-un viitor previzibil, alte mari succese concrete cu efecte benefice pentru umanitate.

Realităţile scoase la iveală de ştiinţele al cărui domeniu este preponderent fizic, material – am în vedere mecanica cuantică, chimia, biologia, IT - dar şi parapsihologia, tind să apropie ştiinţa de lumea spirituală, să dea o importanţă cu totul deosebită – pe care o merită de fapt - intelectului, minţii, spiritului, gândurilor, conştiinţei. Aceste părţi / caracteristici ale fiinţei umane au fost ignorate până acum, sau cel mult prezentate ca fiind exaltări ale unor bigoţi.
Din ce în ce mai mult se constată influenţa covârşitoare pe care o are componenta spirituală în evoluţia noastră, resuscitarea – relansarea de către teoria mecanicei cuantice a teoriilor ce susţin preponderenţa mentalului / spritualului asupra materiei.

Jean Guitton (membru al Academiei Franceze) şi fizicienii Grichka şi Igor Bogdanov în cartea DUMNEZEU ŞI ŞTIINŢA caută să demonstreze că ştiinţa, prin ultimele teorii cuantice, se apropie mult de religie, de transcedenţă, de existenţa unei Forţe Creatoare transcedentă Universului, stabileşte că nu sunt bariere între materie şi spirit, aceste fiind două aspecte simetrice ale unei singure realităţi. În secolul XX apare o nouă viziune asupra lumii – alta decât „materialismul” şi „determinismul” (religie, dogmatism) şi anume metarealismul.

Parafrazându-l pe Brian Greene, apreciez că ştiinţa poate fi privită ca o parte integrantă a ceea ce ne defineşte umanitatea iar fizica şi fizicienii sunt o componentă esenţială, determinantă dar şi conducătoare (!?) a ştiinţei, sunt elemente / vectori / forţe ce au trasat jaloanele evoluţiei tuturor domeniilor activităţii umane, ale tuturor ştiinţelor, direcţiile de studiu şi realizări remarcabile ale fiecăreia din celelalte ştiinţe.

Sper că aţi sesizat / observat / constatat o profundă stimă dar şi o undă de patetism în pledaria mea pentru fizică – ca fiind întâi-stătătoare printre ştiinţe pe care le-a impulsionat, le-a influenţat hotărâtor în evoluţia lor. Mă bazez pe argumentele evidente ce s-au pretentat şi se prezintă de-a lungul a sute de ani de evoluţie umană care sunt solide şi irefutabile.

Mulţumesc tuturor celor ce aţi „frunzărit” acest articol şi pe cele postate pe blogurile Orizonturi -Google şi SORINACH – Yahoo.

Sorin302

NOTĂ: Numai textele scrise cu fonturi albastre sunt considerente personale. Majoritatea afirmaţiilor din articol sunt extrase din următoarele


Surse:

Fiz. Fr. Capra – Momentul adevărului;

dr. C-tin D-tru Dulcan - Inteligenţa materiei şi interviuri;

Jean Guitton (membru al Academiei Franceze) şi fizicienii Grichka şi Igor Bogdanov - Dumnezeu şi ştiinţa;

Dr. Eric Pearl – Reconectarea;

Fiz. Hubert Reeves – Răbdare în azur / evoluţia cosmică;

Fiz. Brian Greene – Universul elegant;

Dr. Ryke Geerd Hamer - Paradigma Medicala;

www.biomedica.ro ;

GERMAN NEW MEDICINE® [Noua Medicină Germană] . Terapia GNM (GNM);

Wikipedia;

Enciclopedia Universală Britannica.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Un material amplu care nu este nicidecum "o pledoarie patetica" pentru fizica ci o bine-meritata recunoastere a unui domeniu fundamental al stiintei moderne. Dincolo de realismul fizicii pure exista si influenta acesteia asupra filozofiei si a religiei moderne si ma refer la mecanica cuantica.
Ati amintit despre Jean Guitton si recomand scepticilor mentionati o carte excelenta :
"Dumnezeu si stiinta".
MM

Elena Constantin spunea...

A cincea lege a kybalionului: Legea Ritmului
Totul se scurge inauntru sau inafara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulului se manifesta in totul; masura oscilatiei la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga; ritmul este constant.
Ma ating, ma despart si iar ma ating intr-un joc continuu si in acelasi ritm.
Dupa milenii de framantari,negari,descoperiri epocale care se dovedesc ulterior incomplete,daca nu infirmate,ne intoarcem in punctul unde marii maestrii ai antichitatii ne lasasera.Asta e Legea!Si tot Lege e ca atunci cand esti convins ca stii,imediat sa fii contrazis.E minunat drumul acesta al cautarii pentru ca la capatul lui ma asteapta Socrate cu al lui:"Ceea ce stiu sigur e ca nu stiu nimic."...Dar si Lucian Blaga cu a lui poezie:"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"...iar postarile d-stra sunt contributii la dezvoltarea mea spirituala,pentru care va multumesc,ca eu nu mai sunt aceeasi dupa ce le-am citit,dar nici ele nu mai sunt la fel dupa ce au fost citite de mine(Doamne!Cat am rezonat cu Bohr la aceasta revelatie!)...In concluzie:pledoarie pentru fizica,da!Dar fizica fara filozofie e ca stiinta fara religie.Cred in filozofie ca fiind stiinta stiintelor si pe care o putem chema si religie...