luni, 29 noiembrie 2010

Noutăţi privind SĂNĂTATEA.


- Medicina integrativă.

- Descoperirea celulelor telocite de către cercetători români.

Medicina integrativă.

„Omul este o fiinţă unitară, alcătuită din trup, minte şi suflet.” Pe acest concept se bazează medicina integrativă, o modalitate prin care se îmbină armonios şi personalizat terapiile alopate cu cele naturiste.

CONCEPTUL TEORETIC AL VIZIUNII SISTEMICE

stă la baza medicinii integrative, ca de altfel şi la baza celorlalte medicini alternative medicinii alopate.

De-a lungul secolelor fizica a servit ca model conceptual pentru toate celelalte ştiinţe. Şi fizica modernă – prin teoria cuantică - a dezvoltat gândirea raţională dar a dat şi o bază ştiinţifică gândirii intuitive, constituind un fundament în explicarea unor fenomene parasenzoriale ce ţin de conştiinţă şi de valori morale. Astfel fizica cuantică arată natura unitară şi complementară a modurilor raţionale şi intuitive ale conştiinţei: a lui yin şi yang. Fizica modernă poate arăta şi celorlalte ştiinţe că gândirea ştiinţifică nu trebuie să fie reducţionistă sau mecanicistă, că viziunile holistice (Termenul „holistic”, de la grecescul holos (întreg), se referă la o înţelegere a realităţii în termeni de întregi integraţi, ale căror proprietăţi nu se pot reduce la cele ale unităţilor mai mici.) şi ecologice sunt, de asemenea, sănătoase din punct de vedere ştiinţific.

Concepţia universului ca o reţea de relaţii interconectate este una din temele majore ale întregei fizici moderne.

Una din noile paradigme ar putea fi consecinţa unei noi viziuni asupra realităţii. Ea ar putea consta în concepţia sistemică asupra vieţii, gândirii, conştiinţei şi evoluţiei. Aceasta ar presupune;

  • abordarea corespunzătoare holistică a sănătăţii şi vindecării;
  • integrarea abordărilor occidentale şi orientale asupra psihologiei;
  • un nou cadru conceptual pentru economie şi tehnologie;
  • descoperirea interconexiunilor şi interdependenţei între numeroasele concepte secvenţiale;
  • - interrelaţionării tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale.

Această viziune transcede graniţele disciplinare şi conceptuale.

Noua viziune a realităţii, a vieţii, în domeniul medicinii.

În întreaga istorie a ştiinţei occidentale, dezvoltarea biologiei a mers mână în mână cu cea a medicinei. Este deci natural ca viziunea mecanicistă asupra vieţii să fi dominat atitudinea medicilor faţă de sănătate şi boală. Astfel:

- corpul omenesc este privit ca o maşină ce poate fi analizată în termeni de piese componente;

- boala este văzută ca o funcţionare defectuoasă a mecanismelor biologice;

- rolul doctorului este să intervină chimic sau fizic, pentru a corecta disfuncţia unui mecanism specific, reducând sănătatea la funcţionarea mecanică; astfel doctorii nu se mai ocupă de domeniul vindecării. Aceasta este, probabil, cea mai gravă limitare a abordării medical contemporane occidentale ( F. Capra numeşte medicina modernă – biomedicină).

Fenomenul vindecării este exclus din ştiinţa biomedicală, pentru că acest fenomen nu poate fi înţeles în termeni reducţionişti. De fapt, vindecarea implică, în general, o relaţie mai complexă între aspectele fizice, psihologice, sociale şi de mediu ale condiţiei umane, ceea ce determină ca ştiinţa medicală trebuie să transceadă viziunea actuală, îngustă, asupra sănătăţii, bolii şi vindecării. De fapt, arta vindecării este un aspect esenţial al medicinii, ceea ce, biomedicina nu îl ia în considerare.

Diviziunea strictă a lui Descartes între minte şi corp i-a determinat pe medici să se concentreze asupra maşinăriei trupeşti şi să neglijeze aspectele psihologice, sociale, şi de mediu ale bolii.

Conceptul larg de sănătate, care va fi necesar pentru transformarea noastră culturală – un concept care include dimensiuni individuale, sociale şi ecologice - va necesita o viziune sistemică asupra organismelor vii şi, corespunzător, o viziune sistemică asupra sănătăţii. În acest cadru al unor noi concepte, trebuie să se aplice o varietate de tehnici terapeutice care să nu se limiteze niciodată la fenomene pur fizice (aşa cum este cazul modelului biomedical) ci să încerce să influenţeze mintea pacientului îndepărtând teama, care este întotdeauna un component semnificativ al bolii. Prin aceste terapii complementare pacientul este ajutat să stimuleze puterile naturale vindecătoare pe care le au toate organismele vii.

În termeni ştiinţifici moderni, am putea spune că procesul de vindecare reprezintă reacţia coordonată a organismului integrat la influenţe stresante ale mediului.

În viziunea holistică asupra bolii, boala fizică este doar una dintre mai multele manifestări ale dezechilibrului fundamental al organismului. Sănătatea fiinţelor omeneşti este determinetă predominant nu de intervenţia medicală, ci de comportamentul lor, alimentaţie şi natura mediului înconjurător.

Principala eroare a abordării biomedicale este confuzia între procesele de boală şi originile bolii. Originile bolii vor fi găsite, în general, în mai mulţi factori cauzativi care concură pentru a genera o sănătate deficitară [şi nu boală cauzată de un singur factor ce corespunde cu viziunea carteziană asupra organismelor vii]. Orice influenţă nocivă a mediului implică organismul în ansamblu.

X

Deşi este o abordare relativ nouă în practica medicală, medicina integrativă începe să devină tot mai populară şi la noi. Filozofia după care se ghidează ea este de a privi fiinţa ca întreg, dar şi ca individualitate. De aceea, terapiile se stabilesc în mod personalizat, pe baza istoricului medical al fiecărui individ, a manifestărilor curente, dar şi a bolilor pentru care există predispoziţie. În plus, metodele terapeutice utilizate se adresează atât simptomelor fizice, cât şi celor psihice, luându-se în calcul şi starea emoţională a persoanei tratate. „Medicina integrativă se bazează pe faptul că omul este o fiinţă unitară. Mai exact, acelaşi pacient pe care îl explorăm din punct de vedere al medicinei chineze tradiţionale, de exemplu, ca să vedem tulburările energetice pe care apoi să le tratăm, poate fi evaluat şi din punct de vedere al medicinei occidentale. Până la urmă, obiectivul este să se poată alege cea mai potrivită metodă de tratament pentru fiecare persoană în parte", spune Alice Popescu, specialist în acupunctură la Clinica de Medicină Integrativă Qi din Bucureşti.

Terapiile complementare utilizate sunt sigure

În funcţie de problemele de sănătate ale persoanei în cauză, se pot recomanda metode de diagnostic utilizate în medicina clasică, cum ar fi analizele de sânge, şi un tratament alopat asociat cu unul naturist. Trebuie precizat că terapiile complementare utilizate în medicina integrativă sunt cele care se bucură de suport ştiinţific în ceea ce priveşte eficienţa şi siguranţa. Astfel, pot fi indicate fitoterapia, homeopatia, acupunctura, chiropractica sau alte metode complementare în funcţie de nevoile individuale. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Nicolae Urbean, în vârstă de 61 de ani, care suferă de hernie de disc şi căruia i s-a recomandat o intervenţie chirurgicală. Însă el a decis să găsească o alternativă la operaţie şi s-a adresat unei clinici de medicină integrativă. „Pentru hernia de disc fac un tratament de osteopatie şi, în paralel, am venit la clinica de medicină integrativă să fac şi acupunctură. După prima şedinţă, am constatat aproape instantaneu o atenuare a durerilor. După aceea, am hotărât să fac terapia complet. Sper ca în acest fel să scap de bisturiu", povesteşte Nicolae Urbean.

Prin combinare, terapiile îşi potenţează efectele

Avantajele medicinei integrative constau în faptul că pot fi folosite atât medicamente ce conţin substanţe de natură chimică, cât şi preparate din plante cu efecte similare, iar atunci când sunt folosite în asociere, eficacitatea lor terapeutică este net îmbunătăţită. În plus, unele medicamente au efecte adverse care pot fi atenuate prin administrarea adjuvantelor din plante. Andreea Gaibaş, de 21 de ani, a ajuns la o clinică de medicină integrativă după ce a urmat un tratament cu anticoncepţionale, însă tulburările menstruale cu care se confrunta din adolescenţă persistau. „Am fost sfătuită să urmez o terapie cu tinctură de zmeură şi acum mă simt foarte bine. În plus, am şi o sensibilitate hepatică şi ulcer în fază incipientă. De aceea, iau şi pansamente gastrice cum ar fi omez, dar beau şi ceai de aloe. Alternez cele două remedii şi rezultatele sunt vizibile", mărturiseşte Andreea.

Vindecarea vine din interior

Potrivit specialiştilor, medicina integrativă permite nu doar depistarea şi tratarea unor afecţiuni, ci şi îndrumarea persoanei tratate astfel încât aceasta să evite pe cât posibil eventuale recidive ale bolii. Astfel, în funcţie de situaţie, cei trataţi integrativ sunt sfătuiţi să-şi modifice stilul de alimentaţie, să practice diverse activităţi fizice şi să urmeze terapii cu scop preventiv. De exemplu, există terapii care stimulează vindecarea persoanelor cu cancer şi care se adresează în principal reechilibrării mentale şi emoţionale. „În cazul pacienţilor cu cancer se poate stimula vindecarea prin terapie psihologică, prin terapia ocupaţională şi, în cazul copiilor, prin terapia prin artă. De altfel, avem în vedere înfiinţarea a trei centre de consiliere în Bucureşti, în Cluj-Napoca şi în Iaşi, în care se va face consilierea persoanelor cu probleme oncologice astfel încât acestea să se reintegreze în societate şi să se angajeze", menţionează Liviu Mandler, preşedintele Patronatului Medicinei Integrative.


Conceptul are tot mai mulţi adepţi

În ultimii ani, tot mai mulţi medici de medicină alopată urmează cursuri de pregătire în terapii alternative. Unul dintre ei este medicul de familie Ruxandra Constantina care are specializare şi în fitoterapie, şi în reflexoterapie. „Lucrez de trei ani la Clinica Med-As din Bucureşti şi tot de atunci practic această nouă abordare de diagnostic şi de tratament. Rezultatele sunt mai mult decât promiţătoare şi tot mai mulţi pacienţi beneficiază de conceptul de medicină integrativă", subliniază Ruxandra Constantina.

Beneficiu: Efectele adverse ale medicamentelor de sinteză pot fi atenuate cu ajutorul remediilor naturiste.

Prin medicina integrativă se urmăreşte restabilirea echilibrului la nivel fizic, mental şi emoţional.

Descoperirea celulelor telocite de către cercetătorii români.

Telocitele «promit» regenerarea celulară în boli grave.

Una dintre cele mai spectaculoase din ultimii ani, descoperirea cercetătorilor de la Institutul de patologie „Victor Babeş” creşte şansele de refacere a ţesuturilor cu ajutorul celulelor stem.

După aproape 30 de ani în care nu s-a depistat niciun nou tip celular în organismul uman, România intră în atenţia lumii medicale internaţionale cu o veste pozitivă: corpul uman deţine o categorie de celule cu roluri-cheie, inclusiv în regenerare. Aceste celule au fost denumite telocite, iar numele lor a făcut, în câteva luni, înconjurul lumii.

Aghiotanţi ai celulelor stem

Telocitele sunt implicate în regenerarea ţesuturilor, acţionând în tandem cu celulele stem, pe care le dirijează şi le coordonează. Acest lucru poate fi util mai ales pentru recuperarea musculaturii cordului după un infarct miocardic, dar şi pentru recuperarea muşchilor scheletici. Expresia de „aghiotanţi ai celulelor stem" aparţine profesorului Laurenţiu M. Popescu, directorul Institutului de Patologie „Victor Babeş" şi coordonatorul grupului care a descoperit telocitele.

Descoperirea telocitelor ar putea duce la dezvoltarea de noi tehnici, care să permită transplantarea de structuri de tip celule stem+telocite cu o mai mare capacitate de grefare şi de generare a unui ţesut viabil. În plus, telocitele secretă ele însele substanţe cu rol în repararea ţesuturilor. O parte au fost descoperite deja, cu ajutorul tehnologiei de spectrometrie de masă, în cadrul Laboratorului de Biochimie Proteomică al Institutului „Victor Babeş". O astfel de substanţă este factorul de creştere a endoteliului vascular (VEGF), proteină ce stimulează formarea de noi vase de sânge.

Descoperire cu potenţial uriaş, nevalorificată

Pentru ca această descoperire să aibă aplicabilitate practică, este nevoie de timp şi de investiţii. Cercetătorii români au susţinut până acum prezentări în cadrul unor conferinţe la Universitatea „Harvard" din Statele Unite, la Congresul Mondial de Cardiologie de la Beijing şi la Congresul Mondial Respirator de la Shanghai şi au primit propuneri de colaborare pentru continuarea cercetărilor din partea specialiştilor chinezi. Surprinzător(!?), deocamdată, autorităţile române nu au manifestat interes pentru dezvoltarea unor parteneriate cu universităţile străine.

Efect: Stimularea telocitelor ar putea creşte efectul regenerantal al celulelor stem.

Acad. Laurenţiu M. Popescu, directorul Institutului de Patologie „Victor Babeş", Preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România spune:

Celulele stem ar putea avea un randament mai bun în prezenţa telocitelor, astfel că, dacă vom putea controla telocitele, se va putea modula activitatea celulelor stem şi în acest fel, se va contribui la eficientizarea tratamentelor cu celule stem. Optimismul în ceea ce priveşte reuşita acestor tratamente în viitorul apropiat trebuie însă temperat, pentru că o astfel de descoperire este urmată de ani de cercetări suplimentare, de studii de laborator şi clinice. Deocamdată, telocitele au fost identificate la microscopul electronic în plămâni, pleură, pericard, peritoneu,pancreas, intestin, vezică biliară, uter, placentă, la nivelul muşchiului inimii, dar și la nivelul muşchilor scheletici. De importanţă practică imediată ar fi folosirea telocitelor în accelerarea recuperării după infarctul de miocard sau după lezări musculare la sportivi.


Surse:

Momentul adevărului - Fr. Capra

Adevărul de sănătate nr 97/nov 2010

Un comentariu:

Anonim spunea...

In contextul articolului dvs.cum comentati implementarea temutului Codex Alimentarius un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor ? Acest Codex elaborat sub sinistrul patronaj al OMS si al FAO si sustinut de marile concerne farmaceutice, printre alte aberatii, militeaza si pentru interzicerea metodelor alternative de vindecare a bolilor sau folosirea plantelor medicinale. Recent, daca va amintiti, Romania(care a aderat la Codex) a aprobat tratarea diverselor culturi cu criminalul INITIUM.
Ce ne asteapta de la organismele mondiale de aceasta factura ?
MM