Nu cunoaştem multe fenomene: fie pentru că nu le percepem fie că ignorăm multe din semnalele ce sunt emise de numeroase realităţi ce transced simţurilor noastre.
Omul se află în faţa multor enigme; nu se cunosc multe din realităţi din
microcosm1 şi din macrocosm2.
Oamenii de ştiinţă, studiază şi descoperă multe din sistemele şi fenomenele realităţii obiective (nu cea percepută cu simţurile noastre din dotare!) şi constată că, pe măsură ce ştiinţa înaintează în cunoaştere, apar tot mai multe aspecte, fenomene, realităţi fizice şi ale conştiinţei care nu sunt cunoscute sau nu li s-au găsit explicaţii.
În această ordine de idei determinate de paradoxul: cu cît ştii mai mult, cu atît constaţi că nu ştii nimic, amintesc unele probleme preocupante, cum ar fi:
• Etapa în care se află civilizaţia umană în cunoaşterea realităţilor atât din Univers cât şi ale OMULUI;
• Care este raportul şi care sunt intercondiţionările dintre informaţie, substanţă şi energie, dintre fizic şi şi spirit / mental şi cum se concretizează acestea îndeosebi în cazul omului;
• Care este locul ocupat de om – umanitate în ansamblul şi în angrenajul Universului, în lantul universal energetic (inclusiv al viului, al vieţii) precum şi al entităţilor inteligente; dacă există în Univers şi alte entităţi inteligente în afară de om;
• Care este stadiul cunoştinţelor ştiinţifice moderne faţă de posibilităţile maximale imaginabile din Univers pe care cercetările, experimentările, deducţiile, teoriile le-au menţionat (întrevăzut) că pot fi atinse. Dar pe care suntem foarte departe de a le stăpâni, cunoaşte şi valorifica şi mă refer la:
- Sistemele, organizarea şi capacităţile maximale care pot fi atinse –referitoare la fiinţe, la viu, la viaţă;
- Ansamblul de legi – legităţi – reguli de bază – principii – softuri – programe existente în Univers, rezultatul aplicării acestora şi unde se situează omul în acest ansamblu;
- Angrenajele şi condiţionările reciproce ale forţelor şi legilor care stau la baza organizării şi evoluţiei Universului.
Sunt extrem de multe necunoscute care, elucidate, ar constitui tot atâtea căi, condiţii esenţiale pentru evoluţia societăţii, de evoluţie a umanităţii. Printre care:
Biologie
- patternul; memoria şi conştiinţa colectivă; intuiţia; despre rezervorul cortical , memoria ancestrală [despre care acum ştim cu siguranţă numai că există instincte, reflexe];
- puterea gândului - gândul ca mijloc de biocomunicaţii; gândul ca limbaj universal; citirea gândurilor; traducerea în cuvinte a impulsurilor generate de gânduri; realizarea unei „conversaţii corecte” cu ajutorul implanturilor cerebrale (dr. Brumberg- Universitatea Boston ), fotografierea amintirilor;
- multe din funcţionalităţile organismelor, din potenţele creierului, ADN şi ale enzimelor şi hormonilor sunt fie neînţelese, fie nevalorificate, fie nedescoperite. Cum pot fi valorificate aceste capabilităţi;
- inhibitori de dezvoltare a organismului uman - proteine mai bune; mărirea numărului de neuroni;
- neuroni specializaţi pentru punerea în evidenţă şi vizualizarea câmpului magnetic al pământului la păsările migratoare;
- efectul Kirlian; aura;
- interacţiunea dintre om-plante-animale;
- ADN [ADN este un tot din care fiecare parte de moleculă reprezintă întregul, ADN-ul uman- inhibitor intenţionat, ca organismul să producă cele mai bune proteine posibile, structura electronică a ADN-ului , ADN neuman la 60 mil de locuitori ai Terrei, celule umane pot fi reprogramate în celule stem reactivate direct în ADN-ul celulei adulte originare];
- Influenţe ale structurilor din univers asupra fiinţei umane;
- construţia deosebit de complexă a structurii a organismului unei fiinţe- fizic, mental, spiritual [ cărei încă nu i s-a descoperit toate posibilităţile], nenecesară la solicitările actuale; pentru ce fel de „existenţă” a fost proiectată?
Medicina
- cunoaşterea structurii corpului uman şi al fiinţelor;
- interacţiunea dintre corpul fizic şi cel energetic;
- prevenirea şi remedierea bolilor din stadiul de făt;
- celule stem –înlocuirea organelor, membrelor, ţesuturilor;
- sporirea duratei de viaţă până la 1-300 de ani şi mai mult;
- omul bionic;
- Clonarea
Mecanica - Fizica
- ce se întâmplă cu cantitatea imensă de informaţii ce ne înconjoară permanent (de 400 de miliarde biţi-informaţie pe secundă) faţă de numai 2000 biţi informaţie/sec de care suntem conştienţi;când şi cum vom fi în măsură să percepem din informaţiile ce acum reprezintă „necunoscutul?
- Găsirea legilor fundamentale ale naturii ( „visul de aur” al lui Stephen Hawking, expus în cartea „O mai scurtă istorie a timpului” cap 3 şi 11) prin găsirea unei teorii complete, coerentă şi unificată, care să includă cel două teorii parţiale fundamentale: teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică ceea ce ar însemna deci unificarea fizicii;
- particule elementare (unele bănuite, altele presupus a exista, altele pe cale a li se evidenţia existenţa prin experimente)de ex. gravitonul; bosonul Higgs;
- viteze mai mari de 300.000 km/sec [vit luminii]
- teleportarea;
- folosirea surselor de energie regenerabile, inclusiv cele ale organismelor.
Psihologie- parapsihologie – psihotronica (al căror obiecte de studiu sunt considerate de multe cercuri ştiinţifice ca fiind o sursă de şarlatanie):
- Capacităţi paranormale inclusiv telepatia;
- fenomene PSI – îmbinare de între studii şi experimente ştiinţifice cu subvenţie guvernamentală şi şarlatanie
Geografie – geologie - antropologie .
- eliminarea fenomenelor meteo extreme;
- cunoaşterea planetei – enigme neelucidate – fie atribuite ET (însă fără documentaţii irefutabile) [vezi dovezi ale existenţei ET], fie ignorate, fie atribuite unor fenomene naturale încă nedemonstrate.
x x x
Deşi, faţă de cunoştinţele de acum – să spunem 50-100 de ani – nivelul actual este net / mult superior cu realizări chiar uluitoare, ceea ce se cunoaşte în diverse domenii ca cele amintite mai sus dovedeşte că în prezent de abia dăm la o parte câte un colţ din vălurile necunoaşterii.
Dacă ar fi să se facă o comparaţie între ce se cunoaşte şi ce mai ar trebui să cunoaştem (am în vedere numai acele necunoscute ce li s-au semnalat prezenţa de către oamenii de ştiinţă), realizările actuale reprezintă o fărâmitură din enormul potenţial ce pare că există în acest Univers (Multivers / multiversuri!?).
Cred că în prezent omenirea este pe scara evoluţiei, mult mai aproape de începuturile perioadei homo sapiens decât de posibilităţile maxime care se întrevăd ale speciei umane.
Adică suntem la inceputul inceputurilor evoluţiei umane.
Cred că nu este vorba de timp(adică să nu măsurăm evoluţia în ani) ci de capacitatea oamenilor de a se debarasa de balastul fizic – cu tot cortegiul lui de sărăcie, foame, boli, nevoi materiale...).
Eliberaţi de „grija materială pentru mâine” să cred că-i posibil să progresăm rapid în însuşirea cunoştinţelor şi punerea lor în valoare prin stimularea laturii morale, spirituale, sufleteşti şi ale capacităţilor mentale, psihice şi de conştiinţă cărora acum a început să li se facă..... inventarul.
Din observaţiile privind realizările moderne din domenii ale activităţii umane, îmi apare cu pregnanţă ideea că omenirea este la începutul cunoaşterii a ce există în această lume, în acest Univers, că este la începutul existenţei ei în Universul cunoscut, de abia descoperă informaţia şi folosirea ei, mediul microcosmic şi macrocosmic în care se dezvoltă precum şi capabilităţile /posibilităţile pe care le are. Capabilităţi care, transformate în energie, ne-ar da posibilitatea să constatăm:
- dacă există un sistem universal al viului-vieţii în Cosmos;
- dacă facem parte sau nu dintr-un sistem coerent al vieţii în Univers;
- dacă suntem sau nu o verigă în lanţul entităţilor inteligente din Cosmos.
Şi dacă da, cum să ne integrăm.
Şi dacă nu, care este scopul nostru pe Terra (să fie, pur şi simplu o evoluţie ”particulară” – consecinţă a întrunirii condiţiilor speciale creiate, de-a-lungul timpului numai pe această planetă?)
Eu sper că este DA! la toate cele trei posibilităţi scrise mai sus.
Pentru aceasta, probabil că este absolut necesar să asigurăm în primul rând realizarea armoniei între fizic şi psihic/spirit, între corpul fizic şi cel energetic şi apoi/simultan să căutăm căi de legătură cu „viul” din univers.
Cu alte cuvinte, trebuie să folosim pe deplin INFORMAŢIILE pentru captarea şi canalizarea ENERGIILOR în vederea realizării unei SUBSTANŢE / ENTITĂŢI SUPERIOARE care să se poată compara (dacă este cazul) cu entităţile inteligente din Univers.
UN MOD RAŢIONAL DE A COSTRUI VIITORUL OMENIRII.
Există în prezent întrunită unanimitatea în acceptarea realităţii care arată că umanitatea se află, de câteva decenii, într-o criză ce se adânceşte continuu. Pentru depăşirea ei sunt multe teorii, concepte, idei, abordări, ce n-au dat încă rezultatele aşteptate.
Una din abordări care mi se pare a fi de substanţă şi care merită a fi în atenţia decidenţilor planetari este aceea cuprinsă în concepţia / viziunea sistemică asupra realităţii, asupra vieţii, sintetizată de fizicianul Fr. Capra.
Consider relevant faptul că fenomenele şi modul de manifestare ale crizei globale descrise de F. Capra şi analizate de el până în anul 1981, nu numai că nu s-au diminuat până în anul 2010, ci s-au agravat, extins şi chiar sunt semne de a ameninţa existenţa acestei civilizaţii. Deci semnalele date de Capra din 1982 – inclusiv analiza sa - sunt confirmate şi după 30 de ani.
O asemenea criză globală merită toată atenţia!!
Drept cauză principală a crizei mondiale, F.Capra consideră a fi o percepţie, o viziune depăşită a realităţii, a vieţii, consecinţă a aplicării teoriilor carteziene – mecaniciste – newtoniene încă deosebit de prezente în toate domeniile ştiinţei. El propune abordarea realităţii de pe poziţiile unei viziuni sistemice ca urmare a unei noi percepţii asupra realităţii. Majoritatea specialiştilor folosesc modele conceptuale depăşite inclusiv în criza culturală, a relaţiilor sociale şi ecologice.
Un asemenea regres în gândire şi din punct de vedere conceptual a existat de fapt în toate civilizaţiile cunoscute, care au parcurs procesele succesive de geneză, creştere, declin şi dezintegrare.
NOI PARADIGME
Una din noile paradigme ar putea fi consecinţa unei noi viziuni asupra realităţii. Ea ar putea consta în concepţia sistemică asupra vieţii, gândirii, conştiinţei şi evoluţiei. Aceasta ar presupune: - un nou cadru conceptual pentru economie şi tehnologie; - descoperirea interconexiunilor şi interdependenţei între numeroasele concepte secvenţiale; - interrelaţionării tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale. - abordarea corespunzătoare holistică a sănătăţii şi vindecării; - integrarea abordărilor occidentale şi orientale asupra psihologiei; Această viziune transcede graniţele disciplinare şi conceptuale.
VIZIUNEA SISTEMICĂ ASUPRA VIEŢII
Această nouă viziune asupra realităţii se bazează pe conştientizarea interrelaţionării şi interdependenţei tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale. Viziunea sistemică înseamnă formarea treptată a unei reţele de concepte şi modele articulate între ele şi, în acelaşi timp, dezvoltarea organizaţiilor sociale corespunzătoare. Ca orice alte fiinţe vii, noi aparţinem ecosistemelor şi, de asemenea, formăm propriile noastre sisteme sociale.
Finalmente, la un nivel chiar şi mai cuprinzător, există biosfera, ecosistemul întregei noastre planete, ecosistem de care depinde integral supravieţuirea noastră. Studii recente de chimie şi microbiologie asupra biosferei şi a modului cum aceasta pare să regleze compoziţia chimică a aerului, au determinat apariţia ipotezei potrivit căreia planeta Pământ ca întreg este considerată ca fiind un singur organism viu. Întreaga materie vie de pe glob, împreună cu atmosfera, oceanele şi solul formează un sistem complex care prezintă toate modelele caracteristice ale autoorganizării. Pământul este un sistem, el nu numai că funcţionează asemănător unui
organism, dar în realitate pare să fie un organism – Gaia, fiinţa planetară. În viziunea sistemică, procesul evoluţiei nu este dominat de „hazardul orb”, ci reprezintă o dezvoltare a ordinii şi complexităţii, care pot fi văzute ca un tip de proces de învăţare, implicând deopotrivă autonomie şi libertatea alegerii. Noua teorie sistemică nu acceptă nici una din viziunile ştiinţifică şi religioasă asupra evoluţiei.
Un organism care gândeşte în termenii propriei sale supravieţuiri va distruge în mod invariabil mediul său înconjurător şi, aşa cum învăţăm din experienţa amară, se va distruge astfel pe sine însuşi.
Din punct de vedere sistemic, unitatea de supravieţuire nu este deloc o entitate, ci un model de organizare adaptat de organism în interacţiunea sa cu mediul.
Ar trebi să realizăm faptul că mediul nu este numai viu, ci şi raţional, asemenea nouă. În ordinea stratificată a naturii, raţiunile indivizilor aparţinând speciei umane sunt înglobate în raţiunile mai cuprinzătoare ale sisitemelor sociale şi ecologice, iar acestea sunt integrate în sistemul mental planetar – raţiunea fiinţei planetare Gaia - care la rândul său trebuie să facă parte dintr-un fel de raţiune universală sau cosmică.
Cadrul concepţional al noii abordări sistemice nu este în nici un caz restricţionat de asocierea acestei raţiuni cosmice cu ideea tradiţională de Dumnezeu.
Raţiunea universului – Divinitatea – este nimic altceva decât dinamica autoorganizatoare a întregului cosmos. În interacţiunea noastră cu mediul există o interacţiune şi influenţă reciprocă între lumea exterioară şi lumea noastră interioară. În concepţia sistemică despre raţiune, mentaţia este caracteristică atât organismelor individuale cât şi sistemelor sociale şi ecologice.
Raţiunea este imanentă nu numai în corp ci şi în căile şi mesajele exterioare corpului.
Oamenii posedă conştiinţă; suntem conştienţi nu numai de senzaţiile noastre, ci şi de noi înşine ca indivizi care gândesc şi experimentează. Mulţi oameni utilizează termenul de conştiinţă cu sensul de totalitate a raţiunii, cu numeroasele sale niveluri conştiente şi inconştiente.
Mintea umană este un model multinivel integrat de procese care reprezintă dinamica autoorganizării umane. Mintea este un model de autoorganizare şi conştiinţa este o proprietate a mentaţiei la orice nivel, de la celulele individuale până la fiinţele umane, chiar dacă diferă foarte mult în ceea ce priveşte sfera de acţiune. Conştiinţa este deci o proprietate a raţiunii. Viziunea sistemică asupra raţiunii nu se limitează la organismele umane, ci poate fi extinsă la sistemele sociale şi ecologice.
Viziunea sistemică este o bază adecvată şi pentru ştiinţele sociale şi, mai ales, pentru economie.
Abordarea sistemică a economiei ar permite să se pună ordine în prezentul haos conceptual, oferindu-le economiştilor acea perspectivă ecologică atît de necesară. În conformitate cu viziunea sistemică, economia este un sistem viu, compus din fiinţe omeneşti şi organisme sociale aflate în continuă interacţiune unele cu altele şi cu ecosistemele care le înconjoară şi de care depinde viaţa noastră.
Conştiinţa ecosistemelor, spre deosebire de a multor instituţii omeneşti, se manifestă în tendinţa generală de a stabili relaţii cooperative ce facilitează integrarea armonioasă a componentelor sistemelor la toate nivelurile de organizare.
Din analiza proceselor economice actuale făcută prin perspectiva ecologică cu concepte adecvate, rezultă că economia noastră, instituţiile sociale şi mediul nostru natural sunt grav dezechilibrate. Pentru a reface un echilibru sănătos, trebuie să readucem la niveluri gestionabile acele variabile care au fost suprasolicitate. Aceasta va include, printre alte măsuri, descentralizarea populaţiei şi a activităţilor industriale, descompunerea marilor corporaţii şi a altor instituţii sociale, redistribuirea bogăţiei şi crearea unor tehnologii flexibile, care conservă resursele. Refacerea echilibrului va fi posibilă dacă se face o schimbare profundă de valori şi de sisteme etice, cum sunt:
- de la autoafirmare şi concurenţă la cooperare şi justiţie socială;
- de la expansiune la conservare;
- de la acumulare materială la creştere interioară.
x x x
O posibilitate de a elimina viitorul umanităţii.
Dacă nu ne vine „mintea la cap”, şi omenirea nu stopează urgent agresiunea asupra naturii şi către ea însăşi, ne îndreptăm către dispariţia actualei umanităţi şi vom urma, probabil, soarta altor civilizaţii dispărute, posibil celei / celor anterioarea nouă, sau a altor civilizaţii din alte părţi ale universului.
Din păcate, ciclicitatea, care se pare că reprezintă o regulă „ de aur” în evoluţia universului, a pământului, a vieţii, a omenirii, a civilizaţiilor, a fiecărui om, indică o asemenea posibilitate.
Poate cei ce decid pentru actuala civilizaţie vor avea minima „decenţă” dar şi responsabilitate să evite un asemenea desnodământ.
1.MICROCOSM: - 1.....lumea obiectelor submicroscopice, a atomilor şi a particulelor elementare;....lumea interioară a omului. Sursa: NODEX
2 MACROCOSM: - Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. Sursa: DN
- Univers, cosmos. Sursa: DEX 98
Surse:
- Dumitru Constantin Dulcan -Inteligenţa materiei,ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009;
- Fritjof Capra : 1982, The Turning Point: Science, Society, and the Rising Culture - Momentul adevărului ştiinţă, societate şi noua cultură, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004 –ISBN 973-31-2237-8
- Renato Zamfir Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) ed. Saeculum IO, 2001(are o bibliografie selectivă de 131 de lucrări – de la Platon la Segan)
- Wikipedia
- http://www.bbc.co.uk/science/
- www. descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu