vineri, 30 iulie 2010

IMPULSURI ŞI CĂI DE URMAT NECESARE EVOLUŢIEI UMANITĂŢII.

Ştim foarte puţin din realitate: atât a lumii ce ne înconjoară cît şi a propriului nostru organism.

Nu cunoaştem multe fenomene: fie pentru că nu le percepem fie că ignorăm multe din semnalele ce sunt emise de numeroase realităţi ce transced simţurilor noastre.


Omul se află în faţa multor enigme; nu se cunosc multe din realităţi din
microcosm1 şi din macrocosm2.


Oamenii de ştiinţă, studiază şi descoperă multe din sistemele şi fenomenele realităţii obiective (nu cea percepută cu simţurile noastre din dotare!) şi constată că, pe măsură ce ştiinţa înaintează în cunoaştere, apar tot mai multe aspecte, fenomene, realităţi fizice şi ale conştiinţei care nu sunt cunoscute sau nu li s-au găsit explicaţii.

În această ordine de idei determinate de paradoxul: cu cît ştii mai mult, cu atît constaţi că nu ştii nimic, amintesc unele probleme preocupante, cum ar fi:


• Etapa în care se află civilizaţia umană în cunoaşterea realităţilor atât din Univers cât şi ale OMULUI;

• Care este raportul şi care sunt intercondiţionările dintre informaţie, substanţă şi energie, dintre fizic şi şi spirit / mental şi cum se concretizează acestea îndeosebi în cazul omului;

• Care este locul ocupat de om – umanitate în ansamblul şi în angrenajul Universului, în lantul universal energetic (inclusiv al viului, al vieţii) precum şi al entităţilor inteligente; dacă există în Univers şi alte entităţi inteligente în afară de om;

• Care este stadiul cunoştinţelor ştiinţifice moderne faţă de posibilităţile maximale imaginabile din Univers pe care cercetările, experimentările, deducţiile, teoriile le-au menţionat (întrevăzut) că pot fi atinse. Dar pe care suntem foarte departe de a le stăpâni, cunoaşte şi valorifica şi mă refer la:


- Sistemele, organizarea şi capacităţile maximale care pot fi atinse –referitoare la fiinţe, la viu, la viaţă;


- Ansamblul de legi – legităţi – reguli de bază – principii – softuri – programe existente în Univers, rezultatul aplicării acestora şi unde se situează omul în acest ansamblu;


- Angrenajele şi condiţionările reciproce ale forţelor şi legilor care stau la baza organizării şi evoluţiei Universului.



Sunt extrem de multe necunoscute care, elucidate, ar constitui tot atâtea căi, condiţii esenţiale pentru evoluţia societăţii, de evoluţie a umanităţii. Printre care:


Biologie

- patternul; memoria şi conştiinţa colectivă; intuiţia; despre rezervorul cortical , memoria ancestrală [despre care acum ştim cu siguranţă numai că există instincte, reflexe];


- puterea gândului - gândul ca mijloc de biocomunicaţii; gândul ca limbaj universal; citirea gândurilor; traducerea în cuvinte a impulsurilor generate de gânduri; realizarea unei „conversaţii corecte” cu ajutorul implanturilor cerebrale (dr. Brumberg- Universitatea Boston ), fotografierea amintirilor;


- multe din funcţionalităţile organismelor, din potenţele creierului, ADN şi ale enzimelor şi hormonilor sunt fie neînţelese, fie nevalorificate, fie nedescoperite. Cum pot fi valorificate aceste capabilităţi;


- inhibitori de dezvoltare a organismului uman - proteine mai bune; mărirea numărului de neuroni;


- neuroni specializaţi pentru punerea în evidenţă şi vizualizarea câmpului magnetic al pământului la păsările migratoare;


- efectul Kirlian; aura;


- interacţiunea dintre om-plante-animale;


- ADN [ADN este un tot din care fiecare parte de moleculă reprezintă întregul, ADN-ul uman- inhibitor intenţionat, ca organismul să producă cele mai bune proteine posibile, structura electronică a ADN-ului , ADN neuman la 60 mil de locuitori ai Terrei, celule umane pot fi reprogramate în celule stem reactivate direct în ADN-ul celulei adulte originare];


- Influenţe ale structurilor din univers asupra fiinţei umane;


- construţia deosebit de complexă a structurii a organismului unei fiinţe- fizic, mental, spiritual [ cărei încă nu i s-a descoperit toate posibilităţile], nenecesară la solicitările actuale; pentru ce fel de „existenţă” a fost proiectată?



Medicina


- cunoaşterea structurii corpului uman şi al fiinţelor;

- interacţiunea dintre corpul fizic şi cel energetic;

- prevenirea şi remedierea bolilor din stadiul de făt;

- celule stem –înlocuirea organelor, membrelor, ţesuturilor;

- sporirea duratei de viaţă până la 1-300 de ani şi mai mult;

- omul bionic;

- Clonarea



Mecanica - Fizica


- ce se întâmplă cu cantitatea imensă de informaţii ce ne înconjoară permanent (de 400 de miliarde biţi-informaţie pe secundă) faţă de numai 2000 biţi informaţie/sec de care suntem conştienţi;când şi cum vom fi în măsură să percepem din informaţiile ce acum reprezintă „necunoscutul?


- Găsirea legilor fundamentale ale naturii ( „visul de aur” al lui Stephen Hawking, expus în cartea „O mai scurtă istorie a timpului” cap 3 şi 11) prin găsirea unei teorii complete, coerentă şi unificată, care să includă cel două teorii parţiale fundamentale: teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică ceea ce ar însemna deci unificarea fizicii;

- particule elementare (unele bănuite, altele presupus a exista, altele pe cale a li se evidenţia existenţa prin experimente)de ex. gravitonul; bosonul Higgs;

- viteze mai mari de 300.000 km/sec [vit luminii]

- teleportarea;

- folosirea surselor de energie regenerabile, inclusiv cele ale organismelor.


Psihologie- parapsihologie – psihotronica (al căror obiecte de studiu sunt considerate de multe cercuri ştiinţifice ca fiind o sursă de şarlatanie):


- Capacităţi paranormale inclusiv telepatia;


- fenomene PSI – îmbinare de între studii şi experimente ştiinţifice cu subvenţie guvernamentală şi şarlatanie




Geografie – geologie - antropologie .


- eliminarea fenomenelor meteo extreme;

- cunoaşterea planetei – enigme neelucidate – fie atribuite ET (însă fără documentaţii irefutabile) [vezi dovezi ale existenţei ET], fie ignorate, fie atribuite unor fenomene naturale încă nedemonstrate.



x x x


Deşi, faţă de cunoştinţele de acum – să spunem 50-100 de ani – nivelul actual este net / mult superior cu realizări chiar uluitoare, ceea ce se cunoaşte în diverse domenii ca cele amintite mai sus dovedeşte că în prezent de abia dăm la o parte câte un colţ din vălurile necunoaşterii.

Dacă ar fi să se facă o comparaţie între ce se cunoaşte şi ce mai ar trebui să cunoaştem (am în vedere numai acele necunoscute ce li s-au semnalat prezenţa de către oamenii de ştiinţă), realizările actuale reprezintă o fărâmitură din enormul potenţial ce pare că există în acest Univers (Multivers / multiversuri!?).


Cred că în prezent omenirea este pe scara evoluţiei, mult mai aproape de începuturile perioadei homo sapiens decât de posibilităţile maxime care se întrevăd ale speciei umane.

Adică suntem la inceputul inceputurilor evoluţiei umane.

Cred că nu este vorba de timp(adică să nu măsurăm evoluţia în ani) ci de capacitatea oamenilor de a se debarasa de balastul fizic – cu tot cortegiul lui de sărăcie, foame, boli, nevoi materiale...).


Eliberaţi de „grija materială pentru mâine” să cred că-i posibil să progresăm rapid în însuşirea cunoştinţelor şi punerea lor în valoare prin stimularea laturii morale, spirituale, sufleteşti şi ale capacităţilor mentale, psihice şi de conştiinţă cărora acum a început să li se facă..... inventarul.


Din observaţiile privind realizările moderne din domenii ale activităţii umane, îmi apare cu pregnanţă ideea că omenirea este la începutul cunoaşterii a ce există în această lume, în acest Univers, că este la începutul existenţei ei în Universul cunoscut, de abia descoperă informaţia şi folosirea ei, mediul microcosmic şi macrocosmic în care se dezvoltă precum şi capabilităţile /posibilităţile pe care le are. Capabilităţi care, transformate în energie, ne-ar da posibilitatea să constatăm:

- dacă există un sistem universal al viului-vieţii în Cosmos;

- dacă facem parte sau nu dintr-un sistem coerent al vieţii în Univers;

- dacă suntem sau nu o verigă în lanţul entităţilor inteligente din Cosmos.
Şi dacă da, cum să ne integrăm.

Şi dacă nu, care este scopul nostru pe Terra (să fie, pur şi simplu o evoluţie ”particulară” – consecinţă a întrunirii condiţiilor speciale creiate, de-a-lungul timpului numai pe această planetă?)

Eu sper că este DA! la toate cele trei posibilităţi scrise mai sus.

Pentru aceasta, probabil că este absolut necesar să asigurăm în primul rând realizarea armoniei între fizic şi psihic/spirit, între corpul fizic şi cel energetic şi apoi/simultan să căutăm căi de legătură cu „viul” din univers.



Cu alte cuvinte, trebuie să folosim pe deplin INFORMAŢIILE pentru captarea şi canalizarea ENERGIILOR în vederea realizării unei SUBSTANŢE / ENTITĂŢI SUPERIOARE care să se poată compara (dacă este cazul) cu entităţile inteligente din Univers.



UN MOD RAŢIONAL DE A COSTRUI VIITORUL OMENIRII.


Există în prezent întrunită unanimitatea în acceptarea realităţii care arată că umanitatea se află, de câteva decenii, într-o criză ce se adânceşte continuu. Pentru depăşirea ei sunt multe teorii, concepte, idei, abordări, ce n-au dat încă rezultatele aşteptate.

Una din abordări care mi se pare a fi de substanţă şi care merită a fi în atenţia decidenţilor planetari este aceea cuprinsă în concepţia / viziunea sistemică asupra realităţii, asupra vieţii, sintetizată de fizicianul Fr. Capra.

Consider relevant faptul că fenomenele şi modul de manifestare ale crizei globale descrise de F. Capra şi analizate de el până în anul 1981, nu numai că nu s-au diminuat până în anul 2010, ci s-au agravat, extins şi chiar sunt semne de a ameninţa existenţa acestei civilizaţii. Deci semnalele date de Capra din 1982 – inclusiv analiza sa - sunt confirmate şi după 30 de ani.
O asemenea criză globală merită toată atenţia!!


Drept cauză principală a crizei mondiale, F.Capra consideră a fi o percepţie, o viziune depăşită a realităţii, a vieţii, consecinţă a aplicării teoriilor carteziene – mecaniciste – newtoniene încă deosebit de prezente în toate domeniile ştiinţei. El propune abordarea realităţii de pe poziţiile unei viziuni sistemice ca urmare a unei noi percepţii asupra realităţii. Majoritatea specialiştilor folosesc modele conceptuale depăşite inclusiv în criza culturală, a relaţiilor sociale şi ecologice.
Un asemenea regres în gândire şi din punct de vedere conceptual a existat de fapt în toate civilizaţiile cunoscute, care au parcurs procesele succesive de geneză, creştere, declin şi dezintegrare.

NOI PARADIGME

Una din noile paradigme ar putea fi consecinţa unei noi viziuni asupra realităţii. Ea ar putea consta în concepţia sistemică asupra vieţii, gândirii, conştiinţei şi evoluţiei. Aceasta ar presupune: - un nou cadru conceptual pentru economie şi tehnologie; - descoperirea interconexiunilor şi interdependenţei între numeroasele concepte secvenţiale; - interrelaţionării tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale. - abordarea corespunzătoare holistică a sănătăţii şi vindecării; - integrarea abordărilor occidentale şi orientale asupra psihologiei; Această viziune transcede graniţele disciplinare şi conceptuale.


VIZIUNEA SISTEMICĂ ASUPRA VIEŢII


Această nouă viziune asupra realităţii se bazează pe conştientizarea interrelaţionării şi interdependenţei tuturor fenomenelor – fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale. Viziunea sistemică înseamnă formarea treptată a unei reţele de concepte şi modele articulate între ele şi, în acelaşi timp, dezvoltarea organizaţiilor sociale corespunzătoare. Ca orice alte fiinţe vii, noi aparţinem ecosistemelor şi, de asemenea, formăm propriile noastre sisteme sociale.
Finalmente, la un nivel chiar şi mai cuprinzător, există biosfera, ecosistemul întregei noastre planete, ecosistem de care depinde integral supravieţuirea noastră. Studii recente de chimie şi microbiologie asupra biosferei şi a modului cum aceasta pare să regleze compoziţia chimică a aerului, au determinat apariţia ipotezei potrivit căreia planeta Pământ ca întreg este considerată ca fiind un singur organism viu. Întreaga materie vie de pe glob, împreună cu atmosfera, oceanele şi solul formează un sistem complex care prezintă toate modelele caracteristice ale autoorganizării. Pământul este un sistem, el nu numai că funcţionează asemănător unui organism, dar în realitate pare să fie un organism – Gaia, fiinţa planetară. În viziunea sistemică, procesul evoluţiei nu este dominat de „hazardul orb”, ci reprezintă o dezvoltare a ordinii şi complexităţii, care pot fi văzute ca un tip de proces de învăţare, implicând deopotrivă autonomie şi libertatea alegerii.

Noua teorie sistemică nu acceptă nici una din viziunile ştiinţifică şi religioasă asupra evoluţiei.


Un organism care gândeşte în termenii propriei sale supravieţuiri va distruge în mod invariabil mediul său înconjurător şi, aşa cum învăţăm din experienţa amară, se va distruge astfel pe sine însuşi.

Din punct de vedere sistemic, unitatea de supravieţuire nu este deloc o entitate, ci un model de organizare adaptat de organism în interacţiunea sa cu mediul.


Ar trebi să realizăm faptul că mediul nu este numai viu, ci şi raţional, asemenea nouă. În ordinea stratificată a naturii, raţiunile indivizilor aparţinând speciei umane sunt înglobate în raţiunile mai cuprinzătoare ale sisitemelor sociale şi ecologice, iar acestea sunt integrate în sistemul mental planetar – raţiunea fiinţei planetare Gaia - care la rândul său trebuie să facă parte dintr-un fel de raţiune universală sau cosmică.

Cadrul concepţional al noii abordări sistemice nu este în nici un caz restricţionat de asocierea acestei raţiuni cosmice cu ideea tradiţională de Dumnezeu.

Raţiunea universului – Divinitatea – este nimic altceva decât dinamica autoorganizatoare a întregului cosmos.
În interacţiunea noastră cu mediul există o interacţiune şi influenţă reciprocă între lumea exterioară şi lumea noastră interioară. În concepţia sistemică despre raţiune, mentaţia este caracteristică atât organismelor individuale cât şi sistemelor sociale şi ecologice.

Raţiunea este imanentă nu numai în corp ci şi în căile şi mesajele exterioare corpului.


Oamenii posedă conştiinţă; suntem conştienţi nu numai de senzaţiile noastre, ci şi de noi înşine ca indivizi care gândesc şi experimentează. Mulţi oameni utilizează termenul de conştiinţă cu sensul de totalitate a raţiunii, cu numeroasele sale niveluri conştiente şi inconştiente.


Mintea umană este un model multinivel integrat de procese care reprezintă dinamica autoorganizării umane. Mintea este un model de autoorganizare şi conştiinţa este o proprietate a mentaţiei la orice nivel, de la celulele individuale până la fiinţele umane, chiar dacă diferă foarte mult în ceea ce priveşte sfera de acţiune. Conştiinţa este deci o proprietate a raţiunii. Viziunea sistemică asupra raţiunii nu se limitează la organismele umane, ci poate fi extinsă la sistemele sociale şi ecologice.

Viziunea sistemică este o bază adecvată şi pentru ştiinţele sociale şi, mai ales, pentru economie.

Abordarea sistemică a economiei ar permite să se pună ordine în prezentul haos conceptual, oferindu-le economiştilor acea perspectivă ecologică atît de necesară. În conformitate cu viziunea sistemică, economia este un sistem viu, compus din fiinţe omeneşti şi organisme sociale aflate în continuă interacţiune unele cu altele şi cu ecosistemele care le înconjoară şi de care depinde viaţa noastră.

Conştiinţa ecosistemelor, spre deosebire de a multor instituţii omeneşti, se manifestă în tendinţa generală de a stabili relaţii cooperative ce facilitează integrarea armonioasă a componentelor sistemelor la toate nivelurile de organizare.

Din analiza proceselor economice actuale făcută prin perspectiva ecologică cu concepte adecvate, rezultă că economia noastră, instituţiile sociale şi mediul nostru natural sunt grav dezechilibrate. Pentru a reface un echilibru sănătos, trebuie să readucem la niveluri gestionabile acele variabile care au fost suprasolicitate. Aceasta va include, printre alte măsuri, descentralizarea populaţiei şi a activităţilor industriale, descompunerea marilor corporaţii şi a altor instituţii sociale, redistribuirea bogăţiei şi crearea unor tehnologii flexibile, care conservă resursele. Refacerea echilibrului va fi posibilă dacă se face o schimbare profundă de valori şi de sisteme etice, cum sunt:

- de la autoafirmare şi concurenţă la cooperare şi justiţie socială;

- de la expansiune la conservare;

- de la acumulare materială la creştere interioară.


x x x


O posibilitate de a elimina viitorul umanităţii.

Dacă nu ne vine „mintea la cap”, şi omenirea nu stopează urgent agresiunea asupra naturii şi către ea însăşi, ne îndreptăm către dispariţia actualei umanităţi şi vom urma, probabil, soarta altor civilizaţii dispărute, posibil celei / celor anterioarea nouă, sau a altor civilizaţii din alte părţi ale universului.


Din păcate, ciclicitatea, care se pare că reprezintă o regulă „ de aur” în evoluţia universului, a pământului, a vieţii, a omenirii, a civilizaţiilor, a fiecărui om, indică o asemenea posibilitate.


Poate cei ce decid pentru actuala civilizaţie vor avea minima „decenţă” dar şi responsabilitate să evite un asemenea desnodământ.

1.MICROCOSM: - 1.....lumea obiectelor submicroscopice, a atomilor şi a particulelor elementare;....lumea interioară a omului. Sursa: NODEX

2 MACROCOSM: - Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. Sursa: DN
- Univers, cosmos. Sursa: DEX 98




Surse:

- Dumitru Constantin Dulcan -Inteligenţa materiei,ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009;


- Fritjof Capra : 1982, The Turning Point: Science, Society, and the Rising Culture - Momentul adevărului ştiinţă, societate şi noua cultură, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004 –ISBN 973-31-2237-8


- Renato Zamfir Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) ed. Saeculum IO, 2001(are o bibliografie selectivă de 131 de lucrări – de la Platon la Segan)


- Wikipedia


- http://www.bbc.co.uk/science/


- www. descopera.ro

luni, 26 iulie 2010

CE NE MAI LIPSEA: CIREAŞA DE PE TORTUL DEGRINGOLADEI ROMÂNIEI.

În aceste zile trăim realităţi şi suntem martorii unor fapte care, acum, produc pentru români consternare, stupoare şi care dor, dar care, prin dezvoltare în sensul dorit de unii maghiari, prin complicitatea unor politicieni şi încurajate de conducerea statului, pot duce la situaţia ca România să fie în postura Serbiei, Moldovei, Georgiei....

Cum altfel pot fi interpretate atitudinile şi declaraţiile de mai jos?

Vicepreşedintele Parlamentului European, Tökes Laszlo, declarase joi seară (notă – 22 iul crt), la Universitatea de Vară "Tusvanyos", că, dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc. "Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment nu veţi mai fi la guvernare (UDMR - n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră", a afirmat Tökes. Reluând ideea modelului catalan avansată de Tökes, preşedintele executiv al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, Toro T. Tibor, a afirmat că nu crede că în Transilvania se poate iniţia o manifestare de asemenea amploare, dar s-ar mulţumi dacă la Miercurea Ciuc s-ar aduna 100.000 de oameni care să ceară autonomia Ţinutului Secuiesc.

Declaraţiile radicalilor maghiari ar fi rămas simple declaraţii repetate în fiecare vară cu aceeaşi ocazie dacă Traian Băsescu, în calitatea sa de şef al statului, nu s-ar fi dus să le gireze personal. Şi mai mult, să le mulţumească personal radicalilor, şi, excepţional, însuşi premierului ungar, Viktor Orban, prezent şi el la Tuşnad, pentru că l-au ajutat să câştige alegerile din noiembrie anul trecut. "75% dintre maghiari au votat pentru mine şi vă mulţumesc că m-aţi ajutat", a spus Băsescu. Din dreapta sa, Laszlo Tökes i-a mulţumit şi el lui Traian Băsescu "pentru sprijinul important" dat în alegerea sa ca vicepreşedinte al Parlamentului European.

Felicitându-l apoi pe Traian Băsescu pentru înfiinţarea comisiei prezidenţiale de modificarea Constituţiei", Tökes l-a anunţat pe şeful statului român că "asigurarea independenţei şi autonomiei pentru regiunea slavă de sud a Europei, concretizată în Planul Aktissaari prin care Kosovo a devenit independent, iar sârbilor li s-a asigurat autonomia, trebuie să existe şi pentru noi, maghiarii din România". "Vrem o autonomie cât mai mare, până când nu vom fi rezolvat problemele comunităţilor maghiare din Europa nu va fi linişte şi pace!", a mai adăugat Tökes, care i-a propus apoi lui Băsescu şi "un troc": "Noi am scos castanele fierbinţi din foc pentru dumneavoastră, când v-am sprijinit împotriva adversarilor dumneavoastră, aşa că acum haideţi să ne fiţi recunoscător şi să ne daţi autonomia!".

Miza "trocului" despre care vorbea Tökes ar fi legată, din partea lui Traian Băsescu, de asigurarea unui nou sprijin pentru a se salva de suspendarea din funcţie sau pentru moţiunea de cenzură care va fi votată în Parlament în septembrie, fără voturile maghiarilor, regimul său neputând să supravieţuiască în faţa acţiunilor Opoziţiei. De partea cealaltă, este vorba despre reorganizarea administrativ-teritorială a României, cerută de Traian Băsescu în martie anul acesta şi pe care Guvernul ar intenţiona să o adopte în această toamnă. Reorganizarea administrativ-teritorială vizează desfiinţarea actualelor judeţe şi înfiinţarea unor regiuni de dezvoltare.

Or, proiectul maghiarilor, moderaţi de la UDMR sau radicali ca Tökes sau Toro Tibor, ţinteşte formarea unei unităţi administrativ-teritoriale de sine stătătoare, formată din actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş.

Europarlamentarul PSD Corina Creţu a anunţat deja că va cere la toamnă ca Laszlo Tökes să fie retras din funcţia de vicepreşedinte al PE, menţionând că acesta s-a bucurat de sprijinul "ticălos" al PDL. "Instigările la acţiuni de stradă pentru obţinerea autonomiei etnice, lansate de Laszlo Tökes, reprezintă un atac direct la adresa suveranităţii şi a integrităţii naţionale. Condamn cu toată fermitatea această nouă escaladare a discursului separatist al extremiştilor maghiari şi cer autorităţilor române şi instituţiilor abilitate să intervină, măcar acum, în ceasul al 12-lea, pentru apărarea unităţii naţionale şi respectarea Constituţiei", spune Corina Creţu.

Ea adaugă că ieşirea publică a lui Laszlo Tökes la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad confirmă temerile celor care s-au opus alegerii sale ca vicepreşedinte al Parlamentului European, poziţie pe care s-a grăbit să o folosească "pentru propagarea aceluiaşi mesaj extremist, separatist şi şovin, îndreptat împotriva valorilor europene". "Românii trebuie să ştie că această alegere a fost posibilă numai cu sprijinul ticălos al PDL, care se face vinovat, împreună cu Traian Băsescu, nu numai de ruinarea economiei naţionale şi de dezastrul social din ţară, ci şi de alimentarea radicalismului maghiar şi trădarea interesului naţional în folos propriu", susţine Creţu.

Europarlamentarul PDL Cristian Preda a scris pe blogul său că "orice apropiere între Kosovo, Catalonia şi Transilvania contrazice chiar decizia Curţii de la Haga". "E păcat că Laszlo Tökes nu a citit respectiva decizie înainte de a chema secuimea în stradă", a spus eurodeputatul PDL, care de altfel a votat pentru alegerea lui Laszlo Tökes ca vicepreşedinte al PE. UNPR, partener de guvernare cu PDL, a reacţionat vehement, calificând acţiunile europarlamentarului Laszlo Tökes drept o "proliferare a unor manifestări radicale, iredentiste sau extremiste, care pot afecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, coeziunea socială sau relaţiile interetnice".

(J.N./26.07.10)

Descins sâmbătă în staţiunea Harghita Tuşnad-Băi pentru o nouă întâlnire cu premierul Ungariei, Viktor Orban, la Şcoala de Vară "Tusvanyos", preşedintele României, Traian Băsescu, a fost somat de un extremist să-şi arate paşaportul.

Cum era de aşteptat, Laszlo Tokes şi-a axat discursul pe "dreptul sfânt la autonomie" al maghiarilor din ţările învecinate Ungariei, concluzia fiind: "Vrem o autonomie cât mai mare, până când nu vom fi rezolvat problemele comunităţilor maghiare din Europa nu va fi linişte şi pace!". Apoi, mulţumindu-i lui Traian Băsescu pentru "sprijinul important dat în alegerea mea ca vicepreşedinte al Parlamentului European", Tokes i-a propus şefului statului şi "un troc": "Noi, maghiarii, am scos castanele fierbinţi din foc pentru dumneavoastră, când v-am sprijinit împotriva adversarilor dumneavoastră, aşa că acum haideţi să ne fiţi recunoscător şi să ne daţi autonomia".

(Gândul/26.07.10)

Şi afară plouă, plouă!

duminică, 25 iulie 2010

Specialiştii dezvoltă noi materiale care stimulează creşterea osoasă chiar în zona afectată.




Prin intermediul unor tehnici inovative dezvoltate de cercetătorii americani, inima bolnavă ar putea ajunge într-o bună zi să se însănătoşească prin propriile resurse, iar ţesutul osos se va regenera în urma traumatismelor.

Corpul uman are capacitatea de a se reface după o anumită boală sau după un traumatism. Astfel, pielea creşte în urma unei leziuni, iar celulele albe din sânge sunt produse în permanenţă în măduva spinării.

Totuşi, abilitatea organismului de a înlocui ţesuturile degradate este încă limitată. De exemplu, cartilajele se refac foarte greu dacă există răni la acest nivel. Drept urmare, accidentele şi unele afecţiuni precum cancerul pot lăsa urme permanente sau pot pune viaţa în pericol.

De aceea, cercetătorii în nanoştiinţe de la Colegiul Imperial din Londra, Marea Britanie, împreună cu alte echipe de chimişti, biologi, chirurgi şi ingineri, dezvoltă în prezent tehnici care vor ajuta corpul uman „să se repare" singur atunci când este rănit.

Injecţii cu polimeri, ­pentru regenerarea oaselor

Creşterea oaselor poate fi stimulată prin injectarea unui gel din polimeri simpli. Spe­cialiştii spun că această tehnică se bazează pe faptul că oasele umane sunt acoperite cu un strat de celule stem. În momentul în care gelul este injectat, se stimulează activitatea celulelor stem, care încep să se multiplice şi să producă masă ­osoasă nouă.

Până în prezent, experimentele au arătat că în acest fel se pot produce cantităţi mari de oase vascularizate şi cu un aspect natural. De asemenea, noul ţesut osos este foarte puternic. Momentan, testele au fost realizate doar pe animale, urmând ca procedura să fie aplicată şi pe oameni. Potrivit cercetătorilor, oasele nou formate ar putea să ajute şi la reconstrucţia coloanei vertebrale.

În cadrul aceluiaşi studiu, specialiştii dezvoltă şi alte materiale care stimulează regenerarea osoasă chiar în zona afectată. În acest fel, transplantul nu ar mai fi necesar. Testele în ceea ce priveşte refacerea cartilajelor sunt încă în stadiu incipient.

Infarctul nu va mai fi fatal

Studii realizate în trecut au demonstrat că inima este capabilă să se regenereze în mod natural într-un ritm de circa unu la sută anual. Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii încearcă să dezvolte metode de stimulare artificială a procesului de regenerare a muşchiului cardiac. În prezent, aceştia creează anumite geluri ce ar putea fi injectate în ­miocard după ce o persoană a suferit un atac de cord, ajutând inima să se refacă.

Medicina­ ­regenerativă, de ajutor vârstnicilor

O categorie de persoane care ar putea să beneficieze cel mai mult în urma dezvoltării medi­cinei regenerative sunt vârstnicii. În acest fel, se vor putea vindeca unele boli de inimă, osteo­poroza şi chiar cancerul osos sau cel localizat la nivelul anumitor organe. De asemenea, specialiştii încearcă să găsească soluţii şi pentru ­copiii cu malformaţii cardiace, dar şi pentru cei care se nasc cu părţi lipsă ale corpului.

Dr. Sergiu Habago specialist celule stem

Celulele stem adulte utilizate în prezent în practica medicală sau cu potenţial de utilizare clinică sunt cele hematopoietice. Însă există şi celule stem mezenchimale ce pot fi folosite pentru regenerarea tisulară. Până în prezent, au fost obţinute rezultate excelente în refacerea unor defecte osoase, sprijinind ­osteosinteza la nivelul unor fracturi sau rezecţii osoase şi în infarctul miocardic acut.

Rezultate spectaculoase, dar insuficient confirmate în lumea ştiinţifică au fost obţinute în caz de boli degenerative ale sistemului nervos central. Un alt domeniu de utilizare a celulelor stem mezenchimale este ingineria genetică.

Relativ uşor de recoltat şi cu o bună capacitate de reproducere, celulele stem mezenchimale sunt ideale în manipularea genetică, astfel încât subpopulaţii modificate genetic şi implantate în corpul uman să înlocuiască defi­citul unor substanţe chimice sau mediatori.

Evoluţie

Injectarea unor substanţe în muşchiul inimii după un infarct va facilita regenerarea acestuia.

Surse:

Dr. Sergiu Habago specialist celule stem

Adina Radu- Adevarul.ro - 23 iul 2010

miercuri, 7 iulie 2010

Urmare articolul „NOILE GENERAŢII DE COPII SE NASC CU O INTELIGENŢĂ SCLIPITOARE ŞI CU PUTERI EXTRASENZORIALE”

La articolul „NOILE GENERAŢII DE COPII SE NASC CU O INTELIGENŢĂ SCLIPITOARE ŞI CU PUTERI EXTRASENZORIALE” a fost postat următorul comentariu din partea lui Je Suis♀:

“Sunt foarte interesata de acest subiect, al copiilor indigo. Citisem despre ei pe un alt site. Cum credeti ca va reactiona lumea cand o ceata de asa-zisi copii (deoarece cred ca in cazul acestor copii nu se mai pune problema de imaturitate cat se pune de varsta) va interveni sa schimbe lumea, sa o ajute sa evolueze, in prezent fiind prinsa in sistemele de gandire vechi?
Ati avut ocazia sa cunoasteti astfel de copii? Daca da, ce sentiment ati avut?
Credeti in aceasta teorie ca o solutie a unor defecte ce impiedica lumea contemporana sa evolueze spiritual?
Si o ultima intrebare, poate putin stupida - credeti in acesti copii? Sau abordati anumite subiecte doar pt cat sunt de interesante teoriile ce le dezvolta? “



La solicitările de mai sus am de prezentat următoarele considerente:



Incontestabil este faptul că, în vremurile noastre, oamenii dintr-o generaţie sunt mai inteligenţi, mai dotaţi decât cei din generaţiile anterioare. S-a acceptat de mulă lume idea că această evoluţie se datorează uşurinţei cu care ajunge informaţia la copii de vârte mici (TV, internet, IT, etc). În ultimul timp, unii cercetători au arătat că la baza evoluţiei intelectului, mentalului, spiritului, sunt unele mutaţii ce se produc în AND uman şi faptului că dotările fiinţei umane sunt cu mult mai mari / complexe /vaste decât le putem noi percepe sau decât se manifestă organismul. Altfel spus, fiinţa umană are capabilităţi încă nedescoperite, necuantificate şi nevalorificate. În acest sens există constatări făcute de oameni de ştiinţă din care rezultă că în programul vieţii fiiinţei umane sunt sub-programe care dezvoltă “oprelişti / limitatoare / inhibări” ale organismului care împiedică ca acesta să se dezvolte peste anumite limite ( vezi AND inhibator, capacitate redusă de folosire a creierului şi AND-ului, percepţiile parasenzoriale).

De ce ar exista aceste inhibări ale dezvoltării umane – este vorba îndeosebi de componenta spirituală a omului, dar şi despre latura fizică a sa? ( de ex. s-a demonstrate că este posibil ca oameni ce fac parte din generaţiile contemporane nouă să poată trăi 100-400 de ani). Cred că răspunsul este acela că încă nu suntem pregătiţi să facem faţă noilor realităţi şi condiţiilor impuse de aceste dotări superioare celor cu care suntem obişnuiţi.

Din cele scrise de specialişti în domeniu, de ceva timp această “interdicţie-inhibare”- ce evident se găseşte în programul ce dirijează dezvoltarea omului - a ajuns în stadiul în care se “relaxează” şi ne dă posibilitatea să evoluăm la un stadiu superior. Aşa se poate explica apariţia unor oameni cu abilităţi deosebite. Este şi cazul copiilor indigo care au o structură mai aparte, evoluată, au o conştiinţă care le permite abordarea şi înţelegerea realităţii de pe noi poziţii şi respectiv să perceapă –diferit de percepţia obişnuită - care este rolul şi misiunea oamenilor în univers.

Cred că, aşa cum în domeniul IT se dezvoltă noi programe soft prin îmbunătăţirea celor existente, cum s-au inventat / creiat computere / programe care se auto-îmbunătăţesc, aşa şi programul din care face parte omul / umanitatea are prevăzuţi paşi / secvenţe/ tacte /etape de transformare / evoluţie a omului (pe măsura în care acesta conştientizează din ce în ce mai corect realitatea şi universul) într-o entitate care să se integreze şi să se poată înţelege cu alte entităţi existente în univers.

Unele din secvenţe pot fi considerate şi aceste mutaţii ale AND-ului uman (care asigură, printre altele şi imunitate la bolile existente), descoperirea a noi valenţe ale ADN-ului, apariţia şi existenţa - cu o mare răspândire şi geografică dar şi numerică- a copiilor indigo şi a unor oameni cu abilităţi reale extrasenzoriale ce nu sunt puse sub semnul îndoielii(nu e în discuţie pleiada de şarlatani, pseudo-psihoterapeuţi şi exaltaţi!). Şi mai sunt şi alte realităţi care atestă acastă evoluţie a omului către niveluri superioare.

Eu personal sunt convins că noile generaţii de oameni au calităţi mult mai dezvoltate faţă de predecesori, îndeosebi în ceea ce priveşte caracteristicile psihice, spirituale, intelectuale, chiar parasenzoriale. Am şi în familie şi printre cunoscuţi copii, adolescenţi, tineri extrem de bine dotaţi. Chiar unii din cei ce au comentat articolele postate pe blog, dar şi alţi cunoscuţi, mi-au declarat că au abilităţi parasenzoriale de natura intuiţiei, premoniţiei, telepatiei. Nu le-au probat, eu nu am verificat afirmaţiile.

Sunt un sceptic în ceea ce priveşte dobândirea de forţe parasenzoriale fără o pregătire şi o viaţă / trăire adecvate ( de tipul yoga şi altele), dar sunt convins că fiecare om are capabilităţi încă nedescoperite şi nevalorificate.

Nu înseamnă însă că acestor copii superdotaţi li se dezvoltă numai aptitudini şi fel de a fi de apreciat de generaţiile.... mai vechi. Am citit în materialele despre aceşti copii cu abilităţi mai mari şi mai multei - dar am şi constatat direct - faptul că sunt încrezuţi, egoişti, greu sociabili şi chiar au un dispreţ faţă de cei care.... nu-i înţeleg / nu sunt de acord cu ei.

Datorită abilităţilor lor de excepţie, aceşti copii, adolescenţi, tineri trebuie instruiţi / îndrumaţi / cultivaţi / determinaţi să-şi păstreze calităţile principale ce-i caracterizează.

Modul lor de a se manifesta nu cred că este acela de a acţiona în grup, ca o ceată, ci că se vor integra normal viaţa socială a epocii, se vor înfiltra în societate în toată diversificarea ei (pe orizontală şi pe verticală), se vor încadra în diverse şi variate colective corespunzător pregătirii lor, şi, prin acţiunile lor individuale sau concertate, vor schimba mentalitatea celorlalţi, vor determina să apară alte paradigme de organizare ale ştiinţelor, ale mentalităţii, ale societăţii. În acest sens fac referire şi la aplicarea / realizarea viziunii sistemice asupra realităţii, a vieţii teoretizată de Fr. Capra în cartea „Momentul adevărului: ştiinţă, societate şi noua cultură” .

Cred că, în timp (este vorba de zeci de generaţii), toată omenirea se va ridica la nivelul lor de gândire şi de acţionare ( dacă până atunci, lumea nu va fi distrusă de ea însăşi!)

Pe de altă parte, oamenii (copii superdotaţi cred că au fost în toate generaţiile, dar nu au fost descoperiţi şi nu s-a făcut atât tapaj de calităţile lor, pentru că informaţia circula greu sau deloc. Mă gândesc la un Leonardo da Vinci, la un Einstein....

Acum, în epoca globalizării şi când informaţia circulă rapid şi în toate mediile sociale, când preocuparea pentru fenomenele parasenzoriale şi chiar pentru cele esoterice este mare şia cuprins şi medii ştiinţifice, este mai uşor să se capteze, să se folosească şi să se analizeze informaţiile despre oameni cu cu abilităţi deosebite.

Referitor la ultima întrebare: dacă cred în aceşti copii?

Ceea ce cred despre om şi rolul său în univers este cuprins într-o serie de articole pe care le-am postat pe ecest blog cât şi pe un alt blog Yahoo – SORINACH găsibil la


http://pulse.yahoo.com/_YHB55RQJGYCOKRUI3Q5VXYISFI/blog?eid=39Tzf1xmyniejRA5_twk95RP9SE7TubCmRTxuF5EnSWtv4g2hg



Dacă pe cea ce mi-a pus problemele enumerate în primele rânduri ale acestui articol şi doreşte răspunsuri mai cuprinzătoare, o rog să-mi transmită adresa pentru a-i transmite prin mail materiale mai detailate.

Multe despre copii indigo pot fi citite în cartea scrisă de Jan van Helsing – „Copiii Mileniului III” , ed. Antet, 2003.

X X X

Cititoarea îmi face onoarea de a se interesa care este opinia mea în problemele ce constituie subiectul acestui articol. În acelaşi timp este şi flatant pentru mine că o interesează părerile mele.
Şi cu această ocazie – ca şi în sublinierile pe care le-am postat pe blog cu alte împrejurări – ţin să sublinie că abordările din domeniile respective, sunt un ale unui amator, unui neofit. Nici un autodidact nu sunt în materiile respective, ci un om cu o diplomă de studii superioare (inginer) interesat de domeniile care tratează existenţa şi rolul omului în univers şi a factorilor care determină / influenţează evoluţia sa.

Vreau să marchez încă o dată că părerile mele, considerentele pe care uneori le-am postat pe blog sunt consecinţele însuşirii a ceea ce au scris autorităţi în domeniile respective, cei ce au prezentat argumente ştiinţifice / logice în susţinerea teoriilor, ideilor şi realităţii lor, trecute prin filtrul conştiinţei mele.

X X X


Mulţumesc corespondentei pentru atenţia ce o acordă problemelor abordate pe blog.

Sorin 302

vineri, 2 iulie 2010

Ce mai face creierul…. .



Când creierul intră pe pilot automat

Creierul nu se odihneşte nici măcar când visăm cu ochii deschişi

Multă vreme s-a crezut că, atunci când ne relaxăm, creierul ia şi el o pauză. Cu toate acestea, recent, s-a demonstrat că, de fapt, atunci când ne zboară gândurile, o parte din circuitele neuronale sunt foarte active.

Atunci când stai relaxat pe un scaun sau când te întinzi în pat şi aproape că adormi, ai putea să crezi că fiecare parte a corpului tău începe să se odihnească, inclusiv creierul care, până atunci, a ­funcţionat la parametri maximi, la serviciu. Nimic mai greşit, spun oamenii de ştiinţă.

De fapt, se pare că, în momentele în care ne relaxăm sau atunci când ne lăsăm mintea să zboare şi visăm cu ochii deschişi, chiar şi când suntem sub anestezie generală, anumite conexiuni cerebrale între zone dispersate ale creierului sunt poate chiar mai active decât în clipele de conştienţă maximă.

Mai exact, cantitatea de energie consumată de creier atunci când îndeplinim anumite sarcini este cu doar 5% mai mare decât atunci când nu-l punem la treabă. Mai mult, se pare că între 60 şi 80% din energia totală folosită de creier nu are ­nicio legătură cu stimulii exteriori. Specialiştii numesc această stare a creierului ­„pilot automat".

Cititul, în ­defavoarea ­amintirilor personale

O serie de studii au scos la iveală că, în anumite situaţii, unele sarcini pun în umbră o parte din conexiunile cerebrale responsabile cu funcţii importante. Cu alte cuvinte, în urma unor investigaţii PET/CT, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Washington din St. Louis, SUA, au observat că, atunci când voluntarii citeau cu voce tare pasaje din cărţi, devine mai puţin activă zona din creier responsabilă, printre altele, cu amintirile evenimentelor personale din viaţă (cortexul parietal median).

Mai mult, alte studii au demonstrat că, în momentele în care visăm cu ochii deschişi, o altă zonă care rămâne activă şi care ­este umbrită atunci când ne punem creierul la treabă este cortexul prefrontal median, implicat în aspecte ale stării noastre emoţionale şi în încercarea noastră de a ghici gândurile celorlalţi.

Apariţia bolilor, explicată

Înţelegerea funcţionării creierului atunci când intră pe pilot automat le-ar putea ­oferi cercetătorilor în neu­roştiinţe indicii cu privire la cele mai mari mistere ale funcţiilor cerebrale. De fapt, primul pas a fost făcut.

În 2008, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă a demonstrat că, prin intermediul imagisticii, se poate afla cu 30 de secunde înainte dacă o persoană va răspunde greşit la un test pe calculator.

Mai precis, eroarea apare atunci când pilotul automat preia controlul şi, din această cauză, zonele creierului responsabile cu concentrarea atenţiei asupra întrebărilor din test devin mai puţin active.

Alte studii au dezvăluit că anumite afecţiuni pot fi puse pe seama funcţionării deficitare a pilotului automat al creierului, adică anumite conexiuni între zonele creierului nu se fac aşa cum ar trebui în momentele de relaxare.

Printre bolile care au drept ­cauză astfel de disfuncţii se numără maladia Alzheimer, autismul, schizofrenia şi chiar şi depresia. Potrivit specialiştilor, zonele creierului care sunt afectate în cazul bolii Alzheimer sunt aceleaşi cu cele implicate în activarea pilotului automat al creierului.

„Visatul cu ochii deschişi" a stârnit multă vreme controverse din punctul de vedere al proceselor neuronale care se desfăşoară în această stare.

Studii recente de rezonanţă magnetică funcţională au identificat o asemănare mare între procesele cognitive corticale care stau la baza acestor vise din timpul treziei şi cele din timpul somnului paradoxal cu vise. În timpul acestor procese cognitive, se constată un nivel mare de activare corticală, întreţinut de cir­cuite nervoase mediate prin acetilcolină.

Această stare de activare corticală permite prelucrarea informaţiei recepţionate în ariile senzoriale primare, cu scopul formării şi consolidării memoriei de lungă durată. În timpul viselor, la nivelul creierului se corelează cunoştinţele deja acumulate cu informaţia recentă şi, astfel, aceasta este integrată în memoria de lungă durată.

Creiereul controlează nivelul colesterolului.

Cantitatea de colesterol din sânge nu depinde numai de dietă şi de activitatea ficatului. Grelina, hormon secretat în creier, acţionează ca o telecomandă asupra colesterolului din organism. Ea are rol în creşterea senzaţiei senzaţiei de foame dar şi a nivelului de grăsimi din sânge. Descoperirea aparţine cercetătorilor de la Universitatea din Cincinatti şi are la bază studii realizate pe şoareci. Dacă rezultatele se dovedesc valabile şi în cazul oamenilor, ea deschide noi oportunităţi în domeniul terapiei anticolesterol.

Viitorul e scris în creier.

Cercetătorii americani au reuşit să deducă din scanarea activităţii creierului modul în careva acţiona o persoană în viitor. Emily Falk şi colegii săi de la Universitatea California din Los Angeles, care şi-au publicat studiile în Journal of Neuroscience, susşin că pot anticipa în proporţie de cel puţin 75%, pe baza imaginilor creierului furnizate de scanner, dacă o persoană care şi-a pus în gând să realizeze un anumit lucru pe care şi-l doreşte îşi va pune în practică intenţia pe care o are. (J.N.)

Surse:

Andrada Floria – redactor Adevărul

Dr. Radu Braga cercetător în neuroştiinţe Universitatea de Medicină „Carol Davila", Bucureşti