luni, 28 iunie 2010

ROMÂNIA ARE SISTEME ÎN DISOLUŢIE

România de după 1989 a apucat pe un drum greşit, ceea ce a determinat ca la sfârşitul primului deceniu al mileniului III sistemele sale: social, legislativ, organizarea societăţii, politic, economic să fie găunoase, putrede, imoraleşi amorale.




Personal am ajuns la concluzia că, disoluţia societăţii româneşti, că anormalitatea fundamentală se datorează, în principal, faptului că prevederile Constituţiei sunt lacunare, sunt interpretabile. Mult prea multe articole sunt ambigui ceea ce a permis şi permite abuzuri îndeosebi din partea politicului, abuzuri care au culminat cu regimul Băsescu şi guvernul Boc.



În decursul timpului au fost zeci ( sute?) de excepţii de neconstituţionalitate invocate în instanţe, din care multe ce au trebuit soluţionate de Curtea Cconstituţională a României, ceea ce mi se pare a fi o mare carenţă a legislaţiei de după 1989.


Mai mult, datorită acestor abuzuri, singura instanţă de stabilirea constituţionalităţii unor prevederi ale legilor sau ordonanţelor de urgenţă este Curtea Constituţională compusă din 9 judecători aleşi pe criterii politice de parlament şi numiţi de Preşedinte. Ei emit interpretări cu majoritate de voturi, iar hotărârile lor nu pot fi contestate, rămân în veci neschimbate!. Deci hotărârea supremă şi irevocabilă de interpretarea prevederilor constituţionale ce sunt în dispută, se ia de aceşti judecători care sunt mai puternici – din acest punct de vedere – decât Preşedintele şi decât Parlamentul ţării.



Evoluţia României din 1989 până acum a demonstrat din plin, fără tăgadă, că legile existente sunt puţin restrictive şi permit abuzuri flagrante, fără să prevadă măsuri punitive sau de stoparea acestor abuzuri. Legile fie au prevederi exprese care favorizează persoane sau grupuri de interese, fie/şi au un articol final ce prevede că pot exista excepţii de la prevederile legii ce se stabilesc prin act normativ emis de guvern, minister sau autoritate locală.





Viaţa publică din România, colecţie de absurdităţi.




Datorită neprofesionalismului sau relei credinţe ale juriştilor, imoralităţii politicienilor şi incompetenţei conducătorilor ţării, din ultimii 20 de ani s-a ajuns la absurdităţi. Situaţia absurdă şi care a devenit acum explozivă în ţara noastră este dată şi de paradoxurile în care s-a ajuns cu larga participare a conducerii ţării.



Iată câteva „mostre”:



Modul cum au fost judecate ordonanţele de urgenţă ale guvernului din iunie 2010 referitoare la pensii arată cât de găunos este sistemul juridic: hotărârea C.C.R. s-a luat cu „scorul” de 5-4. Deci o problemă vitală pentru ţară s-a luat datorită votului unui singur judecător. O mai mare absurditate nici că se putea, ţinând seama că actuala Constituţie a intrat în vigoare ca urmare unui referendum naţional!! Absurd.



Au fost 4-5 ordonanţe de urgenţă neconstituţionale emise în ultimii 1,5 – 2 ani de un guvern condus de un jurist – pretins prof. sau conferenţiar univ. de drept constituţional! Absurd!



România este reprezentată la parlamentul european de la Bruxelles de semi-analfabeţi şi sferto-docţi [Becali (scos din puşcărie după alegerea sa), EBA], de eurodeputatul CV Tudor căruia i s-a închis microfonul în timp ce îşi ţinea „speak”-ul ce conţinea aberaţii, de Laszlo Tokes, „românul” care susţine independenţa teritorială a unei părţi din România. Toţi aceşti euro-deputaţi au fost aleşi democratic de un electorat debusolat, needucat, fără discernământ.Absurd!!



Educaţia, sănătatea, cultura, justiţia sunt în degringoladă, în derivă în ultimii 15-20 de ani; acum sunt la pământ, fără soluţii de perspectivă, în timp ce mas-media ne „răsfaţă” cu manele, piţipoance şi ce face ... senzual şi .... brăileanca în cluburi de fiţe. Absurd!!!





Soluţiile conducătorilor ţării date în ultima perioadă au caracteristicile modului „hei-rupist” [evit cuvântul pompieristic pentru a nu jigni pe unii din cei mai apreciaţi lucrători din ţară] al şefului statului. Este de notorietate: Tr. Băse, preşedinte-jucător, a provocat situaţii de criză şi învrăjbire, apoi a dispus măsuri pentru „rezolvarea” acestora pe termen scurt, cu „soluţii” partizane şi fără a avea în vedere o perspectivă. Absurd!!!!




Ministrul finanţelor [de altfel pe care îl apreciez a fi un bun specialist] anunţă că guvernul a luat măsura de a creşte TVA cu 5% de la 1 iulie crt deşi nu a vrut s-o ia, iar măsura nu e bună nici pentru economia românească, nici pentru cetăţean, nici pentru afaceri, nici pentru menţinerea inflaţiei la un nivel acceptabil, nici pentru credibilitate externă. Atunci de ce guvernul ia această măsură? Să nu cumva să apeleze la măsurile propuse de PSD şi PNL ( unele chiar însuşite de ministrul finanţelor) dar să satisfacă exigenţele FMI pe termen scurt, apoi mai vedem!Absurd!!!!!




Ţara e guvernată de cca doi ani datorită efortului preşedintelui României de a constitui o majoritate parlamentară cu un grup de 25-30 de parlamentari plecaţi de la partidele lor „de bază” (acum în opoziţie) pe diverse motive „întemeiate” cum ar fi: dosare penale suspendate / oprite de la cercetare,şantaj, promisiuni de posturi guvernamentale. Absurd!!!!!!




Cinismul şi minciuna stau cu guvernanţii la masă. Conducătorii ţării au declarat răspicat că au minţit în campania electorală şi în anul 2009 despre situaţia economică a României; ştiau că trebuie luate măsuri de reducere a deficitului inclusiv prin diminuarea cheltuielilor bugetare dar n-au făcut-o, ci au lansat asigurări că economia merge bine. Şi în aceşti politicieni mai au încă încredere 10-15% din români! Tare bătuţi în cap suntem! Absurd!!!!!!!




În România se confirmă zicala:

Avem conducătorii pe care îi merităm; deci să nu ne plângem că –i rău!


Noi i-am votat şi i-am cocoţat pe posturi bănoase de unde nu vor să se urnească!!


Acum ni s-a înfundat de tot!!





Soluţii:




Constituirea unui consiliu al înţelepţilor în frunte cu academicienii pentru fiecare profil / activitate / domeniu , cum se proceda pe timpurile când România era o monarhie constituţională când funcţiona „consiliu de coroană”.




Solicitarea unui „guvernator” din partea UE – FMI nu ajunge! [soluţie similară celei din 1866 când s-a adus un domnitor străin şi apoi s-a instaurat în 1881 monarhia, cu 2 regi de origine germană ce au făcut ceva ordine în ţară]




Folosirea de vameşi şi lucrători fiscali străini – eventual cointeresaţi în cazul „capturilor” evazioniştilor şi ai contrabandiştilor (cred că Bulgaria rezolvă problema contrabandei respectiv evaziunii fiscale cu vameşii britanici).




O nouă Constituţie care să fie luată cuvânt cu cuvânt de la o ţară europeană ale cărei prevederi să fie adaptate numai la denumiri autohtone, în limba română.




Delegaţi ai Comisiei UE să supervizeze numirea de miniştri, conducători de agenţii, a instituţiilor-cheie (de ex ANAF), servicii descentralizate – inclusiv directorii, pe bază de competenţe.





Revizuirea tuturor legilor şi excluderea acelor prevederi care au permis jaful din ţară (legat de acest aspect, îmi amintesc cu groază de fostul ministru al justiţiei Val. Stoica legat inclusiv de dezincriminarea bancrutei frauduloase – acum ideologul PDL)





Sorin 302

duminică, 20 iunie 2010

NOILE GENERAŢII DE COPII SE NASC CU O INTELIGENŢĂ SCLIPITOARE ŞI CU PUTERI EXTRASENZORIALE

.

Legătura dintre om şi univers

Legăturile dintre comportamentele umane (psihicul,conştiinţa, emoţiile şi aşa mai departe) şi câmpul magnetic al pământului sunt cunoscute. Ştiinţele naturii acceptă influenţa câmpului magnetic al Pământului asupra epifizei. Epifiza secretă melatonină care are însuşiri ce ne fixează ritmul circadian; acesta este reglat prin câmpul magnetic. Printre altele, această glandă (epifiza) este considerată „dirijorul principal” al creierului uman.

În teoria lui Rupert Sheldrake 1, Universul nu se orientează după modele imuabile, deci nu este fix, ci, în evoluţia sa, urmează modificările care au apărut de-a-lungul timpului prin repetare. Fiecărei forme şi fiecărui comportament îi corespunde un câmp morfogenetic. Toate formele naturii, fie ele oameni, animale, plante, chiar şi materie anorganică, sunt controlate de câmpurile morfogenetice care în acelaşi timp reprezintă memoria sa şi prin asta îi asigură perpetuarea, inclusiv prin adaptarea la condiţiile de viaţă.

O teorie agreiată de J.v. Helsing susţine că felul de a fi al omului, comportamentul uman, este dependent de câmpul magnetic al Pământului şi că modificările genetice, respectiv personalitatea omului depinde de direcţia şi intensitatea câmpului magnetic local din momentul conceperii.


Copiii acestui mileniu – mai dotaţi.

Către sfârşitul secolului trecut şi începutul acestui mileniu, oamenii de ştiinţă au constatat că oamenii din generaţiile contemporane i sunt mai inteligenţi decît cei din generaţiile anterioare, că prezintă unele caracteristici deosebite ale personalităţii lor în sensul creşterii calităţilor spirituale, mentale şi au unele însuşiri chiar parasenzitive.

Astfel:

Ca urmare rezultatelor testării de către cercetători ai Universităţii din Los Angeles a celulelor cu mulţi agenţi patogeni deosebit de virulenţi, s-a constatat că mii de copii sunt practic imuni la toate bolile. Testele efectuate pe ADN subiecţilor au scos în evidenţă că toţi aceştia nu au un ADN uman, fiind diferit în zona acizilor nucleici. Prin extrapolarea testelor de ADN făcute , se apreciază că peste 60.000.000 de oameni au această formă ne-umană de ADN. Aceste mutaţii de care vorbeşte ştiinţa sunt de fapt o recunoaştere mascată a unui proces de evoluţie care poate să insemne apariţia unei noi rase pe această planetă.

Şi din punct de vedere al inteligenţei se constată o creştere spectaculoasă a coeficientului IQ, îndeosebi la copii.

Copiii indigo.

Denumirea de copiii-indigo a devenit cunoscută datorită lui Lee Carrol şi Jan Tober, autor ai cărţii omonime. Un copil-indigo pare să fie un copil care manifestă noi caracteristici şi tipare de comportament diferit, în general, de cele din trecut. Aceste tipare sunt unice.

Oamenii de ştiinţa din toate colţurile lumii realizeaza cercetari extinse, in incercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali. Dupa cum s-a dovedit, oameni care poseda abilitati unice s-au nascut pe toate continentele planetei, in ultimii 20 de ani. Savanţii ii numesc "copii indigo" dupa culoarea aurei pe care o au in jurul lor. Acesti copii sunt extrem de inteligenti, cu o memorie uimitoare, dotaţi cu puteri extrasenzoriale. Aproape toţi copii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. Dar sunt şi unii care îl au peste 160. (Un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte). Coeficientul IQ arată că inteligenţa oamenilor creşte în mod spectaculos la noile generaţii.

Mai mult, s-a demonstrat ca persoanele care au o capacitate a creierului mai mare decat cea "normala" pot avea abilităţi speciale, cum ar fi clarviziunea, premoniţia sau telepatia.

In miezul marilor provocari pe care civilizaţia umana a mileniului III le intampina - de la războaiele ideologice la poluare, încalzire globală si saracie — un miracol pare sa inmugureasca. Se pare ca printre noi exista un numar in crestere de copii cu abilitaţi intuitive, intelectuale si fizice remarcabile - clarvedere, telechinezie, claraudiţie, IQ ge­nial, simţuri extrem de ascuţite, unii, dintr-o dată, încep să vorbească o limbă străină. au o forţă fizica neobişnuită. Ei povestesc, la varste fragede, amintiri din vieţi trecute, isi amintesc perioada din pantecul mamei, sau, mai surprinzator, uneori perioada de dinainte de concepţie. In mod frecvent, ei povestesc despre interacţiunile lor cu "extraterestrii". Unii oameni îi numesc "Copiii Razei Albastre", "Seminţe de Stea" sau "Copiii Indigo", dar s-ar putea numi şi "Copiii Mileniului".

Asemenea copii excep­tionali trebuie detectaţi din timp si educaţi într-un mod ca societatea sa se poata bucura de inteligenţa lor. Astfel, inca din anii '50, în statele occidentale, mai intai in Anglia, s-a fondat societatea MENSA, o organizaţie care identifica si totodata pune in legatura oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligenta.

Lee Carrol si J an Tober ne explica ceva mai detaliat ce fel de copii sunt

desemnati ca find copii-indigo si cum îi putem recunoaste, printre care:

- Sentimentul propriei lor valori este un subiect important pentru ei. Le spun adesea parintilor lor foarte clar,,cine sunt".

- Au probleme cu autoritatea absolute (nu suporta autoritatea fara explicatii sau fara posibilitatea de a alege din mai multe variante).

- Sunt anumite lucruri pe care refuza sa le faca.

- Se simt frustrati cand sistemele sunt rationalizate si nu necesita o gandire creativa.

- Ei vad adesea căi prin care pot fi abordate altfel anumite probleme de acasa sau de la scoala, si din acest motiv sunt adesea priviti ca niste rebeli care nu acceptă disciplina.

- Se integreaza foarte greu din punct de vedere social. Daca in mediul in care traiesc nu mai sunt si altii care au aceeasi structura cu ei, atunci se pot ascunde in ei insişi, avand sentimentul ca nu sunt intelesi de nimeni. Scoala este privita de ei ca foarte dificila din punct de vedere social.

- Nu reactioneaza la actele de disciplinare in care se incearca sa li se creeze un sentiment de vinovatie (de genul: ,aşteapta tu, sa vezi ce patesti cand o sa vina tatal tau acasa si o sa vada ce ai facut!").

- Nu manifestă reţineri atunci când trebuie să spună clar de ce au nevoie.


Şi totuşi, ce este cu aceşti copii? Cum de se nasc de-o buna bucata de vreme, peste tot in lume, copii cu un intelect şi un suflet pe care nu reuşim sa le inţelegem? Omenirea şi planeta fac un salt evolutiv. Un salt pe care omenirea inca nu-l sesizeaza. Noua generaţie, cea a "copiilor indigo", vine in intampinarea noastra, sa ne inveţe ca de acum incolo trebuie sa comunicam mai ales la nivelul sufletului, mai puţin al raţiunii.

Iată două exemple.

· În 2002,la Conferinţa Internaţională din Sacramento, California cu tema „copiilor indigo” la care au participat toţi marii specialişti în domeniul parapsihologiei a participat şi Stuart Moore, un copil de 12 ani excepţional dotat şi care face parte din „familia” copiilor-indigo; se afla acolo in calitate de invitat, ca un exemplu de copil al viitorului. Stu era pentru toţi cu adevarat fascinant. El facea sa functioneze toate jucariile cu baterie - fara baterii, ştia cine era la telefon - inainte ca cineva sa raspunda, cine era la uşa - inainte ca cineva sa o deschida. Dar visul lui cel mai mare dupa cum singur a mărturisit la doar 4 ani..., era sa refaca lumea intr-una "lipsita de razboi, mizerie şi sarăcie". La 10 ani a fost acceptat sa frecventeze cursurile Facultaţii de Fizica din cadrul Universitatii Stanford. Insa evoluţia vieţii lui fulminante s-a intretăiat brusc şi nefiresc In primavara acestui an (2010), s-a inecat in ocean.

· În 2004, profesorul universitar Ghenadi Belimov, unul dintre savantii de la "Kosmo­poisk" a relatat pentru ziarul Pravda strania întalnire a cercetatorilor ruşi cu Boriska, băiatul neobişnuit.

lntr-o seara, pe cand discutau aprins despre expeienţele lor, un baieţel de 7 ani a apărut printre ei, captându-le intreaga atenţie. Timp de 3 ore şi jumatate, a povestit despre viaţa pe planeta Marte şi despre locuitorii ei. Era incredibil! Baieţelul spunea o poveste magnifică despre civilizaţia de pe Mar­te, despre oraşe megalitice, despre un taram numit Lemuria. Cel mai surprinzator era faptul ca baiatul avea niste cunoştinte extrem de vaste, deţinand o terminologie stiintifica departe de cea normala a unui copil de 7 ani.

Inainte de a implini vârsta de 3 ani, Boris a inceput sa vorbeasca despre Univers. "Putea sa numească toate planetele sistemului solar şi chiar sateliţii lor. Îmi vorbea despre numele şi numărul galaxiilor. Iniţial, m-am înspaimântat, crezând ca fiul meu nu este in toate minţile, dar m-am hotărât să verific daca toate aceste lucruri exista cu adevărat. Am luat nişte hărţii de astronomie şi am descoperit uluită ca afirmatiile lui Boris erau exacte, baiatul meu ştia atât de multe din acest domeniu", a spus Nadejda Kiprianovici, mama lui Boris.

Boris era dispus sa primeasca toţi vizitatorii şi sa le povesteasca despre civilizaţiile extraterestre, despre existenţa lemurienilor, ( fiinte gigant care comunicau doar telepatic) şi despre schimbarile climaterice ale globului ce vor urma. "Populaţia marţiană încă traieşte, dar sub pământ. Ei respira gaz carbonic. Trăiesc pentru ca sunt fiiţfe ce deţin calităţi incredibile" îşi expunea Boris cunoştinţele. [Dovezi referitoare la posibila viaţa pe Marte putem gasi şi pe site-ul oficial al NASA. In 2005, doi oameni de stiinţă de la NASA, Carol Stoker si Larry Lemke, au facut declaraţii că deţin dovezi concludente că şi astăzi poate exista viaţa pe Marte, undeva ascunsa in peşteri. Înca de acum câţiva ani, NASA a descoperit ca metanul face parte din structura atmosferei de pe Marte].

Istorisirile lui Boris au atras atenţia mai multor oameni de ştiinţa, astfel că specialiştii de la Institutul de Magnetism si Unde radio al Academiei Ruse de Stiinţe au fotografiat aura baiatului, care s-a dovedit a fi neobişnuit de puternica. "Boris are spectrograma portocalie, ceea ce dovedeşte ca are un intelect puternic", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko. Potrivit profesorului Lugovenko, in zilele noastre este posibil sa se masoare puterile extrasenzoriale ale oamenilor, cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Copiii minune

Aceşti copii speciali sunt fiinţe de lumină, pentru ca raspândesc prin munca lor inspiraţie, credinţa in efortul lor creator, dorinţa de a face bine in lume si iubire.

Periodic, mai multe organizaţii internaţionale realizeaza topuri ale celor mai inteligenţi si talentaţi copii. Conform unei statistici aparute in 2009, in acest top figureaza si o micuţa reprezentanta a Romaniei: Cleo­patra Stratan. Ea ocupa locul 4.

Pe primul loc se afla coreeanul Kim Ung Yong, nascut in 1962. La varsta de 4 ani, a intrat la Universitate, iar la 15 ani avea deja doctoratul. Astazi este in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai inteligent om din lume, cu un IQ de aproximativ 210 puncte.

Pe locul doi este Gregory Smith, nascut in 1990. El calatoreşte in intreaga lume si promoveaza pacea si buna inţelegere intre tineri, astfel ca a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru Pace.

Pe locul trei il găsim pe Akrit Jaswal, nascut in India. Are un IQ de 146 de puncte si este considerat cel mai inteligent om din India, ţara cu o populatie de peste un miliard de locuitori.

Cleopatra Stratan ocupa locul 4 in acest top. Nascuta la Chisinau, in 2002, la varsta de 3 ani, Cleopatra deţinea recordul pentru cel mai tanar artist care a susţinut un concert live, timp de 2 ore, in faţa unei mari audienţe, cel mai bine platit artist de varsta ei, cea mai tanara interpretă care a primit un premiu MTV.

Aelita Andre, care la varsta de 2 ani a avut primul vernisaj într-o faimoasă galerie de artă din Australia, este pe locul 5.

Este imperativ pentru adulţi, în calitate de părinţi sau educatori, să-i ajute pe aceşti copii talentaţi să treacă în stadiul de maturitate, fara sa-şi piarda excepţionalele lor calitaţi, pentru ca omenirea să folosească calităţile lor de excepţie în evoluţia către o viaţă mai bună.

"Tot ceea ce este valoros intr-o societate umana depinde de oportunitatea acordata individulul de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra in largul său." (Albert Einstein)


1 Rupert Sheldrake, englez, (n. 28 06 1942) este biochimist M.A., Ph.D. a University of Cambridge şi Harvard University , parapsihologist şi specialist în fiziologia plantelor. El este cunoscut pentru faptul că a propus o explicaţie non-standard de morfogeneza şi pentru cercetările sale în parapsihologie. Cărţile sale şi lucrări provin de la teoria sa de rezonanţă morphică, şi acoperă subiecte cum ar fi dezvoltarea plantelor şi animalelor precum şi comportamentul, memoria, telepatia, percepţia şi cogniţia în general. Publicaţiile sale includ „O nouă ştiinţă de viaţă” (1981), „Şapte experimente care ar putea schimba lumea „(1995), „Câini care ştiu, atunci când proprietarii lor vin acasă” (1999), şi „Sentimentul de a fi privit” (2003).

Ideile lui Sheldrake au fost întâmpinate adesea cu o receptare ostilă din partea unor oameni de ştiinţă, incluzând acuzaţii că el este angajat în pseudoştiinţă.

Surse:

Jan van Helsing - Copiii mileniului III

Formula AS, nr 922 din iunie 2010 – articol de Nataşa Galche

joi, 17 iunie 2010

Raportul Academiei Române - Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii: Mai săraci decât în ’89




Mai săraci decât în ’89

Iată mai jos o sinteză comentată de autorul articolului a unei lucrări academice despre starea naţiunii în 2010, deci obiectivă, fundamentată, credibilă şi mai ales “curăţată” de partizanat politic.

Oricum, Raportul publicat sub egida Academiei Române arată în mod obiectiv situaţia ţării, spre deosebire de demagogia deşănţată, iresponsabilă, mincinoasă, ipocrită şi cinică a celor ce s-au perindat la conducerea ţării de-a lungul celor 20 de ani de aşa zisă democraţie şi progress.

Raportul are marele merit de a evidenţia cauzele crizei profunde prin care trece România, respectiv consecinţele catastrofalei activităţi a clasei politice a ţării, îndeosebi în perioada “domniei” lui Traian Băsescu:

Nota bene: lucrarea a apărut înainte de victoria strălucită a actualei conduceri a României obţinută prin tăierea salariilor şi pensiilor!



Tăierea salariilor
şi a investiţiilor creatoare
de locuri de muncă ne adânceşte în criză,
spune Zamfir, directorul ICCV


În frontul larg al opoziţiei la măsurile de reducere drastică a salariilor şi a pensiilor se alătură şi o prestigioasă instituţie academică, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Este semnificativ de arătat că Institutul pentru calitatea vieţii a fost primul colectiv de cercetare format la 3 ianuarie 1990, răspunzând alături de democratizarea ţării unui ideal al Revoluţiei - creşterea bunăstării.

Institutul livrează prin acest Raport o serie de date care impun o concluzie severă: în multe domenii esenţiale pentru calitatea vieţii, schimbările din ultimii 20 de ani nu indică un progres faţă de 1989, ci, dimpotrivă, paşi periculoşi înapoi. Scăderea numărului de salariaţi de la 8 milioane în 1990 la circa 4,6 milioane în 2010, cu salariul minim garantat mai mic decât în 1989, dezagregarea sistemelor publice de sănătate şi educaţie sunt doar câteva dintre reperele acestui recul dramatic cu implicaţii pentru stabilitatea socială în ansamblu, dar şi pentru destinele individuale.


În perioada de criză acută pe care o traversează economia multor regiuni ale lumii s-a adus în discuţie rolul statului, al implicării sale în economie şi societate. Teoreticienii Dreptei, ai liberalismului anarhic vor să impună ideea că "statul este prea mare şi trebuie făcut mai mic".

Raportul Academiei Române spune că se porneşte de la o ipoteză care falsifică realitatea socială, iar "serviciile publice sunt etichetate negativ, ca fiind consumatoare inutile de resurse". Cu o pondere a veniturilor de 32,8% din PIB şi a cheltuielilor de 36,1% din PIB, România se plasează pe ultimul loc în Europa. Aceasta arată că România nu are un stat prea mare, ci este statul cel mai mic din Europa, la mare distanţă de statele europene. În România, sectorul public social este primul sacrificat, reacţia guvernării actuale fiind inversă, încercând să echilibreze bugetul prin tăieri masive de salarii şi pensii, bugetarii şi cei mai defavorizaţi cetăţeni suportând masiv costul crizei. În condiţiile fragilizării nesiguranţei sistemului de pensii, "considerat greşit ca o povară pentru societate, generaţia activă este îndreptăţită să se întrebe dacă viitorul său va fi asigurat. Este o problemă-cheie a moralului colectiv", subliniază Raportul. O concluzie alarmantă a acestei solide lucrări:
"Din discursurile publice se prefigurează o opţiune care tradusă în activitatea practică se va dovedi catastrofală: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizării sociale şi un dispreţ faţă de largi segmente sociale în pragul sărăciei: excluşii din economie, pensionarii, copiii, bolnavii şi chiar bugetarii. După 20 de ani, România a ajuns la un număr mai mare de săraci şi la o inegalitate socială mai mare decât cea din 1989, având însă o povară suplimentară dată de datoriile externe şi costurile sociale care le însoţesc".

________________________________________



După 20 de ani, România are încă un număr mare de săraci şi o inegalitate socială mai mare decât cea din 1989, dar şi o povară suplimentară dată de datoriile externe şi costurile sociale care le însoţesc, se arată în raportul social "După 20 de ani: Opţiuni pentru România", realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române.
Valoarea salariului mediu net s-a prăbuşit la 60% din valoarea sa iniţială în ambele perioade de regres economic: 1993-1994, 1997-2000. Astfel, dacă în 1989 salariul mediu net era de 1.061 de lei, în perioadele de criză a scăzut la 659 de lei (1993) şi 631 de lei (2000). De-abia în 2007 valoarea salariului mediu a depăşit valoarea pretranziţie, ajungând la 1.187 de lei. După o stagnare în 2009, 2010 vine cu scăderi salariale în sectorul de stat şi per ansamblu şi a celui mediu. Gradul de sărăcire al populaţiei se observă şi mai puternic în cazul pensionarilor, unde a crescut semnificativ ponderea pensiilor mici. Dacă în 1994, 4% din pensionari aveau venituri sub 65% din pensia medie la acel moment în valoare de 286 de lei, în 2008, proporţia pensionarilor săraci a ajuns la 21% la o pensie medie de 666 de lei. Dacă în 1992, 50% din pensionari aveau venituri peste 159% din pensia medie în valoare de 344 de lei, în 2008, doar 16% din ei se mai regăsesc în această situaţie, având pensii peste 1.000 de lei. În ultimii 20 de ani, salariaţii şi pensionarii au reprezentat împreună aproximativ 50% din populaţia României. În prezent, numărul salariaţilor a scăzut cu 60%, până la 4,6 milioane faţă de 8,1 milioane cât erau în 1989, iar pensionarii sunt cu 55% mai mulţi - 5,5 milioane în prezent faţă de 3,5 milioane în 1990.

Explozia numărului pensionarilor a avut loc în urma restructurării economiei. Circa două milioane de români s-au pensionat anticipat sau pe cazuri de boală. "Pensionarea anticipată a fost o politică socială de evitare a problemelor sociale generate de explozia previzibilă a şomajului. Cum pensionarea anticipată a fost posibilă numai în apropierea vârstei legale de pensionare, cei care nu puteau beneficia de această facilitate au recurs la pensionarea pe caz de boală: în prezent, unu din şase pensionari este pensionar motivând incapacitatea de muncă. Aşa se face că, deşi vârsta-limită de pensionare tinde să crească spre 65 ani, în realitate, în România anului 2009, vârsta medie de pensionare era de 54 de ani", se arată în raportul ICCV.


Majoritatea şomerilor au devenit persoane "neocupate" sau ocupate la limita pieţei formale a muncii, expuse veniturilor mici şi fluctuante. Circa jumătate dintre şomerii înregistraţi în prezent au depăşit perioada legală de suport social.

Locurile de muncă salariate au fost înlocuite şi de munca la negru, cu venituri mai mici şi fără acoperirea asigurărilor sociale sau medicale.
Alocaţia pentru copii a reprezentat înainte de 1990 un instrument important de echilibrare financiară a familiilor cu copii, plasându-se la 10% din salariul mediu. Valoarea ei s-a redus cu mai mult de jumătate, de la 112 lei în 1989 la 42 de lei în 2009. Sărăcirea absolută nu i-a afectat unitar pe români.

Populaţia din mediul rural şi zona Nord Est au fost mai grav afectate. În 2000, anul cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai, în această zonă, una din două persoane se plasa în sărăcie. În mediul urban, sărăcia s-a dublat între 1995-2000 şi a scăzut de la 25,6% la 6,8% în 2006, ca efect al creşterii economice. Cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în rândul ţăranilor, al şomerilor şi al lucrătorilor pe cont propriu neagricoli.


Creşterea şomajului în 2009 prin disponibilizările din sectorul privat, urmate de scăderile salariale şi disponibilizările din cel public din 2010 aduc salariaţii în faţa riscului de sărăcire. Aceste procese se alătură tendinţei de creştere a ponderii celor cu salarii mici (sub 65% din salariul mediu de la 32% în 1998 la 45% în 2008) paralel cu menţinerea unui segment de 8%-9% salariaţi cu salarii peste dublul celui mediu. În afara căderii în sărăcie, un risc la fel de ridicat pentru clasa de mijloc este incapacitatea de a face faţă returnării împrumuturilor bancare contractate înainte de debutul crizei.
Guvernul român anunţă măsuri de austeritate fără precedent în istoria românească recentă: scăderea fondului de salarii bugetare cu 25%, scăderea pensiilor cu 15%, ca şi reducerea sau anularea majorităţii formelor de suport social.

Este de aşteptat ca aceste măsuri să împingă brutal în sărăcie un segment larg al populaţiei. Pensionarii sunt în faţa unui risc ridicat de sărăcire: reducerea pensiilor cu 15%, ca şi perspectiva reducerii cheltuielilor publice din sistemul de sănătate vor creşte procentul săracilor absoluţi în rândul pensionarilor. Copiii vor fi loviţi prin scăderea veniturilor familiilor, dublată de scăderea suportului financiar pentru sistemul de asistenţă socială, dar şi pentru învăţământ şi sănătate.
"Riscăm să facem faţă crizei financiare cu strategia ţăranului sărac şi mărginit: strânge cureaua şi speră că astfel va ieşi din sărăcie. Aşa nu a ieşit din sărăcie, ci a devenit şi mai sărac", spune Zamfir. "Toate guvernele au dus o politică greşită. Solidaritatea este un cuvânt folosit doar la nivel ideologic. Solidaritatea a fost distrusă sistematic în primul rând prin migraţia oamenilor politici în Parlament. Cei care îşi părăsesc partidul ar trebui să părăsească Parlamentul.

"Preşedintele statului nu trebuie să devină partizanul unui grup politic. Soluţia pentru ieşirea din situaţia actuală sunt alegerile anticipate sau un guvern de tehnocraţi care să asigure coerenţă politică şi spaţiu de reaşezare a conflictului politic", a mai spus Cătălin Zamfir.



Greşelile României


Privatizarea economiei a fost dublată de retragerea statului din economie cu consecinţe dramatice. Agricultura este dezorganizată şi are nevoie disperată de o politică agrară care să-i creeze condiţiile unei dezvoltări durabile. Industria s-a redus masiv printr-o fragmentare excesivă şi a devenit mai fragilă prin lipsa ei de coerenţă. Turismul nu se poate dezvolta prin iniţiative particulare dacă nu este susţinut de o infrastructură solidă de transport şi de un cadru legal şi administrativ suportiv. "Statul s-a retras din economie acolo unde era vital nevoie de el, dar s-a implicat distorsionant ca un partener corupător şi demotivator în zone gri, care au devenit veritabile găuri negre de scurgere a resurselor existente", se arată în raport.

"A doua eroare: am respins complet, ca perimat, conceptul de economie naţională. Am crezut că şansa noastră este să ne integrăm, fiecare actor pe cont propriu, în circuitul economic mondial. Integrarea confuză a economiei româneşti în economia mondială a dus în fapt la obţinerea unui loc marginal în acesta", precizează Cătălin Zamfir.


Majoritatea românilor, sub limita sărăciei


Cei 20 de ani de tranziţie nu au crescut gradul de bunăstare. Tipurile standard de familii monitorizate de ICCV de abia se apropie de standardul de viaţă din 1990. Cu excepţia ultimilor ani, veniturile principale ale familiilor standard se plasează sub pragul de sărăcie. Familiile de salariaţi cu doi copii: în perioada 1992-2005, două salarii medii şi două alocaţii plasau aceste familii în situaţia de sărăcie. După 2005, ele ies din sărăcie, dar nu ating încă nivelul pe care îl aveau în 1990. Familiile care se bazează pe două salarii minime s-au confruntat mereu cu o sărăcie severă, plasându-se chiar sub 50% din nivelul minim decent de viaţă. Dacă o familie se bazează doar pe venitul minim garantat, veniturile sale reprezintă doar circa 16% din veniturile necesare minimului decent de viaţă. Familia de pensionari standard (doi pensionari cu două pensii medii) s-a confruntat cu o sărăcie accentuată pe perioada 1991-2006. În anii 2007-2009, familia standard de pensionari cunoaşte o ieşire meritată din sărăcie. Reducerile anunţate în 2010 readuc această familie standard la nivelul anului 1990.





"Deşi a crescut considerabil după anul 2000, salariul minim nu a atins nici în prezent nivelul din 1989", spune profesorul Cătălin Zamfir, coordonatorul raportului şi directorul ICCV. Astfel, dacă în 1989 salariul minim era de 693 de lei, acesta a scăzut la un nivel minim de 197 de lei în anul 1999, adică doar un sfert din valoarea sa de la Revoluţie. Cu un nivel de 640 de lei în prezent, salariul minim este sub nivelul din 1989. Şi salariile s-au polarizat: aproape jumătate dintre români (46%) câştigă sub 65% din salariul mediu (700 de lei) faţă de doar 20% în 1989. Şi numărul celor cu venituri peste dublul salariului mediu (2.500 de lei) a crescut: 8% din salariaţi, faţă de numai 2% în 1989. Veniturile pensionarilor au fost cel mai dramatic afectate în ultimii 20 de ani. Dacă în 1989 pensia medie era de 492 de lei, valoarea acesteia s-a înjumătăţit în anii de restructurare economică, ajungând la un minim de 251 de lei în 1998. De abia în anul 2007 pensionarii au ajuns la aceleaşi venituri ca înainte de Revoluţie.


Sursa:

Vali Blanaru - articol din Jurnalul Naţional din 14/06/2010