duminică, 31 ianuarie 2010

CREIERUL si INTELIGENŢA.



Unele caracteristici ale creierului.

• Multă vreme s-a considerat că nu ne folosim decât o mică parte din creier, în jur de 10 la sută.


De fapt, analizele imagistice cu aparatură de mare precizie au arătat că facem uz de creierul nostru în proporţie de 100 la sută, dar cu precizarea că, în funcţie de activităţile pe care le întreprindem, alternăm regiunile cerebrale folosite. Oamenii de ştiinţă ne asigură că nu există părţi din creier care să fie permanent inactive, pentru că, altfel, evoluţia ar fi avut grijă să elimine acele părţi. Analizele imagistice specifice au demonstrat acest fapt.

• Prin urmare, toţi cei 100 de miliarde de neuroni care plutesc în galaxia neuronală sunt puşi la treabă.

• Dacă i-am aşeza în linie dreaptă, neuronii s-ar întinde pe o lungime de 50.000 km



• Longevitatea şi eficienţa neuronilor este direct influenţată de gradul lor de solicitare: cu cât sunt mai des folosiţi (cu atât mai mult dacă sunt implicaţi în activităţi complexe), cu atât au o viaţă mai lungă.

• Studiile recente reflectă faptul că, de fapt, creierul nu ia nicioată pauză, inclusiv când dormim: atunci el pune în ordine informaţiile acumulate peste zi.

• Creierul foloseşte 25 la sută din oxigenul şi din glucoza pe care sângele le transportă prin corp pentru nutriţie.

• Creierul este în proporţie de 80% apă.

• De la nivelul lobilor frontali sunt controlate planificarea, personalitatea, comportamentul şi emoţiile.

• Inteligenţa se poate măsura, cu marje de eroare acceptate, printr-o serie de teste specifice, fiind exprimată printr-un coeficient de inteligenţă (IQ).

• Dat fiind că o persoană îşi poate îmbunătăţi abilităţile intelectuale de-a lungul vieţii, acest coeficient poate creşte semnificativ în timp. Pe de altă parte, odată cu înaintarea în vârstă, pe fondul unor forme de demenţă, se poate înregistra o scădere dramatică a coeficientului de inteligenţă.

• nivelul de inteligenţă NU este direct proporţional cu dimensiunea creierului.


• Volumul de materie cenuşie şi răspândirea acesteia în cât mai multe regiuni ale creierului sunt două caracteristici asociate de oamenii de ştiinţă cu o inteligenţă peste medie.



Câte chipuri are inteligenţa

INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. Din fr. intelligence, lat. inteIligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
Sursa: DEX '98

INTELIGÉNŢĂ s. 1. deşteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pamet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager şi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, deşteptăciune, dibăcie, iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere. (~ unei persoane.) Sursa: Sinonime

INTELIGÉNŢA//Ă ~e f. 1) Facultatea de a înţelege uşor şi profund fenomenele, lucrurile; agerime a minţii; deşteptăciune. Sursa: NODEX



Ceea ce numim generic „inteligenţă" îmbracă o gamă largă şi variată de forme, care pare imposibil de definit.

Fiecare dintre noi are o serie de abilităţi, deprinderi mentale şi talente, combinate în proporţii unice. Toate aceste caracteristici sunt considerate, potrivit teoriei lui Horward Gardner, forme de inteligenţă. Această teorie, „Teoria Inteligenţelor Multiple", porneşte de la ideea existenţei unor forme diferite şi autonome de inteligenţă, ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere şi de învăţare. Gardner a identificat opt astfel de tipuri de inteligenţă:

- lingvistică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic.

- logico-matematică - abilitatea de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa, ordona şi interpreta date.

- spaţial-vizuală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi al imaginii.

- muzical-ritmică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi al melodiei.

- corporal-kinestezică - abilitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării.

- naturalistă - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi al reprezentărilor din mediul înconjurător.

- interpersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi.

- intrapersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine.

- existenţială - Gardner este convins că este o modalitate de cunoaştere, dar nu a stabilit localizarea pe creier. De aceea, vorbeşte despre aceasta ca despre o jumătate de inteligenţă.


Este eronată teoria conform căreia părinţii foarte dotaţi din punct de vedere intelectual au obligatoriu copii cu o inteligenţă peste medie şi, invers, părinţii slab dotaţi din acest punct de vedere au copii cu un nivel de inteligenţă similar.

În schimb, părinţii cu o inteligenţă medie pot avea copii supradotaţi, iar părinţii foarte inteligenţi pot avea copii cu o inteligenţă medie.


Observând activitatea cerebrală a unor copii, oamenii de ştiinţă au descifrat mecanismul prin care începem să ne dezvoltăm inteligenţa în primii ani din viaţă. La nivel cerebral, acest proces este tradus prin evoluţia de la nişte forme locale de conexiuni neuronale la o reţea de conexiuni neuronale la distanţă. Acest lucru se schimbă treptat odată cu vârsta, când conexiunile la distanţă se consolidează, iar cele locale slăbesc.
Oamenii de ştiinţă cred că, datorită ritmului lent în care se desfăşoară aceste procese, este permisă realizarea unor conexiuni mai trainice între diferitele regiuni ale creierului, care vor sta la baza dezvoltării ulterioare a inteligenţei.

Din punct de vedere funcţional, inteligenţa se traduce printr-un număr mare de conexiuni între neuroni (sinapse). În creier există arii unde se găsesc grupuri specializate de neuroni pentru funcţii extrem de specifice (procesarea şi stocarea informaţiilor de la simţuri, controlul activităţii motorii, procesarea emoţiei, vorbire, voinţă).

Cu cât ariile de asociaţie sunt mai dezvoltate din punctul de vedere al comunicării între neuroni, cu atât inteligenţa este mai dezvoltată. Inteligenţa este o proprietate cognitivă care se dezvoltă şi se rafinează permanent în decursul vietii, dar mai cu seamă în perioada de formare a individului. Factorii care contribuie la formarea inteligenţei sunt de natură complexă biologică şi de mediu.

Ne naştem cu o serie de înclinaţii naturale care trebuie depistate şi dezvoltate pentru a ajunge la performanţă. Este şi cazul inteligenţei care trebuie „stimulată”, dezvoltată, consolidată, întreţinută.


Inteligenţa trebuie „stimulată”, dezvoltată, consolidată, întreţinută.


Creierul funcţionează asemenea unui muşchi: cu cât este mai antrenat, cu atât are un tonus mai bun. Printre cele mai eficiente activităţi pentru creşterea capacităţii intelectuale se numără cele care ne pun la treabă atenţia, creativitatea şi logica: jocul de şah, completarea de integrame, de rebusuri sau de Sudoku, jocurile de puzzle, jocurile de strategie, dar şi lectura sau învăţarea unei limbi străine. Studiile arată că şi socializarea, interacţiunea cu ceilalţi, au un rol important în dezvoltarea abilităţilor intelectuale.

Consecvenţa cu care întreprindem activităţile care ne menţin tonici intelectual de-a lungul vieţii are acelaşi efect ca exerciţiile fizice pentru musculatură. Un beneficiu major al păstrării tonusului intelectual este evitarea degenerării cerebrale (inclusiv boala Alzheimer).


De remarcat că intelectul este mai degrabă legat de perseverenţa de a învăţa decât de inteligenţă. Procesul de îmbătrânire afectează atât învăţarea, cât şi „sertarele" în care sunt stocate informaţiile învăţate anterior, astfel încât îmbătrânirea creierului afectează intelectul unei persoane.


Inteligenţa poate fi stimulată
:


  •  Prin jocuri şi alte activităţi intelectuale



O partidă de şah face pentru creier cât o şedinţă de fitness pentru muşchi

  • Practicând exerciţii fizice cu regularitate
Cu cât sângele va fi mai oxigenat, cu atât creierul va fi mai bine alimentat şi va funcţiona la parametri maximi, mai ales dacă acest lucru se întâmplă în mod constant, cum este cazul celor care fac mişcare cu regularitate.


  •  Prin hidratare.
hidratarea este vitală pentru un bun tonus al creieruluiu.


  •  Hrănindu-ne corect creierul

* * *

Capacitatea de a empatiza cu ceilalţi şi de a le anticipa reacţiile este o formă de inteligenţă. Potrivit specialiştilor, aceste abilităţi ale unora dintre noi reprezintă o formă de inteligenţă, numită inteligenţă emoţională.

O inteligenţă emoţională ridicată implică o capacitate mare de comunicare, de empatie şi de anticipare a reacţiilor mediului. Aceste lucruri pot fi îmbunătăţite prin exerciţiu şi prin acceptarea limitelor. Încercând să îl vedem şi pe celălalt într-un act de comunicare, de exemplu, şi nu doar pe noi înşine şi urmărind scopul pe care îl avem în acea interacţiune, ne dezvoltăm puterea de înţelegere a situaţiei în ansamblu, puterea de anticipare a posibilelor direcţii în care ar evolua conversaţia şi vom avea şanse mult mai mari de a obţine rezultatele dorite.


Inteligenţa se rezumă, până la urmă, în capacitatea de a ne cultiva acele mijloace care ne ajută să trăim în armonie cu noi înşine şi cu ceilalţi.



Inteligenţa trebuie hrănită toată viaţa !


Unicitate: fiecare individ este, de fapt, o colecţie unicat de inteligenţe.



Informaţiile din articol au fost extrase din materiale publicate de:

Dr. Radu Braga cercetător în neuroştiinţe Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe,Universitatea de Medicină „Carol Davila", Bucureşti

Dr. Adrian Stănescu medic primar gerontolog

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

luni, 25 ianuarie 2010

VORBE DE DUH - II


  • E mai uşor să negi lucrurile decât să te informezi despre ele.
  • Dificultăţile arată omului ceea ce este.
  • Victoria aparţine omului care perseverează (Napoleon Bonaparte)
  • Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori (Charles W. Eliot)
  • Lucrurile nu sunt prea greu de făcut. Greu este să te pui în poziţia de a le face (C. Brâncuşi)
  • Inima omului are o faţă pe care e scris Tinereţe şi un verso pe care scrie Înţelepciune (Victor Hugo)
  • Invidia reprezintă ulcerul sufletului (Socrate)
  • Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic (Socrate)
  • Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea (Georges Brassens)
  • Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte (Kirkegaand)
  • Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici (Maurice Cayaud)
  • Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil (Confucius)
  • Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate ( Jack Penn)
  • Nu citi numai pentru a contrazice sau a combate, nici pentru a găsi motive să critici şi să vorbeşti de rău, ci pentru a cântări şi a analiza (Francis Bacon)
  • Încearcă să devii un om de valoare, decât să devii un om de succes (Albert Einstein)
  • Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont (Konrad Adenauer)

marți, 19 ianuarie 2010

ZICERI POLITICE.... DE ACTUALITATE

Daca nu citesti ziarele esti neinformat, daca le citesti esti dezinformat.
-Mark Twain

Sa zicem ca esti un idiot. Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna ca ma repet.
-Mark Twain

Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stand intr-o galeata, incearca sa se ridice tragand de maner.
-Winston Churchill


Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau,care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
-G Gordon Liddy

Democratia trebuie sa insemne mult mai mult decat doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manance la cina.
-James Bovard

Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
-Douglas Casey

Guvernul este o mare inventie prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
-Frederic Bastiat

Daca crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cat va costa cand o sa fie gratuit!
-P.J. O'Rourke

In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cat mai multi bani de la o parte de cetateni pentru a o da altora.
-Voltaire

Nicio viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta atata timp cat aparatul legislativ este in sesiune.
-Mark Twain (1866)

Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cand o face parlamentul.
-Necunoscut

Raul inerent al capitalismului este impartirea inechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila
a saraciei.
-Winston Churchill

Ceea ce are nevoie tara asta sunt mai multi politicieni fara loc de munca.
-Edward Langley

Un guvern suficient de mare incat sa-ti dea tot ce ai nevoie este
suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
-Thomas Jefferson

miercuri, 13 ianuarie 2010

Delfinii ca persoane? Oamenii de ştiinţă spun da






Delfinii ca persoane? Oamenii de ştiinţă spun da



"Cea mai potrivită definiţie a lor este: persoane ne-umane", spun ei. Modul în care acestea comunica este similar cu cel al omului şi mult mai strălucitor decat al cimpanzeilor.



Definiţia de animale inteligente nu este suficientă: delfinii sunt mult mai asemănători oamenilor decât se crede de obicei. O serie de studii asupra comportamentului lor, efectuate de universităţi a arătat că modul în care comunică este similar cu cel al oamenilor şi este mai strălucitor decât al cimpanzeilor. O serie de teorii susţinute de studii anatomice arată că creierul delfinilor are multe caracteristici cheie/hotărâtoare asociate cu inteligentă dezvoltată. Pentru acestia, cercetătorii susţin că este inacceptabil moral să ţii aceste animale inteligente în parcuri de distracţii sau de a-i ucide pentru producerea de alimente sau de a-i pescui. Aproximativ 300.000 de balene, delfini şi marsuini mor în acest fel în fiecare an.



CREIERE MARI ! – “creierul de delfini este mai mare decât al nostru în termeni absoluţi şi al doilea după creierului uman, atunci când se ia in considerare raportul fata de mărimea corpului" a declarat Lori Marino, Zoolog la Universitatea Emory din Atlanta - Georgia publicatiei Times Online; acesta a folosit fMRI pentru a realiza harta creierelor speciilor de delfini şi le-a comparat cu cele ale primatelor. "Neuroanatomia sugerează continuitatea psihologică între oameni şi delfini şi are implicaţii profunde pentru etica de interacţiune om-delfin", adăugat el. Delfinii au fost mult timp recunoscuti ca fiind printre cele mai inteligente, dar mulţi cercetători i-au clasificat după cimpanzei care pot ajunge la inteligenta/mintea unui copil de trei ani, după cum au arătat unele studii. Recent, cu toate acestea, o serie de studii comportamentale au sugerat faptul că delfinii, în special unele specii cum ar fi bottlenose, s-ar putea sa fie mai inteligenti decât primatele. Studiile arata ca delfinii au personalitati distincte, un puternic sentiment de sine si capacitatea de a gândi anticipativ.



INTELIGENŢĂ DEZVOLTATĂ - Într-un studiu, Diana Reiss, Profesor de psihologie la L 'Hunter College din New York a arătat că delfinii bottlenose se pot recunoaşte ei însisi într-o oglindă şi o folosesc pentru a controla diverse părţi ale corpului lor, o capacitate care până acum a fost considerat a fi limitata la oameni şi la maimuţele mari. Şi animalele în captivitate, de asemenea, au avut capacitatea de a învăţa limba rudimentara bazată pe simboluri; acestea pot rezolva probleme complexe, în timp ce cei care trăiesc în libertate au comportamente care presupun structuri sociale complexe şi un nivel ridicat de stări emotionale sofisticate. Într-un caz recent, un delfin salvat dintr-un accident, în timpul convalescenţei de trei săptămâni într-un Delfinariu în Australia, a învăţat şmecheria să stea pe coada. Dupa ce a fost lansat înapoi in libertate, oamenii de stiinta au fost surprinsi sa-şi dea seama că delfinul a avut abilităţi să predea camarazilor sălbatici ce a învăţat nou în timpul cât s-a aflat în captivitate. Iar unele exemplare care trăiesc în largul Australiei de Vest au învăţat să păstreze bureţii pe botul lor pentru a se proteja în timp ce caută peşti spinoşi pe fundul oceanului.



SE COMPORTA COMPLEX -- O serie de teste arată, de exemplu, cum delfinii sunt capabili să coopereze cu o precizie militară ca să încercuiască bancurile de peşti în timpul pescuitului; aceste teste au ridicat întrebări despre structurile creierului care stau la baza acestui comportament. Cercetatorii au descoperit ca dimensiunea creierului variază extrem de mult în rândul speciilor de cetacee mici, cum ar fi delfinul Gange, până la mai mult de 10 kg pentru balene sperma, al cărui creier este cea mai mare din lume. Cand vine vorba de inteligenta, cu toate acestea, dimensiunea creierului este mai puţin importantă decât proporţia sa fată de corp. Marino şi colegii săi au descoperit că cortexul cerebral de delfini este atât de dezvoltat încât "relaţiile anatomice duc la posibilitatea de a dezvolta abilităţi cognitive şi este al doilea după creierul uman”. Şi cortexul cerebral al delfinilor bottlenose are conformaţia cu aceleaşi răsuciri de falduri, care este strâns legată de inteligenţa umană. Aceste falduri duce la creşterea volumului cortexului cerebral şi la capacitatea celulelor creierului de a se conecta între ele. "În ciuda evoluţiei care a mers de-a lungul unei traiectorii diferite pentru oameni, creierul de cetacee are caracteristici care sunt corelate cu complexe de informaţii" spune Marino. Reiss şi Marino vor prezenta concluziile lor la o conferinţă în San Diego, California luna viitoare, concluzionând că noi dovezi cu privire la informaţii asupra delfinilor face dezgustător moral de a-i maltrata. Împreună Thomas White, profesor de etică la Loyola Marymount University, cred că delfinii ar trebui să aibă drepturi: "Cercetare ştiinţifică. . . sugerează că delfinii sunt "persoane ne-umane", care se califică pentru legitimitate morală ca indivizi “.


(Conform unei traduceri sui-generis)


Din www.Giornalettismo.com - Articol publicat în 4 ianuarie 2010


luni, 11 ianuarie 2010

Opinii: anul 2012 – anul proştilor.

Anul 2012 constituie un subiect controversat.

Sunt numeroase opinii, ipoteze, discuţii, speculaţii, calcule, articole apărute pe internet şi în publicaţii, îndeosebi în cele de profil esoteric cum ar fi , de exemplu, Anul 2012 si schimbarile majore prin care trecem” de pe site www.esoterism.ro.

Pe această temă, am avut onoarea să primesc de la un distins profesor universitar un material intitulat „Anul proştilor” . Cu permisiunea sa, mai jos prezint acest articol.

Anul proştilor.

Circulă pe Internet un cocteil de prostii, cu adevăruri ştiinţifice înţelese greşit, cu noţiuni ce ţin mai degrabă de paranormal sau ezoteric – material numit Anul 2012. Replica următoare este a unui fizician profesionist, 40 de ani vechime în meserie, cu doctorat în domeniul particulelor elementare, profesor universitar şi care în ultimii 10 ani a citit intens în domeniul Cosmologiei şi al Astrofizicii.

Mai întâi, câteva chestiuni legate de structura Galaxiei noastre. Dimensiunea, circa 100.000 a.l. (1 a.l. = 365x 24x3600x300000 Km). Formă lenticulară, cu braţe spiralate. Sistemul nostru solar se găseşte oarecum periferic faţă de centrul galactic, la circa 25.000 a.l. şi execută o rotaţie completă în circa 250.000.000 ani.

Materialul plasează centrul galactic la 400 a.l. de noi, iar rotaţia s-ar face în 26.000 ani. De altfel, în toate articolele acest număr revine cu obstinaţie. De fapt este vorba de perioada cu care axa Pământului descrie un con de precesie (axa unei „sfârleze” în rotaţie execută acest tip de mişcare pur mecanică) şi nu are legătură cu inversiunea câmpului magnetic, chestiune care ţine de structura internă a Pământului.

Centrul Căii Lactee nu poate fi uşor studiat deoarece pe linia de vedere (observaţie) directă se suprapun multe stele, roiuri de stele, nori de praf, etc. Din studiul mişcării unor stele în jurul centrului galactic s-a tras concluzia că acolo există o „gaură neagră” supermasivă, care „colectează” (acreţie este numele fenomenului) materie înconjurătoare şi produce cantităţi uriaşe de energie (fotoni). Nici pomeneală de steaua Alcyon!

Evident, imaginea actuală a Universului nu are nimic de-aface cu imaginea de acum 100 de ani (Ce să mai vorbim de aceea de acum 2000 de ani!) – corpuri luminoase, izolate, fixe (!), cel mult interacţionând gravitaţional (Newton).

Investigarea Universului se face actualmente în toate benzile radiaţiilor electromagnetice: unde radio, infraroşu, vizibil, ultraviolet, raze X, raze γ (gamma). Reconstrucţia combinată a acestor detalii, în pseudocolor, ne sugerează procese de interacţiune în tot spaţiul interstelar şi intergalactic. Materie puternic ionizată care „circulă” în spaţiul considerat vid, turbulenţe, procese de fuziune a structurilor (galaxii care se „mănâncă una pe cealaltă), întinse pe milioane de ani lumină (Densităţile puse în joc rămân insignifiante la scară macroscopică). Misiunile spaţiale au extins cercetarea Universului pe distanţe de miliarde de ani-lumină, asta însemnând informaţii căpătate despre structurile „vechi” de miliarde de ani!

De regulă, marile procese explozive difuzează radiaţii electromagnetice sau corpusculare în mod izotrop. Există şi structuri care emit radiaţii neizotrop, ba chiar într-o singură direcţie – pulsari, anumite supernove, dar nu toate aceste direcţii „ţintesc” către noi! Chiar dacă energia degajată în procesul exploziv este uriaşă, noi suntem separaţi de locurile „exploziilor” prin distanţe enorme

(Cea mai apropiată galaxie, Andromeda, care împreună cu Calea Lactee – galaxia noastră şi alte câteva zeci (!) de galaxii formează un „roi” local – se găseşte la peste 2.000.000 a.l.).

Suntem scufundaţi într-un ocean de radiaţii electromagnetice având toate lungimile de undă posibile. Se estimează o particulă materială la câteva miliarde de fotoni. Din fericire, densitatea acestor radiaţii nu este atât de mare încât să modifice catastrofal ADN-ul fiinţelor vii (De pe Pământ sau din alte miliarde de miliarde de sisteme stelare).

Fotonii parcurg în general traiectorii liniare, drumul lor fiind (puţin) curbat la trecerea pe lângă structuri materiale masive (efect de lentilă). Este exclusă existenţa unor „centuri fotonice” în care particulele luminoase să descrie traiectorii închise, toroidale sau mai complicate. Traiectoriile desenate de autorul (autorii) nocivului material seamănă cu cele descrise de particule încărcate electric ce se mişcă în câmpuri magnetice cu configuraţii complicate (similare cu cele imaginate în dispozitivele de tip steleratron în care se încearcă menţinerea plasmei ionizate pentru a conduce la reacţii de fuziune nucleară!). Nici pomeneală despre o asemănare cu structura braţelor spirale ale galaxiei!

Blasfemii ştiinţifice cu mici comentarii.

Frecvenţa se măsoară când în Hez, când în Hrz. În Hz, băi, octodocţilor şi vine de la numele Hertz!

- Norul fotonic are o mare densitate de electroni şi pozitroni.

- O lumină fără temperatură, care nu produce umbră.

Or fi făcut liceul tipii ăştia ?!


- Extratereştrii care au intrat în legătură cu Pământenii prin „channeling”.

O fi ştiind ameţitul autor că cea mai apropiată stea de Soare este la 4 a.l.? Că unele stele ale Pleiadelor se găsesc la mii de a.l. ? Ce comunicaţie este aceea în care întrebi „Ce mai faci?” şi ţi se răspunde peste câteva mii de ani „Bine”, dar el a murit de mult!


- Atmosfera Terrei se schimbă şi ea, în straturile superioare formându-se un gaz, care până acum nu exista.

O fi gaz lampant!


- Activitatea stelară se produce când sistemul nostru solar se aliniază înaltelor bande de frecvenţă din Pleiade.

Mostră tipică de cocteil cu tâmpenii!


- A patra dimensiune e plină de Viaţă şi acolo predomină Compasiunea, Înţelegerea, Iubirea...

Toată compasiunea mea!


- În ultimii mii de ani, liniile de câmp magnetic ieşeau din Polul Sud şi intrau în Polul Nord.

Invers! A se citi manualul de fizică de clasa VI-a!


Durata zilei terestre este bazată pe rotaţia Pământului în jurul axei sale, este măsurată cu ceasuri atomice având precizia de milionimi de secundă. Ea nu depinde de „pulsul” Terrei (rezonanţa Schumann). Chiar, de ce n-o fi luat premiul Nobel acest Schumann?

Se citează Academia Naţională de Ştiinţe din Siberia. Se citează nume de „oameni de ştiinţă” complet necunoscuţi: Nikolai Kozbrev, Ghenadi Belimov, Vadim Cernobrov, Paul LaViolette ... Căutaţi-i pe sit-ul NASA arxiv.org. Nu-i veţi găsi!

Cât despre consideraţiile zis filozofice, ele nu depăşesc nivelul celei mai simple secte religioase şi nu merită niciun comentariu!


P.S. Aş face un pariu cu fiecare dintre susţinătorii acestor idei pe 1 dolar că nu se va întâmpla nimic de tipul descris în 2012. Aş avea o bătrâneţe liniştită şi prosperă!

Autorul este profesor universitar dr. Cornel Georgescu, şeful Catedrei de Fizică farmaceutică şi Informatică a Facultăţii de Farmacie – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti.

Pe blogul SORINACH –Yahoo 3600 am postat articolul Anul 2012. Punctul Zero. Comentarii - Article du 11 janvier 2008. Îmi permit să redau, în reluare, unele din considerentele referitoare la acest subiect.

......Articolul mi se pare a fi un amalgam de ştiri referitoare la evoluţia climei şi a comportamentului oamenilor, împletite cu unele comentarii referitoare la calendarul mayaş şi a „părerilor” populaţiei maya despre viitor. Totodată este şi un amestec de expuneri de teorii astrologice, ezoterice, ale adepţilor ocultismului, cu informaţii rezultate şi consemnate ca urmare cercetărilor ştiinţifice. Tot acest text consider că este conceput ca să aibă un efect jurnalistic cât mai mare.

In general, nu mă „dau în vânt” după previziuni de tipul „senzaţionalului” întrucât nu intervin elemente ştiinţifice în nici o „proorocire”; ele sunt rezultatul unor interpretări (sunt chiar multe interpretări diferite ale aceluiaşi text) care s-au făcut în funcţie de „inspiraţia” unuia sau a altuia la un moment dat.

în nici un caz articolul (în părţile privind mayaşii) nu cred că are o abordare ştiinţifică. Deci sunt sceptic în ce priveşte predicţiile acestora.

Este imposibil de crezut că, în stadiul lor de evoluţie, indienii maya, cu bruma lor de „ştiinţă” au putut să „combine” divinităţile” societăţii lor din acea vreme cu calcule matematice complexe şi să scoată anul 2012 (fix el!) ca punct de inflexiune a evoluţiei omenirii.

 Despre poziţia Terrei din anul 2012 care ar sta la baza unor „mutaţii” şi „transformări” spectaculoase, am citit abordările lui Jan van Helsing în cartea „Copiii Mileniului III” care arată că Sistemul Solar parcurge în 26.000 de ani un ciclu (elipsă) complet în jurul centrului galaxiei. Nu ştiu dacă acest ciclu de 26.000 de ani este admis / recunoscut / confirmat şi de astronomi, de astrofizicieni. Dar dacă ar fi aşa, Terra l-a parcurs de mai multe ori şi deci poziţia prevăzută pentru anul 2012 într-un anume punct s-a mai repetat (a mai fost).

Atunci, oare, ce s-a întâmplat?

Oare şi atunci s-a oprit timpul în loc?

Şi atunci am luat-o dela punctul zero?

La acestea adaug alte constatări ale ştiinţei care nu susţin „existenţa” unui „an minune” – 2012 - în evoluţia omului. Mai de grabă faptul că oamenii de ştiinţă descoperă mereu capacităţi aflate în stare latentă în fiinţe şi că aceste capacităţi apar în măsura în care oamenii le valorifică, nelegate deloc de o dată prestabilită, arată că ele există, şi punerea lor în evidenţă este în funcţie de capacitatea tehnică a civilizaţiei umane şi nu de o „dată fatidică-2012” . Astfel, menţionez:

§ Folosirea energiei creierului / gândului pentru mişcarea obiectelor şi ca mijloc de biocomunicaţie – acum sunt fabricate complexe tehnice ce se comercializează.

§ capacitatea creierului folosită în prezent numai în proporţie de 8-12%. Rezervorul cortical reprezintă straturile profunde ale cortexului, zonele cerebrale care, din necunoaştere, s-a presupus a fi nefolosite. El este un organ „atavic” pe care omul modern nu-l mai foloseşte la întreaga sa capacitate. Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat.

§ Creierul procesează 400 de miliarde de biţi-informaţie pe secundă. Dar noi suntem conştienţi numai de 2.000 biţi de informaţie pe secundă şi acestea se referă numai la mediul înconjurător, la corp şi la timp.

În aceste condiţii deja existente, în plină evoluţie/revoluţie a spiritului oamenilor dar şi a capacităţilor şi posibilităţilor tehnice, ce altceva înseamnă “anul 2012” ( în afară de o speculaţie pur gazetărească) decât “marcarea” / “înregistrarea” la un moment dat, a evoluţiei deja “implementată” prin programe de lungă durată din care facem şi noi parte.

Menţionez – ca de obicei – că ceea ce este scris cu font albastru reprezintă considerentele mele.

Sorin302