joi, 31 decembrie 2009

VORBE DE DUH

sau

Călăuze în viaţă



Dacă mă bucur să învăţ ceva nou, este ca să-l împărtăşesc altora. (Seneca)


Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea să nu le atingem, dar ne pot călăuzi în viaţă. (anonim)


Amabilitatea devărată trebuie să fie, în primul rând,o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie. (Tudor Muşatescu)


Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh)


Natura nu face nimic fără un scop anume sau în mod inutil (Aristotel, Politica)


Dragostea e ca rândunelele: poartă noroc casei unde se aciuează (Emile Zola)


Iubirea este arhitectul universului (Hesiot)

duminică, 20 decembrie 2009

FENOMENE PARASENZORIALE.


Fenomenul de biocomunicaţie – telepatie, adică transferul de informaţie biologică ce constituie o dovadă a existenţei câmpurilor energetice şi a interacţiunii lor; s-a pus în evidenţă prin numeroase experimentări riguros controlate; nu s-a putut cuantifica, măsura, determina pe cale teoretică, explica şi nu s-au găsit corelaţii fizice ( care evident există ).

Prin transmiterea unei informaţii către receptor elaborată în creierul emiţătorului, s-a folosit un suport energetic, un vehicul şi anume un câmp energetic codificat ce va fi decodificat de către creierul receptor..

Dacă subconştientul este considerat anticamera conştienţei, zona care „fermentează” ideile sau sediul pregândirii, atunci acesta trebuie să fie şi nivelul la care este generat câmpul energetic purtător de informaţie. Acest prelimbaj ar constitui, într-o anumită concepţie susţinută de unii oameni de ştiinţă, l i m b a j u l u n i v e r s a l , ne mediat de cuvinte şi accesibil tuturor fiinţelor – de la celule izolate şi plante până la om.

Gândirea fără cuvinte ar putea fi deci văzută ca un câmp purtător de informaţie mentală care precede cuvântul.

Terapia prin sugestie apare şi ca un transfer energetic, capabil prin sine însuşi de acţiune în organism.

Ca un corolar la capitolul biocomunicaţii, observaţiile făcute experimental demonstrează posibilităţi de comunicare la nivelul întregii lumi vii prin intermediul unui câmp energetic emis de organism. S-a demonstrat prin numeroase experimentări că există o comunicare conştientă şi alta inconştientă, ambele presupun existenţa unui mesaj, a unei informaţii în virtutea căreia individul întreprinde acţiuni adecvate scopurilor sale.

Cele mai propice stări pentru comunicare biologică de la distanţă sunt obţinute de practicanţii sistemului yoga.

Despre gândire ca element de biocomunicaţii.

Subconştientul este conceput ca un nivel autonom, intermediar între conştient şi inconştient. El ar fi „stratul de rezervă” (gândirea latentă) din care unele elemente merg către conştient altele către inconştient. Întregul laborator al vieţii, de o complexitate încă greu de descifrat în toate detaliile sale, este dirijat de nivelul „inconştient” sau chiar subconştient. Angrenajul în care trăim presupune conducerea a miliarde de celule vii care trebuie să funcţioneze coordonat şi ritmic prin intermediul a altor miliarde de interacţiuni. Cea mai mare parte din aceste activităţi nu se desfăşoară prin conştientul nostru, nu avem nici o participare conştientă la evenimentele ce se produc în interiorul nostru. De altfel nici o minte n-ar putea coordona toate acţiunile necesare funcţionării în bune condiţii, ritmic a organismului. Ceea ce se află în inconştient (subconştient) este mult mai mult decât ce se află în conştient (care-i faţa văzută a aisbergului).

În subconştient există scheme structurale şi funcţionale, pattern-uri, modele de funcţionare pentru toate evenimentele ce au loc în organism (ex. reactivitatea la cald sau rece şi alţi stimuli externi care sunt din naştere iar alte scheme se formează prin educaţie, cultură, experienţă).

Gândul nostru reprezintă o forţă materială exprimată prin energia modulată la semnalele purtătoare de informaţie. Deci gândul ar reprezenta o forţă materială, ceea ce presupune şi posibilitatea ca prin sugestie, prin psihoterapie şi altele asemenea să putem influenţa pe semenii noştri.

Prezenţa telepatiei pe trepte de evoluţie inferioare omului pare să fie susţinută de multele fenomene ce se observă în viaţa animalelor ce trăiesc în grup, cum sunt furnicile, albinele, lăcustele, etc.. ale căror comportamente nu pot fi justificate numai prin simpla conduită instinctivă.

La plante s-au observat reacţii atât imediat înainte de acţiunile oamenilor şi animalelor de a le distruge pe ele sau pe plantele din vecinătate, cât şi numai la intenţia, gândul, de a le face rău. După cum plantele reacţionează într-un fel la apropierea omului ce are intenţia de a le distruge şi reacţionează intr-un alt fel la apropierea, chiar atingerea lor de către un om care are intenţii bune faţă de ele. Explicaţia ar putea consta în faptul că orice sentiment reprezintă un gând, iar acesta, ca orice informaţie emisă de creier, se însoţeşte concomitent de un câmp energetic. Câmpul energetic este recepţionat de plante.

Muzica de tip clasic accelerează dezvoltarea plantelor. În numeroase experimente, plantele ce „ascultă” muzică clasică s-au înclinat către difuzor, în timp ce plantele supuse la rock s-au depărtat în direcţia contrară difuzorului.

Faptul că o plantă ascultă muzică, simte durere, vede un duşman, sesizează o intenţie înseamnă că şi în lipsa unui sistem nervos în întreaga lume vie există sisteme, de care habar nu avem, pentru transmiterea, recepţionarea de informaţii şi folosirea lor.

Din toate experimentările făcute, savantul Cleve Backster deduce existenţa a ce numeşte „conştienţă celulară” şi emite ipoteza existenţei unei „percepţii primare” la nivel celular şi la întreaga lume vie.

Fenomenul de biocomunicaţie poate fi considerat ca una din trăsăturile fundamentale ale lumii vii.

Parapsihologia[1] reprezintă unul din domeniile cunoaşterii unor fenomene pe care percepţia noastră uzuală nu le poate explica imediat şi care se derulează într-un alt plan decât cel al universului newtonian. Descrierea şi definirea acestor fenomene stau la baza parapsihologiei.

Studierea fenomenelor Psi[2] se face în numeroase institute de cercetare şi universităţi americane, englezeşti şi sovietice / ruseşti precum şi în mediile ştiinţifice militare. Universitatea Harvard, Universitatea California din Los Angeles (UCLA), misiune Apollo 14, Institutul de Radiocomunicaţii din Moscova, centrul medical Maimonides din New-York, Universitatea din Londra, spitalele Maudsley şi Bethleem, Academia de Ştiinţe din New York, NASA prin direcţia de cercetări biotehnologice. Experimentele au dat între 50% şi 80% rezultate pozitive.

Studiul parapsihologiei are suport teoretic în:

- demonstrarea posibilităţii existenţei şi chiar a obţinerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice şi este necontradictorie în raport cu teoria relativităţii einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilităţii percepţiei – în acelaşi moment temporal – a trecutului, prezentului şi viitorului. Observaţiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în acelaşi moment temporal, se poate observa poziţia trecută, prezentă şi viitoare a unei formaţii cosmice.

- Teoria Abaronov – Bohm care, demonstrând existenţa interacţiunii de la distanţă în lumea particulelor subatomice, oferă o nouă bază de credibilitate a fenomenelor telepatice

În cadrul parapsihologiei se disting două mari diviziuni:

- cea care subsumează domeniile în care trăsătura dominantă o formează bioinformaţia şi din care face parte şi telepatia;

- cea care cuprinde domeniile în care trăsătura dominantă este oferită de către primordialitatea manifestărilor energetice;

se mai poate lua în consideraţie, ca un subdomeniu, o a treia diviziune, legată mai ales de fenomenele unui univers transcendental, pe care Raymond Moody l-a denumit „viaţa de după viaţă”.

Mai jos este redată lista celor 2+1domenii cu fenomene studiate de parapsihologie.

Fenomenele studiate de

parapsihologie

A. Fenomene predominant bioinformaţionale.

1. telepatia – transmisia la distanţă a gândului ca mesaj extrasenzorial

2. clarviziunea – „ceva” de natura unui vector necunoscut părăseşte individul ( în timp şi spaţiu) pentru a lua contact şi cunoştinţă despre „altceva” şi, reîntorcându-se, aduce mesajul informaţional.

3. precogniţia – ghicirea viitorului sau a unor fapte şi lucruri ascunse.

4. retrocogniţia – ghicirea trecutului.

5. percepţia dermato – optică – impresia senzorială transmisă de la distanţă

telestezia

6. extracorporalitatea

7. radiestezia – capacitatea de a identifica resurse subterane.

8. interacţiuni om – plante

om – animale

9. înregistrarea gândurilor

10. fenomene la limita vieţii

B. Fenomene predominant energetice:

1. Transmutaţia atomică de slabă energie ( efectul Kervran)

2. poltergeism – mişcarea în spaţiu a obiectelor fără o cauză depistabilă de oameni. Ar putea exista o legătură între fenomenul de poltergeism şi comportarea anormală a câmpului magnetic înconjurător (observaţie rezultată din experimentări / observaţii /supraveghere efectuate de cercetători acreditaţi).

3. teleportaţia

4. levitaţia – ridicarea în spaţiu prin alte forţe decât cele convenţional – cunoscute (hipnoză, sugestie, telepatie, alte fenomene PSI).

5. telekinezia

6. raps

7. materializări

8. dematerializări

9. fotografii induse mental – efectul Fukuray –Ted Serious (tauthografie)

C. fenomene după pragul morţii:

1. transcomunicaţie ( efectul Raudive)

2. mediumitate (spiritism)

3. apariţii

4. fotografii ale spiritelor

5. fenomenul „deja vu”

Existenţa reală a fenomenelor paranormale şi implicit a transmisiei informaţiei telepatice a fost stabilită prin sute de demonstraţii ştiinţifice de netăgăduit produse pe baza lucrărilor profesorului american J.B. Rhine de la Universitatea Duke – Carolina de Nord, SUA ( a început cu 85.000 de încercări de transmitere la distanţă de informaţii din care 28% rezultate exacte faţă de 20% rezultate exacte dacă ar fi acţionat hazardul).

* Ipoteze de măsurare a radiaţiei telepatice[3]

Sunt încercări ale cercetătorilor să cuantifice radiaţia telepatică. S-au studiat de diverse colective caracteristicile fizice ale acestor radiaţii dar nu s-a ajuns la concluzii şi date ferme. S-au formulat numai estimări, încercându-se să se determine o arie – chiar deosebit de largă – a mărimilor fizice ale radiaţiei telepatice. Ipotezele diferă mult, una faţă de alta.

* Deci limitele radiaţiei telepatice care sunt date de mărimile între care aceasta s-a manifestat adică plaja ipotetică a valorilor radiaţiei telepatice ar fi:

a. puterea de emisie - λ ≈ 1 m – 300 km – 30.000 km

b. lungimea de undă - λ ≈ 1 m – 300 km – 30.000 km

c. frecvenţa 10 – 50 Hz 1 kHz 10 –8–10 –10 W

după unii cercetători, organismele biologice sunt apte de a genera şi recepţiona unde în banda 8 – 30 Hz.

d. valoarea / intensitatea curenţilor cerebrali 10 –9 A

după unii autori acest agregat funcţional ar debita cca 1μA, ceea ce ar corespunde unei lungimi de undă de 1.000 km.

e. număr de neuroni activaţi de emisia de radiaţie telepatică 10 5 – 10 6 neuroni

f. viteza de propagare 300.000 km / sec

* Există un concept al celebrului psihiatru Carl Gustav Jung – „inconştientul colectiv” care postulează existenţa unei moşteniri comune a întregii umanităţi care nu atinge decât gradual şi foarte laborios, conştientul nedemonstrat.

* Pentru efectuarea de transfer de informaţii telepatice, emiţătorul şi receptorul trebuie să fie „antrenat”, pregătit şi să aibă un minimum de condiţii fizico-psihice încă nedeterminate.

* Fizicienii sunt conştienţi de faptul că limbajul utilizat pentru descrierea fenomenelor naturii nu acopere complet realitatea acestor fenomene.

In parapsihologie în general şi în telepatie în particular nu cunoaştem toate mijloacele de transfer şi dimensiunile aparatului de comunicare şi ca urmare, descrierea fenomenelor telepatice este aproximativă. Nu există un limbaj adecvat.

Semnalizarea biologică poate fi întâlnită şi la animale şi la plante. Această semnalizare poate fi la baza fenomenelor PSI. Pentru că nu le cunoaştem, suntem în faza de a le înregistra că există, de a încerca să le reproducem – empiric – şi (cel mai rău) să le ignorăm sau să le refuzăm existenţa pertinentă, legică, ca un fapt natural dar necunoscut.

* Informaţia telepatică ar putea fi emisă / recepţionată având ca vector undele electromagnetice de frecvenţă extrem de joasă emise de creier (de cortexul cerebral) drept canale de transmitere telepatică deoarece au:

- coeficient de atenuare în aer foarte mic - α= alfa ≈ 10 –21

- adâncimea de pătrundere – б – foarte mare

- se propagă chiar şi într-o cuşcă Faraday

( toate aceste caracteristici au fost determinate experimental prin sute de experienţe ştiinţifice.)

* Telepatia este în directă legătură cu biocâmpurile. Organismele vii au emisii produse într-un larg spectru de frecvenţe ce parcurg domeniul cuprins cel puţin între undele radio şi radiaţia X.

* Până acum se cunoaşte că în univers există patru feluri de forţe:

= De interacţiune tari ( în procese nucleare) cărora li se atribuie parametrul 2

= Electromagnetice (de 102 mai slabe ca precedentele) – li se atribuie parametrul 3

= De interacţiune slabe ( de 107 mai slabe decât primele) – li se atribuie parametrul 4

= Gravitaţionale (de 1039 mai slabe decât primele) – li se atribuie parametrul 8

Se presupune şi chiar se demonstrează că între forţele de interacţiune slabe şi cele gravitaţionale există încă trei valori neidentificate. Puse în corespondenţă cu câmpurile de forţă cărora le aparţin, există opinii că acestea sunt câmpurile de forţă ce generează manifestările telepatice.

Iată câteva elemente, ipoteze, cercetări şi realităţi care arată că telepatia are suport material; că poate fi încadrată, deocamdată teoretic, între fenomenele naturale însă căreia nu-i putem stabili cu rigurozitate ştiinţifică resursele, vectorii şi modul de manifestare.

Sfidările parapsihologiei – paradoxuri ale ştiinţei

Se estimează că există 30-40 de parapsihologi care lucrează oficial în centre de cercetare din universităţi şi institute în SUA, Marea Britanie şi Franţa. Oamenii de ştiinţă au cinci motive imporatnte să de îndoiască de „Puterile Psi” :

- Scepticii se referă întotdeauna la abuzurile şi la eşecurile anterioare, unii susţinând că „frauda este prima motivaţie a succesului în parapsihologie”.

- Succesul obţinut într-un laborator poate fi reprodus rareori în altul.

- Rezultatele „prea optimiste” sunt considerate îndoielnice.

- Admiţând că fenomenele măsurate ar fi reale, urmează să fie şi explicate.

- Misterul „efect experimentator” bulversează puterea de înţelegere comună. Se referă la faptul că reuşita testelor în parapsihologie este direct proporţională cu „credinţa” experimentatorului în ceea ce face. Persoanele care nu cred în capacităţile Psi eşuează.

Toţi aceşti luptători pe tărâmul ştiinţei emit deopotrivă adevăruri evidente şi ipoteze îndoelnice Iar parapsihologia îşi pierde din spectaculozitate, câştigând în seriozitate.

Referitor la fenomenele parasenzoriale, fenomenele Psi, şcoala americană le clasifică în două domenii principale:

a) ESP (extra sensitivity peception) = percepţie extrasenzorială, adică telepatie,clarviziune şi precogniţie (premoniţie); acestea sunt manifestări care presupunetransmiterea informaţieie de la distanţă împreună cu toate fenomenele consecutivă acesteia.

Nu s-a descoperit încă receptorul sau mecanismul specific.

Manifestarea obişnuită este telepatia. Legăturile telepatice , în cele mai multe cazuri, se stabilesc între persoane care prezintă o mare afinitate psihică sau legături afective puternice.

Cazurile de „dèja vu” pot fi considerate în general ca fenomene de comunicare telepatică întâmplătoare şi care au la bază emisiuni psihice telepatice bazate pe acelaşi tip şi intensitate de transmitere/receptare.

Departajarea prestaţiilor telepatice de cele datorate memoriei ancestrale este foarte greu de realizat.

b) Fenomene de natură psihokinetică respectiv fenomenele fiziologice determinate de transmiterea parasenzorială a unor forţe psihice.

Sunt fenomene specifice de manifestare energetică a fenomenului psihic.

Fenomenele parapsihologice – Psi – nu se suprapun schemelor de transmitere neoronală, recepţionarea informaţiei primite având cu totul alte căi.

Manifestarea practică a acestui complex de forţe se face prin:

- vise provocate

- vise paradoxale

- vise paradoxale conforme – care conţin obiecte şi persoane din mediul zilnic.

Informaţia ereditară se află stocată în nucleul tuturor celulelor individului, respectiv în ADN existent sub formă de cromozomi. La acest nivel se află depozitată şi informaţia biologică ancestrală şi transmiterea acesteia (reflexe, instincte primare sau innăscute).

Cortexul cerebral este organul specializat unde informaţia ancestrală este decodificată ţi utilizată de către individ în procesele supravieţuirii. Acest imens laborator cibernetic este în acelaşi timp şi sediul activităţii telepatice sau al percepţiilor extrasenzoriale, fapt care face posibilă întrepătrunderea celor două laturi, mrmoria ancestrală şi percepţia senzorială.

Fixarea datelor din engramele de memorie se face cu ajutorul acizilor nucleici (ADN şi ARN). Aceiaşi acizi nucleici care sunt responsabili şi de transmiterea ereditară a zestrei denetice a individului! Pe cale de logică se poate afirma că, datorită / cu ajutorul ADN şi ARN se pot stoca în individ informaţii colaterale provenite prin engrame, informaţii provenite din emisiunile telepatice ţntite sau întâmplătoare pe care subiectul le poate recepţiona involuntar, în timpul somnului.

Să ne reamintim tot odată că orice progres în ştiinţă a fost însoţit, la data emiterii teoriei respective, de mari îndoieli, de mare neîncredere şi chiar de arderi pe rug!!!

Ce-i mai simplu decât să te îndoieşti de toate, să fii sceptic faţă de orice noutate!?!

Clarviziunea şi precogniţia apar – conform unor cercetători – ca o ocurenţă naturală a unei continue autotransformări într-o ierarhie de ordin superior a spaţiului şi timpului.

Probabil că fenomenul (complexul) Psi poate fi cel de al treilea sistem de semnalizare între fiinţe (pe lângă gesturi şi graiul articulat).

Pentru strămoşii noştri astronauţi care, se pare, ne-au implantat inteligenţa superioară şi creativitatea artistică, acest al treilea sistem de semnalizare ar fi putut constitui sistemul de bază. Datorită lui se poate forma o inteligenţă superioară colectivă care beneficiază de cunoştinţele şi inteligenţa fiecărui individ – fiind cuplaţi permanent şi necondiţionat la banca de date colectivă.

Prima postare a acestui articol am făcut-o în ianuarie 2007 pe blogul SORINACH.

De atunci noi cercetări şi descoperiri au îmbogăţit bagajul de cunoştinţe al omenirii (inclusiv în acest atât de sensibil domeniu al parasenzorialului) din care – o foarte mică parte – le puteţi regăsi în articolele postate pe acest blog.

Surse principale:

Eugen Celan - Telepatia

Eugen Celan - Războiul psihologic



[1] bibliografie: Eugen Celan - Telepatia

Eugen Celan - Războiul psihologic

[2] abreviere prin care se subînţeleg fenomenele ce fac obiectul de studiu al psihotronicii (parapsihologiei)

[3] cifrele de mai jos le-am redat nu pentru a plictisi ci din motivul simplu de a sublinia că ştiinţa a început să concretizeze, să dea răspunsuri irefutabile la ceea ce păreau să fie fenomenele parasenzoriale – şi unii le consideră şi acum a fi utopii, şarlatanii, vrăjitorii, magii, science fiction.