miercuri, 28 octombrie 2009

NOI METODE ŞI TERAPII PENTRU PREVENIREA ŞI TRATAREA MALADIILOR.

Sunt tot mai mulţi oameni de ştiinţă, cercetători, realizatori de aparate / mecanisme / maşini / tehnică ce pun în evidenţă cauzele reale care influenţează sănătatea şi viaţa fizico-mentală, materială, de zi cu zi. În acelaşi timp aceştia pun la dispoziţie şi practică noi metode, terapii şi tehnici şi pentru eliminarea stărilor patogene ce utilizează noile descoperiri ştiinţifice privind existenţa câmpurilor bioenergetice, ale vibraţiilor organelor corpului uman, ale fenomenelor parasenzoriale.

Cu ajutorul tehicii moderne, a cercetărilor de laborator - minuţioase, laborioase – se evidenţiază influenţa covârşitoare pe care o are mentalul / psihicul / spiritul precum şi emisiile de simpatie-dragoste /ură-mânie asupra vieţii tuturor oamenilor şi cum acestea pot determina în bine sau rău destinul tuturora.

Dau două exemple:

1. TERAPII PENTRU REECHILIBRAREA CÂMPURILOR BIOENERGETICE

2. UNELE DIN CALITAŢILE APEI şi folosirea ei pentru detoxifierea organismului.


1.TERAPII PENTRU REECHILIBRAREA CÂMPURILOR BIOENERGETICE


S-a evidenţiat fără tăgadă existenţa câmpurilor energetice (aura corpului) la fiinţele vii [de fapt şi obiectele neînsufleţite au fiecare, aura lor]. Aceste câmpuri bioenergetice caracteristice ale lumii vii, sunt baza informaţiei biologice şi primele care se întâlnesc în confruntarea dintre două sau mai multe organisme vii. Câmpul bioelectric oscilează în funcţie de factori încă nedescoperiţi, neelucidaţi. Funcţionarea organismului are loc in limitele unui câmp electromagnetic oscilant numit "câmp electromagnetic biologic". Fiecare actiune externă, impuls sau răspuns al organismului la stimuli este determinat de variaţii ale frecventei de vibratie a componentelor celulare, dar aceste variatii ale frecvenţei trebuie sa se întâmple numai într-un interval biologic.
Organismul uman este un sistem complex de energii şi vibraţii care, atunci când interacţionează armonios, sprijină şi promovează starea generală de sănătate şi de bine. Organismul este o sursa de oscilaţii electromagnetice foarte slabe. Aceste oscilaţii sunt numite fiziologice sau armonice. Ele sunt specifice organismului sănătos. Dacă omul se îmbolnăveşte sau dacă un organ al său începe să lucreze disproporţionat, atunci apar surse de oscilaţii noi, patologice, care depşesc frecvenţele aflate în intervalul biologic.

S-a demonstrat că Bioenergia poate fi vizualizată de orice fiinţă umană cu ajutorul fotografiilor Kirilian. Aceasta (aura respectiv câmpul energetic/electromagnetic) este constituită din fotoni biologici a căror poziţionare evidenţiază starea de sănătate sau zonele din corpul uman bolnave. Această aură reprezintă de fapt imaginea fotografică - în anumite condiţii prestabilite - a câmpului energetic uman.

Fotografia Kirlian constă în înregistrarea unui obiect expus într-un câmp electric de înaltă tensiune şi frecvenţă. În imaginile astfel obţinute, obiectul fotografiat este înconjurat de un halou luminos, policrom.

Este cunoscut şi ca „efectul Kirlian”, „procedeul Kirlian”, „tehnica Kirlian”. În funcţie de autori şi de tehnica folosită imaginea obţinută are diferite denumiri: electrografie, electrofotografie, efect corona (folosit îndeosebi de cercetătorii americani), fotografie Kirlian, etc.

La Institutul de neuropsihiatrie al Universităţii Los Angeles din California şi la American Psyhological Association, în anii ’70, Thelma Moss şi grupul ei de cercetători au studiat biocâmpurile la plante şi oameni şi pe această cale a posibilelor interacţiuni energetice dintre organismele vii. Fotografiile obţinute, în urma unor atente analize, au scos în evidenţă diverse imagini, cu diferite culori şi intensităţi în funcţie de tensiunea psihică, mânie, teamă, stare de relaxare.

Asemenea descoperiri, ce au la bază efectul Kirlian, oferă posibilitatea de a spune că din punct de vedere fizic funcţionarea sistemelor vii poate fi concepută ca o fluctuaţie de câmpuri energetice. Ca urmare acestor cercetări şi experimente ştiinţifice, există păreri ale unor oameni de ştiinţă conform cărora interacţiunile umane ar putea fi interpretate şi înţelese ca fiind, în primul rând, ca interacţiuni ale unor câmpuri energetice.


Datorită dezechilibrelor energetice, fotonii se dispun „altfel” ( fie lipsesc, fie sunt în „exces”) în părţile în care sunt defecţiuni în funcţionarea organelor, tesuturilor, structurilor corpului fizic.

În medicina energetică – alternativă la medicina alopată şi a altor medicini neconvenţionale – sunt folosite tot mai multe aparate ce sunt surse de radiaţii care servesc la restabilirea echilibrului câmpurilor energetice ale organismului uman.După diagnosticarea bolii (prin determinarea gradului de dezechilibru energetic) şi aplicarea prin psihoterapie a unui tratament adecvat de echilibrare energetică, prin fotografieri succesive ale câmpului energetic uman (aurei) se evidenţiază prin aceste aparate, pe măsura însănătoşirii, înlăturarea afecţiunii (bolii), cum aura îşi recapătă structura sa iniţială, de dinainte de apriţia bolii, formând un halou uniform distribuit în jurul corpului.

Fizicianul Alexandru Muşat într-o emisiune TV privind medicina energetică a afirmat că sunt peste 30.000 de utilizatori ai aparatelor folosite de medicina energetică pentru echilibrarea energetică a organismului uman care folosesc un spectru de radiaţii electromagnetice în limitele nepericuloase organismului. El a făcut precizarea că radiaţiile electromagnetice – fondul radiator - dincolo de ultraviolet sunt foarte riscante în folosirea lor pentru organism.

În medicina energetică se folosesc radiaţiile cu extrem de joase frecvenţe: între 1 -100 Hz.
Frecvenţele cele mai favorabile pentru recuperarea potenţialului electroenergetic al organismului biologic sunt situate în intervalul 1 – 12 – 15 Hz [anume acele frecvenţe corespunzătoare stării de somn]. Folosirea aparatelor de recuperare bioenergetică – care de fapt sunt aparate de fizioterapie – fixate pe frecvenţe bine determinate folosesc pentru readucerea organismului la parametrii cei mai buni.
Procedura standard expusă de fizicianul Muşat constă în aşezarea aparatului timp de câteva minute pe fiecare chakră. [Chakrele sunt centre foarte puternice din punct de vedere bioelectric cu un mare potenţial energo-electric.]
În acest fel se face recuperarea respiraţiei la nivel celular în sistem aerob şi nu an-aerob (fără oxigen) [ ca în cazul bolilor].


2. CALITĂŢILE ŞI IMPORTANŢA APEI PENTRU ORGANISMUL ŞI PSIHICUL UMAN.


Apa are – în plus faţă de caracteristicile cunoscute - şi calităţi încă nedescoperite dar care s-au evidenţiat prin experimente şi prin utilizarea sa sub şi în diferite forme şi formule.
Scot în evidenţă:
= Că structura cristalografică a apei se modifica de la o structură cristalină perfectă la o structură complet amorfă, în funcţie de influenţele pe care le receptează de la poluare şi trecerea prin sistemele de canalizare şi captare neecologice până la inclusiv sunete, gânduri, atitudini (pozitive sau negative).
Dezvoltarea acestui subiect am facut-o pe blog în articolul „APA – calităţi şi reacţii la stimuli” din 21 dec 2008.
= Existenţa de tratamente specifice cu apă naturală, nealterată de trecerea prin sistemele de canalizare – în anumite condiţii – pentru înlăturarea deficitelor din corpul uman. Unul din cele mai utilizate este pentru detoxifierea organismului.
= Rolul esenţial, vital al apei în corpul vietăţilor, inclusiv în structura sa microcelulară.
= Legătura apei cu mintea – dezvoltată şi argumentată în emisiunea „Apa, oglinda minţii[clic pentru a vedea emisiunea] din ciclul „Conspiraţia tăcerii” de la postul TV N24 al dr Emil Străinu.

METODE SIMPLE ŞI EFICIENTE PENTRU DETOXIFIEREA ORGANISMULUI.

In functie de fiecare organism, noi stocam reziduurile acide in mod diferit.
Simptomele bolilor se manifesta in functie de locul unde sunt stocate reziduurile. Cand vom intelege ca bolile degenerative ale adultilor sunt cauzate de acumularile de deseuri acide, nu va mai fi nici un mister ca utilizarea apei alcaline ionizate ne imbunatateste sanatatea. Pentru a duce o viata lunga si sanatoasa, mai intai trebuie sa eliminam deseurile acide din corpul nostru. Cel mai bun si usor mod de a scapa de acestedeseuri acide este sa le lichefiem si sa le neutralizam cu apa alcalina ionizata. Prin eliminarea particulelor reziduriloracide din sange, eliminam riscul imbolnavirilor care pot duce la moarte subita. Apa alcalina ionizata nu are valoare nutritionala sau de medicament, dar are uimitoarea capacitate de a neutraliza si lichefia deseurile acide,pentru a putea fi eliminate din organism, pastrand alcalinitatea acestuia -deci sanatatea si starea de bine.

Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100% pentru urmatoarele boli: Dureri de cap, dureri ale corpului,sistemul circulator, artrita, batai puterniceale inimii,epilepsie,grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la organelle genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului.

Tratamentul este deosebit de simplu: Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa aproximativ o jumatate de litru in total
Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute.

Metoda de mai sus va vindeca boli si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa.

Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/ reducerea principalelor boli:
1.Presiune ridicata a sangelui- 30 zile
2. Gastrita - 10 zile
3. Diabet 30 zile
4 Constipatie- 10 zile
5. Cancer- 180 zile
6. Tuberculoza- 90 zile
7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile in prima saptamana si incepand din a doua saptamana zilnic.

În paranteză fie spus, în urma „tratamentului” extrem de simplu arătat mai sus am constatat pe propriul organism ameliorarea notabilă a disfuncţionalităţilor ce le am pe tractul digestiv ( reflux gastro-duodenal, diverticul,, colon iritabil, colită, gastrită).

Această metodă de tratament nu are efecte adverse. Este si mai bine daca continuati acest tratament ca o activitate de rutina in viata voastra.
Intelegem acum de ce chinezii si japonezii beau ceai fierbinte si la masa apa ce nu este rece. Poate este timpul sa adoptam obiceiul lor de a bea apa in timp ce mancam!!! Nimic de pierdut, totul de castigat. Este placut sa bei un pahar cu o bautura rece dupa o masă, însă apa rece va solidifica mancarurile uleioase pe care tocmai le-ati consumat. Va va incetini digestia. Odata ce acest noroi reactioneaza cu acidul, va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un strat pe intestine. Foarte curand,acesta se va transforma in grasime si va duce la cancer.
Cel mai indicat este sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa.

Surse:

Hubert Reeves – Răbdare în azur – evoluţia cosmică

Prof dr Dumitru Constantin Dulcan -Inteligenţa materiei, ed.Eikon, Cluj Napoca, 2009

Prof Masaru Emoto - Mesaje ascunse în apă

Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

Dr. Eric Pearl, Reconectarea, ed For You, 2006

Jan van Helsing - „ Copiii mileniului trei” ed. Antet Bucureşti, 2003

GERMAN NEW MEDICINE® [Noua Medicină Germană] Terapia GNM (GNM)

S.N. Lazarev – Sistemul autoreglării câmpurilor, ed Dharma, Bucureşti, ediţia 2-a, 2004

www.mtsconsulting.ro
www.traiesteliber.ro
www.moodforblues.ro
www.biomedica.ro

Emisiunile de le postul TV N24 privind „Medicina energetică” şi „Apa, oglinda minţii” din ciclul conspiraţia tăcerii realizată de dr Emil Străinu împreună cu fizicianul Alex Muşat

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Cercetări privind creierul. Relaţia creier - conştiinţă.


Idei şi teorii ale prof dr C-tin Dulcan.

Astăzi, noua paradigmă în ştiinţă afirmă clar existenţa unui câmp energetic si informational,pe care este clădit universul cunoscut, inclusiv fiinţa omenească. Ştiinta contemporană, fizica particulelor subatomice, matematica, psihologia, biologia, chimia, genetica au confirmat această realitate.

Lumea in care traim pare a avea un substrat spiritual, iar conştiinţa omenească pare a insemna cu mult mai mult decat un accident al evolutiei, in urma căruia materia a devenit, intr-o buna zi, inteligenţă.

Astăzi, ştiinţa recunoaste faptul ca viziunea mecanicista asupra universului este definitiv depăşită. Descoperirile fundamentale ale fizicii secolului 20 au schimbat complet ceea ce credeam despre univers si despre fiinţa omenească. Sunt constatări şi afirmaţii categorice potrivit cărora ceea ce consideram a fi materie solidă, respectând legile mecanicii clasice a lui Newton, nu este deloc ceea ce pare a fi. Atomii din care este făcută materia, inclusiv corpul omenesc si creierul, nu sunt solizi, nu sunt niste particule, ci sunt mai curând nişte individualizări ale unei forme de energie vibratorie.

Se afirmă cu tot mai multă certitudine că natura universului cunoscut este in mod evident energetica şi informaţională. Lucrurile, obiectele, corpurile, de la stele si planete pana la corpul omenesc, par a lua fiinta din acest camp universal de energie.

Nu ştim cum se intampla acest lucru incă, dar a devenit evident ca există o legatură între constiinta, asa cum o definim noi, şi acest fenomen de... materializare a formelor din campul universal de energie.

Stiinta a facut deja marele pas, a depasit deja modelele restrictive, mecaniciste, care au dominat occidentul si civilizatia occidentală, timp de cateva secole, si este o chestiune de timp, până când ceea ce am aflat va schimba complet felul in care percepem universul. „Religia nu a schimbat incă nimic, rămânând încremenită in ideile de acum mii de ani, într-un mod dogmatic, ce nu se mai potriveste cu nivelul actual al constiintei omenirii. Religie inseamna dogma pietrificată”, afirmă prof dr C-tin Dulcan.

Ca urmare multiplelor şi minuţioaselor cercetări ştiinţifice stim deja ca informatia nu se pierde niciodata, ci ramane intr-un camp universal. In zilele noastre, cercetatorii descopera uluiti că este posibil ca nu creierul sa fie depozitul memoriei, aşa cum s-a crezut, ci că memoria omeneasca să existe undeva în acest câmp, iar creierul sa fie doar un instrument genial de accesare a acestei memorii informationale.

O noutate din ultimii 15 ani este descoperirea neurogenezei. S-a constatat că există nişe generative care determină refacerea neuronilor la ori ce vârstă. Condiţia pentru realizarea unei neurogeneze este ca omul să înveţe permanent, să se preocupe să afle şi să asimileze noutăţi.

De asemenea s-a constatat că există neuroplasticitatea care constă în refacerea (în anumite condiţii) a sinapselor( contacte / legături între neuroni prin care trece informaţia) după ce acestea au fost distruse.

Vindecare prin gândire pozitivă

Există la om creierul emoţional, nu se manifestă numai raţiunea. Gândirea logică este dublată de emoţie, interes, sentimente.

Emoţiile pot fi :

pozitive – care reprezintă sursa de sănătate mentală şi fizică şi

negative – distructive insului dar şi aceluia căruia li se adresează.

Sunt numeroşi oameni de ştiinţă biologi şi medici care atestă că în biologia omului sunt resurse de vindecare - de apărare a sistemului imunitar. Pentru a putea valorifica acest potenţial este necesară şcoala minţii: să reînvăţăm să înţelegem să gândim şi să simţim.

Creierul şi conştiinţa

Conştiinţa are în primire creierul şi nu este produsul creierului.

Creierul este instrumentul conştiinţei.

Conştiinţa are informaţii de dincolo de fiecare individ, anume din „divinul”universal. Conştiinţa noastră are acces la alte dimensiuni. Informaţiile din univers sunt / se găsesc în subconştient.

Psihologia trans-personală a omului se regăseşte în univers.

Istoria omului şi a universului pare să fie scrisă de aceeaşi mână.

Creierul – ca instrument al conştiinţei - se modelează anatomic pe ce gândim. Astfel, conform legilor universale, creierul este baza biologică pentru construirea de noi creiere ale noilor entităţi de aceiaşi specie, care la rândul lor se încadrează în coerenţa universală.

Fiecare om este o mică fiinţă într-o varietate infinită de forme.



Ştiinţele neuronale şi sufletul din articolul lui Cristian Presură


foto creier

Relativ recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale ("neuroscience") şi suflet. Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?

Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui.

Spre exemplu, studiile de imagistica pe creier folosind rezonanţă magnetică nucleară arata că exista corelaţii intre caracteristici psihice (personalitate, moralitate, etc) şi diverse zone din creier care sunt atunci activate. Cu alte cuvinte, aceste caracteristici psihice ar fi o componentă a maşinii care este creierul fizic.

Autorii merg însă mai departe, şi compară aceste descoperiri în ştiinţele neuronale cu două revoluţii precedente în istoria raporturilor dintre ştiinţă şi religie: geocentrismul şi teoria evoluţiei naturale.

Astfel, subliniază autorii, religia a ştiut să depăşească ambele crize realizând că doctrinele în cauză nu sunt partea esenţială a credinţei, ci doar nişte dogme, la care se poate renunţa integral sau parţial. În cazul de faţă însă, situaţia este cu mult diferită. Aici, dacă ştiinţa continua în modul în care a început, se atacă nucleul esenţial al religiei: credinţa într-un suflet imaterial. Ciocnirea dintre ştiinţă şi religie va fi de data aceasta mult mai răsunătoare, iar consecinţele greu de prevăzut.

Până una alta, chiar dacă rezultatele cercetătorilor din ştiinţele neuronale indică faptul că suntem probabil mai mult maşini decât suflete, nu trebuie să fim foarte pesimişti.www.stiinta.info] Sursa originală: Nature



Creierul uman poate fi reprodus in laborator 10 ani de zile – din articolul lui Catalin Mosoia

Foto creier

Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic".

Creierul uman poate fi reprodus in laborator in 10 ani de zile. Cel putin asa sustine Henry Markram, profesor de neurostiinte la Brain Mind Institute din Elvetia. "Cred cu certitudine ca este posibil atat din punct de vedere tehnic cat si biologic. Singura incertitudine este cea financiara. Vorbim de un proiect foarte scump" spune profesorul Markram.

Aparenta complexitate a creierului uman nu este o bariera in fata crearii in laborator a unei replici, crede profesorul Markram. "Creierul este desigur extrem de complex datorita trilioanelor de sinapse, a miliardelor de neuroni, a milioanelor de proteine si a miilor de gene. Cu toate acestea ele se afla intr-un numar finit. Tehnologia din prezent este deja destul de sofisticata si ne permite sa reconstruim rapid creierul. Un exemplu al acestei capacitati tehnologice este dat de robotii din ziua de azi care pot lucra de zeci de mii de ori mai rapid decat oamenii de stiinta" sustine Dr. Makram care a fondat in urma cu sapte ani de zile Brain Mind Institute in cadrul Ecole Polytechnique Federale de Lausanne.

Cea mai mare provocare este sa intelegem cum sabloanele electro-magnetice-chimice din creier se transforma in perceptia noastra asupra realitatii. Noi credem ca vedem cu ochii dar de fapt, majoritatea din ceea ce vedem este generata de o proiectie a creierului nostru. Asadar, la ce anume ne uitam cand privim o persoana sau un obiect?, se intreaba profesorul Markram.

Cea mai interesanta parte a cercetarii este pentru profesorul elvetian, colectarea sutelor de mii de informatii despre creier. Specialistii din laboratorul sau au facut asta pentru ultimii 15 ani si au vazut cum arata un microcircuit din creier. "Am vazut ca functioneaza si asa am observat o serie de proprietati interesante. E inceputul dar acum stim ca este posibil sa fie construit. Pe masura ce avansam in cercetarile noastre, invatam tot mai multe despre creierul nostru, chestiuni care erau de negandit inainte. De fapt, creierul foloseste niste reguli simple pentru a rezolva probleme foarte complexe iar descoperirea acestor reguli una cate una este foarte emotionanta. De exemplu, am aflat cateva din principiile care permit miliardelor de neuroni sa se conecteze intre ei.

Oportunitatile pe care neurostiintele le deschid sunt imense. Un model al creierului uman va fi instalat pe un supercomputer si va fi ca un fel de serviciu educational si de diagnosticare pentru societate. De asemenea este esential sa construim modele care sa ajute la tratarea bolilor de creier si care afecteaza aproape 2 miliarde de oameni de pe planeta.

Articolul este preluat de pe portalul ziarulstiintelor.eu



Creierul nostru are cel puţin doi administratori din articolul lui Cristian Presură







Foto doi capitani
Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două reţele neuronale care lucrează în paralel, independent pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Creierul este o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, fiecare cu administratorul ei, toţi lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi scop. Recent, această teorie a fost demonstrată experimental prin vizualizarea activităţii diferitelor regiuni din creier. Cercetătorii de la Universitatea din Wahington au descoperit două astfel de reţele neuronale. Una dintre reţele este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. A doua reţea este activă mai ales la începutul unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide sarcinii. Cele două reţele de neuroni lucrează în paralel, independent, la îndeplinirea aceluiaşi obiectiv.

Dintre toate întrebările despre Univers (cât de mare este? cât de bătrân? etc.) poate că cea care ne urmăreşte cel mai mult este „Cine suntem?”. Paradoxal, ştiinţa a făcut progrese uriaşe în înţelegerea lumii din jurul nostru, dar răspunsul la întrebarea „Cine suntem?” ramâne încă eluziv... Am aflat cât de mare este Universul, cât de batrân este, dar nu ştim însă cine şi ce suntem, ştiinţific vorbind. Ştiinţa se pare că a ramas la nivelul lui Descartes, presupunând că suntem cumva o maşinărie mecanică ce a căpătat conştiinţa propriei existenţe...

Am găsit în creier o structură de neuroni extrem de complexă, care pare că este organizată pe reţele, toate lucrând (în general) pentru atingerea aceluiaşi ţel.

O astfel de reţea poate fi asociată „subconştientului” introdus de Freud, responsabil de acele gânduri ascunse care ies la iveală doar în vise. Un alt exemplu este cel ce apare în cazul pacienţilor al căror creier a suferit profunde distrugeri şi în care reţelele lucrează disfuncţional. Un caz celebru este cel al operaţiilor făcute pentru separarea celor două emisfere cerebrale, caz în care informaţia de la o emisferă cerebrală nu putea fi partajată cu cealaltă emisferă cerebrală, cele două reţele lucrând astfel independent. Un astfel de pacient poate în consecinţă să aibă dorinţe şi reacţii contrare, cu o mâna să vrea să ia un ziar să citească, iar cu cealaltă să-l îndepărteze. Fiecare mâna era controlată de câte o emisferă, iar cele două emisfere (reţele) pot da comenzi diferite dacă nu se mai pot „consulta”. În care dintre emisfere este localizată conştiinţa noastră? Greu de spus. Să remarcăm că însuşi răspunsul pacientului nu este relevant, pentru că el vine de la emisfera care controlează corzile vocale...

Un alt caz clinic este acela al persoanelor în care practic numai o reţea de neuroni îşi face simţită prezenţa. Aceste persoane îşi vor lua imediat pijamalele fie ca se află lângă patul de acasă, fie lângă un pat din magazin. Construcţia neuronilor pe reţele ce pot lucra în paralel la îndeplinirea sarcinilor face creierul nostru foarte eficient şi adaptiv. De exemplu, atunci când auzim cuvântul „câine”, putem în acelaşi timp să avem în minte imaginea unui câine, să-i auzim în gând lătratul şi eventual să facem o rimă cu acest cuvânt.

Această teorie a diferitelor reţele care lucrează în paralel în creier a devenit mai populară datorită lui Daniel C. Dennett, care încearcă să facă un pas înainte în explicarea conştiinţei. Teoria lui este că creierul este un ansamblu de astfel de reţele ce lucrează în paralel, ale căror administratori se schimbă pe rând, preluând comanda principală, şi creând iluzia lui „eu”, iluzia unei individualitaţi care s-ar afla la conducere.

Pâna acum au fost puţine rezultatele care să arate că structura creierului este într-adevăr construită pe astfel de reţele. Recent însă, un grup de cercetători de la Universitatea Washington din S.U.A a reuşit să vizualizeze două astfel de reţele. Astfel, cu ajutorul unui aparat de Imagistică prin Rezonanţă Magnetică Nucleară, ei au investigat creierul a aproape 70 de persoane. Aceste aparate pot „fotografia” diferite secţiuni din creier şi obţine imagini tridimensionale ale interiorului creierului.

O metodă des utilizată este fotografierea concentraţiei de oxigen din sângele aflat în diferite zone ale creierului. Cantitatea de oxigen consumată în acea regiune de creier este un indiciu al activităţii neuronale din acea regiune. Cu alte cuvinte, dacă o anumită zonă de neuroni este „în acţiune”, atunci creşte şi utilizarea oxigenului din sânge în zona respectivă, iar zona poate fi identificată şi localizată de către aparatul cu rezonanţă magnetică.

În decursul experimentelor, persoanele au fost întinse pe o bancă şi aduse într-o stare de relaxare, apoi creierul lor a fost scanat pe o perioadă de timp de până la o oră. Variaţia concentraţiei de oxigen din sânge a fost apoi măsurată în timp pentru fiecare regiune din creier. Pentru două regiuni din creier situate la o distanţă de aproximativ 7 cm una de alta au aproape aceeaşi variaţie a concentraţiei de oxigen, deşi ele sunt situate la o distanţă mare una faţa de alta. Aceasta nu poate însemna decât că neuronii din cele două regiuni au fost puternic corelaţi: când lucra o regiune, lucra şi cealaltă! Cu alte cuvinte, cele două regiuni din creier fac parte din aceeaşi „echipă”!

Cercetătorii au analizat apoi corelaţiile dintre toate regiunile din creier, cu ajutorul unei teorii matematice numite „teoria grafurilor”. Ei au stabilit astfel care sunt neuronii care formează o reţea, cu alte cuvinte neuronii care lucrează mereu împreună, şi care sunt necorelaţi cu neuronii din altă reţea. Analiza lor scoate în evidenţă două reţele majore. Cele două reţele de neuroni lucrează astfel în paralel.




Foto brain


Una dintre reţele (denumită cinguloopercular în engleză) este asociată sarcinilor creierului pe termen lung. Ea se activează odată cu începerea unei sarcini, şi devine inactivă odată ce sarcina este terminată. A doua reţea de neuroni (denumită frontoparietal în engleză) este mai ales activă la începutul îndeplinirii unei sarcini şi atunci când trebuie aduse schimbări rapide. Cele două reţele de neuroni lucrează deci în paralel, independent, la îndeplinirea aceluişi obiectiv.

În lumea înconjurătoare nu este însă ceva neobişnuit ca un sistem să fie controlat de mai mulţi administratori. Astfel, controlul temperaturii corpului se face simultan de către trei „echipe” independente: una care controlează transpiraţia, alta metabolismul şi alta nivelul de activitate. Toate trei însă lucrează la acelaşi scop, reglarea temperaturii corpului. Ceea ce este nou însă în rezultatele de astăzi este că o astfel de structură de reţele independente este regăsită şi la nivelul creierului.

Sursa originală: Proceedings of the National Academy of Sciences şi Universitatea din Washington. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

Surse:

www.stiinta.info

ziarulstiintelor.eu

www.stiinta.info Sursa originală: Nature

prof dr C-tin D-tru Dulcan - expunerea la TV Antena 2

duminică, 11 octombrie 2009

Universul – organism conştient. Conştiinţa, responsabilă de forma şi structura materiei.

Realităţile scoase la iveală de ştiinţele al cărui domeniu este preponderent fizic, material – am în vedere mecanica cuantică, chimia, biologia, IT - dar şi parapsihologia, tind să apropie ştiinţa de lumea spirituală, să dea o importanţă cu totul deosebită – pe care o merită de fapt - intelectului, minţii, spiritului, gândurilor, conştiinţei. Aceste părţi / caracteristici ale fiinţei umane au fost ignorate până acum, sau cel mult prezentate ca fiind exaltări ale unor bigoţi.
Din ce în ce mai mult se constată influenţa covârşitoare pe care o are componenta spirituală în evoluţia noastră, resuscitarea – relansarea de către teoria mecanicei cuantice a teoriilor ce susţin preponderenţa mentalului / spritualului asupra materiei.

Teoria cuantică demonstrează o interconexiune esenţială a universului. Ea arată că nu putem descompune întregul în unitaţi existenţiale mai mici.
Interconexiunea universala a fiinţelor, lucrurilor si evenimentelor este o trăsătură fundamentală a realităţii.
Cu ajutorul teoriei cuantice si al dependenţei existenţei şi chiar a identităţii fiecărei entităţi cuantice de contextul si relaţiile cu mediul, holismul a fost recunoscut ca o realitate fiind acceptat chiar de cele mai sceptice minţi (înzestrate totuşi cu bun simţ - sa nu uitam că EINSTEIN a zis: „mai uşor dezintegrezi un atom decât o prejudecată umană prostească”). Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica avand ca sursa de inspiratie filosofia lui Parmenide. Filosofia lui Spinoza accentueaza unitatea care sta la baza universului, unitate reflectata in conceptia mistica a majoritatii traditiilor spirituale ale umanitatii. Hegel, de asemenea, a avut viziunea mistica a unitatii tuturor lucrurilor.

Holismul, alături de Intelligent Design ( neo-creaţionism), se bazează în epoca modernă a civilizaţiei umane pe unele din recentele cocluzii ale cercetărilor ştiinţifice.

Holismul reprezintă in esenţă ideea că întregul este mult mai mult decât suma părţilor sale. Acestă teorie s-a dovedit a fi de o importanţă covârşitoare pentru fizică. Holismul reprezinta o teză metodologica afirmand ca cea mai buna modalitate de a studia comportamentul unui sistem complex este sa-l tratezi ca un intreg si dupa aceea sa analizezi structura si comportamentul partilor componente.

Noţiunea de interconexiune de bază a naturii apare in teoria cuantica, teoria fenomenelor atomice. Este tot mai invocată teoria cuantică potrivit căreia interconexiunea universala a fiintelor, lucrurilor si evenimentelor este o trasatura fundamentala a realităţii.

Conform unor teorii ce pot fi încadrate în „ şcoala holistă”, întregul univers este un organism unic, viu, conştient cu o absolută conştiinţă de sine fiind rezultatul:

- interacţiunii dintre informaţie – energie – substanţă care se află la baza evoluţiei universului [ după unii autori (printre care prof dr C-tin Dulcan);

- principiului dualităţii, respectiv interacţiunii dintre vibraţie (forţa creatoare) şi materia ( forţa receptivă).

* * *

În natură, tot ce există şi ceea ce percepem cu cele cinci simţuri, ia naştere şi este rezultatul relaţiilor între vibraţie şi materie [rezultatele relaţiei vibraţie – materie şi formele / fenomenele născute din interacţiunea lor constituie obiectul Kymaticei - ştiinţa viitorului după unii autori (Pete Pettersen)]. Astfel începe / se defineşte principiul dualităţii.

Aceste două structuri / entităţi fundamentale importante se întrepătrund pentru a forma toate lucrurile din univers.

Conform unor teorii, chiar şi limba, cuvântul, comunicare între toate lucrurile din natură depind de acest principiu al dualităţii. S-a descoperit că acest principiu este una din forţele primare care îndrumă evoluţia biologică în drumul ei.Până şi vibraţiile provenite de la cuvântul rostit – îndeosebi în limbile străvechi: sanscrită, aramaică, ebraică, arabă la anumite frecvenţe poate influenţa mediul. Aceste vibraţii produc modificări; ele se extind asupra psihicului precum şi asupra mediului. Sunetul nu este numai o simplă vibraţie. El nu doar interacţionează cu viaţa dar o şi menţine, o dezvoltă; acţionează ca un cod de conduită, în relaţiile dintre oameni şi natură, a societăţii şi civilizaţiilor întregi.

Există similarităţi între modul de a acţiona al universului, Pământului, corpului uman şi al celulelor fiinţelor vii.

Evoluţia omului repetă evoluţia Pământului - care şi-a început existenţa cu4,6 miliarde de ani în urmă – şi a celorlalte specii.
Tot ce face corpul face şi celula. Celulele au sistem inspirator cât şi pe cel expirator, simt, gândesc, se hrănesc şi comunică cu toate celelalte celule.

Corpul uman este o comuniune de 50 de miliarde de celule şi miliarde de corpuri omeneşti alcătuiesc organismul pe care noi îl numim Pământ.

Pământul are similarităţi cu corpul uman şi anume:

- Pământul are propriul generator electromagnetic, ca şi corpul uman.
Fiecare celulă primeşte un impuls electromagnetic de la sistemul nostru nervos central. Ele primesc exact acelaş impuls care a fost propagat în fiecare organism biologic de pe Pământ. Corpul este un microunivers.

- Corpul omenesc are meridiane energetice care sunt folosite în acupunctură de 2000 de ani - ca şi Pământul.

- Pământul are frecvenţelele sale specifice de rezonanţă numite „Unde Schumann” ce generează meridianele energetice şi care sunt dirijate pe direcţia acestor meridiane.

- Fiecare corp ceresc are o frecvenţă de rezonanţă specifică, determinată de circumferinţă şi diametru, viteza de rotaţie şi de viteza de orbitare în jurul soarelui. Frecvenţa de rezonanţă a Pământului începe de la 7,83 Hz şi se încheie la 43,2 Hz – la cea de a 7-a armonică, în corelaţie cu cele 7 chakre ale corpului uman definite de credinţele orientale cu mii de ani în urmă. Creierul funcţionează şi emite / recepţionează unde cu frecvenţa din zona 7,8 Hz. Deci organismul uman rezonează cu vibraţiile pământului.

- Pământul, ca şi omul, are conştiinţă; o însuşire a conştiinţei este existenţa unui câmp energetic care guvernează naşterea organismelor. Morfogeneza explică naşterea / creierea de către câmpul energetic caracteristic conştiinţei a ansamblului de ţesuturi, organe şi organisme întregi.

Conştiinţa este forţa creatoare a întregului univers; i s-a dat o mulţime de nume: Dumnezeu, Natura, Alah, Khrişna, Câmpul, Divinitate.

Întregul univers este un organism unic, viu şi conştient cu o absolută conştiinţă de sine. Această afirmaţie este greu de înţeles pentru că puterea de înţelegere ne este limitată de limbaj. Vocabularul şi limbajul folosit – de multe ori prea sărace în expresii şi semnificaţii – nu pot defini exact ceea ce vrem să exprimăm. Aşa poate fi şi termenul de „organism conştient” pe care îl umanizăm, îl limităm la fiinţa umană, când el se referă la o formă superioară de organizare şi gestionare a tot ce există în univers, galaxii, pe Pământ, dar şi în fiecare fiinţă!

Organism este orice entitate vie capabilă să acţioneze la stimuli, care se inmulţeşte, creşte, se dezvoltă şi îşi menţine diversele constante fiziologice ca un întreg stabil.

Conştiinţa universului este responsabilă de forma şi structura materiei.

Frecvenţele Pământului, care sunt rezultatul formei sale, sunt responsabile de ritmurile biologice cum sunt ciclul circadian şi menstrual ca şi tiparele emoţionale şi de comportament. Tiparele undelor rezonează în structura craniană a capului nostru şi converg în centrul creierului acolo unde se găseşte glanda pineală [în credinţa orientală glanda pineală este al 3-lea ochi – ochiul simţurilor, al sufletului ( denumire dată şi de Descartes) şi unde-şi are sediul intuiţia].

* * *
Materia vie – deci şi corpul uman – primeşte energie gratuită de la univers (free-energie) pe care o putem valorifica în folosul nostru, dacă respectăm anumite principii. Pentru a beneficia de free-energie se construiesc aparate care emit vibraţii pe anumite frecvenţe care rezonează cu cele ale energiei umane şi restabilesc echilibrul energetic al organismului; deci vindecă. Se pot capta energiile Pământului, ale Universului cu antene speciale pentru revitalizare. Sunt aparate rezonante care pun în evidenţă energiile universului şi le integrează corpului, prin intermediul minţii.
Aceste aparate fac parte din aşa numitele remedii holiste (nici un remediu holist nu creiază dependenţă şi nu face rău sau nu dă efecte secundare.

Neglijarea naturii biologice a oricărui organism precum şi nesocotirea legilor universului duce la boală.


Surse:
video.google.com – Kymatica
C-tin D-tru Dulcan – Inteligenţa materiei
www.holism.ro
emisiunea conspiraţia tăcerii (realizator Emil Străinu) – canal N24

duminică, 4 octombrie 2009

Concretizări ale inteligenţei materiei.

Materialul este o sinteză sui-generis a părerilor, aserţiunilor şi expunerilor prof dr C-tin D-tru Dulcan autorul cărţii INTELIGENŢA MATERIEI prezentate în două emisiuni „Oamenii timpului nostru” ale postului TV Antena 2.

Prof dr C-tin D-tru Dulcan este şeful catedrei de neurologie din Universitaţea Titu Maiorescu, a fost şeful secţiei neurologie a Spitalului Militar Central şi este laureat al unui prestigios premiu al Academiei Române în anul 1992.

Concluziile şi exemplificările făcute de domnia sa în carte şi în aceste interviuri sunt consecutive examinării experimentelor şi studiilor efectuate în numeroasele laboratoare ale universităţilor din lume – dintre cele mai prestigioase. Prof Dulcan a nominalizat atât universităţile şi experimentările făcute cât şi oamenii de ştiinţă ale căror cercetări le-a studiat / analizat.



În aceste timpuri se manifestă o criză de spiritualitate şi nu una economică. Criza morală are sorgintea cu secole în urmă. Trebuie schimbat comportamentul, atitudinea, moralitatea.

Conştiinţa trebuie să fie îndreptată spre satisfacerea cerinţelor / legilor spirituale şi nu materiale. Nu vom supravieţui fizic dacă comportamental nu facem schimbări radicale – impuse de realităţile descoperite de fizica cuantică. Suntem într-un impas existenţial pentru că nu respectăm legile universului /universale.



Liberul arbitru


Omul este singura fiinţă care are liber arbitru. [Libertate absolută de a acţiona şi de a lua hotărâri conform propriei voinţe. Sursa: NODEX; Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertăţii, opusă determinismului, care neagă existenţa legilor obiective ale naturii şi ale societăţii, considerând că omul poate acţiona numai după voinţa sa, independent de orice altă condiţionare. (După fr. libre arbitre).Sursa: DN].

Celelalte vieţuitoare au inteligenţa dată prin programarea lor şi acţionează prin instinct, permanent adaptat la condiţiile de mediu.

Omul, dotat de acelaşi creator / programator / inteligenţă coordonatoare cu liber arbitru a făcut în decursul ultimilor 30.000 – 40.000 de ani de existenţă multe greşeli şi s-a abătut de la legile universale care, în ultima perioadă de 1.000-2.000 de ani, au determinat criza spirituală din care este imperios necesar să ieşim, dacă nu vrem să dispărem ca entităţi.

Este nevoie de şcoala minţii, să repunem în drepturi şi să valorificăm dotările spirituale, mentale pe care le avem şi nu ştim a le folosi.



Gândul – gândirea


Gândirea este o undă ce se propagă în spaţiu şi care are efecte de ordin biochimic. Gândul este un semnal în eter. Gândul este un câmp de forţă. [prin experienţe s-a demonstrat că forţa gândului a putut să desfăşoare şi apoi să reînfăşoare cele două spirale ale ADN-ului].

Gândul este ordonator de materie; are efecte pozitive / benefice sau negative; este dătător – creator de stări de sănătate sau de boli. Sunt numeroase exemple care să ateste acest lucru printre care: tratamentul / efectul placebo, stresul, schimbarea structurii cristalografice a apei influenţată de transmisia de sentimente.

Lumea este aşa cum o gândim.


S-au făcut experienţe multiple cu grupuri de oameni în vârstă din care s-au constatat că gândul poate determina fixarea unor parametri funcţionali la o anumită vârstă anterioară a fiecăruia. S-au obţinut, după 5 zile de concentrare mentală de către subiecţi, parametrii biologici ce au caracteristica vârstei asupra căreia subiecţii s-au concentrat.

Condiţia esenţială pentru „materializarea gândului” este perseverenţa / persistenţa în gândire.

Finalităţile negative din acţiuni nu sunt admise de Univers – ci numai gândiri pozitive. Gândurile negativeau consecinţ nefaste atât din punct de vedere fizic cât şi mental / spiritual.



Creierul.


O noutate din ultimii 15 ani este descoperirea neurogenezei. S-a constatat că există nişe generative care determină refacerea neuronilor la ori ce vârstă. Condiţia pentru realizarea unei neurogeneze este ca omul să înveţe permanent, să se preocupe să afle şi să asimileze noutăţi. Neurogeneza este posibilă şi important a fi realizată în condiţiile înlăturării stresului, să se facă efort fizic minimum 30 – 60 minute pe zi, să se înlăture depresia / anxietatea, a tot ceea ce nu ne bucură în viaţă şi ca necazurile să rămână în cortexul cerebral, „să nu coboare la inimă”.

De asemenea s-a constatat că există neuroplasticitatea care constă în refacerea (în anumite condiţii) a sinapselor( contacte / legături între neuroni prin care trece informaţia) după ce acestea au fost distruse. Datorită neuroplasticităţii este posibil ca [în cazul eliminării unei părţi ale creierului – datorită anevrismului, unei tumori, comoţiei cerebrale sau chiar prin lobotomie (cum a fost cazul unui bolnav căruia i s-a extirpat o jumătate de creier)] programul după care funcţionează creierul, să „emită” soluţia refacerii reţelei neuronale în aşa fel încât creierul să poată îndeplini funcţiile în condiţii asemănătoare celor dinaintea evenimentului.



Vindecare prin gândire pozitivă


Există la om creierul emoţional, nu se manifestă numai raţiunea. Gândirea logică este dublată de emoţie, interes, sentimente.

Emoţiile pot fi :

pozitive – care reprezintă sursa de sănătate mentală şi fizică şi

negative – distructive insului dar şi aceluia căruia li se adresează.

Sunt numeroşi oameni de ştiinţă biologi şi medici care atestă că în biologia omului sunt resurse de vindecare - de apărare a sistemului imunitar. Pentru a putea valorifica acest potenţial este necesară şcoala minţii: să reînvăţăm să înţelegem să gândim şi să simţim.



Coeziunea din univers


Fizica / mecanica cuantică demonstrează că lumea este interconectată la nivel cosmic ca şi la nivelul particulelor elementare. Asta înseamnă că orice acţiune asupra unui punct se răsfrânge în univers.

Iubirea este o forţă de conexiune cu universul şi reprezintă coeziunea cu universul. Nu religiile şi biserica sunt esenţiale ci atitudinea omului. Este de preferat un ateu onest care respectă codul moral unui bigot perfid, certăreţ, care răspândeşte ură, care cleveteşte.

Oamenii au liber arbitru datorită căruia au pornit în aventura cunoaşterii, pe drumul căreia se depărtează de structura lor originară şi, pe cale de consecinţă, şi-au îngreunat accesul la conectarea cu universul.

Animalele care n-au liber arbitru au rămas conectate la sursa vieţii – sunt în permanenţă în legătură cu această reţea inteligentă existentă în univers [sunt numeroase exemple care confirmă această alegaţie, fiind date ca exemple albinele, leii, furnicile]. Animalele sunt coordonate de creierul globalinteligenţa coordonatoare şi creatoare de univers, multiplicatoare de forme.



Conştiinţa


Conştiinţa are în primire creierul şi nu ea este produsul creierului.

Creierul este instrumentul conştiinţei.

Conştiinţa are informaţii de dincolo de fiecare individ, anume din „divinul”universal. Conştiinţa noastră are acces la alte dimensiuni. Informaţiile din univers sunt / se găsesc în subconştient.

Psihologia trans-personală a omului se regăseşte în univers.

Istoria omului şi a universului pare să fie scrisă de aceeaşi mână.

Creierul – ca instrument al conştiinţei - se modelează anatomic pe ce gândim. Astfel, conform legilor universale, creierul este baza biologică pentru construirea de noi creiere ale noilor entităţi de aceiaşi specie, care la rândul lor se încadrează în coerenţa universală.

Fiecare om este o mică fiinţă într-o varietate infinită de forme.



Informaţie – energie - substanţă.


Orice formă vie – deci şi fiinţa - este răspunsul inteligent la condiţiile de mediu. Teoria haosului nu este valabilă, pentru că din cercetările efectuate se arată că materia tinde să se organizeze în forme din ce în ce mai performante. Deci hazardul, intâmplarea sunt excluse în formarea vieţii.

Toate lucrurile din lume au ceva în comun, au o cauză comună.

Celulele au la bază aceleaşi elemente chimice (glucoza este combustibilul lumii vii) şi depozitate sub aceiaşi formă (acidul fosforic). Celulele şi moleculele lumii vii şi nevii ştiu comportamentul celorlalte celule. Orice celulă, indiferent de organisme, ştie ce se întâmplă cu celelalte celule. Cei 20 de aminoacizi ce există în fiecare fiinţă sunt cărămizi la baza vieţii şi sunt depozitaţi în ADN.

Informaţia şi energia sunt la baza întregei lumi vii şi nevii. Prin informaţie ajungem la coerenţa universală – care de fapt este o inteligenţă. În structura tuturor celulelor este înscrisă o inteligenţă adataptivă la toate schimbările de mediu.

Universul are o manifestare coerentă, o modalitate de desfăşurare logică.

Universul cunoscut de noi se caracterizează / defineşte prin triada informaţie – energie - substanţă.

Fizica cuantică postulează faptul că Universul este alcătuit din grupe de energie numite cuante aflate în permanentă mişcare. In univers există un câmp cuantic ce emite cuante care ne pătrund, ne transformă şi se întorc în acest univers spiritual.

În univers există sisteme care interacţionează, există o coerenţă funcţională .

În cuantele din Univers, în materia profundă, există modelele morfogenetice ale lumii actuale. Modelele morfogenetice constituie / formează structurile materiale pe care le cunoaştem şi apoi dispar. Ele vin din hiperspaţiu, din invizibil, constituie formele materiale cunoscute şi se reîntorc în hiperspaţiu unde redevin invizibile (nu le mai putem percepe).

Materia este mai mult o percepţie a simţurilor noastre decât o realitate. Sunt spaţii, sunt forme pe care noi nu le putem percepe dar care sunt reale.

Suntem dependenţi de consecinţele a ce facem.

Ceea ce ordonează materia este conştiinţa.



ADN


Fizica cuantică demonstrează că în structura de bază a materiei, particulele sunt interconectate – deci şi fiinţele sunt interconectate între ele prin câmpul morfogenetic. Câmpul morfogenetic al fiecărei fiinţe este interconectat cu câmpul inteligent al universului.

ADN-ul îşi are sursa primară într-o formă mult mai profundă decât se cunoaşte – sursa se află mult mai departe în adâncimea materiei al unui câmp informaţional inteligent.

ADN are o astfel de structură încât un eşantion al unui subiect – chiar la depărtare mare de organismul respectiv – are o conexiune care nu ţine seama de distanţă. S-au făcut experienţe în acest sens şi s-a constatat că dacă se detaşează din corpul uman un eşantion de ADN (de ex o eprubetă de sânge) şi este dus la distanţă mare – cca 3000 de mile – iar subiectul este supus unei experienţe emoţionale, în acelaşi timp şi instantaneu eşantionul de ADN suferă aceleaşi influenţe (eprubeta de sânge are aceleaşi modificări chimice) ca şi organismul din care a fost prelevat.

Numai 5% din capacitatea ADN este utilizat în scopul modificărilor genetice; restul nimeni nu ştie la ce este folosit. După unii autori, în ADN, pe lângă informaţia genetică se găsesc şi elemente de conştiinţă şi memorie.

ADN – ul este mijlocul prin care informaţia genetică devine structură; este o consecinţă a interconectării câmpului morfogenetic al fiecărei fiinţe cu câmpul universului. Deci ADN-ul are rol structurant, de ordonator al materiei. Această calitate s-a pus în evidenţă printr-o experienţă: într-o eprubetă, fotonii (materia) se mişcau dezordonat. După introducerea unui eşantion de ADN, acesta a ordonat structurarea fotonilor; după scoaterea eşantionului de ADN a reapărut dezordinea între fotoni.

Dacă ADN ordoneză fotonii, putem vorbi de efectul de ordonare a materiei de către conştiinţă care deci, poate structura mediul, materia. Aceasta trebuie făcută cu înţelepciune, nici de cum în modul în care evoluează acum gândirea: către dezvoltarea armelor de distrugere a civilizaţiei, până la urmă a omenirii.



Inteligenţa materiei.


La toate nivelurile existenţei este inteligenţa:

la nivelul atomilor este inteligenţa exactă;

celula are inteligenţa bazală, neverbalizată;

animalele au inteligenţă neverbalizată;

omul are inteligenţă verbalizată şi liber arbitru.


Există inteligenţă:

Internă - care realizează coeziunea şi funcţionalitatea organismului;

Exterioară - care realizează coeziunea, interdependenţa între indivizi .

Avertisment final pentru omenire: spiritualitate sau dispariţie.