luni, 17 august 2009

Despre capabilităţile creierului.( III )

Maşina care citeşte gândurile.



foto casca citit ganduri


Cercetatorii britanici de la Universitatea din Essex au construit un dispozitiv care permite manipularea obiectelor "citind" comenzile mentale prin detectarea modificarilor din fluxurile electrice produse de neuroni, informeaza telegraph.co.uk.

Scenariul manipularii obiectelor prin simpla putere a mintii a depasit granitele literaturii science-fiction prin noua inventie a cercetatorilor britanici. În prezent, prototipul creat de cercetatorii de la Universitatea Essex poate fi folosit doar pentru a juca jocuri simple pe computer. Imaginându-si o miscare, utilizatorul dispozitivului poate comanda computerului sa execute o anumita actiune, cum ar fi sa miste un obiect pe ecran.
Oamenii de ştiinţă speră ca această descoperire sa fie adaptată de ingineria medicală pentru a construi scaune cu rotile sau automobile pentru persoane cu dizabilităţi. Lansarea noului dispozitiv a fost facută publică în momentul în care producatorul de jocuri Nintendo a anunţat ca vrea să dezvolte tehnologia sensibilă la mişcare, folosită pentru consola Wii, pentru a crea jocuri ce pot fi controlate prin puterea minţii.

Pentru a detecta semnalele din creier, cercetatorii au construit o casca cu electrozi care detecteaza schimbarile ce intervin în activitatea electrica a neuronilor. Când persoana care poarta casca îsi imagineaza o anumita actiune, cum ar fi sa miste mâna într-o anumita directie, creierul emite o serie de semnale electrice pe care computerul învata sa le cunoasca si sa le interpreteze.


* * *


• Informaticieni germani au prezentat în 2006 un prototip de calculator care poate citi gândurile persoanei aflate în faţa sa, transformându-le în fraze care apoi apar pe un monitor. Persoana care vrea ca gândurile să îi fie citite, trebuie să aibe pe cap un dispozitiv cu 64 – 128 de senzori care permite măsurarea activităţii cerebrale. Semnalele electrice de la creier sunt transmise către calculator. Acesta le analizează şi le transformă ulterior în diverse comenzi.

• Echipe de cercetatori din mai multe colţuri ale lumii a ajuns la performanţa de a pătrunde adânc în mintea oamenilor şi de a observa care le sunt intenţiile înainte ca ei sa aibă timp să acţioneze, arată publicaţia The Guardian. Cu ajutorul unor tomografe cu rezoluţie mare, acum este posibilă identificarea intenţiilor unei persoane chiar înainte de a se transforma într-un gând concret. Şi astfel ies la iveală toate planurile persoanei respective pentru viitorul apropiat.


Amintirile pot fi fotografiate.




Fotografia unei amintiri


Cercetatorii americani si canadieni au observat “in direct” toate etapele moleculare ale “inscriptionarii” unei amintiri in creier, realizand o fotografie a formarii acesteia, cu ajutorul unei etichete fluorescente.
Deja de acum un an, gratie lui Gary Lynch de la Universitatea din Irvine, California, formarea unei amintiri a fost imortalizata pentru prima oara cu tehnici microscopice in creierul unor soricei, cu un “prim-plan” pe reorganizarea sinapselor. Atunci cand se formeaza o amintire, la nivelul sinapselor ce pun in legatura neuronii are loc o consolidare a structurii “podului” sinaptic prin intermediul producerii de noi proteine.

De aceasta data, Wayne Sossin de la Montreal Neurological Institute and Hospital (The Neuro) din cadrul McGill University, alaturi de experti de la University of California din Los Angeles au repetat experimentul cu o metoda diferita: prin intermediul unei etichete fluorescente ce se leaga de noile proteine formate, ei au aratat ca la nivelul sinapselor, imediat dupa “confiscarea” unei informatii de catre creier, se inregistreaza o crestere a fluorescentei. Acest lucru reprezinta o confirmare in plus a ceea ce stia: faptul ca in timp ce se formeaza si se fixeaza o amintire, in sinapse sunt produse noi proteine si tocmai gratie acestora amintirea ramane “nestearsa” in creier pe termen lung.




Al şaselea simţ.


Fiinţa umană are conştient şi inconştient.

Acţiunile inconştientului sunt mult mai numeroase şi mai substanţiale decât ale conştientului.
Dacă toate acţiunile omului ar fi determinate de conştient, omul ar fi, în foarte scurt timp, depăşit de ceea ce trebuie să facă, n-ar mai putea face faţă tuturor informaţiilor şi chiar nu ar mai putea realiza acţiuni vitale, necesare supravieţuirii. Se dau ca exemple de acţiuni „inconştiente”:
• apărarea organismului din punct de vedere imunitar;

• respiraţia

• relaxarea şi starea de veghe din timpul somnului (necesar pentru refacerea capacităţilor organismului )

senzaţia că ştii că se va întâmpla ceva deosebit ca până acum.
Această senzaţie este denumită de autorii articolului intuiţie[1] şi, ca o ipoteză, consideră că poate fi vorba de percepţie extrasenzorială. Face parte din capacităţile paranormale, alături de telekinezie (capacitate a unei persoane de a muta obiecte fără să le atingă-DEX 1998), telepatie, clarviziune.

Fenomenul a fost cercetat şi s-au făcut numeroase experimentări, studii, analize. Întrucât unii oameni sunt mai talentaţi decât alţii, au capabilităţi mai mari, pentru experimente s-au făcut selecţii, alegându-se subiecţi cu posibilităţi mai mari privind intuiţia.

Printre oamenii de ştiinţă ce au contribuţii în domeniu se află psihologul Gary Klein, cei de la Universitatea din Pittsburg, fizicianul Russel Targ şi Puthoff. Cercetările şi experimentările au evidenţiat capacităţi parasenzoriale ale unor subiecţi, dar şi faptul că sunt percepţii ce nu pot fi explicate.

Verbalizarea împiedică oamenii să apeleze la inconştient. Ori de câte ori li s-au cerut subiecţilor să redea în cuvinte modalităţile şi ce simt când, prin intuiţie descoperă fapte, obiecte de la distanţă şi în timp, nu au putut nici reda dar nici să realizeze comunicări.
CIA şi armata SUA au subvenţionat şi chiar au întreprins experimente pentru extinderea puterilor de percepţie în cadrul unor structuri ştiinţifice ale statului.
Prin intermediul unui fost agent CIA – Pat Price – care s-a dovedit a fi un foarte bun medium s-au făcut numeroase experimente controlate şi cărora li s-a asigurat o riguroziatate extremă, din care a rezultat că acest subiect a văzut obiecte la distanţă de 15 km precum şi în viitor.
Din alte experimente a rezultat că un subiect a văzut baza maritimă sovietică subterană de la Semipalatinsk de care CIA şi armata SUA nu ştiau că există. A văzut cu ochii minţii complexe de clădiri, macarale, arme, instalaţii de căi ferate, drumuri. Le-a făcut schiţa cu modul lor de aşezare care, confruntată cu fotografiile aeriene ale avioanelor – spion au corespus acestor fotografii atât formă, dimensiuni cât şi ca aşezare în plan.
Experimentele, inclusiv aceste proiecţii de la distanţă au fost folosite din plin în preajma anului 1975. Până acum, aceste experimente nu au putut stabili că percepţiile subiecţilor sunt infailibile.
Cercetările asupra acestor percepţii s-au făcut cu finanţare guvernamentală timp de 20 de ani.
Printre numeroase exemple date am reţinut:

- faptul că in arhivele unei structuri guvernamentale ale SUA sunt documente ( stenograme, desene, schiţe, etc) care atestă că un subiect a văzut inelele lui Jupiter încă din anul 1973, an în care nu se ştia că aceste inele există;

- un alt subiect a prevăzut fluctuaţiile la bursă a cotaţiilor argintului; echipa de cercetători şi subiectul însuşi au câştigat 100.000 $.

Una din concluziile oamenilor de ştiinţă care au participat la realizarea acestui documentar este că mintea transcede timpul şi spaţiul.


Pornind de la adevărul că folosim numai 8-12% din capacitatea creierului cu care am fost dotaţi de „mama natura” şi că nu s-a răspuns la întrebarea de ce nu folosim integral capacitatea creierului cu care am fost dotaţi precum şi de la existenţa unor informaţii în mediul în care trăim de ordinul a 400 de miliarde de biţi informaţii pe secundă în timp ce creierul conştientizează numai 2000 biţi informaţie pe secundă (restul sunt prelucrate de subconştient (!?), am în vedere ideea că de către Natură, Programator, Dumnezeu, Alah, Zei, Forţe Primordiale de Bază, Arhitectul Universal [sau cum vreţi să denumiţi pe cel/cei care au determinat apariţia şi evoluţia speciei umane ca un element din acest Univers (Multiunivers)] – s-a stabilit şi un rol în viitor acestor potenţiale capacităţi ale oamenilor, acum în rezervă.


Ar fi de-a-dreptul ilogic să se presupună că toate energiile şi inteligenţa ce au fost investite ca să se creieze atât de complexe şi enorme sisteme şi relaţionări în interiorul atât de fragilei [ şi cu o extrem de scurta existenţă] fiinţe umane nu reprezintă altceva decât consecinţa unor serii de coincidenţe, rezultatul perfecţionării „la întâmplare” a omului. Mai ales că, în afara mecanismelor aproape neverosimil de perfecte şi complexe care sunt cunoscute în desfăşurarea vieţii oamenilor, sunt şi aceste multe capacităţi potenţiale fizico-energetice, fiziologice şi de altă natură ale speciei umane pe cale a fi „decriptate” şi folosite.

Cred că reprezintă o mare enigmă acest rezervor potenţial nefolosit, această aparentă risipă de resurse, în condiţiile în care absolut orice fiinţă şi plantă este dotată numai cu minimum de capacităţi pentru perpetuarea speciei iar atunci când condiţiile o impun, se produc transformări la dotările existente strict limitate la nevoile curente.


Iată şi alte considerente referitoare la fenomenele parasenzoriale care au drept „punct de plecare” următoarele realităţi:


• fiinţele şi plantele au capacitati foarte restrânse pentru a se manifesta, strict legate de menţinerea speciei; au o dotare parcimonios stabilită;


• Apariţia „bruscă” pe scara evoluţiei hominizilor pe pământ a omului Cro-Magnon cu inteligenţă superioară şi creativitate artistică;


• Se cunosc tot mai bine fenomenele PSI care capătă o tot mai mare pondere în preocupările oamenilor şi le influenţează viaţa în tot mai mare măsură;


• Tehnica modernă permite stabilirea parametrilor unor fenomene PSI şi drept consecinţă se construiesc aparate / dispozitive / instalaţii de captarea acestor manifestări – vezi, de exemplu, curenţii electrici ai creierului – şi de folosirea lor.



Ţinând seamă de cele de mai sus, rezerva nefolosită din capacitatea creierului – de 88-92% - este una din premizele realităţii că omul este dotat – prin programarea sa iniţială [şi, eventual prin intervenţiile bio-genetice ulterioare] cu capacităţi mult mai mari decât cele necesare existenţei, traiului, vieţii reponderent de natură fizică din timpurile noastre. Capacităţi ale creierului cu de 10 ori mai mari decât îi sunt necesare în prezent mai ales pe plan psihic, spiritual, mental respectiv de conştientizare, cred că sunt necesare pentru a face faţă provocărilor şi necesităţii existenţei pe un plan superior, pentru percepere / transmitere a infint mai multor informaţii şi energie decât în prezent, pe alte canale decât cele cu care suntem obişnuiţi.

Cu ce suntem dotaţi, putem mult mai mult dar nu cunoaştem cum să folosim „armele din dotare”.

Noile orizonturi deschise de fizica cuantică trebuie explorate, cercetate şi exploatate, mai ales valorificând potenţialul mental pe care-l descoperim că-l avem.Din belşug, se pare.

Trebuie să parcurgem obligatoriu paşii necesari pentru dislocarea omului din condiţia de evoluţie primitivă în care suntem şi asta se poate face prin adoptarea unui stil de viaţă moral şi prin cunoaştere, condiţii sine qua non a evoluţiei speţei umane.



[1] INTUIŢIE :activitatea inconştientului (...2. Descoperire bruscă, neaşteptată, a unui adevăr, a unei soluţii, etc. Pătrundere instinctivă în esenţa unui lucru. - DEX/1998;

...2. Sentiment inconştient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple, instinct – NODEX-dicţionar ortografic;

inspiraţie, presentiment-MDN)





Surse pentru toate cele trei părţi ale articolului „Despre capabilităţile creierului”:

- Interviuri a 13 oameni de ştiinţă printre care: David Albert prof. Univ. Columbia; Amit Goswamy prof. Universitatea din Oregon; Daniel Monti director programe Minte-Corp la Univ. Th. Jefferson; Stuart Hameroff prof. Univ Arizona;William Tiller prof. Univ. Stanford, şef departament la Guvernul SUA consemnate în What the Bleep! Do we know - Film documentar produs de Captured Light industries; Lord of the wind films,LLC

- Renato Zamfir - Ipoteza paleoastronautică (Terra incognita) editura SAECULUM I.O. Buc 2001

- Discovery Civilizations; Discovery Science

- www.descopera.ro Sursa: Corriere della Sera

- www.revistamagazin.ro.

- BBC – magazinul ştiinţific

miercuri, 12 august 2009

Despre capabilităţile creierului.( II )


GÂNDUL - O FORŢĂ DE CARE SE ŢINE SEAMĂ DIN CE ÎN CE MAI MULT[1].



Ce şi cum gândesc oamenii dar mai ales, de ce se nasc gândurile, ce este gândirea / cugetul, au constituit din totdeauna întrebări cărora omenirea le-a căutat răspunsurile.

Au existat încercări ale filozofilor şi psihologilor să găsească răspunsuri la problemele ridicate de gândire, de gânduri şi originea lor.

În ultimul timp, ca urmare extraordinarei dezvoltări a ştiinţei, îndeosebi a tehnologiilor moderne, a IT în special, s-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte sursa gândurilor, dar şi în descifrarea mecanismelor ce se petrec în creier / în organism legate de gândire şi transpunerea gândului în faptă / acţiune. Dar, mai ales, sunt nişte rezultate cu totul remarcabile privind determinarea ştiinţifică a „suportului” gândurilor, dacă şi cum pot fi citite gândurile şi cum pot fi folosite gândurile ca o forţă, inclusiv ca element de comunicaţii. Progresele evidente ale cercetătorilor din toată lumea au scos la iveală tot mai multe valenţe ale unei capacităţi deosebite a omului, au conturat forţa deosebită ce există în creierul / mintea omului ce poate fi hotărâtoare în evoluţia speciei umane: GÂNDUL.



Realizări tehnice ce au la bază energia gândului

· Unui tânăr american paralizat complet de la gât în jos, o echipă de medici de la Brown University - Rhode Island i-a implantat în cortexul cerebral un dispozitiv care are capacitatea de a percepe activitatea creierului. Sistemul legat la creier cu ajutorul implanturilor a 96 de electrozi prinşi într-un dispozitiv de 4mm a făcut posibil ca tânărul, paralizat de ani de zile, să poată dirija prin gândire un cursor ce apare pe monitor, să citească e-mail-uri. Tânărul a învăţat să deseneze, să joace jocuri simple, să schimbe canalele de televiziune, să regleze sunetul. Este suficient ca tânărul de 25 de ani să-şi imagineze că îşi mişcă braţul la stânga sau la dreapta şi cursorul de pe ecranul calculatorului îl „ascultă”.

· Un alt caz emblematic îl constituie cel al altui american cu membrele paralizate căruia i s-au făcut implanturi de silicon într-o anumită zonă a creierului în care se aflau 100 de microelectrozi de titan conectaţi la un computer. Cu ajutorul sistemului Brain Computer Interface (BCI) care captează şi interpretează activitatea neuronilor şi realizează astfel o „colaborare” între aceştia şi calculator. Prin BCI omul e capabil să deschidă şi să manipuleze calculatorul, să aprindă şi să stingă lumina sau televizorul.

Pacientul a reuşit să-şi controleze mentalul să transmită semnale suficient de clare pentru a putea trasa, de pildă, figuri geometrice pe ecran.

· Unui american în vârstă de 54 de ani i-au fost montate cele mai sofisticate mâini artificiale, pe care le poate mişca cu puterea gândului. Fiecare membru costă câte 6 milioane de dolari. Numit şi „primul om bionic” acest american are proteze ataşate de corp astfel încât să poată fi mişcate ca nişte membre normale. Chirurgii i-au ataşat protezele de nervi sănătoşi de pe muşchii pieptului. Jesse Sullivan trebuie numai să se gândească la mişcarea ce trebuie efectuată. Impulsul nervos este preluat de un transmiţător care îl retransmite mai departe către mână. Are şi simţ tactil şi poate simţi chiar şi temperatura.

· La Universitatea din Boston se desfăşoară o activitate intensă privind descoperirea mecanismelor existente în organismul uman pentru transformarea emisiilor energetice ale creierului în cuvinte rostite, respectiv cum să se poată ca o abstracţiune concepută în creier să se materializeze în cuvinte şi - mai mult - în acţiuni materiale.


[1] GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare.. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. Sursa: DEX '98

6. Spirit, inteligenţă Sursa: DER


GÂNDÍRE gândiri, s.f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noţiuni, judecăţi, teorii etc. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realităţii obiective; spirit, conştiinţă. 3. Idee, gând (1), cuget; meditaţie, reflecţie. V. gândi.Sursa: DEX '98


MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. p. ext. înţelept.. Gând, cuget; imaginaţie; memorie.. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raţiona; înţelepciune, chibzuinţă. Inteligenţă, isteţime, iscusinţă. 3. Imaginaţie, fantezie. - Lat. mens, -ntis. Sursa: DEX '98


CÚGET, cugete, s.n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. Imaginaţie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Înv.) Intenţie, plan, proiect. 5. Conştiinţă. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remuşcări, a-l chinui (pe cineva) remuşcarea, regretul. - Din cugeta (derivat regresiv).Sursa: DEX '98

luni, 10 august 2009

Despre capabilităţile creierului.( I )



Creierul şi neuronii existenţi în sistemul nervos au multe capabilităţi necunoscute care se „descoperă” pe măsură ce ştiinţa avansează în tehnică şi se abordează ştiinţific fenomene altădată ignorate fiind catalogate drept paranormale, anormale şi mistice.
Creierul cântareşte 1,600 kg la barbati si 1,450 kg la femei. El contine 14 miliarde de neuroni, fiecare dintre acestia putand fi in contact cu alti 25.000 de neuroni, creandu-se astfel posibilitatea realizării într-un timp extrem de scurt a mii de miliarde de conexiuni.

Impulsurile nervoase sunt transmise de la şi spre creier, cu o viteză de până la 274 km pe ora, însa unele informaţii parcurg traseul cu o viteză de 400 km pe ora.
Creierul uman este capabil să facă milioane de lucruri diverse deşi este folosit numai la cca 10% din capacitatea sa. Teoretic, creierul poate stoca o cantitate de informaţii echivalentă cu cea din 1000 de enciclopedii.

Creierul procesează 400 de miliarde de biţi-informaţie pe secundă. Dar noi suntem conştienţi numai de 2.000 biţi de informaţie pe secundă şi acestea se referă la mediul înconjurător, la corp şi la timp.

Asemenea performanţe posibile nasc întrebări legitime, cum ar fi:

- Ce face creierul cu 99,9999995 % din informaţiile de care nu suntem conştienţi?

- De ce există, cum şi când se poate valorifica rezerva de cca 90% din capacitatea creierului care s-a dovedit a fi nefolosită?


Iată deci două probleme fundamentale la care mulţi cercetători se străduiesc să le caute răspunsuri,soluţionări.


Encefalul[1], printre alte formaţii de mare precizie şi fineţe, are şi o structură complexă neuronală numită scoarţă cerebrală, cortex sau pallium. Volumul encefalului a evoluat de la cca 680 cm3 (australopitecus) la 1235 cm3 (neanderthaliensis asiaticus) până la 2.000 cm3 la omul modern.

Scoarţa cerebrală este capabilă să stocheze şi să prelucreze o cantitate imensă de date, inclusiv informaţiile ancestrale din straturile profunde ale cortexului cerebral şi chiar informaţii telepatice.










Sunt multe necunoscute în ceea ce priveşte capacităţile, funcţiile, potenţialul, folosirea şi evoluţia creierului şi a structurilor (reţelelor) neuronale [2].
Recent s-a descoperit că şi creierul matur se regenerează şi se modifică. Neuronii se află în mişcare, se conectează şi se deconectează până găsesc o combinaţie, crează numeroase sinapse pentru a mări eficacitatea circuitului informaţiei care să fie cât mai utilă organismului.


Foto neuroni
Ca urmare rezultatelor cercetărilor întreprinse, s-au emis ipoteze privind mecanismele de integrare a noilor neuroni. Astfel s-a stabilit că la circuitele neuronale deja stabilizate se pot ataşa / integra noii neuroni formaţi.
Neuroblaştii (neuronii tineri) fac o legătură preliminară cu circuitele neuronale existente pentru a afla dacă lipsesc neuroni şi dacă astfel este nevoie de ei. Deci se stabilesc legături între noii neuroni şi neuronii din circuitele neuronale în funcţiune. Neuroblaştii aşteaptă constatarea dacă sunt sau nu necesari pentru integrare într-o reţea neuronală existentă din care lipsesc neuroni. Dacă sunt necesari supravieţuiesc şi se integrează în reţea; dacă nu sunt necesari „iau decizia” să moară.

Odată cu descoperirea capacităţii creierului uman de a regenera neuroni, s-a constatat că în organismul uman există un inhibitor al acestui proces care nu a putut fi depistat. Nu se cunoaşte încă mecanismul de înlăturare a blocajului existent care împiedică menţinerea în limite optime a numărului de neuroni şi funcţiei neurale.




Capacitatea creierului de a se readapta după distrugerea unei zone a sa.


Un medic, doctor absolvent al facultăţii Harward, cu specialitatea medicina creierului, a suferit un accident vascular care a afectat o zonă mai mare din emisfera cerebrală stângă (cea care este „responsabilă” de gândire logică, organizare, ordine). Acestuia i-au dispărut, printre altele, posibilităţile de exprimare/vorbire şi de a distinge culorile. Pentru subiect, această emisferă era jumătatea dominantă care caracteriza activitatea sa.

Prin exerciţii îndelungate, partea dreaptă a creierului a devenit dominantă, preluând din funcţiile ce le avea, înainte de accident, emisfera stângă. Astfel, activităţIle şi aptitudinile artistice au devenit caracteristice acestui medic(această modificare comportamentală a devenit evidentă inclusiv prin declaraţiile – dar şi prin activităţile ulterioare).

S-au refăcut şi instalat noi reţele neuronale, noi sinapse, care, prin stimuli exteriori au reactivat informaţiile stocate în creier înainte de accident (şi care, imediat după acesta nu puteu fi valorificate) şi subiectul le-a putut folosi. Cazul concret a fost la exerciţiu de realizarea unui puzzle – de a îmbina diferite figuri de aceleaşi dimensiuni însă colorate diferit în funcţie de conturul acestora; subiectul le asambla cu mare greutate, însă la sugestia mamei sale că ar putea folosi şi culorile pentru a le asambla mai uşor, şi-a reamintit că există culori şi a folosit această informaţie pentru o asamblare în timp normal. Medicul respectiv, după recuperarea sa prin folosirea jumătăţii drepte în locul celei stângi a creierului, are o viaţă relativ normală, cu preocupări schimbate, preponderent artistice în locul celor „concrete”, „pozitiviste”, „riguroase”.
Medicul - subiect declară că, deşi arată fizic a fi acelaşi om, este de fapt altă persoană.

Menţinerea constantă a capacităţIi creierului.

Creierul este asemănător cu un muşchi: cu cât este mai antrenat, cu atât este mai viguros, mai puternic. S-au făcut teste – în cadrul unui program ştiinţific – cu mai multe persoane de 100 de ani în urma cărora s-a ajuns la această concluzie.

Activităţile făcute cu plăcere şi care sunt ca urmare unei stări de confort date de muzică/sunete plăcute, vizionări de spectacole, etc care dau o stare de bine, stimulează funcţiile creierului şi-i prelungeşte activitatea la parametrii normali.


* * *


S-a descoperit în ultimul deceniu probe de neurogeneză adultă în cazul păsărilor, şobolanilor, maimuţelor şi omului. Regenerarea s-a datorat mai multor factori: acumularea de cunoştinţe, exerciţiile fizice sau starea de bine.

Cercetătorii germani de la Universitatea Oldemburg au reuşit pentru prima oară să pună în evidenţă faptul că anumiţi neuroni specializaţi în creierul păsărilor migratoare, sensibili la fluctuaţiile magnetice, le permit să „vadă” efectiv câmpul magnetic terestru. Dominik Heyes şi colegii săi au reuşit să descifreze mecanismele implicate, la nivel neuroanatomic, demonstrând că există o „cale” specială între ochiul şi creierul păsării, care poate explica pe deplin ce se petrece.

După ce traseele nervoase din creierele unor păsări ţinute în captivitate au fost urmărite şi analizate, savanţii au ajuns la o concluzie interesantă. Ei au evidenţiat existenţa, în ochi, a unor molecule sensibile la câmpul magnetic, numite criptocromi, care par să stimuleze fotoreceptorii, în funcţie de orientarea câmpului magnetic. Descoperirea sugerează că păsările migratoare percep, efectiv, câmpul magnetic, fie ca pe o pată, fie ca pe o dâră luminoasă, apărută în câmpul lor vizual.

Faptul că păsările au un complex sistem de neuroni care fac posibil orientarea lor în spaţiu arată că din acest punct de vedere al orientării în spaţiu, creierul lor este mult mai „dotat” decât creierul uman. Ca urmare, consider că această „construcţie” a vieţii şi a viului este concepută după planuri extrem de complexe, minuţioase, care se referă la absolut toate formele de viaţă existente pe Pământ şi nu numai.


Remarc că nu numai omul este dotat cu capacităţi, capabilităţi ce depăşesc cu mult posibilităţile actuale de înregistrare / constatare şi chiar înţelegere, ci şi alte fiinţe au calităţi şi dotări uluitoare, pe care le descoperim şi începem să le descifrăm mecanismele ce le declanşează.

Ca NATURA să "croiască" pentru anumite specii de păsări (cele migratoare) un asemenea „aparat” de citire, vizualizare şi orientare a câmpului magnetic al pământului, înseamnă (pentru mintea mea puţină şi redusă) că posibilităţile ei (ale NATURII) tehnice – şi de altă natură imposibil de determinat - sunt enorme, de neînchipuit. Asemenea dotări, pentru un număr extrem de mic de vieţuitoare, presupune resurse, posibilităţi şi mai ales inteligenţă şi creativitate „aproape infinite” (în raport cu ce putem noi gândi că poate exista), dar şi de programe vaste de dezvoltare şi evoluţie ale viului, ale vieţii.

[1] Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare,pedunculii cerebrali şi bulbul rahidian.

[2] Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepţionarea şi transmiterea informaţiei, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcţională, trofică şi metabolică a sistemului nervos. Neuronii sunt celule individuale care comunică între ele.