luni, 27 iulie 2009

Ce este determinant la om: caracteristicile fizice sau cele spirituale ?




-->
Din toate informaţiile ce le - am adunat până acum din surse, zic eu, demne de încredere, rezultă că:
- materia – vie sau nevie - este condiţionată, este determinată, este în strânsă legătură cu energia, informaţia şi substanţa de care este inconjurată;
-
- toate componentele Universului - după unii matematicieni şi fizicieni chiar Multiuniversuri – se influenţează reciproc;
-
- omul, indiferent de stadiul evoluţiei sale, are un loc anume în ansamblul cosmic. Este şi el, la fel ca toate realităţile Universului nostru, produsul interacţiunilor dintre energie, informaţie şi substanţă.


Complementaritatea realităţilor fizice şi structurii spirituale ale omului.

Un postulat fundamental al mecanicii cuantice, care se manifestă în principiul incertitudinii al lui Heisenberg, este acela că nici un fenomen fizic nu poate fi descris (cu precizie arbitrară) ca "particulă punctiformă clasică" sau ca undă ci mai degrabă realitatea este modelată folosind dualitatea undă-particulă.

Interpretarea teoriei cuantice asa cum s-a facut la Copenhaga (care a iscat multe controverse si opinii contrare) a concluzionat totusi interconexiunea universala a fiintelor, lucrurilor si evenimentelor este o trasatura fundamentala a realitatii care nu depinde de o interpretare particulara a unei teorii matematice. David Bohm, confirma acest fapt:
“ Unitarul este condus catre o notiune a totalitatii de nedescompus care neaga ideea clasica a analizabilitatii lumii in partile existentiale separate si independente… Am inversat notiunea uzuala care sustinea ca particulele elementare ‘independente’ ale lumii, sunt realitatea fundamentala, si ca variatele sisteme sunt doar forme particulare costituente si aranjamente ale acestor particule. Mai curand am spune ca acest cuantum inseparabil interconectat cu intregul univers este realitatea fundamentala, iar aceste parti avand o anumita comportare sunt mai curand forme particulare si contingente ale intregului….Teoria cuantica ne forteaza sa privim universul nu ca o colectie de obiecte fizice, ci mai curand ca pe o complicata tesatura de relatii intre diferitele parti ale intregului unificat.”
„Principiul Complementarităţii stabilit de mecanica cuantică afirmă că de fapt constituenţii elementari ai materiei, cum ar fi electronii, sunt entităţi cu chip dublu;... ele ne apar când ca particule de materie solidă, când ca unde imateriale... . Fizicianul este obligat să le trateze ca şi cum ele ar fi simultan exacte şi coexistente. Plecând de aici, Werner Karl Heisenberg a fost primul care a înţeles că starea de complementaritate între aspectul de particulă şi cel de undă în materie pune sfârşit pentru totdeauna dualismului cartezian între materie şi spirit: şi un aspect şi celălalt sunt elementele complementare ale singurei şi unicei realităţi. Astfel se modifică, în mod profund şi ireversibil, distincţia fundamentală între materie şi spirit..... Fizicienii au dematerializat însuşi conceptul de materie” ( Jean Guitton, Grichka şi Igor Bogdanov)
Există deci un lanţ, o suită de realităţi care-l cuprinde şi pe om, ca entitate biologică în şirul mare de materie anorganică – materie organică - substanţe – energii.


Caracteristicile fizice ale omului sunt oare în contradicţie cu cele spirituale ?


În structura acestui Univers, omul este un element. Omul a constatat permanent chiar şi acum, în vremurile moderne, că există fenomene fizice [de plidă teleportarea], şi paranormale [ de pildă telepatia], relaţii [ de exemplu reacţia plantelor învecinate în cazul agresării unei alte plante], chiar elemente fizice [cum ar fi, de pildă, rolul ADN de inhibarea producerii de proteine de calitate superioară] care depăşesc posibilităţile sale de percepţie şi de înţelegere. Chiar dacă pe parcursul evoluţiei sale a putut lămuri multe mistere din cele ce existau pentru generaţiile anterioare, omenirea constată permanent că are din ce în ce mai multe întrebări, nedumeriri, enigme neelucidate. Paradoxal, dar cu cât ştiinţa evoluează şi dezvălue din ce în ce mai multe adevăruri – unele de-a-dreptul senzaţionale - cu atât constată că sunt şi mai multe aspecte necunoscute.

ADN
Atât omul de acum 2,8 milioane de ani, ca şi omul Cro Magnon de acum 30.000 – 20.000 de ani î. Hr. sau omul din ultima generaţie a fost supus legităţilor stabilite de programe ce au determinat şi determină evoluţia Universului. La care adaug - ca o probabilitate - şi posibilele intervenţii bio-genetice ale unor extratereştrii în faza Homo Sapiens din anii 45.000 – 40.000 î.Hr.
Ca entitate biologică, ca exponent al materialităţii vii, omul a avut şi are două ipostaze ale fiinţei sale:

v materială, de animal cu o structură din ce în ce mai evoluată din punct de vedere fizic, care a trebuit să se adapteze în permanenţă la mediu pentru a supravieţui; această caracteristică fizică este preponderentă, chiar hotărâtoare, în primele etape /perioade din evoluţia sa;

v spirituală, dotat cu inteligenţă, creativitate, conştiinţă, sentimente, suflet, caracteristici care s-au dezvoltat pe măsura trecerii timpului. Ele s-au pus în evidenţă în ultima etapă a evoluţiei umane, respectiv în ultimii 10.000 de ani. Dacă evoluţia omului s-a măsura la o scară de 24 de ore [adică dacă cele 2,8 milioane de ani ar fi echivalente cu o zi terestră] evoluţia omului modern ( de la Homo Sapiens până în zilele noastre) ar însemna 3 minute. 24 de ore a durat evoluţia formei fizice a oamenilor iar 3 minute a durat evoluţia inteligenţei creative. In aceşti 10.000 de ani, adică în cca 3 minute din 24 de ore, apar şi se dezvoltă multe civilizaţii bazate pe cunoştinţe tehnologice complexe, marile oraşe, cetăţi,realităţi posibile datorită creşterii nivelului de cunoştinţe, a creativităşii omului.

În actuala fază, caracteristicile moral-spirituale ale omului se pare că sunt în plină „ofensivă” faţă de aptitudinile / calităţile fizice, pentru că:
- se descopera tot mai multe capacităţi / posibilităţi spirituale, psihice, ale creierului şi gândului;
- sunt în evoluţie şi diversificare către stadii şi niveluri nebănuite încă;
- se descoperă noi valenţe parasensoriale ale omului;
- au o tot mai mare valoare practică în viaţa omenirii.

Caracteristicile spirituale i-au determinat pe oameni să facă mari progrese către cunoaştere; în primul rând a fost nevoie să-şi asigure condiţiile materiale pentru „îndestulare” fizică şi astfel să se poată dedica din ce în ce mai mult activităţilor creative, celor caracteristic - intelectuale şi conştiinţei [1] Să ne gândim la rezultatele fundamentale realizate de om şi pe această bază, la evoluţia respectiv la spectaculoasele progrese tehnice în fiecare domeniu, ca de pildă:

- descoperirea şi utilizarea focului şi a roţii - prelucrarea metalelor - maşina cu aburi – automobilul – avionul – racheta spaţială:
- descoperirea şi folosirea energiei nucleare şi a energiei electrice a creierului;
- telegraful - telefonul – TV – internetul;
- abacul – maşina mecanică de calcul – calculatorul – tot sistemul modern de IT;
- activitatea exclusiv manuală - palanul – scripetele – macaraua – roboţii industriali – sisteme industriale complexe automatizate; etc.
În planul subiectului dezbătut în acest articol, de o deosebită importanţă este şi evoluţia:
- medicinii – de la vraciul, vrăjitorul şi spiţerul lumii preistorice, antice şi medievale, până la by-pass, înlocuirea nervilor, operaţii efectuate fătului, folosirea celulelor stem pentru regenerarea ţesuturilor, omul bionic (cu folosirea resurselor tehnice);

- ştiinţelor exacte, concrete: fizica, matematica, chimia, biologia.

Datorită acestor progrese materiale, s-au putut dezvolta cunoaşterea şi aprofundarea caracteristicelor morale: conştiinţa, sufletul, spiritul, raţiunea, cugetul, psihicul, gândirea, caracterul şi, încetul cu încetul sunt descoperite şi unele din aşa numitele activităţi paranormale, parasenzoriale, căutând să fie explicate şi ceea ce încă nu înţelegem din fenomenele PSI.

Dualitatea trup fizic – trup spiritual ( eteric, informal) este încă dominată de partea fizică, materială a existenţei noastre.
Capătă însă pondere din ce în ce mai mare influenţa ansamblului spiritual al omului care determină gânduri şi atitudini ce transced latura fizică, bineînţeles în cazurile când existenţa materială este cât de cât asigurată.
Desigur că activitatea materială este vitală pentru a ne asigura existenţa pe pământ, pentru a ne feri de capcanele lumii fizice-materiale (foame, sete, boală, frig excesiv, căldură excesivă, calamităţi naturale, altele asemenea).


Închei prin a-l cita pe astrofizicianul Hubert Reeves: „ Viaţa implică toate nivelurile realului. .... Toate nivelurile lumii reale, în trecut, prezent şi viitor, intervin în această scenă a vieţii de zi cu zi. Quarcurile s-au legat în nucleoni în supa iniţială a primelor microsecunde ale universului. Nucleonii s-au adunat în nuclee acum câteva miliarde de ani în mediile fertile ale stelelor. Codul genetic, înscris pe celulele sexuale, a fost generat în supa oceanelor primitive. Astăzi acţiunea continuă la nivelul chimiei, al activităţii celulare şi în planul vieţii sentimentale a îndrăgostiţilor. Ea poartă în sine misiunea propriei prelungiri în viitor. Viaţa este prezentă în toate aceste niveluri...”


Mecanica cuantică, savanţii şi oamenii de ştiinţă precum Jean Guitton, Grischa şi Igor Bogdanov, Hubert Reeves, David Bohm, au pus în evidenţă că spiritul şi toate componentele şi manifestările spirituale-mentale, intelectuale ale fiinţei umane sunt substanţă / materie evoluat organizată, aflată într-un palier superior de organizare faţă de organismul fizic.


Cred că progresul omenirii nu poate fi realizat decât prin consolidarea şi dezvoltarea calităţilor moral – spirituale ale omului, ale conştiinţei sale, ale umanităţii.



[1] CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-şi da seama; înţelegere. ◊ Conştiinţă socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepţii, cunoştinţe, mentalităţi ale unei colectivităţi umane, care reflectă condiţiile de existenţă ale acesteia, CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. precum şi psihologia socială a oamenilor 3. (În opoziţie cu existenţa, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită..... [Pr.: -şti-in-] - Din fr. conscience, lat. conscientia (după şti).
Sursa: DEX '98
CONŞTIÍNŢ//Ă ~e f. 1) Formă de reflectare psihică a realităţii, proprie oamenilor, produs al activităţii creierului uman. 2) Capacitate de înţelegere; simţ de răspundere; cuget. ◊ ~ morală capacitate de autocontrol şi de autoapreciere din punct de vedere moral a acţiunilor săvârşite. [G.-D. conştiinţei; Sil. -şti-in-] /conscience, lat. conscientia
Sursa: NODEX
CONŞTIÍNŢĂ s.f. 1. Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realităţii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- şi al vieţii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzând senzaţii, percepţii, reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. 2. Faptul de a-şi da seama; înţelegere. ◊ Conştiinţă socială = viaţa spirituală a societăţii ca reflectare a vieţii ei materiale; ....3. Sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale. .... [Pron. -şti-in-. / <>conscience
, cf. lat. conscientia, după ştiinţă].
Sursa: DN
CONŞTIÍNŢĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. ◊ gândire, spirit. 2. faptul de a-şi da seama; înţelegere. o ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ....3. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale. o proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare...... (<>conscience
, lat. conscientia)
Sursa: MDN
Surse:
- Hubert Reeves – Răbdare în azur
- Renato Zamfir – Terra incognita
- Jean Guitton, Grichka şi Igor Bogdanov – Dumnezeu şi ştiinţa
- Jan Van Helsing – Copiii mileniului III
- S.N. Lazarev – Sistemul autoreglării câmpurilor
- Profesor Masaru Emoto - Mesaje ascunse în apă
- Dr. Eric Pearl - Reconectarea
- Wikipedia




Niciun comentariu: