marți, 9 iunie 2009

ARTA DE A TE ÎNŢELEGE BINE CU TOATĂ LUMEA.

Cartea „ARTA DE A TE ÎNŢELEGE BINE CU TOATĂ LUMEA” scrisă de David J. Lieberman, PH.D este din domeniul psihologiei şi prezintă atât cauzele conflictelor personale- interumane, mecanismele acestora şi soluţii practice pentru dezamorsarea lor.

Se adresează atât părţilor în conflict cât şi terţilor care vor să medieze disputa / conflictul.


În continuare puteţi citi o succintă relatare a conţinutului cărţii cu accent pe cauze şi mecanismele psihologice.


Orice relaţie se bazează pe încredere, onestitate şi respect. Orice deviere de la aceste comandamente:
- deteriorează relaţia respectivă şi
- scade abrupt capacitatea de gestionare a terţului. Acest „terţ” trebuie să convingă / determine părţile în conflict că motivele intervenţiei sale sunt corecte şi că beneficiile tuturor părţilor sunt clare.


Pentru toate certurile, conflictele, vrajbele, înstrăinării şi răcirii relaţiilor, materialul conţine:

= Cauze.

= mecanismele psihologice din spatele acestora.

= soluţii – prevenire, rezolvare.

= scenarii şi exemple de viaţă reală, din lumea reală.


Conflictele pot fi atât prevenite cât şi dezamorsate atât de părţile implicate cît şi de un terţ interesat în rezolvarea conflictului.

Toate conflictele inter-personale au două componente majore: respectul şi controlul.

Mecanismele principale de declanşare sunt:

- lipsa de respect de sine (stima de sine);

- sentimentul lipsei de control asupra situaţiei în cauză.


Respectul (stima) de sine.


Ca să fie fericită, să fie în relaţii bune cu oamenii şi să fie echilibrată din punct de vedere psihic, o persoană trebuie să se simtă bine în pielea ei. Aceasta înseamnă să ai dragoste de sine, adică să ai încredere în sine, să ai stimă de sine.

Stima de sine este un produs al modului în care ne trăim viaţa. Ea se poate obţine doar prin respectul de sine pentru că, dacă nu te poţi respecta pe tine atunci nu îţi poţi iubi propria persoană, nu poţi fi independent. Rezultă că stima de sine şi simţul de independenţă sunt interdependente şi ambele sunt consecinţe ale faptului că alegi să întreprinzi / faci ce este bine sau corect. La luarea deciziilor pe care le iei în viaţă trebuie să alegi ceea ce este bine şi corect şi nu pe acea care te face să te simţi bine în momentul respectiv sau pe cea care îţi creează o imagine bună.

Stima de sine se poate obţine numai dacă eşti liber să îţi manifeşti propria dorinţă, să nu fii forţat să faci ceea ce nu este corect.

Numai atunci când poţi să alegi în mod responsabil deţii controlul asupra propriei vieţi şi capeţi respect de sine; şi ne menţinem psihicul în stare bună.

Libertatea este elementul-cheie al respectului (stimei) de sine. Oamenii au nevoie de un sentiment de independenţă ca să se simtă bine. Când o persoană este nedreptăţită, ea intră în stare de autoapărare şi se teme să fie altruistă. Ca să oferi cuiva încredere, respect şi iertare, înseamnă să renunţi la sinele emoţional în favoarea altora.

Cu cât este mai mare nivelul stimei de sine, cu atît mai puţin răniţi ne simţim atunci când cineva e nerespectuos faţă de noi.

O persoană cu nivel scăzut al stimei de sine este foarte sensibilă, pentru că opinia sa despre sine variază în funcţie de abilitatea de a-i impresiona pe alţii.


Ego-ul [spre deosebire de stima / respectul de sine] este acea parte a noastră care caută respectul de sine de la alţii. El e o proiecţie a felului în care vrem şi avem nevoie ca lumea să ne vadă. Ego-ul este periculos dacă lipseşte stima de sine. Stima de sine este diferită de acel „ego” şi nu poate exista alături de furie, mânie, teamă, sentimente ce sunt incompatibile cu o acţiune raţională, dar mai ales corectă.
Ego-ul nostru ne face să alegem ceea ce ne face să ne simţim bine [sau să creieze o imagine bună] la un moment dat. În cazul în care n-ai stimă (respect) de sine, acţiunea respectivă este, poate, greşită.
Starea de bine şi ego-ul sunt în raport invers proporţional: când una creşte, cealaltă scade.


Controlul.


În principal, controlul se referă la:

- controlul de sine, al propriei vieţi, în sensul ca, atunci când ai de ales cum să procedezi, să alegi soluţia corectă şi nu pe cea care, momentan, te face să te simţi bine sau îţi creiază o imagine bună [cum ar fi de exemplu o masă copioasă, luatul peste picior al unei persoane cu handicap pentru amuzamentul tău şi / sau al celorlalţi, descărcarea nervilor prin grosolănii];

- control asupra unei situaţii.


Toate conflictele interpersonale au la bază pierderea autocontrolului ceea ce duce la furie precum şi la lipsa stimei de sine.

Când cineva îţi face ceva care te privează de control sau putere devii furios. Mânia este un răspuns impulsiv la frică ce generează apoi conflictul, vrajba sau dezacordul, pentru că ne direcţionăm furia către sursa faţă de care simţim că e cauza deposedării noastre de putere, de control. Dacă nivelul stimei de sine este scăzut, atunci acest lucru înseamnă că nu simţi că deţii controlul.
Răspunsul emoţional la pierderea controlului este teama iar răspunsul la teamă – încercarea ego-ului de a compensa pierderea – este mânia.
La baza tuturor emoţiilor negative – invidia, patima, gelozia, şi mai ales mânia – stă frica.
La baza fricii stă nivelul scăzut al stimei de sine.
De aceea oamenii furioşi au un nivel scăzut al stimei de sine. De aceea se ceartă, sunt încăpăţânaţi şi nu iartă. Mânia ne creează iluzia că deţinem controlul, că suntem liberi şi independenţi, că suntem puternici; ea sprijină ego-ul şi ne dă sentimentul de identitate, control şi durabilitate care ne-a fost luată înainte. Fals.
Vei avea un sentiment de respingere dacă cineva te privează şi de ultima resursă de independenţă şi putere, de sentimentul de control.


CONCLUZII.


Pe baza a mai multor studii şi cercetări în domeniul relaţiilor şi al sănătăţii psihologice, s-a demonstrat că motivele pentru care îţi doreşti să restabileşti ori ce fel de relaţie trebuie să fie bine intenţionate şi în folosul ambelor părţi implicate. Încrederea, onestitatea şi respectul sunt pietrele de temelie în orice relaţie. Întotdeauna beneficiul tuturor părţilor implicate trebuie să fie foarte clar iar intenţiile tale să fie sincere şi onorabile înainte de aplicarea strategiilor arătate în carte.

Toate recomandările şi strategiile pentru rezolvarea conflictelor sunt valabile numai în condiţiile recunoaşterii deschis a celor arătate referitoare la respectul / stimei de sine, a controlului şi a componentelor acestora.


Strategiile particularizate în carte sunt specifice unor tipuri frecvente de conflicte.

Din acestea menţionez:
- cum să înfrunţi uşor şi simplu criticile absurde şi enervante;
- secretul psihologic al criticării oricui, pentru orice, fără a-l insulta vreodată;
- tehnici speciale pentru oamenii speciali: cum să te înţelegi cu oamenii care au probleme emoţionale, de la nevrotic la psihologic;
- cum să determini pe oricine să facă sau să nu facă ceva anume, de bunăvoie şi fără a ajunge la disensiuni;
- cum să fii iertat atunci când nu încape îndoială că ai făcut ceva rău, iar cealaltă persoană nu vrea să mai audă de tine;
- cum să rezolvi un conflict care ţine de principii, valori şi stil de viaţă;
- tehnici psihologicepentru cele mai încăpăţânate, dificile şi enervante persoane şi situaţii;
- reguli pentru a îmbunătăţi în mod evident orice fel de relaţie.

În încheiere, două citate cu privire la puterea perseverenţei:

„Nu cred că există o altă condiţie a succesului mai importantă decât perseverenţa. Ea poate depăşi aproape orice, chiar şi natura” – JOHN D. ROCKEFELLER

„Atunci când am decis că merită să lupt pentru ceva anume, fac nenumărate încercări pentru a obţine acel lucru, până când reuşesc” – THOMAS EDISON

Autorul, dr. David J. Lieberman, în finalul cărţii, ne urează:

Vă doresc să aveţi relaţii cât mai bune şi o viaţă frumoasă !

Mă asociez şi eu acestor urări.

Recenzie / sinteză a cărţii scrisă de
David J. Lieberman, PH.D
Ed. Cartea Veche, Bucureşti, 2008
ISBN 978 – 973 – 669 – 629 – 9

Niciun comentariu: